MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU 343.985 (043.3)

COLODROVSCHI Vitalie

ASISTENŢA TEHNICO-CRIMINALISTICĂ A DESCOPERIRII ŞI CERCETĂRII

INFRACŢIUNILOR: REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

Specialitatea 12.00.08. – Drept penal

(drept procesual-penal, criminalistică, expertiză judiciară)

AUTOREFERAT
AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

Chişinău – 2008

1
 Teza a fost elaborată la catedra “Drept penal”a
Facultăţii de Drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova

Conducător ştiinţific:
Golubenco Gheorghe, doctor în drept, conferenţiar universitar.
Referenţi oficiali:
Cuşnir Valeriu, doctor habilitat în drept, profesor universitar;
Odagiu Iurie, doctor în drept, conferenţiar universitar.
Membri ai Consiliului Ştiinţific Specializat:
BRÎNZĂ Sergiu – preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar;
STATI Vitalie – secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar universitar;
GHEORGHIŢĂ Mihail, doctor habilitat în drept, profesor universtar;
DORAŞ Simion, doctor în drept, conferenţiar universitar;
GUŢAN Eugen, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Susţinerea va avea loc pe data de 5 septembrie 2008, ora 14.00 în şedinţa Consiliului
Ştiinţific Specializat DH 30 12.00.08-12 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2069,
Republica Moldova, mun.Chişinău, str. Gh. Iablocikin 2/1, Bloc 7, sala103).
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A.
(http://www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale din Moldova,
Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Autoreferatul a fost expediat la “5” august 2008

Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific

Specializat, dr., conf. univ. STATI Vitalie

Conducător ştiinţific,
dr. conf.univ. GOLUBENCO Gheorghe

Autor: COLODROVSCHI Vitalie

© Colodrovschi Vitalie, 2008

2
 I. CARACTERIZAREA GENERALĂ A TEZEI
Actualitatea temei investigate. Criminalitatea, în diversele ei forme şi manifestări, nu are limite
nici în spaţiu şi nici în timp, măcinând ca o tumoare organismul social, deformând valorile general-
umane, economia ţării, ameninţând viaţa şi bunăstarea fiecărui cetăţean, diminuând calitatea vieţii
în ansamblu. În ţara noastră, în contextul unei descensiuni a numărului total de infracţiuni, rămîn a
fi în creştere cele ce privesc viaţa şi sănătatea omului (6,9%), viaţa sexuală (8,9%), sănătatea
publică şi convieţuirea socială (2,9%). La fel, îngrijorează şi faptul că numărul infracţiunilor
înregistrate la 10 mii de locuitori, constituind 65 de crime în medie pe republică, atinge cote înalte
în oraşele mari ale ţării.
În sistemul măsurilor de contracarare a acestui fenomen un rol important îl joacă metodele
şi mijloacele tehnico-criminalistice. Acestea contribuie efectiv la depistarea şi ridicarea urmelor
infracţiunii şi a făptuitorului, permit să se obţină informaţii utile pentru căutarea infractorilor şi
probarea vinovăţiei lor, asigurând, totodată, şi un nivel înalt de documentare a stărilor de fapt şi a
procedeelor probatorii.
În ultima perioadă, graţie realizărilor progresului tehnico-ştiinţific, au apărut o serie de
mijloace şi procedee bazate pe principiile noilor tehnologii informaţionale. Subdiviziunile
criminalistice şi laboratoarele de expertiză judiciară din ţara noastră treptat sunt înzestrate cu utilaj
modern, necesar investigării locului de explozie, cercetării accidentelor tehnogene, a celor de
circulaţie, a altor infracţiuni grave, precum şi cu tehnică şi tehnologii necesare automatizării locului
de muncă al expertului. Apar posibilităţi de a implementa sisteme automatizate de căutare cu
destinaţie criminalistică (dactiloscopic, gabitoscopic, balistic etc.), conectarea acestora la reţelele
informaţionale globale.
Însă devine tot mai limpede că tehnologiile moderne trebuie asigurate şi sub aspect juridic.
Acestea nu vor avea efect dacă nu se va elabora mecanismul respectiv de realizare, dacă nu se va
soluţiona problema pregătirii cadrelor (a ofiţerilor de urmărire penală, a specialiştilor criminalişti, a
experţilor etc.), alte aspecte ce ţin de asigurarea informaţională, organizarea ştiinţifică a muncii
tehnico-criminalistice, aprecierea adecvată a rezultatelor acesteia.
Astăzi, ca niciodată, a devenit clar că formele şi metodele tradiţionale de obţinere şi
utilizare a informaţiei probatorii şi de căutare, încetăţenite la noi, bazate mai cu seamă pe sursele
personale de colectare (în cadrul audierilor, al confruntărilor, percheziţiilor etc.) nu corespund întru
totul exigenţelor actuale de obiectivare a actului de Justiţie, asigurării principiului legalităţii şi al
contradictorialităţii. Din aceste surse, în cauzele penale se dobândeşte un mare volum de informaţie
probatoare, însă nu rareori în instanţa de judecată, unii martori şi chiar persoanele victimizate îşi
schimbă depoziţiile. În acest sens, utilizarea posibilităţilor criminalisticii, a probelor materiale, a aşa

3
- numiţilor “martori taciţi”, ar constitui o rezervă eficientă în activitatea profesională de probaţiune
a vinovăţiei făptuitorilor şi de combatere a infracţionalităţii, în ansamblu.
Acest factor influenţează negativ nu numai operativitatea procesului de căutare a
infractorilor cu identitate necunoscută, probarea vinovăţiei lor, dar şi randamentul muncii tuturor
subiecţilor activităţii orientate spre descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.
Rezultatele analizei practicii autohtone de descoperire şi cercetare a infracţiunilor permite
a evidenţia o serie de cauze ale rezultatelor nesemnificative ale statisticii oficiale în aplicarea
mijloacelor şi a metodelor tehnico-criminalistice. În linii mari, ea poate fi exprimată prin lacunele
de ordin organizatoric, ce ţin de reglementarea juridică a acestei activităţi, de dotarea insuficientă cu
echipament modern a subiecţilor aplicării acestor mijloace şi procedee, dar şi prin nivelul redus de
pregătire tehnico-criminalistică a acestora.
Această stare de lucruri poate fi lămurită, într-o măsură oarecare, şi prin particularităţile
de dezvoltare social-economică a ţării noastre. Aici, însă, nu în ultimul rând, au influenţat şi acele
tendinţe ale criminalisticii din ţara noastră care, pe parcursul acestei perioade, acordă o atenţie
sporită metodelor şi mijloacelor criminalistice concrete de colectare şi expertizare a probelor, în
detrimentul aspectelor cu caracter mai larg, ce ţin de perfecţionarea sistemului de asistenţă tehnico-
criminalistică, în ansamblu. Practica demonstrează cu prisosinţă că unele încercări de a dezvolta şi
restructura elementele acestui sistem în parte sunt sortite la insucces, întrucât sistemul poate fi
perfecţionat numai în ansamblul acestor elemente. Trebuie de avut în vedere şi faptul că s-a
complicat destul de simţitor şi tehnica modernă, metodele de expertizare a probelor materiale care,
în totalitatea lor, impun în mod obiectiv şi un nivel mai ridicat de organizare a utilizării acestora în
activitatea de descoperire şi cercetare a infracţiunilor. Crearea şi funcţionarea sistemelor
informaţionale de căutare moderne nu poate fi asigurată în cadrul aceloraşi forme juridice şi
organizatorice care au existat odinioară.
Privite prin optica obiectivelor cercetării noastre, aceasta înseamnă că însuşirea realizărilor
criminalistice contemporane, în special a mijloacelor de automatizare a muncii tehnico-
criminalistice, a evidenţelor cu relevanţă penală, a tehnicii de calcul dictează în mod iminent
necesitatea unei abordări bazate pe noi principii privind activitatea de perfecţionare a actualelor
metode şi elaborarea unor noi metode şi mijloace criminalistice, asigurarea reglementării juridice şi
a organizării aplicării lor în practica de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.
Gradul de studiere a temei investigate. Problema aplicării metodelor şi a mijloacelor
tehnico-ştiinţifice în scopul descoperirii şi al cercetării infracţiunilor în ansamblul componentelor
indicate mai sus prezintă un subiect în permanenţă actual în criminalistica mondială. Această temă a
fost abordată de o serie de savanţi de profil din străinătate în lucrările lor monografice, dintre care

