UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ

DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU :343.4(341.231.14)

PAGARIN MARIA SOFIA

SUSPENDAREA EXECUTĂRII PEDEPSEI SUB

SUPRAVEGHERE

Specialitatea 12.00.08 – Drept penal şi criminologie,

drept penitenciar

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU
 2007
Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei de drept penal şi
criminologie, a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

Consultant ştiinţific :
Xenofon Ulianovschi, doctor în drept,
conferenţiar universitar, ULIM

Referenţi oficiali :
Gheorghiţă Mihai, doctor habilitat în drept,
profesor universitar, Universitatea Liberă
Internaţională din Moldova

Mariţ Alexandru, doctor în drept,

conferenţiar universitar, Universitatea de
Studii Europene din R. Moldova

Susţinerea va avea loc la 6 octombrie 2007, orele 10.00,

în cadrul şedinţei Consiliului ştiinţific specializat
din cadrul Universităţii Libere Internaţionale din Moldova
Adresa: or. Chişinău, str. Vlaicu Pârcălab, 52

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională

a Republicii Moldova, la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale
din Moldova şi pe pagina Web a Consiliului Naţional pentru Acreditare
şi Atestare(www.cnaa.acad.md.).

Autoreferatul a fost expediat la 31 august 2007

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat,
doctor în drept ______________Vâzdoagă Tatiana

Consultant ştiinţific,
Dr. în drept, conf. Univ. _______________Ulianovschi Xenofon

2
Autor ________________Pagarin Maria Sofia

CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei de cercetare. Ca urmare a marilor
transformări politice, social-economice şi implicit juridice care
au avut loc în lume şi, în special în Europa ultimilor două
decade, România şi Republica Moldova au cunoscut şi ele
înaintarea pe drumul democraţiei şi instaurării statului de drept.
Unul din domeniile de bază ale edificării statului de drept
şi integrării europene, îl constituie capitolul justiţie. Astfel, au
fost adoptate o serie de acte normative în concordanţă cu
cerinţele internaţionale şi europene, printre care menţionăm pe
cele referitoare la: instituţia suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, probaţiunea, medierea, justiţia restaurativă etc.
Acest studiu laborios s-a concretizat în ambele ţări, prin
adoptarea unor Noi Coduri penale, Coduri de procedură penală,
Coduri (Legi) de executare a pedepselor, adaptate bineînţeles
noilor realităţi şi configuraţii social-politice şi economice. Aşa
cum am subliniat mai sus, printre noile instituţii de drept penal
introduse în legislaţiile celor două ţări, sunt şi instituţia
suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi probaţiunea.
În afara faptului că cele două instituţii reprezintă o deschidere
europeană în materie, ele pot fi considerate şi ca o soluţie a
problemelor cu care se confruntă sistemul judiciar al celor două
ţări şi, cel puţin din această perspectivă, actualitatea temei de
cercetare mai este determinată şi de faptul că instituţia analizată
reprezintă una nouă pentru practica şi doctrina în domeniu, atât
din România cât şi din Republica Moldova
Obiectul prezentei cercetări sunt normele juridico-penale
cu privire la instituţia suspendării executării pedepsei sub
supraveghere în România şi a condamnării cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei în R. Moldova. În elaborarea
lucrării s-a încercat studierea problemelor din punct de vedere al

3
teoriei generale a sistemelor, considerându-se că instituţia
analizată se află în cadrul unei instituţii mai mari şi mai
cuprinzătoare – metode alternative de detenţie şi ştiinţa dreptului
penal, ca entitate superioară tuturora - şi în interdependenţă cu
celelalte elemente ale sistemului, instituţii apropiate şi
interdependente.
Scopul şi sarcinile (obiectivele) tezei. Scopul tezei constă
în studierea, compararea, aprofundarea şi elucidarea instituţiei
suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a instituţiilor
interdependente-individualizarea sancţiunilor de drept penal,
probaţiunea, medierea, justiţia restaurativă şi formulării unor
propuneri şi recomandări în ceea ce priveşte modelarea lor
pentru sistemul juridic şi realităţile din cele două ţări, România
şi Republica Moldova, pe de o parte, şi perspectiva integratoare,
pe de altă parte.
Pentru atingerea acestui scop, au fost stabilite următoarele
obiective:
studierea bazei metodologiei ştiinţifice şi, în special a
principiilor logicii în ceea ce priveşte definirea conceptelor;
investigarea termenilor şi conceptelor de individualizare a
sancţiunilor de drept penal, suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere şi probaţiunea;
definirea conceptelor de individualizare a sancţiunilor de drept
penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi
probaţiune şi relevanţa implicaţiilor acestora în reglementarea
şi/sau îmbunătăţirea cadrului normativ existent;
efectuarea unui studiu complex asupra instituţiilor analizate şi
punerea în lumină a raporturilor de interdependenţă dintre acestea;
identificarea limitelor şi posibilităţilor de acţiune ale acestora în
ceea ce priveşte legislaţia existentă şi cea viitoare precum şi

