DISCIPLINA : MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

SINTEZA ANUL II
CAPITOLUL I MANAGEMENTUL FUNCTIONAL AL FIRMEI
1.1. Procesul de management consta in ansamblul fazelor si proceselor prin care:
se determina obiectivele organizatiei, firmei si ale sibsistemelor sale, resurselor si proceselor de
munca necesare realizarii lor si executantii acestora;
se integreaza si controleaza munca personalului, folosind un complex de metode si tehnici in
vederea indeplinirii cat mai eficiente a obiectivelor propuse;
o parte a resursei umane (managerii resurse calde) actioneaza asupra celeilalte parti a resursei
umane (personalul condos) cu scopul de a atrage organizatia/firma la realizarea obiectivelor dorite.
Esenta procesului de management este data de exercitarea functiilor sale fundamentale, identificate si
analizate pentru prima oara de Henry Fayol si anume : previziunea, organizarea, comanda , coordonarea si
controlul.
Literatura de specialitate, in cea mai mare parte, le prezinta ca atare, existand insa si variante ale fucntiilor
procesului de management. Cel mai des intalnite sunt : previziunea, organizarea, comanda (decizia)
antrenarea-motivarea, coordonarea si control-evaluarea. Aceste cinci functii formeaza un ciclu logic al
desfasurarii oricarei actiuni umane.
Procesul tip de management se poate structura in trei etape principale si anume:
etapa previzionara
etapa operationala
etapa de comensurare si interpretare a rezultatelor
Principalele trasaturi ale unui process de management sunt:
a)
dinamismul
b)
stabilitatea
c)
continuitatea
d)
repetabilitatea
1.2. Functiile managementului
Functia poate fi definite ca fiind un grup de oameni responsabili in directionarea si mersul unei organizatii.
In opinia majoritatii autorilor de specialitate, cele cinci functii ale procesului managerial sunt:
1)
Previziunea ca functie a managementului consta in ansamblul proceselor prin intermediul carora
se determina obiective ale firmei si componentele sale, precum si resursele si principalele mijloace necesare
realizarii lor.
In functie de orizontul de timp si gradul de detaliere, rezultatul previziunii se poate materialize in;
prognoze (pe minim 10 ani, au caracter explorativ, nefiind obligatorii) ;
planuri / planificare ;
programme / programare.
2)
Organizarea defineste ansamblul proceselor de conducere prin intermediul carora se divizeaza
activitatea ansamblului, stabilindu-se si delimitandu-se subactivitatile si sarcinile corespunzatoare, avand in
vedere resursele disponibile si utilizarea lor cat mai eficienta.
Realizarea acestei functii este conditionata de doua aspecte ;
a)
stabilirea structurii organizatorice sau formale
b)
stabilirea si organizarea principalelor compartimente ale unitatii
3)
Coordonarea consta in ansamblul proceselor prin care se sincronizeaza deciziile si actiunile
personaluli unei firme si ale subsistemelor sale, in cadrul previziunilor si organizarii stabilite anterior.
Rolul coordonarii consta in dirijarea resurselor astfel incat, acestea sa fie disponibile la timpul necesar, in
cantitatea si calitatea stabilita, in scopul atingerii obiectivelor firmei.
Coordonarea imbraca doua forme :
a)
bilaterala : manager-subordonat ;
b)
multilaterala : manager mai multi subordonati.
Directiile de actiune pentru realizarea functiei de coordonare sunt :