4
amintim: Belkin R.S., Vinberg A.I., Volănski A.F., Volănski V.A., Granovski G.L, Gramovici G.I.,
Goncearenko V.I., Ionescu L., Кarlov V.I., Koldin V.I., Sandu D., Selivanov N.A., Stancu E.,
Bercheşan V., Văduva N. etc., precum şi de către unii cercetători autohtoni: Cuşnir V., Gheorghiţă
M., Golubenco Gh., Dolea I., Doraş S., Florea V., Odagiu Iu., Osoianu T. ş.a. Rezultatele studiilor
privind anumite direcţii specifice de muncă tehnico-criminalistică în scopul cercetării preliminare
a urmelor la faţa locului, a evidenţelor criminalistice, a organizării şi reglementării juridice a
utilizării cunoştinţelor de specialitate şi a mijloacelor criminalistice, a altor probleme ce ţin de
automatizarea acestor activităţi, de aplicarea tehnicii de calcul în acest sens, au fost tratate şi în
lucrările altor savanţi: Işcenko E.P., Mitricev V.S., Păşescu Gh., Polevoi N.S., Snetkov V.A.,
Ţvetkov S.I. ş.a.
În majoritatea acestor lucrări au fost formulate unele propuneri privind necesitatea
cercetării complexe, în sistem a problemei în cauză sub aspect metodologic, juridic, organizatoric –
în conceptul nostru – sistem de asistenţă tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării
infracţiunilor. Însă nu au fost efectuate cercetări cu un scop bine determinat asupra acestei
probleme în perioada de consolidare a criminalisticii din ţara noastră. În tendinţa de a completa
acest gol, autorul concretizează esenţa asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării
infracţiunilor, stabileşte locul şi sarcinile ei în structura criminalisticii, examinează sintetic
conţinutul principalelor elemente structurale şi perspectivele de dezvoltare ale acestora. Analiza
eficacităţii funcţionării acestui sistem a permis formularea unei serii de propuneri orientate spre
perfecţionarea componentelor organizatorice, juridice, a asigurării lui sub aspect tehnico-ştiinţific,
metodico-didactic, informaţional.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul acestei cercetări constă în aceea că, pornind de la
cerinţele şi exigenţele actuale de luptă contra criminalităţii, să se facă o analiză obiectivă şi
multilaterală a posibilităţilor de sporire a eficacităţii aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-
ştiinţifice în activitatea de descoperire şi cercetare a infracţiunilor, în baza căreia să fie marcate
unele perspective, direcţii de bază, măsuri practice şi ştiinţifico-metodice concrete în această
activitate.
Acest scop determină formularea şi soluţionarea următoarelor obiective de bază:
1. Stabilirea esenţei şi conţinutului asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare
a infracţiunilor ca sistem unic metodologic şi organizaţional, perfecţionarea şi sporirea
eficacităţii de funcţionare a căruia să aibă ca bază realizările tehnico-ştiinţifice
contemporane;
2. Analiza în complex a practicii existente de asistenţă tehnico-criminalistică a descoperirii şi
cercetării infracţiunilor şi stabilirea eficacităţii acestui gen de activitate la etapa actuală;

5
 3. Studierea principalelor obiective ale asistenţei tehnico-criminalistice, inclusiv a celor
tehnologice situative şi relevarea capacităţilor profesionale ale ofiţerilor de urmărire penală,
procurorilor, specialiştilor-criminalişti, experţilor necesare soluţionarii acestora;
4. Evidenţierea şi analiza problemelor ce ţin de organizarea, reglementarea juridică, precum şi
de asigurarea tehnico-materială, metodico-didactică a specialiştilor-criminalişti în lumina
realizărilor ştiinţei şi tehnicii, dar şi a exigenţelor sporite faţă de ei în lupta cu
criminalitatea la etapa actuală.
Obiectul cercetării îl constituie relaţiile juridico-organizatorice, metodice şi tehnologice-
executive în sfera asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării infracţiunilor. De
asemenea, obiectul de studiu rezidă în analiza problemelor privind teoria şi practica funcţionării
sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică a activităţii de urmărire penală, prin prisma scopului
strategic – descoperirea şi cercetarea faptelor de natură penală.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute este determinată, întâi de toate, prin aceea că
este una dintre primele cercetări monografice ale unei probleme complexe şi deosebit de acute –
asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţiunilor în Republica Moldova. În
baza analizei stării actuale a sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică şi în baza calcului
nivelului de realizare a Reformei judiciare şi de drept din ţară, se propune o abordare de sistem întru
soluţionarea aceastei probleme – concept ce presupune optimizarea activităţii subdiviziunilor de
expertiză şi criminalistică ale Republicii Moldova la etapa actuală. Rezultatele investigaţiei realizate
şi-au găsit reflectare în tezele de bază şi concluziile ce se înaintează spre susţinere, după cum
urmează:
1. Noţiunea şi esenţa asistenţei tehnico-criminalistice ca sistem organizatoric-funcţional,
pentru subiecţii căruia este caracteristică activitatea de organizare şi dirijare dar şi cea
tehnologică-executivă;
2. Conţinutul şi scopul asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare a
infracţiunilor prevede, pe de o parte, crearea unor condiţii de pregătire tehnico-
criminalistică permanentă a subiecţilor acestui sistem (nivelul administrativ), iar pe de altă
parte, realizarea acestui scop prin descoperirea şi cercetarea infracţiunilor concrete (nivelul
tehnologic-executiv);
3. Clasificarea sarcinilor privind asistenţa tehnico-criminalistică de descoperire şi cercetare a
infracţiunilor;
4. Propunerea de a perfecţiona organizarea, reglementarea juridică a sistemului de asistenţă
tehnico-criminalsitică sprijinite pe rezultatele cercetărilor efectuate de către autor;

6
 5. Propuneri de pregătire iniţială şi formare continuă a specialiştilor-criminalişti, a sistemului
de instruire tehnico-criminalistică a cadrelor de jurişti din instituţiile de învăţământ juridic
superior din republică;
6. Evidenţiera esenţei înregistrării criminalistice, necesitatea perfecţionării şi racordării ei la
rigorile actuale, ca componentă informaţională în sistemul de asistenţă tehnico-criminalistică
a descoperirii şi cercetării infracţiunilor.
Baza teoretico-metodologică a studiului. Metodologia de cercetare are ca suport metoda
dialectică de cunoaştere a realităţii obiective. În procesul de efectuare a cercetării au fost utilizate
metode sociologice, logico-juridice, istorice, de drept comparat, precum şi statistice.
Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ale
Codului penal şi de procedură penală ale Republicii Moldova în vigoare, Legea cu privire la
expertiza judiciară, alte acte normative departamentale ce ţin de domeniul criminalisticii, expertizei
judiciare, activităţii operative de investigaţie şi învăţământului juridic universitar.
Concluziile formulate în lucrare se bazează pe rezultatele analizei teoretice a literaturii
ştiinţifice în problemele de filozofie, criminologie, drept penal şi procedură penală, informatică,
teoria activităţii operative de investigaţie, organizarea ştiinţifică a muncii, teoria adoptării deciziilor,
statisticii şi ale altor ramuri ştiinţifice. O atenţie deosebită a fost acordată lucrărilor ce ţin de
informatică, starea contemporană şi perspectivele implementării mijloacelor automatizate şi a
tehnicii de calcul în activitatea de combatere a criminalităţii, precum şi lucrărilor consacrate
problemelor metodologice ce ţin de criminalistică şi teoria probaţiunii.
Baza pragmatică şi empirică a cercetării constituie însăşi experienţa practică de asistenţă
tehnico-criminalistică a cercetării infracţiunilor, starea actuală a organizării şi reglementării ei
juridice. Colectarea materialului empiric a fost efectuată prin anchetare şi intervievare. În procesul
de cercetare după un program elaborat special au fost analizate 350 de dosare penale privind
furturile din proprietatea privată cu pătrunderea în locuinţe în diverse zone ale republicii. Studierea
acestui gen de infracţiuni se explică prin faptul că obiectul cercetării au fost relaţiile organizaţionale
şi juridice ale subiecţilor asistenţei tehnico-criminalistice atât la nivel organizaţional, cât şi la cel
executiv. S-a luat în consideraţie că furturile cu pătrunderea în încăperi sub aspect criminalistic este
cel mai “informativ” şi cel mai reprezentativ gen de infracţiuni, posibilitatea creării de către
infractori a urmelor materiale este foarte înaltă, de unde şi posibilitatea sporită de a studia
rezultatele acrtivităţii specialiştilor criminalişti, dar şi a altor subiecţi ai asistenţei tenhnico-
criminalistice.
În baza unor chestionare special elaborate au fost intervievaţi 95 de ofiţeri de urmărire
penală şi lucrători operativi ai MAI al RM, 55 de experţi-criminalişti din subidiviziunile

7
criminalistice ale MAI al Republicii Moldova, precum şi 187 de absolvenţi ai instituţiilor de
învăţământ juridic superior de la Academia „Ştefan cel Mare”, facultatea de Drept a Universităţii de
Stat din Bălţi şi a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării
Importanţa teoretică şi valoarea practică a analizei efectuate constă în aceea că ea conţine
rezultatul unei analize complexe a stării actuale a acestui sistem în baza căruia şi, punând în balanţă
realizările tehnico-ştiinţifice de ultimă oră, exigenţele actuale ale practicii de luptă cu criminalitatea,
se formulează propuneri concrete şi recomandări practice, a căror realizare, în opinia autorului, vor
optimiza activitatea organelor de drept şi vor spori eficacitatea aplicării metodelor şi mijloacelor
criminalistice în activitatea profesională de combatere a infracţiunilor.
Având în vedere modul de abordare aplicat în lucrare, ea poate fi utilizată în mai multe
direcţii: ▪ în procesul de instruire juridică profesională a studenţilor, masteranzilor, dar şi a
practicienilor-criminalişti; ▪ în popularizarea cunoştinţelor juridice la general şi a celor
criminalistice, în special; ▪ în scopul stimulării cercetărilor în domeniul investigării managmentului
activităţii criminalistice, a eficacităţii acesteia prin prisma rezultatului final – descoperirea faptelor
de natură penală prin aplicarea mijloacelor tehnico-criminalistice; ▪ pentru cunoaşterea stării
actuale, a rezervelor şi a perspectivelor de perfecţionare a componentelor sistemului de asistenţă
tehnico-criminalistică în ţara noastră, racordarea acestora la exigenţele criminalisticii
contemporane.
Aprobarea rezultatelor. Tezele principale ale lucrării şi-au găsit reflectare în peste zece
articole ştiinţifice, inclusiv două lucrări publicate în reviste ştiinţifice cu recenzii, o parte fiind
raportate şi discutate în cadrul unor simpozioane criminlistice internaţionale şi conferinţe ştiinţifico-
practice, după cum urmează: ▪ simpozionul internaţional de criminalistică organizat în zilele de 24-
25 septembrie 2005 la Chişinău de Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, împreună cu
alte instituţii de învăţământ superior specializat şi organe pracice de ocrotire a normelor de drept; ▪
conferinţa ştiinţifico-practică internaţională organizată în zilele de 20-21 decembrie 2002 la
Chişinău de Academia „Ştefan cel Mare”; ▪ confernţa ştiinţifică anuală a profesorilor ULIM
desfăşurată în zilele de 26-27 aprilie 2002 la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova; ▪
confernţa ştiinţifico-didactică anuală a profesorilor, desfăşurată în zilele de 4-5 mai 2001 la
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova ş.a.
Materiallele lucrării au fost discutate, apreciate pozitiv şi în cadrul şedinţelor catedrelor
respective ale facultăţilor de drept ale Universităţii de Stat din Bălţi şi Universităţii Libere
Internaţionale din Moldova. Unele consideraţii teoretice ale lucrării se aplică în procesul instructiv-
educativ ale acestor instituţii de învăţămînt prin note de curs, seminare, lucrări pactice.