4
contribuţia lor la întărirea siguranţei şi stabilităţii raporturilor de
drept penal în cele două ţări;
formularea de propuneri şi recomandări în ceea ce priveşte
modelarea lor pentru sistemul juridic şi realităţile din cele două
ţări, România şi Republica Moldova, pe de o parte, şi perspectiva
integratoare, pe de altă parte.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării
derivă din obiectul, scopul şi sarcinile cercetării. Cercetările
întreprinse se bazează pe studierea legislaţiei şi practicii existente,
dar şi pe doctrina şi literatura de specialitate în materie. Ca metode
de cercetare au fost folosite metoda logică (analiza şi sinteza),
metoda istorică şi sistematică, metoda juridică comparativă şi
metoda integrării specifică teoriei generale a sistemelor.
Baza doctrinară a cercetării o constituie materialul, teoretic şi
practic, din Republica Moldova, România, Rusia şi alte ţări. Drept
bază teoretică a investigaţiei au servit referinţele cu caracter
monografic ale savanţilor din:
România: M. Djuvara, E. Speranţia, I. Craiovan, I. Demeter, Gh.
Mihai, V. Dongoroz, C. Bulai, C. Mitrache, Cristian Mitrache,
Şt. Daneş, V. Papadopol, A. Boroi şi Gh. Nistoreanu, D. Oancea,
C. Crişu, M. Drăgotoiu, D. Puşcaşu, I. Oancea, I. Neagu, N.
Volonciu etc.
Republica Moldova: I. Macari, T. Carpov, A. Borodac, A.
Barbăneagră, X. Ulianovschi, I. Dolea, S. Botnaru, M. Grama, A.
Şavga, V. Zaharia etc.
Rusia: Ю.И. Блохин, И.Я. Козаченко, М.И. Ковалeв, С.
Дьяков, А. Игнатьев, В. Лунев, Х.М. Ахметшин, П.И.
Гришаев, Б.В. Здравомыслов, И.И.Карпец.
În calitate de surse directoare au fost folosite prevederile
tratatelor internaţionale cu referire la genericul cercetării,
Constituţia României, adoptată în 1991, Constituţia R. Moldova,
adoptată în 1994, Codul penal Român din 1968, Codul penal al R.
Moldova din 1961, Codul Penal al R. Moldova, Codul de
procedură penală Român, legi şi alte acte în materie din cele două

5
ţări şi alte legislaţii.
Inovaţia ştiinţifică (noutatea ştiinţifică) a lucrării constă
în faptul că s-a întreprins o cercetare complexă în domeniul
analizei instituţiilor juridice ale individualizării sancţiunilor de
drept penal, suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi
probaţiunii. Cercetarea are un caracter nou şi în aspectul analizei
comparative, atât între sistemele de drept ale celor două ţări şi în
interiorul acestora, dar şi între instituţiile analizate şi cele similare
de pe plan european.
Investigaţia a servit drept suport pentru aprofundarea
instituţiilor analizate şi, pe această bază, îmbunătăţirea cadrului
legislativ şi instituţional din cele două ţări, prin propunerile şi
recomandările finale, elaborarea unui concept teoretic despre
racordarea legislaţiei naţionale la cea internaţională în perspectivă
integratoare:
I. Pentru România
1. Definirea instituţiei de individualizare a pedepsei;
2. Definirea suspendării executării pedepsei sub supraveghere;
3. De asemenea, în ceea ce priveşte instituţia probaţiunii, am
propus următoarele definiţii: a) în sens larg – lato sensu şi b) în
sens strict – stricto sensu
4. Propunem completarea art. 11, capitolul III- Activitatea
serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere din O.G. nr.
92/29.08.2000, cu alin. (4) având următorul conţinut: „Serviciile
de reintegrare socială şi supraveghere sunt obligate să întocmească
referate de evaluare presentenţială pentru toate persoanele cu
vârsta cuprinsă între 18-25 ani pasibile de pedeapsa cu detenţiunea
pe viaţă sau detenţiunea severă între 15-30 ani.”
5. Completarea art. 87 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei
publice locale, prin introducerea alin. 2, cu următorul cuprins : “în
cadrul fiecărei primării de comună funcţionează, ca serviciu
public, un consilier de reintegrare socială şi supraveghere,
subordonat administrativ acesteia” etc.
II. Pentru Republica Moldova privind cadrul normativ(legal)

6
1. Completarea art. 90 Cod penal astfel: după alineatul (6) al art. 90, să
fie introdus alineatul (6.1) cu următorul conţinut: ”instanţa de judecată,
în funcţie de probatoriul înaintat de toate organele abilitate, poate stabili
în sarcina condamnatului îndeplinirea şi a altor obligaţii care pot
contribui la corijarea acestuia”.
2. Completarea alineatului (6) al art. 90 Cod penal, cu litera f) cu următorul
cuprins: „să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în volumul
stabilit de instanţă”.
3. Completarea art. 475 Cod procedură penală cu alin.(3) cu următorul conţinut:
„este obligatorie solicitarea de către organele de urmărire penală a referatelor
presentenţiale în privinţa tuturor minorilor asupra cărora este pornită urmărirea
penală.” etc.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezidă în faptul că
este o elaborare într-un domeniu ce se v-a dovedi din ce în ce mai important.
În studiul efectuat au fost sintetizate cele mai noi opinii şi
concepţii expuse în doctrină şi literatura de specialitate, aspecte
relevante de studiu de drept comparat.
Valoarea aplicativă a lucrării este concretizată şi prin
propunerile de lege ferenda avansate de autor, concluziile şi
recomandările înaintate şi/sau adoptarea unui nou cadru normativ,
în studiul sistematic şi analitic, materializat şi prin anexele grafice
ale lucrării.
Aprobarea rezultatelor cercetării. Rezultatele investigaţiilor au
fost comunicate şi discutate la şedinţele catedrelor de profil de la
Facultatea de drept şi administraţie publică din cadrul Universităţii
„Spiru Haret”, Filiala Craiova: Catedra Drept Penal şi Criminologie şi
Catedra Drept Procesual Penal şi Criminalistică în anii 2003-2006, la
Catedra de drept penal şi criminologie a Departamentului Drept ULIM
în 2006, cât şi prezentate în cadrul a numeroase sesiuni de comunicări
ştiinţifice, atât naţionale cât şi internaţionale, la care a participat
autoarea. Unele rezultate ale cercetării au fost publicate în culegeri de
studii, comunicări şi reviste de specialitate, ultimele fiind revista
Naţională de Drept şi Legea şi Viaţa, aprilie-mai 2007.
Structura şi volumul cercetării. Teza este alcătuită din
introducere, patru capitole divizate fiecare în subcapitole (28) şi
paragrafe (26), concluzii şi recomandări, încheiere, bibliografie,
abrevieri, cuvinte-cheie, anexe. Fiecare capitol, inclusiv introducerea şi