coordonarea personalului ;
coordonarea prin politica de personal a firmei ;
coordonarea prin conferinte sau sedinte ;
coordonarea prin rapoarte asupra rezultatelor obtinute (bilant, contul de profit si pierdere, situatii
statistice etc.);
coordonarea prin actiuni.
4)
Antrenarea-motivarea Accentul in cadrul acestei functii cade, pe de o parte, pe antrenarea si
motivarea personalului, iar pe de alta parte, pe luarea deciziei.
Decizia (comanda) defineste ansamblul proceselor prin care se schimba natura si continutul resurselor
firmei, contribuind la modificarea sistemului de nevoi si urmareste realizarea optimului economico-social al
acesteia.
Fundamentarea antrenarii il reprezinta motivarea.
Motivarea asigura corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si
sarcinilor atribuite.
Pentru o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii sa intruneasca simultan mai multe
caracteristici :
a)
sa fie complex utilizarea combinata a stimulentelor materiale si morale ;
b)
sa fie diferentiat motivatiile si modul de folosire sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si
ale fiecarui colectiv de munca ;
c)
sa fie gradual sa satisfaca succesiv necesitatile personalului si in stransa corelatie aportul sau.
5)
Control-evaluarea consta in ansamblul proceselor de urmarire, prin care performantele firmei
sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele stabiliteinitial, in vederea eliminarii deficientelor
constatate si integrarii abaterilor pozitive.
Functia de control-evaluare are patru etape :
E1 : evaluarea rezultatelor ;
E2 : compararea rezultatelor cu standardele;
E3 : identificarea cauzelor perturbatiilor;
E4 : corectarea deviatiilor inregistrate.
1.3.
Firma si functiile sale
Prin firma/intreprindere se intelege un grup de personae organizate potrivit anumitor cerinte juridice,
economice, tehnologice si manageriale, care concept si desfasoara un complex de procese de munca,
folosind anumite mijloace de munca, concretizate in produse si servicii in vederea obtinerii unui profit cat
mai mare.
Principalele componente ale firmei ca sistem sunt :
1)
Obiective
obtinerea unui anumit profit si rata a profitului
realizarea unui anumit volum al productiei
diversificarea productiei
2)
Elemente
materiale
umane
financiare
informatii
3) Variabile
capacitate
parametrii de functionare
randament
nivel de pregatire
valoare
viteza de rotatie

4)
Relatii
relatii om-masina
relatii interpersonale
5) Transformari
privatizarea
retehnologizarea
modificarea structurii productiei
modernizari informatice
6)
Intrari
materii prime, materiale
utilaje
forta de munca
7)
Parametrii
prevederile legislatiei privind societatile comerciale si regiile autonome
norme de consum de materii prime
norme de calitate
8)
Iesiri
produse
servicii
lucrari
bani
informatii
Abordata ca sistem, firma are urmatoarele trasaturi :
a)
este un sistem complex
b)
este un sistem socio-economic
c)
este un sistem deschis
d)
este un sistem organic adaptive
e)
este un sistem tehnico-material
f)
are un profound character operational
Functiunile firmei sunt;
A) Functiunea de cercetare dezvoltare reuneste ansamblul activitatilor desfasurate in cadrul firmelor,
prin care se concepe si se implementeaza prograsul tehnico-stiintific.
Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde trei activitati:
a)
activitatea de previzionare a functionarii si dezvoltarii firmei
b)
activitatea de conceptie tehnica
c)
organizarea activitatii de cercetare-dezvoltare
B) Functiunea comerciala incorporeaza ansamblul proceselor de cunoastere a cererii si ofertei pietei de
procurare a resurselor materiale necesare desfasurarii activitatii de productie a firmei si de vanzare a
produselor si serviciilor acesteia.
Functiunea comerciala cuprinde trei activitati :
a)
activitatea de aprovizionare tehnico-materiala
b)
activitatea de vanzare-desfacere
c)
activitatea de marketing
C) Functiunea de productie incorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se transforma
obiectele muncii in produse si servicii si se creaza nemijlocit conditiile tehnico-materiale, organizatorice si
de deservire necesare desfasurarii fabricatiei in bune conditii.
Functiunea de productie cuprinde urmatoarele activitati principale :
a)
programarea, lansarea si urmarirea productiei
b)
fabricatia
c)
controlul tehnic de calitate