8
 Structura şi volumul tezei. Lucrarea este alcătuită din introducere, două capitole divizate
în şapte paragrafe, sinteza rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări, bibliografie, adnotare,
lista abrevierilor utilizate, trei anexe. Volumul total al tezei constituie 181 de pagini.
II. CONŢINUTUL LUCRĂRII
În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sînt formulate scopul şi
obiectivele investigaţiilor, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, este elucidată noutatea
ştiinţifică a rezultatelor obţinute, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a cercetărilor şi sînt
dezvăluite modalităţile de aprobare a rezultatelor lucrării.
Capitolul I „Consideraţii generale despre noţiunea, conceptul şi starea actuală a asistenţei
tehnico-criminalistice privind descoperirrea şi cercetarea infracţiunilor” cuprinde 3 paragrafe şi
este consacrat aspectelor generale ale asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare a
infracţiunilor, a sarcinilor specifice soluţionate în cadrul acestei activităţi, precum şi analizei
eficacităţii sistemului actual de asistenţă tehnico-criminalistică a serviciului de expertiză judiciară şi
criminalistică al MAI al Republicii Moldova.
În paragraful întâi – Noţiunea, conţinutul şi subiecţii asistenţei tehnico-criminalistice, locul ei în
structura criminalisticii – autorul, sprijinindu-se pe rezultatele studierii practicii de urmărire penală
şi judiciară, porneşte de la faptul că reuşita luptei cu criminalitatea, alături de alţi factori, se află
într-o anumită dependenţă de aplicarea în aceste scopuri a metodelor şi mijloacelor criminalistice.
În sistemul acestor mijloace se acumulează cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii
contemporane, determinînd obiectiv necesitatea perfecţionării componentelor organizatorice,
reglementării procesuale a utilizării lor în procesul de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.
Aplicarea pe larg în activitatea infracţională contemporană a armelor de foc, a dispozitivelor
explozive, a unor procedee şi tehnici sofisticate, apariţia unui nou tip de infractor – mai abil, mai
organizat, mai dotat din punct de vedere tehnic şi intelectual, comparativ cu perioada precedentă –
pe de o parte, şi sporirea volumului şi conţinutului de sarcini ale organelor de urmărire penală şi
operative de investigaţie, ca o consecinţă a influenţei acestor factori, – pe de altă parte, dictează
obiectiv şi necesitatea aplicării mai intense a tehnologiilor informaţionale moderne şi a mijloacelor
criminalistice mai desăvîrşite în scopul descoperirii şi cercetării acestora. Acest lucru determină şi
necesitatea reformării sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică a activităţii organelor de
urmărire penală.
Anume aceste considerente au făcut să apară, pe la începutul anilor '80 ai sec. al XX-lea în
literatura de specialitate, iar mai tîrziu şi în actele normative departamentale, astfel de noţiuni ca
“asistenţa tehnico-criminalistică”, “asistenţa tehnico-ştiinţifică”, “însoţirea tehnico-criminalistică”
ş.a. care, în esenţă, prin optica realităţilor de azi, reflectă o nouă abordare a problemelor privind

9
aplicarea cunoştinţelor criminalistice de specialitate, a realizărilor de vîrf ale ştiinţei şi tehnicii
contemporane în practica de urmărire penală.
Autorul menţionează diverse puncte de vedere cu privire la noţiunea şi conţinutul noţiunii de
asistenţă tehnico-criminalistică (I. Glava, L. Vinberg, G. Gramovici, A. Şatalov, V. Volânski, P.
Scorcenko). Analizîndu-le, ajunge la concluzia că asistenţa tehnico-criminalistică este o activitate a
anumitor subiecţi, orientată spre crearea şi menţinerea unor condiţii de pregătire permanentă a
organelor de drept în vederea soluţionării eficiente a sarcinilor tehnico-criminalistice, precum şi
realizarea practică a acestor condiţii în cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor.
De asemenea se subliniază că asistenţa tehnico-criminalistică, privită ca activitate
complexă şi multilaterală, cuprinde o multitudine de elemente componente: totalitatea de mijloace
tehnice propriu-zise şi iniţierea elaborării, perfecţionării şi adaptării acestora la necesităţile Justiţiei;
iniţierea măsurilor de reglementare juridico-procesuală a aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-
criminalistice în urmărirea penală; pregătirea iniţială şi instruirea continuă a subiecţilor utilizării
tehnicii criminalistice (a specialiştilor-criminalişti, experţilor, ofiţerilor de urmărire penală,
procurorilor, lucrătorilor operativi ş.a.); organizarea folosirii şi aplicarea nemijlocită a metodelor şi
a mijloacelor tehnico-ştiinţifice în cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor
În lucrare se abordează atît problema formării continue a cadrelor, cît şi pregătirea
permanentă (zi de zi), a însuşi serviciilor operative şi a unităţilor organelor respective, prin care se
înţelege asigurarea lor tehnico-materială, informaţională, cu resurse, completate cu cadre pregătite
etc., care corespunde cerinţelor practicii de descoperire a infracţiunilor, precum şi nivelului actual
de dezvoltare al ştiinţei şi tehnicii.
Un asemenea nivel de pregătire a organelor în cauză poate fi obţinut şi menţinut numai
prin activităţi neîntrerupte, care ar cuprinde soluţionarea problemelor organizatorice, de
reglementare juridică, de asigurare tehnico-materială, metodice şi informaţionale.
Autorul susţine că aceasta trebuie să se manifeste prin elaborarea unei structuri
organizatorice optime a subdiviziunilor de expertiză judiciară şi criminalistică, completarea lor cu
cadre bine pregătite profesional, prin îmbunătăţirea formelor şi a metodelor de colaborare cu secţiile
operative de investigaţie, a metodelor şi mijloacelor criminalistice existente, în iniţierea
perfecţionării normelor juridice, care reglementează procesul şi aprecierea rezultatelor de folosire a
metodelor şi a mijloacelor tehnico-criminalistice în activitatea de urmărire penală.
Sistemul în cauză e destul de dinamic, elementele lui modificându-se permanent şi aflându-
se într-o strânsă legătură reciprocă. Respectiv, autorul menţionează două grupe de subiecţi ai
asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.

10
 Prima: colaboratorii structurilor de organizare şi dirijare a muncii tehnico-criminalistice, a
instituţiilor cu funcţii practico-ştiinţifice în ramura Criminalisticii şi Expertizei Judiciare (Direcţia
Tehnico-Criminalistică a MAI al RM, Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă
Ministerul de Justiţie, Academia “Ştefan cel Mare”, Centrul de Informaţie şi Evidenţă Operativă al
MAI al RM ş.a.).
A doua grupă: colaboratorii subdiviziunilor operative de investigaţie, ofiţerii de urmărire
penală, procurorii, experţii-criminalişti, specialiştii care sunt subiecţii nivelului executoriu.
Această diferenţiere a subiecţilor, luând în consideraţie funcţiile şi sarcinile lor, într-o
oarecare măsură, poartă un caracter convenţional-schematic.
Unii subiecţi (de exemplu, colaboratorii Direcţiei Tehnico-Criminalistice ai MAI al RM)
realizează în acelaşi timp activităţi de dirijare metodologică dar şi executivă, vizând folosirea
nemijlocită a metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice în cadrul efectuării acţiunilor de
urmărire penală şi a celor operative de investigaţie. La rândul lor, subiecţii nivelului executiv, în
anumite limite, îndeplinesc şi sarcini organizatorice, deoarece orice acţiune de urmărire penală sau
măsură operativă de investigaţie presupune elemente de organizare propriu-zisă (analiza situaţiei,
planificarea, interacţiunea).
În lucrare sînt supuse îndoielii opiniile unor savanţi (V. Volânski, A. Cerenkov, A. Şatalov
ş.a.) de a considera asistenţa tehnico-criminalistică ca pe o nouă teorie particulară, avînd ca obiect
de studiu “legităţile elaborării metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice ale sistemului de
implementare în lupta cu criminalitatea”. Autorul consideră că poate fi vorba, deocamdată, doar de
prezenţa unei direcţii relativ independente în ştiinţa criminalistică contemporană, care se sprijină pe
realizările atît ale criminalisticii însăşi, cît şi pe informatică, organizarea ştiinţifică a muncii, teoria
adoptării deciziilor, dar care îşi are obiectul său de studiu şi influenţă, problematica sa fiind relaţiile
juridico-organizaţionale în sfera asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării
infracţiunilor.
În opinia autorului, această problematică ţine de obiectul criminalisticii, întrucît una dintre
sarcinile acestei ştiinţe este elaborarea noilor metode şi mijloace criminalistice, a recomandărilor de
utilizare a lor, precum şi perfecţionarea celor deja existente. Criminalistica trebuie ea însăşi să-şi
organizeze implementarea acestor tehnici în activitatea de urmărire penală, iar soluţionarea acestor
probleme cere o anumită organizare, o asigurare legislativă, tehnică şi ştiinţifică. Locul asistenţei
tehnico-criminalistice în sistemul ştiinţei, dar şi al cursului de criminalistică, în opinia autorului,
trebuie să fie în “tezele generale” ale compartimentului de tehnică criminalistică.
În paragraful al doilea – Sarcinile asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi
cercetării infracţiunilor – se porneşte de la semnificaţia dublă a sistemului în cauză. La nivel

