Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria Inventiilor
Istoria Inventiilor
buzunarele de pantaloni mai bine. Davis a vorbit despre aceasta idee lui Levi Strauss si
impreuna au patentat-o in 1872. Astfel ca, Strauss a inceput sa produca acesti pantaloni
folosind capse din cupru.
In 1886, Levi a cusut o eticheta din piele pe pantaloni care reprezenta imaginea a doi cai
care trag in parti opuse de o pereche de ?blue jeans?. Acesta arata cat de rezistenti sunt
pantalonii facuti de Levi Strauss. Blue Jeans au ajuns celebri datorita filmelor despre cowboy
facute la Hollywood.
Becul
Primul bec a fost inventat in 1800 de Humphry Davy, un om de stiinta englez. El a inventat
o baterie si a conectat la ea 2 fire si o bucata de carbon. Carbonul s-a aprins producand
lumina. Acesta tehnica de obtinere a luminii s-a numit arc electric. Se considera insa ca
lumina electrica a fost inventata consecutiv de 2 oameni: Thomas Edison in SUA si de Sir
Joseph Wilson Swan in Anglia. Ca sa se creeze lumina, este nevoie de un filament intr-un
balon fara oxigen pentru ca oxigenul face ca filamentul sa arda cu flacara. Primul care a
inventat becul a fost Swan si a descoperit ca un filament facut din carbon functioneaza. El a
avut probleme insa cu vidarea bulbului de sticla - scoaterea completa a oxigenului din bulb.
Edison a experimentat alte sute de filamente confectionate din diverse materiale. In 1879 el
a construit un mic bec pentru a fi utilizat in locuinte. La inceput, filamentul insa nu a rezistat
decat cateva ore si s-a ars. La sfarsitul anilor 1880 a produs un bulb care a luminat 1.500
de ore.
Bicicleta
Este posibil ca ideea bicicletei sa existe din 1493. In caietul de notite al lui Leonardo Da
Vinci a fost gasit un desen al unei masinarii care seamana cu bicicleta. Oficial se considera
ca in 1690 un francez a inventat prima bicicleta care avea 2 roti de metal puse in linie si
prinse cu un cadru de lemn, fara bare pentru tinerea mainilor. Se statea pe o perna pe cadru
si bicicleta era pusa in miscare impingand cu picioarele in pamant. In 1816, un nobil german
a inventat prima bicicleta cu un sitem de condus care avea ghidon prins de roata din fata
astfel incat sa permita virajul. Imbunatatirile au fost aduse mai tarziu de alti inventatori
francezi, germani si englezi. In 1839 s-au adaugat pedalele. In 1869 s-au adaugat rotile
foarte mari care ajutau la o parcurgere unei distante mai mari cand se dadea o data din
pedale. S-au produs insa multe accidente pentru ca scaunul era la mare distanta de sol.
Abia in 1880 englezul James Starley a inceput sa fabrice biciclete in modele apropiate de
cele de azi.
Telescopul
Telescopul este cel mai important obiect de studiere a astronomiei. Functionarea lui se
bazeaza pe colectarea luminii radiate de obiecte. Ca si alte cateva inventii, se considera ca
mai multi oameni au inventat telescopul. Unii oameni de stiinta cred ca l-a inventat in 1608
Hans Lippershey, un producator de lentile din Olanda. El a descoperit ca daca pui 2 lentile
intr-un tub, obiectele de la distanta par sa fie mai apropiate. El insa nu a facut niciodata un
telescop. Marele om de stiinta italian Galileo Galilei a ramas in istorie ca inventator al
telescopului. Acest model cuprindea doar lentile din sticla. In secolul XVII Galileo a
revolutionat astronomia prin folosirea telescopului in studierea spatiului. El a descoperit
planeta Jupiter si cei 4 mari sateliti ai ei, petele solare de pe Soare, craterele de pe Luna.
Primele telescoape aveau un sistem de lentile din geam sau oglinzi pentru a detecta lumina.
Telescopul "simte" de 640.000 de ori mai multa lumina decat ochiul uman. In 1704, Isaac
Newton a creat un nou concept de telescop care nu a mai folosit lentile de sticla ci un sistem
de oglinzi. Acest nou concept marea obiectele de milioane de ori spre deosebire de
telescopul care folosea lentile din sticla. Cel mai puternic telescop este Hubble Space
Telescope si el se afla in spatiu, se invarte in jurul Pamantului ca un satelit. H.S.T. transmite
imagini ale obiectelor din spatiu mult mai detaliate decat cum se vad cu alte telescoape. A
fost lansat in spatiu in aprilie 1990 si reparat in 1993. A fost numit dupa astronomul
american Edwin Hubble.