d)
activitatea de intretinere si reparare a utilajelor
e)
productia auxiliara
D) Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se asigura resursele
financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum si evidenta valorica a miscarii intregului sau
patrimoniu.
Functiunea financiar-contabila cuprinde trei activitati principale :
a)
activitatea financiara
b)
activitatea contabila
c)
controlul financiar intern
E) Functiunea de personal reuneste ansamblul proceselor prin care se asigura resursele umane necesare,
precum si utilizarea, dezvoltarea, antrenarea si motivarea acestora.
Functiunea de personal cuprinde urmatoarele activitati principale :
a)
previzionarea necesarului de personal
b)
formarea personalului
c)
selectionarea personalului
d)
incadrarea personalului
e)
evaluarea personalului
f)
antrenarea si motivarea personalului
g)
pregatirea si perfectionarea personalului
h)
promovarea personalului
i)
protectia sociala a salariatilor
CAPITOLUL II MANAGEMENTUL FINANCIAR CONTABIL
AL FIRMEI
2.1.
Managementul financiar-contabil al firmei este definit ca o functiune a carui scop consta
in asigurarea permanenta a intreprinderii cu fondurile necesare, inregistrarea si evidenta cantitativ-valorica a
resurselor materiale si financiare si controlul cu privire la rentabilitatea operatiunilor angajate cu aceste
fonduri.
Pentru realizarea unui management financiar-contabil efficient intr-o economie de piata este necesar:
asigurarea unei autonomii financiare a intreprinderii care presupune realizarea pe criterii economice
reale a procesului de procurare a fondurilor ;
asezarea pe noi baze a relatiilor intreprinderii cu piata financiara interna si internationala.
2.2. Obiectivele managementului financiar-contabil urmaresc in esenta realizarea obiectivelor
fundamentale ale intreprinderii si constau in principal in: maximizarea profitului, maximizarea valorii
intreprinderii (a averii actionarilor). Managementul financiar-contabil trebuie sa caute investitiile creatoare
de bogatie si sa retina acele investitii si mijloace financiare care permit obtinerea valorii celei mai mari a
intreprinderii.
2.3. Domeniile de abordare a managementului financiar-contabil sunt urmatoarele:
1.
Activitatea financiara cu probleme referitoare la:
politica financiara a intreprinderii: ritmul si modalitatile de crestere a capitalului, organizarea
structurii financiare;
planificarea financiara (bugetul de venituri si cheltuieli) princare se previzioneaza principalii
indicatori economico-financiari;
capitalul si fondurile unitatii patrimoniale : structura capitalului, investitiile de capital, politica
dividendelor ;
creditarea pe termen scrut, mediu si lung pentru acoperirea nevoilor suplimentare de fonduri ;
politica preturilor si tarifelor pentru produsele si serviciile realizate ;
asigurarea relatiilor financiare ale societatii cu institutiile bancare si bugetul statului.
2.
Activitatea contabila cu probleme referitoare la:
gestionarea financiara a patrimoniului intreprinderii ;

contabilitatea sintetica si analitica a patrimoniului ;

determinarea rezultatuluiexercitiului si intocmirea bilantului ;
asigurarea integritatii si apararea bunurilor economice ale societatii.
3.
Controlul financiar care raspunde de:
modul de administrare si gestionare a patrimoniului societatii ;
rezultatele activitatii economico-financiare a intreprinderii.
2.4.
Organizarea activitatii financiar-contabile
Organizarea interna a activitatii financiar-contabile variaza in functie de marimea si complexitatea unitatii
patrimoniale.
CAPITOLUL III MECANISME, FLUXURI SI CICLURI FINANCIARE
Mecanismele financiare ale firmei sunt indisolubile relatiilor de schimb care exista intre agentii economici.
Nu se poate analiza viata financiara a intreprinderii fara a o plasa in contextul economic, financiar si social
careia ii apartine si la animarea caruia contribuie.
3.1. Mecanismul financiar reprezinta un system si forme de functionare a relatiilor financiare si de credit,
precum si principii, metode, instrumente si organe de conducere a activitatii financiare dintr-o intreprindere.
Elementele componente ale mecanismului financiar sunt:
sistemul financiar;
fondurile financiare;
institutiile si organele financiare;
parghiile economico-financiare;
instrumentele si tehnicile financiare;
legislatia financiara.
3.2. Fluxuri financiare
Prin flux financiar se intelege cantitatea de bunuri sau moneda transferata intr-o anumita perioada intre
agentii economici.
Se disting 2 categorii de fluxuri:
1.
Fluxuri reale sau fizice de bunuri si servicii care se nasc numai dupa o prealabila acumulare de
bunuri si servicii sau moneda la fiecare intreprindere si se masoara prin evaluari monetare.
2.
Fluxuri financiare de moneda sau inlocuitori, astfel:
a)
fluxuri financiare de contrapartida care apar in cazul cumpararii unui bun cu plata in numerar prin
inlocuirea imediata a unui activ fix cu moneda si are ca efect modificarea compozitiei stocurilor unei
intreprinderi.
b)
Fluxuri financiare decalate care apar in situatii cand unui schimb fizic nu-i corespunde imediat un
schimb financiar cumparator. Se creeaza in cazul operatiilor comerciale insotite de un credit, adica creanta,
respective datoria, se vor stinge la o data ulterioara.
c)
Fluxuri financiare multiple, respective activele financiare devin obiectul unor tranzactii, adica
intreprinderea isi poate schimba creanta pe moneda apeland la un intermediary financiar. In acest caz apar
urmatoarele fluxuri: transferal bunurilor indicate de furnizor la comparator un flux financiar in care
furnizorul vinde creante unei terte personae si incaseaza contravaloarea bunurilor si alt flux financiar in
care cumparatorul achita suma, adica stinge datoria fata de terti.
d)
Fluxuri financiare autonome care apar in cazul operatiunilor de acordare sau primire de imprumuturi
cand are loc transferal de moneda de la o persoana la alta 9fizica sau juridical).
3.3. Ciclurile financiare constau in totalitatea operatiunilor care intervin intre momentul transformarii
monedei in bani sau servicii si momentul in care intreprinderea isi recupereaza moneda.
In cadrul intreprinderii distingem urmatoarele cicluri:
1.
Ciclul de exploatare care asigura realizarea obiectivelor de baza ale intreprinderii, respective de a
produce bunuri si servicii. Ciclul de exploatare cuprinde trei faze:
faza de aprovizionare prin care se asigura bunuri pentru procesul de productie;
faza de productie prin care se transforma bunurile si se obtin produsele finite ;
faza de comercializare produsele finite sunt vandute.