7
concluziile, sunt deschise printr-un motto care exprimă, in opinia noastră
chintesenţa problemelor studiate în respectiva parte a lucrării.
CONŢINUTUL TEZEI
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare,
scopul şi obiectivele tezei, suportul metodologic şi teoretico - ştiinţific,
este dezvăluită originalitatea ei ştiinţifică, semnificaţia şi valoarea
aplicativă a cercetărilor, sunt descrise modalităţile de aprobare a lucrării
şi rezultatele cercetării, structura şi volumul cercetării şi cuvintele-cheie
ale lucrării.
Capitolul I. Consideraţii generale cu privire la
individualizarea pedepsei, este structurat pe şapte subcapitole şi şase
paragrafe.
În subcapitolul 1.-Instituţia individualizării pedepselor, paragraful 1.1.-
Originea şi evoluţia instituţiei individualizării pedepsei, se face o scurtă
introducere în instituţia analizată şi sunt prezentate originea şi evoluţia
acesteia.
În raport cu sfera fenomenelor juridice, ale căror trăsături esenţiale le
reflectă, principiile dreptului român şi din Republica Moldova sunt:
- generale, adică comune tuturor ramurilor dreptului;
- speciale, adică proprii numai unei anumite ramuri a acestuia.
Rezultă astfel că în sfera dreptului penal acţionează atât principiile
generale caracteristice întregului sistem de drept penal Român şi al
Republicii Moldova, cât şi unele principii speciale, proprii numai sau
mai ales dreptului penal.
Noţiunea de individualizare are înţelesul de alegere, din gama de
sancţiuni prevăzute de lege, a acelei sancţiuni care se adaptează stării de
pericol, proprie fiecărui infractor în parte. Este vorba deci, de o
individualizare a sancţiunilor, căci sancţiunile se stabilesc în raport cu
periculozitatea persoanei infractorului. Meritul doctrinei pozitiviste este
acela de a fi pus individul în prim plan.
De asemenea, din scurtul recurs istoric, putem să tragem şi
următoarele concluzii :
- la începutul instituţiei abordate, aceasta era o individualizare a
pedepsei, şi nu o individualizare a pedepselor, cum este folosită, greşit
considerăm noi, în prezent, inclusiv în Codul penal român;
- individualizării sancţiunilor de drept penal îi corespunde un element
temporar ;

8
- termenul de individualizare are şi un element organic, determinat de
cadrul furnizat de drept, deci, de reglementarea legală a acesteia.
În paragraful 1.2.- Consideraţii asupra termenului de individualizare a
pedepsei, se face o analiză a definiţiilor date de doctrină termenului de
individualizare a pedepsei. Pe baza studiului instituţiei se observă că
legislaţia, şi ne referim aici în primul rând la Codul penal român, nu dă o
definiţie instituţiei analizate, ci prezintă doar condiţiile şi
circumstanţele(agravante şi atenuante) care sunt avute în vedere de către
instanţa de judecată, în vederea pronunţării sentinţei. În drept, sau, mai
precis, în ştiinţele juridice, se folosesc trei tipuri de definiţii :
- definiţii legale ;
- definiţii cu autoritate ştiinţifică sau doctrinare ;
- definiţii de aplicare.
Definiţiile legale sunt cele date expres de lege şi sunt
indiscutabile, fiind de strictă interpretare.
Definiţiile cu autoritate ştiinţifică sau doctrinare sunt definiţii
criticabile, discutabile, admise sau neadmise, dar nu invocate într-o
hotărâre judecătorească, deoarece doctrina juridică nu constituie izvor de
drept.
Definiţiile de aplicare apar în activitatea de aplicare a dreptului,
fiind necesare pentru calificarea faptelor concrete. Astfel de definiţii se
întâlnesc în jurisprudenţă, respectiv în hotărârile pronunţate de instanţe
cu ocazia judecării diferitelor cauze.
În ceea ce priveşte definirea termenului de individualizare a
pedepsei, constatăm că definiţiile date nu sunt legale, deci date de lege,
ci doctrinare.
Sunt astfel analizate definiţiile doctrinare în materie, definiţii întâlnite în
studiul nostru în opera a mai multor jurişti.
În urma analizei efectuate asupra definiţiilor doctrinare în
materie observăm că se foloseşte atât termenul de individualizare a
pedepsei, cât şi termenul de individualizare a pedepselor. Considerăm,
aşa cum este analizat pe larg termenul în paragraful 3.1., că cel mai
apropiat de realitatea dreptului penal este termenul de individualizare a
sancţiunilor de drept penal.
În subcapitolul 2.- Individualizarea-condiţie pentru realizarea
scopului pedepsei, se face o analiză a implicaţiilor pe care le are operaţia
de individualizare a pedepsei, astfel încăt scopul acesteia să fie atins, pe
de o parte, dar şi scopul politicii penale a statului, pe de altă parte.

9
 În subcapitolul 3.- Formele individualizării pedepselor, se face o
trecere în revistă a acestora, demers necesar pentru operaţia de
demonstrare a conceptului care va avea loc în paragraful 3.1.-
Concluzii preliminare relativ la termenul de individualizare a pedepsei.
În acest paragraf, pe baza studiului definiţiilor doctrinare în materie,
efectuat în Paragraful 1.2., ne expunem punctul de vedere asupra
acestui termen, încercând o definiţie a acestuia, plecând de la
considerentele următoare:
- definirea cât mai exactă a unui termen, indiferent de ştiinţa care îl
abordează este de cea mai mare importanţă, pe această bază realizându-
se, printre altele, locul şi rolul acestuia în subsistemul ştiinţelor juridice,
precum şi alte aspecte, pe care legiuitorul, în opera sa de tratare
generică, nu poate să le acopere;
-în definirea unui termen trebuie plecat de la regulile şi principiile
ştiinţei logicii;
- individualizarea pedepsei trebuie să plece de la abordarea acesteia, atât
ca principiu de drept penal, cât şi ca instituţie;
- nu există o definiţie legală a instituţiei analizate;
- definiţiile doctrinare existente, deşi de mare circulaţie, nu acoperă, din
păcate, toată gama şi aria de manifestare a acesteia ;
- deşi în doctrină se consideră că există trei forme ale individualizării,
respectiv cea legală, judiciară (judecătorească) şi administrativă,
considerăm că individualizarea sancţiunilor de drept penal propriu-zisă,
este individualizarea judiciară sau judecătorească, deoarece singura
autoritate competentă să instrumenteze o cauză penală şi să aplice o
sancţiune de drept penal este puterea judecătorească, deci judecătorul .
- individualizarea, aşa cum reiese şi din termen, se referă exclusiv la o
anumită persoană, deci la personalitatea unui infractor, la care trebuie să
se raporteze întreaga activitatea de individualizare.
Pornind de la aceste considerente, definim instituţia
individualizării sancţiunilor de drept penal ca : “totalitatea normelor
juridice pe baza cărora judecătorul, indiferent de instanţa în faţa căreia
se judecă un proces penal, şi indiferent de etapa acestuia (în primă
instanţă, apel sau recurs), având la dispoziţie probatoriul înaintat de toate
organele abilitate şi care au legătură cu cauza dedusă judecăţii şi
principiul intimei convingeri, aplică măsura considerată cea mai
adecvată scopului urmărit de legiuitor în momentul elaborării legii
penale”.