11
organizaţional administrativ, sarcinile principale sînt legate, mai cu seamă, de organizare şi dirijare,
de reglementarea juridică a aplicării mijloacelor tehnico-criminalistice, de formarea iniţială şi
perfecţionarea continuă a subiecţilor mijloacelor criminalistice. Aceste scopuri se concretizează în
legislaţia procesual-penală şi în actele departamentale. În ceea ce priveşte sarcinile tehnico-
criminalistice situative cuprinse în veriga de jos a sistemului, autorul menţionează depistarea,
desprinderea şi fixarea informaţiei cu semnificaţie criminalistică, sistematizînd aceste sarcini după
varietăţile de infracţiuni şi urmele specifice lor, precum şi după formele de utilizare a cunoştinţelor
de specialitate. Aici autorul clasifică aceste sarcini după subiecţii realizării lor, după temeiul juridic
şi organizatoric şi, în special, după genurile de urme şi particularităţile obiectelor purtătoare de
urme.
Analizînd noţiunea de eficacitate cu referinţă la asistenţa tehnico-criminalistică a
descoperirii şi cercetării infracţiunilor, în paragraful al treilea – Analiza eficacităţii sistemului de
asistenţă tehnico-criminalistică al MAI al Republicii Moldova, autorul ajunge la concluzia că
eficacitatea este gradul de pregătire potenţială a sistemului pentru realizarea sarcinilor legate de
descoperirea infracţiunilor. Aceasta este starea ei internă şi caracterizează, mai curînd, nivelul
superior (administrativ-organizatoric) al sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică.
Rezultativitatea (randamentul) este, însă, exprimarea în exterior a eficacităţii şi se manifestă ca
urmare a activităţii practice a subiecţilor nivelului funcţional-executiv (specialiştii, experţii judiciari
etc.). Pornind de la aceste teze generale şi, luînd în consideraţie caracterul polivalent al sistemului
de asistenţă tehnico-criminalistică, autorul lărgeşte şi concretizează criteriile de apreciere a
rezultatelor muncii de asistenţă tehnico-criminalistică. În lucrare este argumentată necesitatea şi
metodica aprecierii sub această optică a muncii serviciului de expertiză judiciară şi criminalistică al
MAI prin prisma scopului final al procedurii penale - descoperirea infracţiunii prin mijloace
tehnico-criminaistice, identificarea autorilor după urmele ridicate de către specialiştii criminalişti de
la faţa locului. Aceasta va permite mai clar să se observe cum influenţează serviciul criminalistic în
fapt asupra procesului de descoperire şi cercetare al infracţiunilor.
Capitolul II, „Perspectivele privind dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului de asistenţă tehnico-
criminalistică în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor”, cuprinde 4 paragrafe în care este
abordată problematica activităţii organizatorice în vederea perfecţionării sistemului de asistenţă
tehnico-criminalistică, reglementarea procesuală a activităţilor ce ţin de această problemă,
pregătirea iniţială şi formarea continuă a subiecţilor asistenţei tehnico-criminalistice, precum şi
ansamblul de probleme existente în subramura înregistrării criminalistice ca şi componentă
informaţională a sistemului în cauză.

12
 În paragraful întîi – Activitatea organizatorică privnd perfecţionarea sistemului de asistenţă
tehnico-criminalistică în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, organizarea asistenţei tehnico-
criminalistice este definită ca o “totalitate de legături şi calităţi interne în cadrul cărora funcţionează
sistemul”.
Analizînd structura organizatorică a serviciului de expertiză şi criminalistică al MAI, este
argumentată propunerea de a modifica esenţial Regulamentul acestor subdiviziuni prin prisma noii
legislaţii procesuale a Republicii Moldova, inclusiv denumrea lor din „subdiviziuni de expertize şi
examinări criminalistice” în „subdiviziuni de expertiză şi criminalistcă”. Autorul consideră acest
serviciu drept veriga principală în actualul sistem de asistenţă tehnico-criminalistică, întrucît
specialiştii criminalişti ai MAI sînt responsabili de rezultativitatea cercetărilor la faţa locului,
precum şi de randamentul expertizei probelor ridicate din scena infracţiunii. Activitatea de cercetare
a locului faptei reclamă de la specialistul-criminalist cunoştinţe universale, deprinderi nu numai de a
detecta şi ridica urmele infracţiunii, dar şi priceperi de a le analiza în ansamblul şi conexiunea lor.
Specificul acestei activităţi presupune la subiecţii respectivi prezenţa unor calităţi psihologice şi
personale deosebite. Cumularea funcţiilor de specialişti-criminalişti şi de experţi existentă la ora
actuală în cadrul MAI al RM, are mai multe cusururi decît calităţi, devenind necesară separarea
organizatorică a acestora.
Se propune a crea, în primă etapă, subdiviziuni interraionale de expertiză judiciară
(separate în organele afacerilor interne), avînd ca scop principal efectuarea în exclusivitate doar a
expertizelor judiciare şi subdiviziuni tehnico-ştiinţifice de specialişti criminalişti, cărora să le revină
funcţia de a efectua constatări tehnico-ştiinţifice, participarea la acţiuni de urmărire penală şi
activităţi operative de investigaţie, administrarea evidenţelor criminalistice.
În a doua etapă, după crearea mecanismului respectiv, institutul de expertiză judiciară să
fie scos de sub auspiciile Ministerului Afacerilor Interne, subordonîndu-l Ministerului Justiţiei,
specialiştilor MAI revenindu-le funcţia de asistenţă tehnico-criminalistică a actelor de urmărire
penală, efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice, participarea la acţiuni operative de investigaţie,
precum şi administrarea evidenţelor criminalistice. Astfel, se creează condiţii pentru a se respecta,
într-o măsură oarecare, principiul independenţei expertului, asigurarea reală de sporire a
profesionalismului ambilor subiecţi ai asistenţei tehnico-criminalistice, în baza specializării înguste
a acestora, ceea ce va reduce simţitor volumul de sarcini, va spori şi responsabilitatea lor pentru
munca depusă.
Într-o perspectivă mai îndepărtată, nu se exclude realizarea unei idei mai radicale – de
instituire a unui Serviciu statal unic de expertiză judiciară, care ar cuprinde toate unităţile de
expertiză, inclusiv medico-legală, dispersate în cadrul diverselor ministere, departamente, etc.

13
 Realizarea acestui concept ar permite formarea unei structuri statale independente de
interesele corporative şi departamentale, o mai eficientă utilizare a mijloacelor bugetare pentru
crearea unei baze tehnico-materiale unice, precum şi o politică unitară privind asistenţa tehnico-
ştiinţifică a activităţii procesuale a organelor de drept.
Ca balanţă a monopolismului acestui sistem statal de expertiză, va putea să se manifeste
Institutul de expertiză independentă, care astăzi este doar la început de cale şi care va trebui
dezvoltat şi susţinut în aspect jurdic şi metodic. Concurenţa dintre aceste sisteme va asigura, cu
certitudine, calitatea şi eficacitatea expertizelor judiciare.
Autorul consideră că reuşita implementării primei etape de divizare funcţională a
experţilor şi specialiştilor-criminaişti în cadrul organelor afacerilor interne va depinde în mare parte
de o seamă de factori conceptuali asiguratori pe care îi menţionează în lucrare.
Ţinând cont de independenţa procesuală a expertului, autorul pune la îndoială
modificările operate în Regulamentul Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă
Ministerul Justiţiei, prin care directorului Centrului, conducătorilor de secţii, Consiliului metodico-
ştiinţific al Centrului li se acordă dreptul de a controla calitatea expertizelor, perfectarea rapoartelor
şi de a le remite expertului, pentru a introduce precizările şi modificările necesare. Mai mult decît
atît, prin art. 21 din aceast Regulament, directorului Centrului i se oferă şi dreptul ca, în cazurile
conflictuale, să dispună efectuarea expertizei litigioase unei comisii de experţi.
În acest context, se arumentează ideea de a testa o nouă formă de producere a expertizelor –
din numele persoanei juridice, la început în paralel cu cea actuală - din numele persoanei fizice. Un
astfel de sistem va înlătura contradicţia privind controlul asupa calităţii expertizelor şi independenţa
procesuală a expertului, va simplifica procedura de dispunere şi efectuare a acestora, va permite
folosirea cu mai mare eficienţă a expertizei complexe, va oferi posibilităţi mai mari de
implementare a tehnologiilor de vîrf şi a organizării ştiinţifice a muncii în activitatea practică de
expertiză, va înlătura problema statutului procesual al programatorilor (algoritmiştilor) şi autorilor
de soft-uri.
În paragraful al doilea – Starea actuală şi perspectivele reglementării procesuale ale
componentelor sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică – autorul analizează reglementările
actualului Cod de procedură penală privind utilizarea mijloacelor tehnico-criminalistice,
menţionează unele inadvertenţe care mărturisesc mai curînd imperfecţiunea a însuşi modului de
abordare a problemei. În Codul de procedură penală se încearcă a se enumera limitativ mijloacele
tehnice admisibile în cadrul urmăririi penale. Autorul consideră, că orice tentativă de a formula într-
un sistem de norme o listă a procedeelor şi mijloacelor tehnice ce pot fi prezumtiv aplicate în
urmărirea penală este sortită eşecului. Fiind o replică a ştiinţei şi practicii într-un anumit moment,