2.
Ciclul de investitii Investitia reprezinta o cheltuiala imediata si de amploare prin care moneda
este transferata in active fizice cu o durata indelungata de functionare. Prin investitie se creeaza un capital
de productie compus din active fizice. Deciziile de investitii trebuie sa aiba in vedere integrarea
surplusurilor monetare obtinute din investitii (respectiv pentru remanierea sau cresterea capitalului de
productie).
3.
Ciclul operatiunilor financiare constau in totalitatea operatiunilor si procedeelor de acordare sau
luare de imprumut precum si achizitiile de titluri de plasament. Acordarea unui imprumut transforma
moneda in activ financiar de la care se obtin dobanzi. Achizitionarea de titluri de plasament (actiuni si
obligatiuni) constituie o alocare de moneda pentru o creanta de la care se obtine un venit financiar
(dividende, dobanzi).
CAPITOLUL IV COMPONENTELE MANAGEMENTULUI FINANCIAR. PLANIFICAREA
FINANCIARA
4.1. Managementul financiar cuprinde urmatoarele activitati:
Planificarea financiara, care previzioneaza performanta firmei in termini financiari, pentru a oferi
o evaluare generala a modului cum evolueaza aceasta si a furniza o baza pentru luarea deciziilor de natura
financiara si pentru a procura resursele financiare necesare activitatii.;
Contabilitatea financiara, care clarifica, inregistreaza si interpreteaza in termini banesti,
tranzactiile si orice eveniment de natura financiara. Contabilitatea financiara implica inregistrarea si
actualizarea tranzactiilor (inregistrarea contabila), intocmirea bilanturilor contabile si a conturilor de profit
si pierdere;
Analiza financiara, care analizeaza performantele firmei in termeni de analiza a variatiei, analiza
cost-volum-profit, analiza mixului de vanzari, analiza riscului, analiza cost-beneficii si analiza costeficacitate;
Contabilitatea interna de gestiune, care calculeaza costurile de productie, furnizeaza elementele de
baza pentru alocarea cheltuielilor de produse si procese de productie, pregateste so controleaza bugetele
financiare si se ocupa in special de contabilitatea cheltuielilor generale. Contabilitatea interna de gestiune
furnizeaza datele pentru analiza financiara si pentru intocmirea bugetului si evaluarea capitalului;
Evaluarea capitalului si intocmirea bugetului, care selecteaza si planifica investitiile pe baza
rentabilitatii estimate a fi obtinute de pe urma investitiilor respective..
4.2. Principalele activitati de planificare financiara sunt:
Previzionarea profitului previzionarea nivelurilor viitoare ale profiturilor, cheltuielilor de
desfacere si a celor generale;
Previzionarea cash-flow-ului previzionarea nivelurilor viitoare ale profiturilor, cheltuielilor de
desfacere si a celor generale;
Planificarea fiscala previzionarea incidentei impozitutlui pe profitul societatii, asupra
castigurilor din capital, a taxei pe valoarea adaugata 9masura in care firma este pe ansamblul activitatii
platitor net sau primitor net) si platilor catre sistemul national de asigurari.;
Bugetarea pe termen lung pregatirea capitalului pe termen lung si a bugetelor financiare care
indica ce fonduri vor fi necesare in viitor;
Procurarea resurselor financiare a decide pe baza proiectiilor financiare si a bugetelor volumul
capitalului si lichiditatilor necesare in viitor si efectuarea pasilor necesari pentru procurarea resurselor
financiare si asigurarea fluxurilor de numerar;
Planificarea profitului si a dividentelor planificarea atingerii unei rate de profit si platii de
dividende, de a realiza valori ale castigului pe actiune si ale coeficientului de capitalizare a rezultatelor care
sa satisfaca partenerii, mediul de afaceri si investitorii existenti.;
Planificarea strategica furnizeaza bazele generale si rationale pentru planurile strategice ale
firmei in termini de profit, crestere, achizitii, difersificare, investitii externe si planificarea portofoliului..
4.3. Bugetul de venituri si chetuieli al unitatilor economice reflecta modul de formare, administrare si
utilizare a mijloacelor financiare si asigura furnizarea informatiilor necesare fundamentarii deciziilor privind