Bomboanele
Ideea gustului de dulce a fost descoperit pentru prima data de oamenii cavernelor care
mancau miere. De-a lungul timpului, egiptenii, arabii si chinezii au preparat fructe si alune
invelite in miere. In Europa, in Evul Mediu, costul ridicat al zaharului a facut ca bomboanele
sa fie o delicatesa pe care si-o permiteau doar oamenii bogati. Bomboanele din zahar topit
au devenit cunoscute in secolul XVII in Anglia si in coloniile americane. Bomboanele se obtin
simplu, prin dizolvarea zaharului in apa. Diferitele temperaturi de incalzire determina tipul
de bomboane: temperaturile ridicate fac bomboanele tari, temperaturile medii fac
bomboanele moi si temperaturile joase fac bomboanele care se mesteca (jeleurile).
Fabricarea dulciurilor s-a dezvoltat rapid ca industrie la inceputul secolului XIX prin
descoperirea sucului dulce din sfecla. Fabricarea bomboanelor tari din menta sau dropsuri
din lamaie a devenit foarte populara.
Vata de zahar ars
Vata de zahar ars este facuta din zahar topit si tors intr-un fir subtire ca un fir de bumbac. A
fost inventata in 1897 de William Morris si John Wharton, fabricanti de dulciuri din
Tennessee, SUA. Ei au inventat un dispozitiv care topeste zaharul intr-o cupa care se invarte
si care are niste gauri subtiri. Dupa cum cupa se invarte, zaharul caramelizat este fortat sa
iasa prin acele gauri rezultind un produs pufos care seamana cu bumbacul si care se topeste
in gura.
Ciocolata
Istoria ciocolatei incepe o data cu descoperirea Americii. Cand Cristofor Columb s-a intors
din a 4-a lui calatorie in Lumea Noua, a adus regelui Ferdinand si reginei Izabela boabe de
cacao. In timpul invaziei in Mexic a lui Hern? Cort?in 1519, indienii azteci au fost gasiti
folosind boabe de cacao in prepararea unei bauturi regesti , numita ?hocolatl? adica lichid
fierbinte. Tratau aceasta bautura ca fiind ?ancarea zeilor? ?hocolatl?era foarte amara, drept
pentru care, Cort?si insotitorii lui au emis ideea indulcirii ei cu trestie de zahar. Tot ei au luat
acesta bautura in Spania si au imbunatatit-o, punandu-i scortisoara si vanilie. Au decis ca
bautura are gust mai bun daca este servita fierbinte. Noua bautura a prins foarte bine, mai
ales la aristocratii spanioli. Spaniolii au inceput sa planteze cacao in coloniile lor dind nastere
unei afaceri prospere. Ei au tinut secret aceasta industrie multe sute de ani dar niste
calugari spanioli au lasat pana la urma ca secretul sa scape. Aceasta bautura s-a raspandit
repede in Europa si in 1657 a aparut una dintre cele mai faimoase case englezesti de
ciocolata. In 1828 au aparut tehnici mecanizate de macinare a boabelor de cacao (presa
pentru boabele de cacao) care a dus la scaderea pretului ciocolatei. Datorita acestei prese a
fost imbunatatita si bautura din cacao pentru ca prin presare era stoarsa grasimea pe care o
contineau boabele de cacao. In secolul XIX au fost 2 mari revolutii in istoria ciocolatei: o
companie engleza a produs prima ciocolata solida de mancat - ciocolata fondanta fina si
matasoasa, iar in 1876, elvetianul Daniel Peter a introdus laptele in ciocolata si a creat un
produs care si astazi aduce bucurie: ciocolata cu lapte. In America a avut un mare succes si
s-a dezvoltat foarte repede. In 1765 a aparut prima fabrica de ciocolata. In prezent,
guvernul american ii recunoaste rolul. Ciocolata face parte din ratia soldatilor americani inca
din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si este nelipsita din dieta astronautilor.