10
Subcapitolul 4 – Criteriile generale de individualizarea pedepsei penale
– se face o prezentare a gradului de pericol social al faptei săvârşite,
persoana infractorului şi, se prezintă concluzii şi consideraţii preliminare
la materia abordată.
Astfel, în preambulul subcapitolului se prezintă criteriile generale de
individualizarea pedepsei penale, care sunt prevăzute în cap. V, t. III, art.
72 Codul Penal Român din 1968, partea generală.
Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse
principale alternative, potrivit art. 72 alin. 2 C.pen., criteriile de
individualizare au de îndeplinit o dublă funcţie, în sensul că urmează a fi
folosite la efectuarea a două operaţii succesive.
Capitolul II. Instituţia suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, este structurat în 11 subcapitole şi 12 paragrafe.
În subcapitolul 2.1. – Originile şi evoluţia instituţiei, se face o
prezentare istorică a apariţiei şi evoluţiei acesteia pe plan mondial, iar în
subcapitolul 2.2., introducerea instituţiei în dreptul penal român, se
reliefează apariţia acesteia prin Codul penal român Carol al II-lea. După
1990, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în
actuala formă, a fost introdusă prin Legea nr. 104/1992, lucru reliefat în
subcapitolul 2.3.
În subcapitolul 2.4. – Suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere, care este structurat în 12 paragrafe, se face o analiză
amănunţită a instituţiei, reliefându-se: noţiunea, condiţiile de aplicare,
termenul de încercare, măsurile de supraveghere, obligaţiile
condamnatului, efectele acesteia, revocarea şi anularea suspendării,
aplicarea instituţiei în cazuri speciale.
În legătură cu acest subcapitol şi paragrafele aferente, care constituie
esenţa lucrării, facem următoarele precizări:
-abordarea instituţiei este o abordare strict legală; acest lucru se
datorează faptului că, pe de o parte, cadrul legal este foarte strict şi,
considerăm, foarte punctual, iar pe de altă parte, dar în prelungirea ideii
anterioare, doctrina în materie, tocmai din aceste considerente nu
cunoaşte dezbateri doctrinare.
Esenţa tezei, având în vedere cele afirmate constă în legăturile şi
interdependenţele instituţiei cu celelalte instituţii abordate, instituţia
individualizării sancţiunilor de drept penal, instituţia probaţiunii,
instituţia medierii şi instituţia justiţiei restaurative, care o completează şi
îi dau o valoare sporită acesteia.

11
Pornind de la definiţiile doctrinare ale instituţiei, considerăm că
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi definită
astfel: „ suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o
măsură de individualizare a sancţiunilor de drept penal, din categoria
alternativelor la detenţie – ca măsură neprivativă de libertate – care
poate fi dispusă de instanţa de judecată sub condiţie rezolutorie, prin
plasarea condamnatului sub o supraveghere specială a măsurilor şi
obligaţiilor stabilite prin sentinţa penală, în condiţiile legii”.
În subcapitolul 2.5. – Concluzii şi consideraţii preliminare – avem în
vedere jurisprudenţa în materie care pune în lumină o serie de reguli cu valoare de
principii, precum:
- instituţia suspendării executării pedepsei este specifică pedepselor, şi nu măsurilor
educative;
-în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare
se compune, potrivit art 862 alin. 1, din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la
care se adaugă un interval de timp variabil, stabilit de instanţă, între 2 şi 5 ani;
- la calcularea termenului de încercare se ţine seama de durata pedepsei aplicate de
instanţă, iar nu de durata care ar rezulta ca urmare a deducerii arestării preventive;
- când instanţa dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi
executarea ei alături de noua pedeapsă, nu mai poate dispune suspendarea
executării sub supraveghere a pedepselor astfel cumulate, deoarece s-ar încălca
prevederile art. 83 alin. 1 ;
- revocarea suspendării executării pedepsei vizează prevederile a căror executare a
fost suspendată printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În caz contrar, suntem
în prezenţa unor fapte concurente etc.
În ceea ce priveşte instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere în
Republica Moldova, lucru tratat în subcapitolul 2.6., nu se reliefează diferenţe de
principiu faţă de dreptul penal român, doar în ceea ce priveşte obligaţiile dispuse
de către instanţa de judecată în sarcina celui condamnat. Astfel, considerăm, ca
propunere de lege ferenda, completarea art. 90 Cod penal din Republica
Moldova astfel: după alineatul (6) al art. 90, să fie introdus alineatul
(6.1) cu următorul conţinut: ”instanţa de judecată, în funcţie de
probatoriul înaintat de toate organele abilitate, poate stabili în sarcina
condamnatului îndeplinirea şi a altor obligaţii care pot contribui la
corijarea acestuia”.
Subcapitolul 2.7. – Munca neremunerată în folosul comunităţii în Republica
Moldova, considerăm, ca propunere de lege ferenda că aceasta trebuie introdusă în
cadrul art. 90 Cod penal al Republicii Moldova, ca o obligaţiune a condamnatului

