Facultatea De Stiinte Economice Hyperion

Referat la Sociologie

Nume: Asan Marina Lorena

Anul: llI ID Management

Bucuresti
0

Relatia dintre mass-media si cultura

politica

Libertatea politica este legata de participarea la viata

politica adica la dreptul de a fi corect informat in legatura cu
problemele vietii politicie si de a actiona prin libera
exprimare a opiniei.
Societatea a evoluat de la o democratie participativa la
o democratie deliberativa. Societatea de astazi este una a
informatiei si datorita dezvoltarii noii tehnologii, indivizii
detin mai multa informatie, examineaza argumentele si
pretentiile avansate de ceilalti fara sa fie nevoie de un
spatiu comun pentru exprimarea opiniilor (ca la democratia
participativa). Deci putem spune ca institutiile mass-media
joaca un rol special in dezvoltarea politicilor deliberative
pentru ca ele sunt mijloacele principale prin care indivizii
dobandesc informatie si intalnesc diferite puncte de vedere
despre probleme asupra carora ei pot forma judecati
rationale.
In Romania functia informativa a mass-mediei este
trecuta in planul secundar, principalul ei scop fiind de a
atrage atentia. Nici macar CNA-ul, prin reglementarile sale
stricte pe care le-a dat, nu poate sa faca fata celor cu
influenta care daca chiar vor sa manipuleze o vor face
folosind mijloace media. In plus avem parte de jurnalisti
slabi, care fac emisiuni politice lipsite de profesionalism,
acestea ramanand deseori fara audienta. Urmarirea regulata
a politicii prin mass-media, precum si obiceiul de a discuta
politica duc la sanse mari de crestere a informatiei politice si
de a pune accentul pe ideologia si programele prezentate.
Pentru a avea o democratie deliberativa, Romania
are nevoie de o institutie de mediere intre cetateni si
1

politicieni care sa nu fie sub controlul statului, partidelor sau

Guvernului si care sa ofere informatii clare si precise despre
viata politica.
Prin politica, in
asamblu de decizii,
urmaresc sa atinga un
responsabile ale unei
adoptata de stat.

sensul cel mai larg, se intelege un

coordonate si concentrate, care
obiectiv precis, adoptat de instantele
colectivitati umane, cel mai adesea

Activitatea politica, pentru oamenii muncii si ai culturii

devine, si va deveni tot mai mult, mijlocul si instrumental de
eliberare si emancipare din sclavia economica si culturala a
oranduirii capitaliste-imperialiste.
Politica treburile cetatii in trecut, apanajul activitatii
unor cercuri restranse de oameni in prezent- devine in
conditiile contemporane, o problema interna a omului, o
latura fundamentala a activitatii sale. 2
Calitatea
democratiei intr-o tara e data de drepturile si libertatile
cetatenesti. Acestea trebuiesc cladite, aparate si promovate
de o baza materiala si culturala reala. Libertatea politica este
legata de participarea la viata politica adica la dreptul de a fi
informat in legatura cu problemele vietii politicie si de a
actiona in consecinta de cauza prin libera exprimare a
opiniei si nu numai. In tarile capitaliste democratice,
participarea cetatenilor la viata politica are o mare
importanta
in
functionarea
institutiilor
democratice.
Societatea de astazi este o societate informatica, deci
sistemul politic al societatii informatice trebuie sa fie prin
natura sa o democratie participativa, adica (sa existe)
participarea directa a cetatenilor la luarea deciziilor politice,
atat la nivel de stat cat si al administratiilor locale.
Nivelul presei dintr-o societate este un indicator
important pentru calitatea democratiei. Voi prezenta in
continuare despre legatura presupusa intre cultura politica a
jurnaistilor sau a liderilor de opinie si consumatorilor de
media.

Democratie
participativa
deliberative (mediata)

vs

democratie

Din punct de vedere moral se poate vorbi de un model

direct, participativ al democratiei, in care problemele care
au afectat vietile oamenilor ar fi activ discutate intre ei,
oricine este preocupat de o problema ar avea dreptul de a-si
exprima opinia despre ea si deciziile s-ar baza pe
consimtamantul ( poate chiar consensul) celor implicati.
Acest model presupune mai intai de toate o amplasare
spatio-temporala pe care indivizii sa o aiba in comun si in
care sa se adune pentru a discuta probleme de interes
comun.. Apoi aceasta democratie participativa, presupue un
proces dialogal prin care indivizii sa poata sa-si exprime
punctele de vedere, sa puna in discutie punctele celorlalti de
vedere, sa se angajeze in argumentare si dezbatere, si astfel
sa ajunga la o judecata formata discursiv, care sa formeze o
vointa colectiva.
In prelungirea democractiei participative vine in ajutor
democratia deliberativa. Prin democratie deliberativa se
intelege un proces prin care cu cat indivizii detin mai multa
informatie, cu atat examineaza argumentele si pretentiile
avansate de ceilalti si cu atat mai mult ei au posibilitatea de
a pune in discutie si de a-si modifica treptat punctele de