Cosmeticele
Arheologii au gasit evidente ale existentei produselor cosmetice in Egipt datand mult mai
inainte de anul 4000 I.C. Au gasit obiecte vechi cu farduri de ochi si dovezi ale folosirii
unguentelor frumos mirositoare. In Egipt se aplica pe fata o pasta verde stralucitoare din
minerale de cupru care dadea culoare si definea trasaturile fetei. Se foloseau uleiuri
parfumate si se pictau sprancenele cu fard de ochi (o crema facuta din grasime de oaie si
praf de plumb). Cosmeticele grecilor erau pastrate in cutii complicate. Rujul inrosea obrajii si
erau folosite pudre albe pentru indreptarea ridurilor. Femeile foloseau ca ruj culoarea ocru,
un clei combinat cu fier. Ca sa arate mai tinere, isi pictau palmele cu henna, o culoare rosumaronie. In China si Japonia foloseau crema din praf de orez cu care isi pictau in alb fata si
parul, isi smulgeau sprancenele iar dintii erau colorati in negru sau auriu. Romanii foloseau
excremente de crocodil pentru noroiul din bai, faina de orz si unt pentru cosuri, grasime de
oaie si sange pentru lustruirea unghiilor. Barbatii si femeile isi vopseau adesea parul in
blond. Vopselele erau foarte caustice si multi au chelit trebuind sa poarte peruci. In Evul
Mediu de Est au aparut parfumurile cu alcool vandute in Europa de cruciati. Reginele din
Italia foloseau ruj de buze roz. Pe timpul reginei Elisabeta a Angliei colorarea parului in rosu
era o adevarata moda. Femeile dormeau de asemenea cu bucati de carne cruda pe fata
pentru prevenirea ridurilor. In Europa cosmeticele erau folosite de aristocratie, de
persoanele de la curtile regale. Franta si Italia devin centrul producerii lor. Folosirea
plumbului in producerea cosmeticelor a provocat multe probleme fizice si chiar moartea.
Cea mai larga utilizare o are rujul rosu de buze. Produsele cosmetice s-au dezvoltat odata
cu industria filmului si a modei.
Deodorantul
Prima formula de deodorant a fost inventata in 1888 de un inventator necunoscut in
Philadelphia si a fost recunoscut ca fiind primul produs care previne mirosul. In 1940 Helen
Barnett Diserens s-a alaturat echipei de productie a primului deodorant si la sugestia unei
colege, au dezvoltat impreuna pe furis un alt deodorant numit ?all point?nbsp;pen deodorantul cu bila. Acest nou tip de aplicator de deodorant a fost testat si produs in
America in 1952. Produsul a fost un succes. In 1960, fabricile de deodorante se preocupau
de cum sa obtina deodorantele aerosol intr-un tub inchis. Primul deodorant aerosol a fost
lansat in 1965.
Parfumul
Parfumul este vechi de sute de ani. Cuvantul ?arfum?nbsp;vine din cuvintele latine ?er
fume?nbsp;- prin fum. Una din cele mai vechi intrebuintari ale parfumului este arderea
esentelor si ierburilor aromate folosite in serviciile religioase. Egiptenii au fost cei care au
introdus parfumul in cultura lor, apoi chinezii, hindusii, israelitii, arabii si grecii. In Egipt,
folosirea sticlutelor pentru pastrarea parfumului dateaza din anul 1000 I.C. Egiptenii au
inventat sticla iar sticlutele pentru parfum au fost unele dintre cele mai utilizate obiecte din
sticla. Egiptenii isi ungeau corpurile cu uleiuri aromate si le foloseau atat ca produse
cosmetice cat si cu uz medicinal. Utilizarea parfumului s-a raspandit apoi in Grecia, in Italia
si in lumea islamica. Parfumul s-a bucurat insa de succes in secolul XVII mai ales in Franta.
La curtea regala, parfumul nu era folosit numai pe piele ci si pe mobila si haine. In secolul
XVIII s-a inventat apa de colonie care se amesteca in apa pentru baie si in vin ca apa de
gura. Sticlutele devin populare pentru ambalarea parfumului si designul lor incepe sa ia
amploare. Chiar se fac aliante intre producatorii de parfumuri si producatorii de sticlute
pentru exclusivitate. Apar marile case producatoare de parfum: Coty, Chanel.
Creionul
In Roma antica, scribii (cei care stiau sa scrie) scriau pe papirus (o forma timpurie a hartiei)
cu un varf subtire de metal numit ?tylus?facut la inceput din plumb. In 1565, neamtulelvetian Conrad Gesner a fabricat primul instrument de scris. Un grafit a fost introdus intr-o
bucata de lemn. Numele de ?rafit?vine din greaca de la cuvantul ?raphein?care inseamna "a
scrie". Grafitul (carbon negru) a inceput sa fie folosit foarte mult dupa ce a fost descoperit
un mare depozit de grafit in Anglia in 1564. Grafitul lasa un scris mai intunecat decat
plumbul dar este atat de moale si de fragil, incat trebuie introdus intr-un suport de lemn.