12
pe timpul termenului de încercare, după modelul dreptului penal român, suedez,
astfel: alineatul (6) al art. 90 Cod penal, să fie completat cu litera f) cu următorul
cuprins: „să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în volumul
stabilit de instanţă”.
Capitolul III. Instituţia probaţiunii, este structurat în 6 subcapitole şi 4
paragrafe.
În subcapitolul 3.1., Noţiuni generale privind instituţia probaţiunii, se
face o trecere în revistă a definiţiilor date instituţiei, atât în literatura de specialitate,
cât şi în anumite documente programatice. Astfel, în documentele Naţiunilor
Unite probaţiunea, ca sancţiune dispusă printr-o hotărâre judecătorească, este
definită ca « metodă aplicată unor infractori selectaţi, ce constă în suspendarea
condiţionată a pedepsei şi punerea lor sub supravegherea personală a
consilierului de probaţiune pentru a i se acorda asistenţă şi tratament. »
(O.N.U.,1954).
Indiferent de definiţiile date probaţiunii, cuvintele cheie reieşite din
caracterizarea acestei instituţii, sunt « reintegrare socială » şi « supraveghere »,
ceea ce înseamnă control şi asistenţă.
Subcapitolul 3.2., prezintă apariţia şi evoluţia conceptului de
probaţiune, originile acesteia găsindu-se în dreptul anglo-saxon şi fiind iniţial
aplicată, bineînţeles sub influenţă religioasă, tinerilor infractori şi celor stăpâniţi
de viciul alcoolului, considerându-se că, astfel, aceştia se vor îndrepta.
Probaţiunea, aşa cum am reliefat şi mai sus, este reglementată şi de
către documente internaţionale, atât ale Naţiunilor Unite, cât şi europene.
Toate aceste aspecte sunt tratate pe larg în subcapitolul 3.3.,
Reglementarea internaţională a probaţiunii.
Subcapitolul 3.4., Instituţia probaţiunii în unele state, face o prezentare a
instituţiei, atât în ţările din vestul Europei, dar şi a celor din fostul sistem
comunist, cu precădere a celor care au devenit membre ale U.E. sau
urmează să adere la aceasta.
Subcapitolul 3.5., cu cele două paragrafe ale sale, face o prezentare a
instituţiei probaţiunii în România, atât sub aspectul evoluţiei acesteia, cât
şi în ceea ce priveşte cadrul său legal.
Astfel, în ceea ce priveşte evoluţia instituţiei, abordarea se face pe trei
mari perioade : 1936-1991, 1991-2000 şi 2000-prezent. Apariţia
instituţiei este datorată Codului penal român de la 1936 (Codul Carol al

13
II-lea), continuată prin Codul penal Român de la 1968 şi finalizată prin
adoptarea O.G. nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea
serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. Principalul act normativ
care stă la baza activităţii de reintegrare socială şi supraveghere, este Legea nr.
129/2002 de aprobare şi completare a Ordonanţei de Guvern nr. 92/2000 privind
organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere. Pentru
punerea în aplicare a Ordonanţei de Guvern nr. 92/2000, a fost adoptată H.G. nr.
1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare.
În ultimul subcapitol, 3.6., structurată în două paragrafe, este prezentată
instituţia probaţiunii în Republica Moldova.
În paragraful 3.6.1., Apariţia şi evoluţia conceptului de probaţiune în
Republica Moldova, este prezentată apariţia instituţiei în Republica
Moldova.
În anul 2001, în cadrul Institutului de Reforme Penale a
fost instituit un grup de lucru în domeniul alternativelor la detenţie.
Ca oportune de a fi implementate în Republica Moldova au fost
identificate : probaţiunea, medierea şi munca în beneficiul
comunităţii. Iniţial, probaţiunea era examinată în contextul general
al alternativelor, însă, pe măsura promovării activităţilor, aceasta
obţine in caracter tot mai distinct.
În paragraful 3.6.2. este prezentat cadrul legal al
probaţiunii în Republica Moldova, care are la bază, ca şi în
România, documentele internaţionale şi regionale în materie.
În pofida multitudinii de reglementări, acestea nu epuizează
obiectul de reglementare a Legii cu privire la probaţiune, care are
menirea de a reglementa în plan instituţional şi funcţional activitatea de
probaţiune.
Serviciile de probaţiune, în realizarea sarcinilor lor, exercită
activităţi de probaţiune presentenţială, probaţiune sentenţială, inclusiv
probaţiune penitenciară.
Capitolul IV, Suspendarea executării sub supraveghere
din perspectivă integratoare, este structurat în patru subcapitole şi
patru paragrafe.
În subcapitolul 4.1., Cadrul general – prezentarea problemei, se face o
prezentare generală a problemei, reliefându-se faptul că introducerea în
cadrul normativ din România şi Republica Moldova a unor instituţii

14
juridice noi, precum suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
şi probaţiunea, s-au făcut cu sprijinul unor instituţii şi specialişti în
domeniul juridic, din diferite state membre ale Uniunii Europene.
Unul din documentele importante consultate şi adoptate este şi
Convenţia europeană pentru supravegherea persoanelor condamnate sau
liberate condiţionat, elaborată de către Comitetul European pentru
Probleme Criminale. Această Convenţie are ca scop organizarea unui
sistem de cooperare internaţională susceptibil să permită, pe teritoriul
unui stat semnatar, punerea în aplicare a măsurilor
condiţionale(suspendare, probare, liberare anticipată sau măsuri
analoage).
În subcapitolul 4.2. se tratează instituţia suspendării executării pedepsei sub
supraveghere în spaţiul Uniunii Europene, aducându-se ca exemplu în lucrare,
instituţia din dreptul penal francez.
Compatibilitatea cadrului normativ din România cu cel din Uniunea Europeană
este tratată în subcapitolul 4.3., cu două paragrafe.
Sunt prezentate pe larg, perspectiva de integrare a României în Uniunea
Europeană, conceptele de justiţie restaurativă şi mediere, formele
acestora şi perspectivele justiţiei restaurative în România. Având în
vedere Recomandarea nr. 22/2000 a Consiliului Europei, cu privire la
îmbunătăţirea implementării regulilor europene pentru sancţiuni şi
măsuri comunitare, un prim pas spre consacrarea juridică a justiţiei
restaurative în România îl constituie studiul realizat de către
Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională al Guvernului Marii
Britanii, Centrul de Resurse Juridice, Direcţia de Reintegrare Socială şi
Supraveghere din Ministerul Justiţiei, Institutul de Sociologie al
Academiei Române, Institutul Naţional de Criminologie şi organizaţia
neguvernamentală Familia şi Ocrotirea Copilului.
În România este posibilă aplicarea justiţiei restaurative sub
două forme: mediere şi justiţie restaurativă postcondamnatorie.
În subcapitolul 4.4., cu două paragrafe, este tratată compatibilitatea
cadrului normativ din Republica Moldova cu cel din Uniunea Europeană
în ceea ce priveşte instituţia suspendării executării pedepsei sub
supraveghere.
Este tratată perspectiva de integrare a Republicii Moldova în
structurile Uniunii Europene, prin prisma Planului de acţiune al
Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, precum şi perspectivele de