vedere. Principiul majoritatii asigura o baza justificativa

pentru luarea deciziilor. Democratia deliberativa nu are
nevoie de un spatiu comun pentru exprimarea opiniilor. Din
aceasta perspectiva putem intelege ca institutiile massmedia joaca un rol special in dezvoltarea politicilor
deliberative pentru ca ele sunt mijloacele principale prin care
indivizii dobandesc informatie si intalnesc diferite puncte de
vedere despre probleme asupra carora ei pot forma judecati
rationale.
In conditiile actuale ale societatii moderne, o
democratie deliberativa ar fi, prin urmare o masura
semnificativa, o democratie mediata in sensul ca procesele
de deliberare ar depinde de institutiile mass-media, atat ca
niste mijloace de informare, cat si ca mijloace de exprimare.
Ar fi ingenios sa presupunem ca aceste democratii
deliberative ar reusi sa solutioneze sau sa amelioreze intr-o
masura semnificativa problemele cu care se confrunta
politicile democratice in epoca moderna.
Rolul pe care il are masa-media intr-o democratie poate
fi explicitat prin distinctia facuta de Dahrendorf ( apud
cuilenburg, Scholten, Noomen, 2000, pg.280 apud Claudiu
Coman Comportamentul de vot, pg. 108) intre
deschiderea activa constituita dintre cei care sunt la
putere si deschiderea pasiva constituita de cei care nu
sunt implicati in luarea deciziilor politice decat prin
participarea la vot si care reprezinta intre 90% si 99% din
populatie.
La un moment dat mijloacele media erau folosite doar
pentru a prezenta informatia pentru dezbatere. In prezent
oamenii politici utilizeaza media pentru a capta atentia, in
scopul convingerii, functia informativa fiind trecuta in plan
secundar. H. Savigny ( apud Claudiu Coman, p. 109)
lanseaza idea ca Internetul, care este in afara controlului
statului, al guverneleor si partidelor politice, ofera potentialul
de a revolutiona comunicarea politica precum si natura
formarii si a exprimarii opiniei politice. Singura problema in

Romania ar fi ca nu toti cetatenii cu drept de vot au acces la

internet ( iar cei care au trebuie sa isi doreasca sa si
participe).
Consum de mass-media
Romania are o presa privata puternica, ce include doua
retele nationale de televiziune si sute de posturi de radio si
televiziune.
In plus, in jur de 40% ( in anul 2002) dintre romani,
ceea ce inseamna toata populatia urbana, este conectata la
reteaua de cablu TV. Presa scrisa, care este formata in cea
mai mare parte din tabloids, adica ziare de boulevard
tipice si atipice (adica politice) este integral privata si nu
este supusa nici unui fel de reglementare legala. Radioul si
televiziunea sunt reglementate prin Legea audiovizualului,
iar media publica si prin legi propri de organizare si
functionare a televizorului si radioului public.
Media, in mare proportie e proprietatea unor oameni de
afaceri autohtoni, a devenit mai ales un instrument de
castigat influenta politica sau de intermediat afaceri, deci
oamenii de afaceri sunt dispusi sa subventioneze canale
media doar pentru a avea o arma de santaj sau distribuit
servicii, valoare mult mai insidioasa.
Efectul mass-media este constatarea unei schimbari
de atitudine la nivelul publicului in urma consumului de
media.
Pentru a vedea efectele media Alina Mungiu-Pippidi in
Politica dupa comunism a incercat sa compare doua lucruri:
publicul consumator de politica prin media in campanie si in
afara ei, ca si publicul inainte si dupa expunerea mai intensa
din campania electorala din anul 2000. Campania din anul
2000 a fost caracterizata de stricte reglementari ale
Consiliului National al Audiovizualului (CNA) prin decizia 240
din 9 octombrie. Aceasta interzicea difuzarea spoturilor
electorale in cadrul altor emisiuni cu exceptia celor dedicate