14
această enumerare, luînd în consideraţie faptul că dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii se află mereu în
ascensiune şi nu poate fi oprită, va fixa totdeauna starea zilei de ieri încă din clipa creării acestei
liste. Chiar şi sub aspectul tehnicii legislative este imposibil de inclus în lege un asemenea volum de
mijloace şi procedee ce pot fi aplicate ipotetic sau situaţiile cînd trebuie folosit un aparat sau altul.
În acest context, autorul susţine ideea de a prefigura în legea procesual-penală doar
principiile generale de admisibilitate în procedura penală a metodelor şi mijloacelor tehnico-
ştiinţifice, fără a le concretiza în lege. Această stare de lucruri ar deschide Justiţiei posibilităţi de
preluare a realizărilor de ultimă oră din domeniul ştiinţei şi tehnicii şi de folosire, potrivit
principiilor formulate în scopul soluţionării cauzelor concrete.
În linii mari, aceste principii vor viza necontrazicerea mijloacelor utilizate literei şi
spiritului legii, adică modurile de aplicare vor corespunde legalităţii şi exigenţelor etice ce exclud
ofensa, tratarea inumană sau degradantă a persoanelor. Mai mult, recunoaşterea faptului că un
mijloc ştiinţific poate fi admis în urmărirea penală va fi marcat şi de următoarele considerente:
caracterul inofensiv al acestuia pentru mediu, sănătatea şi viaţa persoanelor ce le folosesc sau
pentru care se aplică; procesul şi rezultatul utilizării va fi posibil de fixat, urmărit şi apreciat
integral de către organul de urmărire; temeinicia şi eficacitatea metodelor şi a mijloacelor utilizate,
validate de organisme ştiinţifice competente.
Autorul consideră că ar fi logic şi mai simplu pentru percepere dacă prescripţiile
legislative, în acest sens, ar fi stipulate într-un singur articol consacrat în mod special acestei
probleme.
Existenţa unui astfel de articol ar înlătura necesitatea de a enumera în repetate rînduri, de
multe ori într-un mod controversat, metodele şi mijloacele tehnice în alte articole ale Codului de
procedură penală.
În teză se argumentează excluderea p.5 al art.89 din Codul de procedură penală, care
prevede că specialistul nu poate lua parte în continuare la proces în calitate de expert dacă a
participat deja în calitate de specialist în cauza dată.
Tot în acest context, pornindu-se de la principiul contradictorialităţii, se propune ca în
dezbaterile judiciare să participe şi un oponent al expertului care a efectuat expertiza discutată în
şedinţă. Aceasta ar deschide posibilităţi instanţei de judecată de apreciere mai obiectivă a raportului
de expertiză, de înlăturare a unor prejudecăţi, dubii şi neîncredere privind necesitatea existenţei
Institului de expertiză independentă. Din această perspectivă, este argumentată necesitatea
modficării art.151 al Codului de procedură penală cu includerea unor elemente care ar facilita
posibilitatea de apreciere a raportului de expertiză de către instanţa de judecată şi organul de

15
urmărire penală. Acest element ţine de informaţii cu referinţă la metodele de cercetare folosite de
căte expert şi sursa lor emitentă.
Pornind de la principiul contradictorialităţii în ramura expertizei judiciare, în lucrare este
argumenttă necesitatea lărgirii cercului de subiecţi care ar trebui să dispună expertiza judiciară.
În ceea ce priveşte pregătirea cadrelor de experţi şi specialişti-criminalişti, autorul, în
paragraful al treilea – Problema pregătirii iniţiale şi a formării continue a subiecţilor asistenţei
tehnico-criminalistice – menţionează că eficacitatea aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-
criminalistice în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor de către ofiţerii de urmărire penală,
specialiştii-criminalişti, experţii judiciari în mare măsură depinde de nivelul profesional al acestora.
Intervievarea lor, dar şi a absolvenţiolr facultăţilor de drept ai unor Universităţi din ţară, denotă un
nivel scăzut de cunoştinţe şi abilităţi privind aplicarea în activitatea de combatere a criminalităţii a
unor metode şi mijloace crimnalistice, folosirea insuficientă a metodelor interactive de instruire în
soluţionarea sarcinilor tehnico-criminalistice concrete în procesul de pregătire iniţială a
criminaliştilor. Autorul înaintează un rînd de propuneri pentru ameliorarea situaţiei, propuneri ce
ţin de coordonarea Programelor de studii din sistemul de instruire iniţială cu cele ce privesc
formarea continuă a practicienilor criminalişti, pregătirea cadrelor de experţi judiciari pe baze
permanente, armonizarea orelor de studii ale criminalisticii cu alte disciline adiacente - procedura
penală, teoria activităţii operative de investigaţie, tehnica specială, expertiza judiciară ş.a.
În ultimul paragraf al lucrării – Înregistrarea criminalistică drept element informaţional al
sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică şi perspectivele automatizării evidenţelor
criminalistice, autorul îşi concentrează atenţia asupra componentei informaţionale a sistemului de
asistenţă tehnico-criminalistică de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.
Acumulînd informaţii importante despre obiectele luate la evidenţă (persoane, evenimente,
lucruri şi obiecte), înregstrarea criminalistică este un sistem informaţional de stocare şi prelucrare a
informaţiei cu relevanţă criminalistică în scopul asistenţei activităţilor de luptă cu criminalitatea.
Analiza celor mai importante evidenţe republicane denotă că organizarea funcţionării
acestora sunt adaptate insuficient la cerinţele contemporane de luptă cu criminalitatea,
rezultativitatea lor rămînînd nesemnificativă.
Această stare de lucruri, în opinia autorului, se explică, pe de o parte, prin complexitatea
creării acestor evidenţe, precum şi prin aceea că sînt insuficiente resursele pentru colectarea şi
prelucrarea masivului de informaţii. De exemplu, evidenţa centrală a urmelor ridicate de la locurile
rămase cu autori necunoscuţi şi fişele dactiloscopice ale persoanelor cu antecedente penale,
conform ordinelor departamentale ale MAI, trebuie să se verifice reciproc, însă de multe ori acest
lucru se face de la caz la caz.

16
 O multitudine de operaţii tehnologice nu este asigurată în privinţa altor genuri de evidenţă.
Logica abordării sistematice presupune că, de exemplu, evidenţa persoanelor puse în cartoteca
alfabetico-dactiloscopică, precum şi cele ce au părăsit locurile de detenţie şi se află în căutare,
prezentînd interes operativ, trebuie să fie conexat cu alte evidenţe criminalistice (spre exemplu, cu
cartoteca urmelor ridicate de la cauzele rămase cu autori necunoscuţi). O parte dintre evidenţele
centralizate sînt limitate neavînd mijloace contemporane de legătură, unele funcţionînd doar ziua,
fiind inaccesibile în timp de noapte cînd se intensifică cazurile de comitere a infracţiunilor.
În lucrare se propune a se conexa pe o bază normativă unică toate evidenţele criminalistice,
operative de informare, operative de căutare, auxiliare de informare.
Perspectivele sporirii eficacităţii înregistrării criminalistice, în opinia doctorandului, sînt
legate de automatizarea acestora. În acest sens, este analizată structura şi eficacitatea sistemului
automatizat de procesare a obiectelor de natură dactiloscopică „Dacto-2000”, implementat în
organele afacerior interne autohtone, dar şi altele de mare efcienţă (NEC, folosit în Japonia,
MORFO – Franţa, AFIS 2000 – PRINTRAK - SUA). Suficientă atenţie în lucrare s-a acordat şi
altor sisteme cu relevanţă criminalistică („IMAGETRAK”, „КОНДОР”, „Арсенал”, „IBIS”, „Drug
Fire”). Perspectivele evidenţelor criminalistice pot fi favorizate şi de crearea unui sistem unic de
înregistrare, de punera la evidenţă a unor noi obiecte cu semnificaţie criminalistică.

III. Concluzii şi recomandări

Rezultatele investigaţiilor efectuate permit a formula următoarele concluzii şi propuneri:
1. Realizările excepţionale ale progresului tehnico-ştiinţific la acest început de mileniu, pe
de o parte, şi complexitatea sporită a sarcinilor de luptă contra criminalităţii contemporane, pe de
altă parte, determină obiectiv necesitatea aplicării unui sistem mai efectiv de asistenţă tehnico-
criminalistică în activitatea profesională de combatere a criminalităţii.
2. Asistenţa tehnico-criminalistică este o activitate organizatorico-funcţională a anumitor
subiecţi ce ţine de formarea şi menţinerea unor condiţii privind pregătirea permanentă a organelor
de drept de a soluţiona sarcini tehnico-criminalistice, precum şi realizarea practică a acestui scop în
cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor.
Privită ca activitate complexă şi multilaterală, asistenţa tenico-criminalistică cuprinde o
serie de elemente componente: – totalitatea de mijloace tehnice propriu-zise şi iniţierea elaborării,
perfecţionării şi adaptării acestora la necesităţile Justiţiei; – iniţierea măsurilor de reglementare
juridico-procesuală a aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice în urmărirea penală;
– pregătirea iniţială şi instruirea continuă a subiecţilor utilizării tehnicii criminalistice (a
specialiştilor-criminalişti, experţilor, ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, lucrătorilor

