Sunteți pe pagina 1din 1

POVESTEA CRII DE POVETI

de Emilia Cldraru
Zilele trecute Gheorghi, un bieel de gupa mare, s-a bucurat foarte ca totdeauna
cnd primete n dar o carte. E o carte de poveti s tot stai s-i priveti pozele minunat
desenate, n fel i chip colorate. Ct despre citit, lui Gheorghi i citete mama-mare, n
fiecare sear, la culcare. Numai c, de ndat ce bunicua a isprvit de citit, Gheorghi, de
carte s-a i plictisit. Ba chiar s o spunem fr ocoli a rupt din ea o foaie s-i fac o
jucrie.
- Ce nerozie! auzi el de ndat.
Se uit mprejur pe furi nimeni n odaie
- Ce nerozie! repet foaia de hrtie.
- A, tu erai? se mir Gheorghi.
- Eu sau mai bine zis o rmi din cartea ce-o vd
pe jos aruncat. Hei, dac-ai ti povestea crii de
poveti
- Povestea ei? se ntoarse Gheorghi spre carte, cu o
privire mirat. Vrei s mi-o povesteti?
- Este, de fapt, povestea tuturor crilor.
- Te ascult.
- A fost odat nu prea demult, cnd povetile acestea
din carte erau toate doar nite gnduri i plsmuiri
minunate, n mintea i inima scriitorului. Zile i nopi a
trudit s le scrie, cu slove meteugite, care s farmece i
s mbie. Prietenul scriitorului, meterul iscusit al
penelului, pictorul, a citit povetile i a zis: Ca s le
plac i mai mult copiilor, eu le voi zugrvi n culori.
- Adevrat, zise Gheorghi. M bucur ori de cate ori
gsesc i poze ntr-o carte
Foaia de carte continu:
- Povestea crii ns merge mai departe, cci fiece carte se deseneaz i se scrie pe hrtie.
Povestea trece, deci, i prin pduri acolo tietorii doboar trunchiuri vechi i, pn intr
munii-n ntomnare, butenii, curai de uscturi, i mn-n vi, spre fabricile-n care maini
iscusite, de meteri mari mnuite, macin lemnul, i-l mestec bine, i-l moaie pn devine o
past. Iar pasta aceasta, albit, presat, uscat, frumos netezit, frumos tiat, ajunge s fie
hrtie.Vine apoi tipograful, cel care alege-culege litere mari, litere mici, rnduri, pagini ntregi
privete-m i ai s-nelegi. Iar tipograful munca i mparte cu cel care-adun i leagmpreun, foaie cu foaie, o carte ntreag: legtorul.
- Vad eu acum prea bine de ce-ai inut s-mi povesteti povestea crii de
poveti. Ci oameni au muncit pentru ea! spuse Gheorghi, pe gnduri
- De tot ce ai aflat, te vd bucuros. Sper s fie i cu folos, zise foaia de hrtie.
- Fr-ndoial. Mai ales c la anul m duc la coal. n Clasa pregtitoare.
- Felicitri! zise foaia de carte. i cnd vei avea abecedar, n Clasa nti
- l voi pstra ca pe cel mai scump dar.
- Pn atunci ns mai ai de crescut, dragul meu Gheorghi
- Iar, deocamdat, draga mea foaie de carte, am de-ndreptat mcar n parte rul ce i l-am
fcut; tiu ct de mult preuieti, iat, te voi lipi la locul tu n cartea cu poveti.