in intregime campaniei electorale si restrangerea si

discutarea chestiunilor legate de campanie la aceste
emisiuni, interzicand in mod special buletinelor de stiri
includerea stirilor referitoare la campanie.
Prezenta candidatilor in buletinele de stiri era permisa
doar in masura in care stirile erau legate de campanie si
alese doar in functie de valoarea informativa. Alte paragrafe
interziceau candidatilor sa se atace reciproc, iar gazdele
emisiunilor erau, facute raspunzatoare pentru desfasurarea
in
contitii
civilizate
a
dezbaterilor.
Acest
cadru
suprareglementat, poate justificat de campanile politice
negative trecute, nu a avut efecte pozitive. Cei care au dat
aceasta decizie au uitat o simpla realitate a societatii
romanesti, anume ca in cultura legala permisiva romaneasa
nu se paote asigura respectarea regulilor de catre cei
influenti si cu tupeu, mai ales de catre o institutie slaba
precum CNA. Crearea de emisiuni electorale speciale punea
in dificultate resursele umane si logistice si asa reduse ale
televiziunilor, rezultatul fiind emisiuni formale, moderate de
gazde care actionau ca niste centralisti telefonici care nu
facea decat sa mute legatura de la un participant la altul.
Pe scurt, regulamentul CNA-ului a facut ca jurnalistii,
mai ales cei de la canalele publice, sa faca emisiuni lipsite
atat de profesionalism cat si incapabile sa serveasca
interesului public acela de a facilita participarea in
cunostinta de cauza. Publicul si-a prezentat nemultumirea
prin parasirea canalelor pe care se purtau discutii pentru a
privi in final la prezentarea rezultatelor.
Presa scrisa nu a fost supusa nici unei reguli, ceea ce a
facut partidele sa foloseasca acest lucru pentru a publica
reclame negative sau incercand sa prezinte sondaje de
opinie considerate favorabile. In concluzie, realitatea
informatiei primate prin mass-media este discutabila, dar
avem masuri clare ale interesului pntru campanie si
expunerii la aceasta.

Table 1. Consumul de politica prin mass-media1

Urmaresc emisiunile Discuta
politica
politice la Tv
Zilnic/apoape zilnic
49%
33%
De cateva ori pe saptamana
30%
36%
De cateva ori pe luna
11%
15%
Deloc
9%
14%
Din cercetarile facute si mentionate in lucrarea Alinei
Mungiu-Pippidi Politica dupa communism, p. 142 , reiese
ca educatia este un determinant important al competentei
subiective a politicii , a cunoasterii importantei ideologiei
politice si al programelor politice, in sensul ca oamenii
educati atribuie mai mare importanta programelor politice,
sunt mai la curent cu ele si se simt mai competenti totodata.
Rezidenta la urban la radul ei creste sansele ca o
persoana sa fie mai competenta, atat obiectiv cat si
subiectiv.
Cine urmareste regulat politica la televiziune are sanse
mai bune sa-si creasca informatia politica pentru doi oameni
care au aceeasi educatie, acelasi venit, locuiesc in localitati
de aceeasi marime, sunt de varste apropiate si au urmarit
cam la fel campania electorala.
Obiceiul de a discuta despre politica determina un
inteles crescut pentru campanie, dat fiins ca aceasta e un
subiect principal de discutie. Urmarirea frecventa a
campaniei la televiziune are efecte pozitive pe toata linia,
mai putin in ceea ce priveste importanta ideologiei, subiect
prea abstract pentru a fi discutat in stirile de televiziune
urmarite de majoritatea reporterilor. Este cauza principala a
imbunatatirii performantei cognitive din turul unu in turul
doi, ceea ce are o semnificatioe speciala: daca oamenii se
bazeaza numai pe televiziune pentru a mai invata in ultima
clipa lucruri menite sa-i ajute
sa-si clarifice optiunea,
1