17
operativi ş.a.); – organizarea folosirii şi aplicarea nemijlocită a metodelor şi a mijloacelor tehnico-
ştiinţifice în cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor.
Subiecţii asistenţei tehnico-criminalistice sunt:
- în partea ce ţine de crearea condiţiilor de pregătire permanentă (activitatea
organizatorică şi ştiinţifică) – colaboratorii structurilor respective de conducere, dar şi a
instituţiilor republicane cu funcţii metodice şi de cercetare în domeniul criminalisticii,
expertizei judiciare, a instituţiilor de învăţământ specializat;
- în partea ce priveşte realizarea practică a acestei pregătiri (activitatea tehnologică-
executivă) – specialiştii-criminalişti, ofiţerii de urmărire penală, procurorii, experţii
judiciari.
3. Locul asistenţei tehnico-criminalistice în sistemul ştiinţei, dar şi al cursului de
criminalistică este compartimentul de tehnică criminalistică. Ea prezintă o direcţie relativ
independentă în criminalistica modernă, care se sprijină atât pe realizările criminalisticii ca atare,
cât şi pe informatică, organizarea ştiinţifică a muncii, teoria adoptării deciziilor etc., însă îşi are
obiectul său de studiu şi influenţă, problematica sa – relaţiile juridico-organizatorice în sfera
asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării infracţiunilor.
4. Semnificaţia dublă a sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică a descoperirii
infracţiunilor conduce la concretizarea obiectivelor acestui sistem. La nivel organizaţional-
administrativ, sarcinile principale ţin, mai cu seamă, de organizare şi dirijare, de reglementarea
juridică a aplicării mijloacelor tehnico-ştiinţifice, de formarea iniţială şi perfecţionarea continuă a
subiecţilor mijloacelor criminalistice. Aceste scopuri se concretizează în legislaţia procesual-penală,
în actele departamentale.
Cât priveşte sarcinile tehnico-criminalistice situative cuprinse în veriga de jos a sistemului în
cauză, trebuie menţionate depistarea, desprinderea şi fixarea informaţiei cu semnificaţie
criminalistică, sistematizarea acestor sarcini după varietăţile de infracţiuni şi urmele specifice lor,
precum şi după formele de utilizare a cunoştinţelor de specialitate. Aceste sarcini deţin paricularităţi
după subiecţii realizării lor, după temeiul juridic şi organizatoric şi, mai cu seamă, după genurile de
urme şi specificul obiectelor purtătoare de urme.
5. În lucrare se face distincţie între noţiunile de eficacitate şi rezultativitate a asistenţei
tehnico-criminalistice, concretizându-se şi criteriile de apreciere.
Eficacitatea asistenţei tehnico-criminalistice este gradul de pregătire potenţială a sistemului
pentru realizarea sarcinilor legate de descoperirea şi cercetarea infracţiunilor. Aceasta este starea ei
internă şi caracterizează, mai curând, nivelul superior (administrativ-organizatoric) al sistemului de
asistenţă tehnico-criminalistică. Rezultativitatea, însă, este exprimarea în exterior a eficacităţii şi se

18
manifestă în urma activităţii practice a subiecţilor nivelului funcţional – executiv (specialiştii,
experţii judiciari, etc.). Pornind de la aceste teze generale şi luând în consideraţie caracterul
polivalent al sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică, autorul lărgeşte şi concretizează criteriile
de apreciere a rezultativităţii muncii de asistenţă tehnico-criminalistică.
Se propune a se lua în consideraţie nu numai criteriile cantitative ce caracterizează unele
direcţii de muncă tehnico-criminalistică (numărul de participări în echipele de cercetare a locului
faptei, numărul de cercetări în cadrul cărora s-au ridicat probe materiale, numărul de expertize şi
constatări efectuate), dar şi calitatea acestei munci tehnico-criminalistice. În lucrare se
argumentează necesitatea aprecierii rezultativităţii asistenţei tehnico-criminalsitice, a cercetării
locului faptei, în special, după probele ce au contribuit efectiv la identificarea făptuitorilor prin
prisma scopului final – descoperirea infracţiunilor prin mijloace tehnco-criminalistice. La fel, se
propune a se lua în consideraţie dacă în actele procesuale, mai cu seamă în sentinţă, este sau nu
menţionată contribuţia metodelor sau mijloacelor criminalistice aplicate.
6. Analiza muncii specialiştilor – criminalişti la faţa locului a demonstrat nivelul redus al
rezultativităţii asistenţei tehnico-criminalistice: o urmă a făptaşului s-a ridicat în medie de la fiecare
a cincea participare la cercetarea locului faptei din totalul celor studiate şi numai în 5,5% de sentinţe
ale instanţelor de judecată acestea şi-au găsit reflectare în calitate de probe. Cauza principală a
acestei stări de lucru o constituie imperfecţiunea organizării, reglementării procesuale a sistemului
de asistenţă tehnico-criminalistică, pregătirea profesională slabă şi dotarea insuficientă a subiecţilor
acesteia.
7. Structura organizatorică a serviciului de expertiză judiciară şi criminalistică al MAI al
RM – principala verigă a sistemului de asistenţă tehnico-eriminalistică, obligaţiunile colaboratorilor
acestuia sunt orientate în principal la efectuarea expertizelor. Specializarea îngustă a lor nu le
permite să-şi îndeplinească adecvat rigorilor actuale multitudinea de sarcini ce le revin privind
asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţuinilor. Activînd în cadrul unui
organ cu funcţii de urmărire penală se compromite principiul independenţei expertului. Rezultatele
cercetărilor efectuate permit a înainta propunerea de delimitare a funcţiilor experţilor judiciari de
obligaţiunile specialiştilor-criminalişti în cadrul organelor afacerilor interne, cu crearea în prima
etapă a unităţilor interraionale de expertiză judiciară (separate, în cadrul acestor organe) şi a
subdiviziunilor tehnico-ştiinţifice cu funcţia de efectuare a constatărilor tehnico-ştiinţifice de teren,
participarea în actele de urmărire penală, în învestigaţiile operative, administrarea evidenţelor
criminalistice. Mai apoi, în a doua etapă, după crearea mecanismului respectiv, expertiza ca institut
să fie scoasă din organele MAI al RM, aşa cum prevede Conceptul Reformei Judiciare şi de Drept
în RM, şi plasată sub autoritatea Ministerului Justiţiei al RM.

19
 Într-o perspectivă mai îndepărtată, nu se exclude realizarea unei idei mai radicale – de
instituire a unui Serviciu statal unic de expertiză judiciară, care ar cuprinde toate unităţile de
expertiză, inclusiv medico-legală, dispersate în cadrul diverselor ministere, departamente, etc.
Realizarea acestui concept ar permite formarea unei structuri statale independente de
interesele corporative şi departamentale, o mai eficientă utilizare a mijloacelor bugetare pentru
crearea unei baze tehnico-materiale unice, precum şi o politică unitară privind asistenţa tehnico-
ştiinţifică a activităţii procesuale a organelor de drept.
Ca balanţă a monopolismului acestui sistem statal de expertiză se va manifesta institutul
de expertiză independntă, care trebuie dezvoltat şi susţinut în aspect jurdic şi metodic. Concurenţa
dintre aceste sisteme va asigura calitatea şi eficacitatea expertizelor judiciare.
8. Reuşita implementării concepţiei de divizare funcţională a experţilor şi specialiştilor-
criminaişti în cadrul organelor afacerilor interne va depinde în mare parte de următoarele teze
conceptuale asiguratorii:
– specialstul-criminalist al organelor MAI, mai cu seamă în comisariatele teritoriale,
trebuie să devină principalul promotor şi tehnolog care organizează implementarea noilor tehnologii
de aplicare a mijloacelor tehnico-ştiinţifice în activitatea de descoperire şi cercetare a infracţiunilor;
– avînd în vedere însemnătatea enormă a muncii criminalistlui la faţa locului, pentru
activitatea de specialist-criminalist trebuie selectaţi şi numiţi în această fincţie doar experţi cu
vechime şi experienţă nu mai mică de doi-trei ani, atestaţi în efectuarea tuturor expertizelor
criminalistice tradiţionale, competenţi în mecanismul comiterii infracţiunilor şi în procesele fizice şi
biologice ale obiectelor nimerite în orbita infracţiunii;
– specialistul-criminalist trebuie să deţină un nivel superior de pregătire în bazele
expertizelor criminalistice tradiţionale şi deprinderi de depistare, fixare şi ridicare a materialelor de
probă ce se trimit în laboratoarele criminalistice. În aceste scopuri este necesar a i se asigura un
nivel înalt atât în formarea iniţială, cât şi în perfecţionarea continuă într-o instituţie de învţămînt
specializat din ţară sau străinătate;
– este necesar a promova cointeresarea specialistului-criminalist în rezultatele muncii sale
în cadrul cercetării la faţa locului, inclusiv prin acordarea de salarii mai mari, comparativ cu experţii
ce se ocupă numai de efectuarea expertizelor, dar şi încurajarea lor permanentă pentru ridicarea
urmelor „reale”, după care au fost identifcaţi autorii infracţiunii. Tot în aceste scopuri trebuie aplicat
un sistem de indici ai radamentului şi calităţii muncii specialistului, un „rating”, top al specialiştilor-
criminalişti, concursuri profesionale republicane larg mediatizate etc.;
– a asigura specialiştii-criminalişti cu cele mai noi metode şi mijloace de depistare, fixare
şi ridicare a urmelor şi altor obiecte din scena infracţiunii, inclusiv cu sisteme de căutare şi