Asa s-a nascut creionul din lemn. In 1795 Nicholas Jacques Conte (un ofiter francez in
armata lui Napoleon) a inventat o metoda noua de ardere a grafitului pisat amestecat cu un
liant. Taria creionului depinde de cat lut pastreaza grafitul (lutul este folosit ca liant).
Mijlocul unui creion inca se mai numeste "plumb", desi el este facut din grafit netoxic. Azi,
fabricarea creioanelor inca are la baza principiul inventat de N. J. Conte.
Hartia
Inca din anul 3000 I.C. papirusul este folosit in Egipt ca primul suport de scris, inainte de
folosirea hartiei. Era confectionat din fasii de papirus presate. Hartia, asemanatoare cu cea
de azi, a fost facuta pentru prima data in anul 105 D.C. de un eunuc de la curtea
imparatului Ho Ti in China. Se crede ca la inceput s-a fabricat din textile nefolositoare si apoi
coaja de dud si alte plante din care se produceau tesaturile. Hartia s-a produs numai in
China timp de 500 de ani. In anul 610 a fost introdusa in Japonia, iar in 750 in Asia
Centrala. In Europa a fost adusa de Mood si s-a produs prima data in anul 1150 in Spania,
dupa care producerea ei s-a dezvoltat si in restul Europei. In Europa, hartia se obtinea din
textile nefolositoare. Cand a aparut tiparul, a crescut cererea de hartie si s-a inregistrat o
criza de textile, ceea ce a dus la gasirea altor materii prime pentru fabricarea hartiei. In sec.
XIX au inceput sa fie folosite fibrele tulpinilor plantelor. In 1798 Nicholas-Louis Robert a
facut prima masina de fabricare a hartiei care producea doar o singura foaie de hartie o
data. In timp, lemnul a devenit prima sursa de fibra in fabricarea hartiei, iar fibrele textile
inca se folosesc in fabricarea hartiei tari. Chiar daca hartia este facuta acum de masini,
procesul de baza este acelasi. Fibrele din plante sunt separate si udate, apoi sunt filtrate
intr-un cuptor si presate ca sa dea afara cat mai multa apa. Apa ramasa se va evapora si ea
in timp ce fibrele sunt presate tot mai mult pentru ca hartia sa fie plata.
Ochelarii
Chinezii au folosit pentru prima data sticla colorata ca un accesoriu care se presupunea ca-i
da puteri magice celui care o poarta. Tot ei se presupune ca foloseau si lupa. Imparatu Nero
al Imperiului Roman folosea un smarald prin care se uita cand urmarea luptele de gladiatori
ca sa-si fereasca ochii de soare. Se crede insa ca Roger Bacon, un inventator medieval, a
descoperit in 1262 magnifica proprietate a lentilelor de a ajuta vederea. Dupa 20 de ani, in
Florenta, Italia, inventatorul Alessandro di Spina a facut prima pereche functionabila de
ochelari. Desi ochelarii functionau, oamenii de stiinta nu intelegeau exact cum ajuta
vederea, pana cand, in 1604, Johannes Kepler a explicat cum functioneaza dupa ce a
descris de fapt cum functioneaza ochiul. In 1784 Benjamin Franklin a creat ochelarii cu 2
lentile care se aseaza pe nas. In 1827 George Airy a facut ochelarii cu lentile rotunde care
corectau astigmatismul (o defectiune a ochiului care il face sa vada ca printr-o ceata). Azi
medicul oftalmolog examineaza ochii si stabileste defectele de vedere. El prescrie ochelarii
corecti pentru indreptarea defectelor de vedere si toate atributiile lentilelor.
Piscina
Arheologii au gasit dovezi ale existentei piscinei inca din anul 2.500 IC in Egipt. Ele erau de
asemenea populare in antichitate si in Grecia, Roma si Asiria. In Roma, inotul facea parte
din educatia baietilor. De aceea romanii au construit primele piscine. Se crede insa ca primul
care a construit o piscina incalzita a fost Gaius Maecenas, in Roma in primul secol I.C.
Oamenii insa au continuat sa inoate in lacuri sau rauri pana la mijlocul secolului XIX. In
1837, in Londra, Anglia, existau deja 6 piscine cu trambulina pentru sarituri. Cand au
inceput jocurile olimpice in 1896 a crescut polularitatea inotului.
Sursa: Curiozitati - Educatie copii http://forum.7p.ro/Curiozitati.aspx?
g=posts&t=458#ixzz27UTj3l8w