prestatia televiziunii si mai ales calitatea showrilor devine

esentiala.
Urmarirea campaniei electorale in ziare reinoieste
interesul pentru politica si alimenteaza competenta politica
subiectiva, contribuie de asemenea la cunoasterea
programelor si atribuirea de importanta ideologiei. Discutia
cu prietenii si familia are un rol similar, mai putin in ce
priveste atribuirea importantei programelor. Cu alte cuvinte
a discuta politica este essential pentru socializarea si
interesul politic, dar joaca un rol si
in imbunatatirea
cunostintelor politice.
Schimbarea optiunii de vot din runda intai in runda a
doua este asociata cu rezidenta in urban si cosumul mare de
campanie televizata, si invers corelata cu dicutia de grup.
Cu alte cuvinte, in cercul restrans in care s-a dus batalia
electorala, adica in urban, cine e in genere mai legat de
grupul sau de apropiati cu care discuta politica si-a mentinut
optiunea. Cine mai individualist si mare consumator de
politica la televizor are mai marei sanse sa-si schimbe
optiunea in functie se ceea ce i se ofera nou in campanie.
Pentru a modifica optiunile celor care depind mai mult de
discutia in grup ar trebui sa poti influenta tot grupul.
Efecte mass-media
Teoriile videomalaise atribuie mediei un rol negativ,
considerand ca preocuparea pentru senzational si
conflict duce la pervertirea prezentarii politicii in massmedia si finalmente la cresterea cinismului publicului
fata de politica
Teoriile mobilizarii considera ca persoanele care
urmaresc politica in mass-media sunt mai bine
informate, voteaza mai des si participa mai mult in
organizatii politice.
Toate dovezile la noi pledeaza pentru a doua varianta.
In modele diferite, dar cu consecventa, consumul massmedia este un predictor semnificativ pentru intentia de
8

participare la vot si pentru o competenta politica mai

ridicata, si nu este o cauza semnificativa pentru o incredere
mai scazuta in institutii si nici pentru perceptia catastrofica.
Adica nu am gasit decat efecte pozitive ale consumului de
lunga durata a stirilor politice in presa scrisa sau la
televiziune
Un cititor de ziare este sigur mai competent politic
decat un necititor: dar calitatea ziarului sau a televiziunii
conteaza, desi dovezile noastre arata ca oamenii nu
internalizeaza pasiv interpretarile mass-media si nu este
vina publicului pentru tonul vulgar si violent din presa
noastra.
Campania electorala duce numai la cresterea
sentimentului propriei competente politice, deci la
mobilizare; dar nu am gasit dovezi ca ar avea un impact
semnificativ asupra invatarii politice si deci nici la cresterea
importantei atribuite ideologiei. Majoritatea continua sa
spuna ca pentru ei nu coneaza daca un candidat e de
dreapta sau de stanga, si numai lectura ziarelor politice (deci
nu televiziunea) determina cresterea importantei ideologiei
politice. Presa scrisa [] ramane calea cea mai buna catre
competenta politica.
Oamenii care sunt mai influentati de catre liderii de
opinie pe care ii vad la televizor sunt mai probabil rezidenti
in urban cu educatie crescuta.

Concluzie

Efectele mass-media sunt determinate de interesul

cetatenilor pentru programele si ideologia politica.
Persoanele bine informate in legatura cu viata politica din
tara nu sunt usor de pacalit si de manipulat in campanii.
Deasemenea este foarte important ca oamenii sa discute
intre ei despre ceea ce se intampla. Deci accentual se pune
pe acceptarea influentei comunicative.
Credibilitatea campaniilor politice este legata direct de
credibilitatea mass-media. Mass-media din Romania mai are
mult de muncit ca sa fie calitativa si sa reprezinte intr-adevar
o democratie deliberativa. Ceea ce este rau e ca massmedia din Romania e influentata de puterea banului, nu ii
informeaza pe cetateni ci e folosita pentru manipularea
cetatenilor.
Romania are nevoie de o institutie de mediere intre
cetateni si politicieni care sa nu fie sub controlul statului,
partidelor sau guvernului care sa ofere informatii clare si
precise despre viata politica.

10

BIBLIOGRAFIE

1. ALINA MUNGIU-PIPPIDI Politica dupa comunism, Ed.

Humanitas, Bucuresti, 2002
2. CHARLES ZORGBIBE Constructia europeana. Trecut,
prezent, viitor, Ed. Trei, 1998
3. COMAN CLAUDIU Comportamentul de vot, Ed.
Economica, Bucuresti, 2004
4. FRANCIS DEMIER Istoria politicilor sociale, Europa, sec
XIX-XX, Ed. Institultul European 1998
5. HAGAN TROFIN Politica si democratia, Casa de editura
SARMIS, Cluj-Napoca, 1995
6. JOHN B. THOMPSON Media si modernitatea Teorie
sociala mass-media, Ed. Antet, 1994
7. VLADIMIR TREBICI - Populatia Terrei. Demografie
mondiala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1991

11