20
informaţie automatizată de utilitate generală şi specializată (de exemplu, plasate în salonul
laboratorului criminalistic mobil);
– a efectua rotaţia specialiştilor şi exerţilor peste fiecare doi ani, urmărind un dublu scop:
1.Specialistul trebuie să-şi restabilească abilităţile de efectuare a expertizelor; 2. Expertul trebuie să-
şi reînoiască deprinderile de cercetare a locului faptei şi de participare în alte acţiuni de urmărire
penală;
În plan oganizatoric, în lucrare se argumentează şi alte propuneri:
– a modifica denumirea actuală a serviciului criminalistic al MAI al RM din „Subdiviziuni
de expertize şi examinări criminalistice” în “Serviciu de Expertiză şi Criminalistică al MAI al
RM”, actualizănd şi racordănd Regulamentul acestuia la cerinţele noului Cod de procedură penală şi
practica încetăţenită;
– a crea în cadrul Direcţiei Tehnico-criminalistice a MAI al RM un laborator ştiinţific cu
principalul obiectiv de elaborare şi implementare a metodelor şi mjloacelor tehnico-ştiinţifice de
teren în activitatea de urmărire penală;
– a opera modificări în activitatea Centrului Naţional de Expertize Judiciare, formulându-i
şi sarcina de cercetare ştiinţifică în ramura expertizei judiciare, ridicându-i statutul la nivel de
Institut;
– a testa o nouă formă de producere a expertizelor efectuate în sistemul unităţilor statale –
din numele persoanei juridice, la început în paralel cu forma actuală (din numele persoanei fizice);
– a modifica art.9 al Legii Cu privire la expertiza judiciară, în care sunt formulate mai întâi
drepturile expertului, iar apoi obligaţiile lui. Se argumentează necesitatea de a formula mai întăi
obligaţiile expertului, mai apoi drepturile acestuia, deoarece statutul expertului este subordonat
scopurilor procesului judiciar. Expertul nu are interese juridice în cauză, participarea lui la proces
nu este determinată de oarecare drepturi, ci de obligaţia principală – formularea concluziilor
obiective la întrebările puse de instanţa de judecată.
9. A reglementa procesual într-un articol separat al Codului de procedură penală principiile
de utilizare a metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice în activitatea de urmărire penală, fără a
concretiza aceste metode şi mijloace, în ce acţiuni de urmărire acestea pot fi sau trebuie folosite. O
astfel de normă ar putea fi întitulată: “Aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice în
urmărirea penală” cu următorul conţinut:
(1) În cursul efectuării actelor de urmărire penală pentru depistarea, fixarea şi ridicarea
urmelor, a altor mijloace de probă, precum şi în scopul stabilirii legăturii acestora cu evenimentul
infracţional, pot fi utilizate mijloace tehnice de fotografiere, înregistrare audio-video, tehnică de
calcul, utilaje de detectare, reactivi chimici, se pot întocmi schiţe, se pot face mulaje şi copii de pe

21
urme. Utilizarea mijloacelor tehnice, validate ştiinţific, se admite doar în cazul în care acestea sunt
inofensive pentru mediu, sănătatea şi viaţa persoanelor.
(2) Înainte de a aplica mijloacele tehnice, participanţii la actul de urmărire penală se
înştiinţează despre acest fapt, iar în încheierea acţiunilor efectuate li se demonstrează efectele
aplicării acestor mijloace.
(3) Faptul folosirii mijloacelor tehnice se consemnează în procesul-verbal al actului de
urmărire, menţionându-se tipul, parametrii tehnici ai acestora, scopul, locul şi condiţiile aplicării,
precum şi rezultatele obţinute.
Existenţa unui astfel de articol ar înlătura necesitatea de a enumera în repetate rânduri, de
multe ori într-un mod controversat, metodele şi mijloacele tehnice în alte articole ale Codului de
procedură penală.
10. A anula alin.5 al art.89 al Codului de procedură penală, care limitează dreptul expertului
de a efectua expertiza dacă el a luat parte pe această cauză în calitate de specialist.

11. Pornind de la principiul contradictorialităţii, care presupune totdeauna o competiţie

destul de dură dintre părţi cu efecte benefice pentru aflarea adevărului în cauzele cercetate, este
necesar ca în dezbaterile judiciare, odată cu dezvoltarea instituţiilor de expertiză independentă, să
participe şi un oponent al expertului, care a efectuat expertiza prezentată în şedinţă. Numai aşa ar fi
posibil ca instanţa de judecată să poată aprecia cu o mai bună cunoaştere raportul de expertiză.
Tot în acest context, în scopul facilitării aprecierii raportului de expertiză de către organul
de urmărire penală şi instanţa de judecată, se propune a suplimenta alin. 2 al art.151 cu informaţii
privind metodele de cercetare folosite de căte expert şi sursa lor emitentă în următoarea redacţie:
“În raportul expertului trebuie să fie indicate când, unde şi de către cine se efectuează expertiza
(numele şi prenumele, studiile, specialitatea, vechimea în muncă ca specialist, titlul şi gradul
ştiinţific, funcţia actuală), că expertul a luat cunoştinţă despre răspunderea penală pentru
prezentarea cu bună ştiinţă a concluziilor false, cine a asistat la efectuarea expertizei, ce materiale a
utilizat expertul, ce investigaţii a efectuat, ce metode au fost aplicate şi dacă acestea sunt
fundamentate ştiinţific (când, unde şi cine le-a elaborat, când, unde şi cine le-a recomandat pentru
implementare, precum şi sursele bibliografice în care au fost publicate), ce întrebări au fost
formulate în faţa expertului şi răspunsurile motivate ale acestuia” (în continuare – după text).
12.Principiul contradictorialităţii în ramura expertizei judiciare presupune necesitatea lărgirii
cercului de subiecţi care ar trebui să dispună expertiza judiciară. În acest sens, trebuie abilitat
apărătorul cu dreptul de a ordona din propria iniţiativă sau la dorinţa învinuitului expertiza primară,
dispunând-o expertului ales de către apărător împreună cu clientul său. Mai mult, apărătorul, la fel
ca şi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, trebuie să poată dispune şi expertiza

22
repetată sau suplimentară în toate cazurile, inclusiv când prima expertiză a fost numită de către
organul de urmărire penală.
13. Eficacitatea aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice în descoperirea şi
cercetarea infracţiunilor de către ofiţerii de urmărire penală, specialiştii-criminalişti, experţii
judiciari în mare măsură depinde de nivelul de pregătire profesională al acestora. Intervievarea lor,
dar şi a absolvenţiolr facultăţilor de drept a unui rând de Universităţi din ţară, denotă un nivel scăzut
de cunoştinţe şi abilităţi de a aplica în activitatea de combatere a criminalităţii a unor metode şi
mijloace criminalistice, lipsa continuităţii de perfecţionare a cadrelor practice, folosirea insuficientă
în procesul de pregătire iniţială a criminaliştilor a metodelor interactive de instruire în soluţionarea
sarcinilor tehnico-criminalistice concrete. Se propune:
– A coordona Programele de studii din sistemul de învăţământ al Academiei MAI „Ştefan
cel Mare” cu alte niveluri, inclusiv cu sistemul de formare continuă în cadrul pregătirii
speciale a cadrelor practice de experţi şi specialişti-criminalişti, asigurându-se principiul
acumulării progresive a cunoştinţelor.
– Cât priveşte pregătirea cadrelor de experţi judiciari, luând în considerare educarea lor într-
un spirit realmente independent, se propune a-i pregăti în instituţii civile de învăţământ,
adică în universităţi (spre exemplu, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova sau
Univeristatea de Stat din Moldova). Această idee ar fi posibil de realizat cu specializarea
unui grup de masteranzi de la facultăţile de drept în această ramură, după includerea în
nomenclatorul de stat al specialităţilor şi specializării de „expert-judiciar”. Realizarea
acestei idei ar soluţiona şi problema pregătirii specialiştilor pe baze permanente pentru toate
unităţile de expertiză din Moldova şi a experţilor-fizicieni, chimişti, biologi, care, de
asemenea, nu sunt pregătiţi nicăieri în mod special. În acest caz ar dispărea şi cheltuielile
bugetare necesare pregătirii acestor specialişti. Studiile în mare parte se vor desfăşura în
formă de aplicaţii practice, jocuri pe roluri, analiza experizelor practice, a erorilor comise
ş.a.
– A armoniza orele de studii, volumul cunoştinţelor ce ţin de problematica aplicării
metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice cu disciplinele adiacente criminalisticii –
procedura penală, teoria activităţii operative de investigaţie, tehnica specială, expertiza
judiciară ş.a. Nu se exclude posibilitatea creării unui curs special sintetizat ce ţine de
problematica asistenţei tehnico-criminalistice şi a metodicii de descoperire şi cercetare a
infracţiunilor în ansamblu - “Metodica descoperirii şi a cercetării infracţiunilor”. Realizarea
acestei idei ar înlătura dublarea nejustificată a temelor în procesul de studii. În acest curs ar

23
 putea fi incluse toate realizările actuale ale ştiinţei şi tehnicii, inclusiv din medicina legală,
psihiatria judiciară, informatică etc.
14. Înregistrarea criminalistică, acumulând informaţii importante despre obiectele luate la
evidenţă (persoane, evenimente, lucruri şi obiecte), prezintă un sistem informaţional de stocare şi
prelucrare a informaţiei cu relevanţă criminalistică în scopul asistenţei activităţilor de luptă cu
criminalitatea.
Analiza celor mai importante evidenţe republicane denotă că organizarea funcţionării
acestora sunt adaptate insuficient la cerinţele contemporane de luptă cu criminalitatea,
rezultativitatea lor rămânând nesemnificativă. Se propune a se conexa pe o bază normativă unică
toate evidenţele criminalistice, operative de informare, operative de căutare, auxiliare de informare.
Perspectivele sporirii eficacităţii înregistrării criminalistice sunt legate, pe lângă
automatizarea lor, crearea unui sistem unic de înregistrare, etc. şi de punera la evidenţă a unor noi
obiecte cu semnificaţie criminalistică. Se are în vedere exploatarea urmelor de miros (odorologia
judiciară), a urmelor fonoscopice (vocalografia criminalistică), a urmelor genetice (ADN-
dactiloscopia), etc., crearea unui sistem informaţional unificat despre infractor cu posibilităţi de
identificare nu numai după amprentele dactiloscopice sau după portretul-robot, alte evidenţe
tradiţionale, dar şi după voce şi vorbire, după mirosul lui individual, după scris, după resturile
genetice, etc. va permite să obţinem informaţie integrală despre făptuitor chiar şi după un element al
acestui sistem depistat la faţa locului. Credem că aceste direcţii noi în criminalistica modernă vor fi
înlesnite de tehnologiile biometrice ce se implementează astăzi în statele economic dezvoltate, care
pătrund uşor şi în spaţiul ţării noastre.