15
implementare a justiţiei restaurative în Republica Moldova, precum şi
Program Naţional de Implementare a Planului de Acţiuni RM-UE 2006.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Concluziile şi recomandările tezei se regăsesc în capitolul
cu acelaşi nume. Astfel, studiindu-se problematica avută în vedere,
se fac următoarele propuneri de lege ferenda :
1. Propuneri şi recomandări
1.1. Propuneri şi recomandări privind cadrul normativ (legal)
1.1.1. Pentru România
Propunerile noastre de lege ferenda, faţă de cele reliefate
pe parcursul lucrării sunt următoarele :
1. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere trebuie
tratată separat, împreună cu celelalte măsuri alternative la detenţie,
în cadrul capitolului privind individualizarea pedepselor ; ultima
secţiune din Codul penal al acestui capitol, respectiv calculul
pedepselor trebuie tratată la capitolul privitor la pedepse;
2. Propunerea noastră referitoare la definirea unor termeni, vizează
instituţia sancţiunilor de drept penal, instituţia suspendării
executării pedepsei sub supraveghere şi instituţia probaţiunii.
Astfel, propunem de completat Titlul IX- Înţelesul unor termeni
sau expresii în legea penală: prin „individualizarea sancţiunilor de
drept penal se înţelege totalitatea normelor juridice care
reglementează activitatea pe baza cărora judecătorul, indiferent de
instanţa în faţa căreia se judecă un proces penal, şi indiferent de
etapa acestuia(în primă instanţă, apel sau recurs), având la
dispoziţie probatoriul înaintat de toate organele abilitate şi care au
legătură cu cauza dedusă judecăţii şi principiul intimei convingeri,
aplică măsura considerată cea mai adecvată scopului urmărit de
legiuitor în momentul elaborării legii penale.
În ceea ce priveşte definirea suspendării executării pedepsei sub
supraveghere, propunem următoarea definiţie: „suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o măsură de
individualizare a sancţiunilor de drept penal, din categoria

16
alternativelor la detenţie – ca măsură neprivativă de libertate –
care poate fi dispusă de instanţa de judecată sub condiţie
rezolutorie, prin plasarea condamnatului sub o supraveghere
specială a măsurilor şi obligaţiilor stabilite prin sentinţa penală, în
condiţiile legii”.
De asemenea, în ceea ce priveşte instituţia probaţiunii, propunem
următoarele definiţii:
a) în sens larg – lato sensu – prin probaţiune se înţelege:
„activitatea instituţionalizată, realizată de către organele
competente ale statului, dar şi de către alte organisme, pentru
realizarea cât mai judicioasă a individualizării sancţiunilor de
drept penal, aplicarea celei mai juste pedepse, fie ea privativă sau
neprivativă de libertate, supravegherea celor condamnaţi pentru
respectarea măsurilor dispuse de instanţa de judecată şi
reintegrarea în comunitate a celor care au comis infracţiuni”.
b)în sens strict – stricto sensu, probaţiunea poate fi
definită ca fiind: „activitatea instituţionalizată realizată de către
serviciile de probaţiune, de supraveghere a persoanelor
condamnate la pedepse neprivative de libertate, indiferent de
alternativa la detenţie pe care o desfăşoară, în scopul supravegherii
modului de respectare a măsurilor dispuse de instanţa de judecată
prin hotărârea penală definitivă şi a reintegrării în comunitate a
acestora”.
3. De completat art. 11, capitolul III - Activitatea serviciilor de
protecţie a victimelor şi reintegrare a infractorilor din O.G. nr.
92/29.08.2000, cu alin. (4) având următorul conţinut: „Serviciile
de reintegrare socială şi supraveghere sunt obligate să întocmească
referate de evaluare presentenţială pentru toate persoanele cu
vârsta cuprinsă între 18-25 ani pasibile de pedeapsa cu detenţiunea
pe viaţă sau detenţiunea severă între 15-30 ani.”
4. Completarea art. 87 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei
publice locale, prin introducerea alin. 2, cu următorul cuprins : “în
cadrul fiecărei primării de comună funcţionează, ca serviciu

17
public, un consilier de reintegrare socială şi supraveghere,
subordonat administrativ acesteia”.
6. Propunem ca în lege să se prevadă că minorul poate fi internat,
şi după revocarea libertăţii supravegheate, pe o durată de pînă la 2
ani, dar nu mai puţin de un an, iar în art. 104 C. pen. Român să se
arate că măsura poate fi luată şi faţă de infractorii care au împlinit
18 ani, ca urmare a revocării libertăţii supravegheate.
7. Propunem ca, în lege, să nu se pună condiţia termenului de un
an, ci să se poată aplica ori de câte ori instanţa apreciază că îşi
poate realiza funcţia de reeducare, deoarece dacă minorul se
sustrage de la supraveghere, şi aşa se revocă măsura şi se
înlocuieşte cu internarea într-un centru de reeducare.