Tezele principale ale lucrării sînt reflectate în următoarele publicaţii:

1. Colodrovschi V. Asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţiunilor:
noţiune, obiect, conţinut. // Simposia professorum, seria Drept. Materialele Sesiunii ştiinţifice
din 4-5 mai 2001, – Chişinău, ULIM, p.56-59.
2. Colodrovschi V. Organizarea cercetării locului faptei: noţiune, conţinut. // Symposia
Professorum, seria Drept. Materialele sesinii ştiinţifice din 26-27 aprilie 2002, – Chişinău,
ULIM, p. 214-219.
3. Golubenco Gh., Colodrovschi V. Consideraţii privind noţiunea şi caracterul cunoştineţlor ce fac
obiectul de studiu al tehnicii criminalistice // Symposia Professorum, seria Drept. Materialele
sesiunii ştiinţifice din 26-27 aprilie 2002, – Chişinu, ULIM, p.101-107.
4. Golubenco Gh., Colodrovsci V. Aprecierea raportului de expertiză în cadrul instruirii
specializate // Perfecţionarea continuă a cadrelor din organele afacerilor interne şi optimizarea

24
 procesului de instruire profesională. Materialele conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale,
20-21 decembrie 2002, – Chişinău, Ştiinţa, 2003, p.186-189.
5. Golubenco Gh., Colodrovschi V. Asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării
infracţiunilor: esenţa şi specificul sarcinilor tehnologice situative // Legea şi viaţa, nr.5, –
Chişinău, 2003, p. 29-35.
6. Golubenco Gh., Colodrovschi V. Reflecţii asupra obiectivelor activităţii de asistenţă tehnico-
criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţiunilor // Analele ştiinţifice ale ULIM, seria
Drept, vol. 4, – Chişinău, 2003, p. 31-40.
7. Colodrovschi V., Golubenco Gh. Eficacitatea sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică:
noţiune, conţinut, importanţă // Symposia Professorum, seria Drept. – Chişinu, ULIM, 2004, p.
65-67.
8. Colodrovschi V. Pregătirea iniţială şi formarea continuă a subiecţiolor asistenţei tehnico-
criminalistice // Analele ştiinţifice ale ULIM, seria Drept, vol.5. – Chişinău, ULIM, 2004,
p.164-166.
9. Colodrovschi V. Analiza eficacităţii sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică şi rolul
serviciului de expertiză judiciară şi criminalistică al MAI al RM în această activitate //
Criminalistica la începutul mileniului trei: constatări, tendinţe, perspective. Materialele
Simpozionului criminalistic internaţional. Chişinău, 24-25 septembrie 2004, – Chişinău, Î.I.
„Angela Levinţa”, 2005, p. 323-337.
10. Colodrovschi V. Consideraţii privind drepturile părţilor în proces în cadrul dispunerii şi
efectuării expertizei judiciare // Avocatul poporului. – Chişinău, 2008, nr.7, p.12-14.

CUVINTELE – CHEIE ALE TEZEI: asistenţă tehnico-criminalistică, descoperirea şi cercetarea

infracţiunilor, mijloace tehnico-criminalistice, specialist, expertiză, constatare tehnico-ştiinţifică,
cunoştinţe de specialitate, tehnică criminalistică, urmărirea penală, urmă, evidenţe criminalistice,
sisteme automatizate de căutare şi identificare a persoanelor.

SUMMARY

For the doctor degree on the top theme “Technical-criminalistical assistance of crime
revealing and investigation: realities and perspectives”, carried out by Colodrovschi V.
Doctoral dissertation is an authentic manuscript at the speciality 12.00.08. criminal law ( criminal-
processual law, criminalistics, judicial expertise). State University of Moldova,
Faculty of Law, Chisinau, 2008

The technico-criminalistical means and methods play an important role in the system of
measures of crime prevention. Their application contributes effectively to the revealing and

25
withdrawing of traces of the crime and the criminal as well as the obtaining of important
information necessary to identify and prove the guilt of the perpetrator.
The problem of application of technico-criminalistical methods in uncovering and
investigating crimes represents a subject of continuous discussion in the criminalistical literature in
our country and abroad. In these publications there are suggestions regarding the necessity of a
complex, systemic research of the problem in methodological, juridical and organizational aspects.
According to the concept of the author of the present work this is a system of technico-
criminalistical assistance of crime uncovering and investigation.
The technico-criminalistical assistance is an organizational and functional activity related to
the formation and preservation of certain conditions regarding the permanent training of specialists
as well as the practical realization of this training during the investigation of concrete crimes.
The main elements of this activity include: improvement of the legislative and normative basis
of application of technico-criminalistical means and methods; improvement of the organizational
structure of the subdivisions that carry out criminalistical and judicial expertise in our country;
creation and continuous perfection of the initial and subsequent professional training of criminal
investigation officers, criminalsts and other subjects of technico-criminalistical assistance;
improvement of the system of technico-material provision of the subjects of technico-criminalistical
assistance with the necessary equipment, modernization of the existent as well as the elaboration of
new methods and means in accordance with the actual conditions of crime prevention.
The author proposes to delimitate the functions of judicial experts from the obligations of the
criminalists within the framework of the internal affairs bodies that are now combined. On this basis
to create separate interregional expertise laboratories and technico-scientific subdivisions with the
exclusive function of technico-scientific investigation at the crime scene, participation in the
activity of criminal and operational investigation. Then in a more distant perspective, after the
creation of an appropriate mechanism, the expertise as an institute should be withdrawn out of the
framework of the Ministry o Internal Affairs of the Republic of Moldova – an organ with criminal
investigation functions.
In connection with this, the author brings arguments to sustain other suggestions: to regulate
in a separate article in the criminal procedure code the principles of application of technico-
scientific methods and measures in the activity of criminal investigation; to abrogate
unconditionally point 5 of article 89 of the criminal procedure code that limits the right of the expert
to carry out the expertise if he participated in the same case as a specialist; to modify point 2 of
article 151 of the criminal procedure code and so on.

26
 The measures of improvement of the system of technico-criminalistical assistance of crime
uncovering and investigation put forward by the author have a complex character and aim at giving
the system an increased mobility and dynamism in order to use with maximum efficiency the
potential of technico-criminalistical measures in the professional activity of crime prevention at
present.
KEY-WORDS OF THE THESIS: technical-criminalistical assistence, crime revealing and
examination, technical-criminalistical means, specialist, expertise, technical-scientifical report,
speciality knowledge, criminalistical technique, criminal investigation, trace, criminalistical
registration, automatic systems of search and identification of people.

РЕЗЮМЕ
к докторской диссертации по теме «Технико-криминалистическое обеспечение
раскрытия и расследования преступлений: реальности и перспективы»
автор Колодровский Виталий
Диссертация в виде рукописи по специальности 12.00.08. Уголовное право (уголовно-
процессуальное право, криминалистика, судебная экспертиза). Государственный
Университет Молдовы, Факультет Права, Кишинев, 2008

В системе мер борьбы с преступностъю важную роль играют технико-

криминалистические средства и методы. Их использование способствует эффективному
выявлению и изъятию следов преступления и преступника, позволяют получить важную
информацию для поиска и доказывания вины злоумышленников.
Проблема использования методов и средств криминалистической техники в раскрытии
и расследовании преступлений является предметом постоянного обсуждения в
криминалистической литературе в нашей стране и за рубежом. В этих публикациях,
относительно данной проблемы, формулируются предложения рассматривать все аспекты
системно, в комплксе методологических, юридических, организационных вопросов – в
понимании автора – системы технико-криминалистического обеспечения раскрытия и
расследования преступлений.
Такая система представляет собой организационно-функциональная деятельность
отдельных субъектов по созданию и поддержанию условий постоянной готовности
правовых органов для решения технико-криминалистических задач, а также практическая
реализация этой готовности при расследовании преступлений.
Главные элементы этой деятельности включают: совершенствование нормативно-
законодательной базы применения технико-криминалистических средств;
совершенствование организационной структуры экспертно-криминалистических

27
подразделений республики; инициирование и постоянное улучшение первоначальной и
последующей професиональной подготовки офицеров по уголовному преследованию,
специалистов-криминалистов и других субъектов технико-криминалистического
обеспечения раскрытия и расследования преступлений; улучшение системы материально-
технического снабжения субъектов технико-криминалистического обеспечения необходимой
аппаратурой и материалами, модернизация имеющихся и разработка новых методов и
средств соответственно условиям борьбы с преступностъю.
В работе предлагается отделить функционально деятельность судебных экспертов от
обязанностей специалистов-криминалистов, которые на сегодняшний день совмещены. На
этой базе, в рамках органов внутренних дел, сформировать межрайонные экспертные
лаборатории, а также технико-криминалистические подразделения для участия в действиях
по уголовному преследованию, в оперативно-розыскных мероприятиях, по выполнению
научно-технических заключений. Далее, в более далекой перспективе, после создания
соответствующего механизма, экспертиза как институт вывести за рамки МВД РМ,
являющегося органом с функциями уголовного преследования.
В контексте вышеотмеченного, аргументируются и другие предложения:
регламентировать в отдельной статье УПК РМ принципы использования научно-
технических средств и методов в деятельности по уголовному преследованию; отменить п.5
ст.89 УПК РМ, который ограничивает прaво эксперта проводить экспертизу если он
участвовал по этому делу в качестве специалиста; предлагается другая редакция ст.151 УПК
РМ и др.
Меры по совершенствованию системы технико-криминалистического обеспечения
раскрытия и расследования преступлений предложенных автором носят комплексный
характер, они направлены на придании системы повышенной мобильности и динамизма в
целях реализации с наибольшей эффективностью потенциальных возможностей технико –
криминалистических средств в борьбе с преступностью на современном этапе.
КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: технико-криминалистическое обеспечение, раскрытие и
расследование преступлений, технико-криминалистические средства, специалист,
экспертиза, научно-техническое заключение, криминалистическая техника, уголовное
преследование, след, криминалистические учеты, автоматизированные поисковые и
идентификационные системы лиц.

28