1.1.2. Pentru Republica Moldova

8. Considerăm că termenul care exprimă cât mai veridic pericolul
social al faptei, şi avem aici în vedere pericolul social concret, este
cel de gravitate a infracţiunii. Propunem ca art. 15 Cod penal să fie
formulat în felul următor:
Articolul 15. Gradul social periculos al infracţiunii:
Gradul social periculos al infracţiunii se determină conform
semnelor ce caracterizează elementele componenţei de infracţiune:
obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
9. Completarea art. 90 Cod penal astfel: după alineatul (6) al art.
90, să fie introdus alineatul (6.1) cu următorul conţinut: ”instanţa
de judecată, în funcţie de probatoriul înaintat de toate organele
abilitate, poate stabili în sarcina condamnatului îndeplinirea şi a
altor obligaţii care pot contribui la corijarea acestuia”.
10. Completarea alineatului (6) al art. 90 Cod penal, cu litera f) cu
următorul cuprins: „să presteze o muncă neremunerată în folosul
comunităţii în volumul stabilit de instanţă”. Munca neremunerată în folosul
comunităţii ca element de probaţiune se stabileşte de la 40 la 60 ore, care
vor fi prestate câte cel mult 3 ore pe zi, în perioada termenului de probă
stabilit de către instanţa de judecată.

18
11. De exclus din art. 67 al. 4 Cod penal interdicţia aplicării muncii
neremunerate în folosul comunităţii faţă de militari. Completarea art. 67
Cod penal cu alineatul (6) cu următorul conţinut: „ munca neremunerată în
folosul comunităţii prestate de către militari, se poate efectua şi în incinta
obiectivelor militare, cu obligaţia comandamentului militar respectiv, care
exercită controlul, de a informa autorităţile locale”.
12. Completarea art. 475 Cod procedură penală cu alin.(3) cu următorul
conţinut: „este obligatorie solicitarea de către organele de urmărire penală a
referatelor presentenţiale în privinţa tuturor minorilor asupra cărora este
pornită urmărirea penală.”

1.2. Propuneri şi recomandări privind cadrul instituţional

1.2.1. Pentru România
1.Se impune extinderea cadrului colaborării serviciilor de protecţie
a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor cu penitenciarele
şi implicarea acestora în pregătirea pentru liberare a deţinuţilor sub
mai multe aspecte. Serviciul trebuie să fie parte activă în
programele destinate unei mai uşoare şi efective reinserţii sociale a
persoanelor liberate.
2. Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor trebuie să preia iniţiativa colaborării cu centrele de
reeducare pentru minori din aria lor de responsabilitate
3.Serviciile de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor trebuie să promoveze activităţile pe care le
desfăşoară, în temeiul legii, la nivelul instanţelor de judecată.
4. Direcţia de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor din cadrul Ministerului Justiţiei trebuie să acţioneze
în sensul promovării de către serviciile din subordine a posibilităţii
ca organele de cercetare penală să solicite întocmirea referatelor
de evaluare.
5. Direcţia de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor din cadrul Ministerului Justiţiei trebuie să asigure
cadrul optim de desfăşurare a activităţii serviciilor din subordine :
dotarea cu echipamentele necesare ; încadrarea cu un număr

19
adecvat de consilieri, raportat la activitatea fiecărui serviciu în
parte ; organizarea de cursuri de perfecţionare, concursuri pentru
promovarea consilierilor.
6. Publicarea, după modelul instanţelor judecătoreşti, a buletinelor
sau colecţiilor de « jurisprudenţă » în materie, atât de către fiecare
serviciu de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a
infractorilor judeţene, cât şi de către serviciul aferent din
Ministerul Justiţiei, având drept conţinut cele mai edificatoare
hotărâri judecătoreşti în materie.
1.2.2. Pentru Republica Moldova
1. Îmbunătăţirea activităţii de deplasare a consilierilor de
probaţiune în teritoriu pentru colectarea informaţiei, în special în
localităţile rurale, din cauza lipsei mijloacelor de transport;
2. Îmbunătăţirea colaborării între solicitantul de referat şi
consilierul de probaţiune în vederea respectării termenilor de
întocmire a referatului şi contactării surselor de informaţii;
3. Uneori este oportună prezenţa consilierului de probaţiune în
şedinţele de judecată la examinarea cazurilor în care a fost solicitat
şi întocmit referatul presentenţial de evaluare psihosocială.
4. Identificarea unor persoane resursă, în persoana psihologilor din
licee şi gimnazii, pentru implicarea acestora la întocmirea
referatelor presentenţiale de evaluare psihosocială la nivel local;
5. Elaborarea unui regulament privitor la activitatea de întocmire a
referatelor presentenţiale de evaluare psihosocială.
1.3.Propuneri şi recomandări privind implicarea societăţii
civile
Referitor la factorii de succes în derularea programelor de
intervenţie de tip restaurativ, se pot identifica următoarele
aspecte :
- implicarea familiei poate fi utilă, ca factor protectiv şi stimulativ
care să contribuie la reinserţia socială a infractorului şi la scăderea
riscului de recidivă ;
- programele eficiente sunt proiecte cu bază comunitară, deoarece
în comunitate se facilitează contactul subiecţilor cu realitatea, cu

20
 dificultăţile curente, iar aplicarea practică a celor învăţate
favorizează accesul la resurse, la activităţi şi relaţii care pot
determina o schimbare pozitivă ;
Justiţia restaurativă v-a trebui să beneficieze de o iniţiativă
legislativă care să propună:
a)Recunoaşterea oficială şi legalizarea Centrelor de Justiţie
Restaurativă, care vor trebui să funcţioneze la nivelul întregii ţări, fie
ca instituţii nonguvernamentale pe lângă Ministerul Justiţiei şi în
colaborare cu Serviciile de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare a
Infractorilor , fie pe lângă Consiliile Locale ale Primăriilor.
b) Extinderea practicilor de justiţie restaurativă de la actualul grup
ţintă de minori între 14-21 ani şi la grupuri de persoane mature (peste
25 ani), ceea ce oferă noi oportunităţi pentru diversele comunităţi de
a soluţiona conflictele într-o formă extrajudiciară, diferită de cea cu
care s-a întâlnit până în prezent.

Lista lucrărilor ştiinţifice elaborate de autor, publicate, care

au stat la baza Tezei de Doctorat:
1.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, revista
EURODREPTUL nr.1, Craiova, 2006, p. 36-48(0,65 c. ed.).
2.Individualizarea sancţiunilor de drept penal, revista
EURODREPTUL, nr. 2, Craiova, 2006, p. 10-15(0, 3 c. ed.).
3.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată
minorilor, revista EURODREPTUL, nr. 2, Craiova, 2006, p. 67-
72(0,3 c. ed.).
4.Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în Republica
Moldova, revista EURODREPTUL, nr. 2, Craiova, 2006, p.90-
95(0,3 c. ed.).
5. Elemente de justiţie restaurativă, revista EURODREPTUL, nr.
2, Craiova, 2006, p. 130-140(0,55 c. ed.).
6. Consideraţii asupra termenului de individualizare a pedepsei,
revista EURODREPTUL, nr. 2, Craiova, 2006, p. 109-112(0,2 c.
ed.).

21
7. The origin and the evolution of the penalti individualization,
Arhivele Olteniei, nr. 20, pp. 251-256, Ed. Academiei Române,
Bucureşti, 2006(0.3 c. ed.).
8. Degre de danger social du fait commis-critere general d
individualization de la peine penale, Ed. Universitatea Constantin
Brâncuşi, Tg.-Jiu, 2006, p. 235-242(0,35 c. ed.).
9. Crima şi pedeapsa în viziunea Noului Cod Penal, revista
EURODREPTUL, nr. 3, Craiova, 2006, p. 51-54 (0,2 c. ed.).
10. The origin and the evolution of the penalty individualization,
Arhivele Olteniei, nr. 20, Ed. Academiei Române, Bucureşti,
2006, p. 251-256 (0,3 c. ed.)
11. Activitatea serviciilor de probaţiune în ţările europene,
Comunicare ştiinţifică prezentată în cadrul Conferinţei
internaţionale „The international conference, - The „ACQUIS
COMMUNAUTAIRE” a need for the european integration”,
Piteşti, 2006, p. 32-35 (0,2 c. ed.).
12. Instituţia juridică a suspendării condiţionate a executării
pedepsei: origine şi evoluţie în legislaţia internaţională,
Comunicare ştiinţifică Universitatea „Spiru Haret”, mai 2005.
13. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: probleme
de drept comparat, Comunicare ştiinţifică, Universitatea „Spiru
Haret”, mai 2004.
14. Reglementarea internaţională a probaţiunii, Revista ştiinţifică
“Euro Dreptul,” Craiova, 2007 p. 23-29 (3,5 c. ed.).
15. Probaţiunea, Revista Naţională de Drept, nr. 4, aprilie, 2007, p.
86-88 (0,25 c.ed.).
16. Referatele de evaluare în cauzele cu infractori minori Legea şi
Viaţa, aprilie 2007, p. 46-48 (2,5 c.ed.).
17. Originea şi evoluţia instituţiei individualizării pedepsei
Revista Naţională de Drept, nr. 5, mai, 2007, p. 81-83 (2,5 c.ed.).
18. Necesitatea individualizării pedepselor, Legea şi Viaţa, mai
2007, p. 41-44 (2,5 c.ed.).

22
 Annotation
In the elaboration of the paper, we tried to study the
problems from the point of view of the general theory of systems,
taking into account that the institution of the suspension of the
penalty under supervision is part of a broader and ampler
institution – alternative methods of detention and the science of
the penal right, as a superior entity above all- and in
interdependence with the other elements of the system, associate
and interdependent institutions.
The starting point of the study lies in studying, comparing,
thoroughly analyzing and elucidating the institution of the penalty
under supervision and of the interdependent institutions- the
individualization of the sanctions of penal right, probation,
mediation, restorative justice and formulation of several
suggestions regarding their pattern-making for the juridical system
and the realities between the two countries, Romania and Republic
of Moldova, on the one hand, and the perspective of integration,
on the other hand.
The scientific innovation of the investigation consists in
the fact that a complex research has been undertaken in the field of
the analysis of the juridical institutions of the individualization of
the sanctions of penal right, of the suspension of the penalty
execution under supervision and probation.
The research has also a new character in the aspect of the
comparative analysis, both between the law systems between the
two countries and inside these as well as between the annualised
institutions and the other European similar institutions.

KEY WORDS
Antisocial deed, sanction, punishment, individualization of
punishment, alternative to detention, condition suspension of
23
penalty execution under supervision, work in the community use,
probation, test period, mediation, restorative justice, integration.

Резюме
При разработки данной диссертации сделана попытка
изучения проблем с точки зрения общей теории систем,
учитывая, что институт условного исполнения наказания под
наблюдением находится в составе другого института
уголовного права, более широкого, - как альтернативные
методы заключения и наука уголовного права вообще, и во
взаимозависимости с остальными элементами систем,
близкими и взаимозависимыми институтами.
Отправной точкой данного исследования состоит в
изучении, сравнении, углублении и изложении, анализе
института условного исполнения наказания под наблюдением
и других взаимозависимыми институтами, а также в
формулировании предложений и рекомендаций по их
моделированию для юридической системы а также в анализе
реальности этих двух стран: Румынии и Республики
Молдова, с одной стороны и интегрированной перспективы,
- с другой стороны.
Научная новизна работы состоит в том, что была
предпринята попытка комплексного исследования
юридических институтов индивидуализации наказаний в
уголовном праве, условного исполнения наказания под
наблюдением и пробации.
Исследование имеет новые аспекты и в области
сравнительного анализа, как между правовые система этих
двух стран, Румынии и Республики Молдова, так и между
исследуемые институты, в европейском плане.
Ключевые слова
антисоциальное деяние, преступление, уголовное наказание,
индивидуализация уголовных наказаний, альтернативы

24
тюремного заключения, условное осуждение, условного
исполнения наказания под наблюдением, бесплатный труд на
пользу общества, пробация, испытательный срок, медиация,
восстановительная юстиция.

25