gestiunea unitatilor respective. Prin structura sa, acesta reprezinta instrumentul principal de programare a
rezultatelor financiare, precum si a fondurilor necesare.
Prin buget se defineste previziunea pentru o perioada de timp data (an, trimestru, luna0 atat a veniturilor,
cheltuielilor si rezultatelor financiare, cat si al echilibrului financiar, fluxurilor banesti si financiare, care
asigura realizarea programelor de activitate si a capacitatii de plata a intreprinderii.
4.4. Continutul si structura bugetului de venituri si cheltuieli
Unitatile patrimoniale, indifferent de forma de proprietate, au obligatia de a intocmi bugetul de venituri si
cheltuieli, annual, cu defalcarea pe trimestre, care contine urmatoarele sectiuni:
bugetul activitatii generale;
bugetul activitatii de productie;
bugetul activitatii de trezorerie;
bugetul activitatii de incasari si plati in valuta;
bugetul activitatii de investitii;
imprumuturi garantate de stat;
reserve;
repartizarea profitului;
principalii indicatori economico-financiari.
Bugetul activitatii generale
Formularul contine, la nivelul societatii, date privind veniturile, cheltuielile si rezultatele financiare
preconizate a se realize in anul current, comparative cu cele realizate sau previzionate in anul precedent.
Formularul evidentiaza rezultatul net al exercitiului ca diferenta intre veniturile totale si cheltuielile totale
aferente activitatii.
Relatia de baza a formularului este :
Rezultatul net al exercitiului = Venituri totale Cheltuieli totale
Capitolele principale ale begetului activitatii generale sunt :
a)
venituri totale structurate astfel :
venituri din exploatare
venituri financiare
venituri exceptionale (extraordinare)
b)
cheltuielile totale aferente activitatilor care determina veniturile programate a se realiza in cursul
exercitiuluifinanciar sunt structurate astfel :
cheltuieli pentru exploatare
cheltuieli extraordinare (extraordinare)
rezerve legale
acoperirea pierderilor din anii precedenti
impozitul pe profit
c) rezultatul net al exercitiului.
4.5. Principalii indicatori economico-financiari
Formularul de buget contine un numar de 17 indicatori economico-financiari.
Stabilirea acestor indicatori pentru perioade viitoare permite mangerilor evidentierea unor aspecte cum
sunt :
capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor de placa exigibile prin calcularea indicatorilor de
lichiditate (lichiditatea globala, lichiditatea intermediarasi lichiditatea imediata) ;
renabilitatea prin stabilirea indicatorilor rentabilitatii economie si financiare ;
raportul resurse probrii / resurse straine, in finantarea activitatii pe baza indicatorilor : securitate
financiara, solvabilitate patrimoniala, rata autonomiei financiae, solvavilitatea financiare, rata autonomiei
financiare, gradul de indatorare.
Relatiile cu clientii si furnizorii reflecta de stabilirea indicatorilor, perioada de recuperare a creantelor
si perioada de rambursare a datoriilor.
Capacitatea intreprinderii de a face fata

Agentii economici au obligativitatea calcularii unui numar minim de 16 indicatori suplimentari, dupa cum
urmeaza:
1.
Pragul de rentabilitate
2.
Lichiditatea globala (generala)
3.
Lichiditatea redusa (intermediara)
4.
Lichiditatea imediata
5.
Securitatea financiara
6.
Rata rentabilitatii economice
7.
Rata rentabilitatii financiare
8.
Solvabilitatea patrimoniala
9.
Gradul de indatorare
10.
Rata profitului
11.
Potentialul de dezvoltare / crestere
12.
Perioada de recuperare a creantelor
13.
Perioada de rambursare a datoriilor
14.
Rotatia stocurilor
15.
Productivitatea muncii
16.
Ponderea salariilor in costuri
CAPITOLUL 5 CAPITALURILE FIRMEI
5.1. Capitalul este o categorie economica care exprima totalitatea resurselor materiale care prin asociere
cu factorii de productie participa la realizarea de noi bunuri economice, cu scopul de a obtine profit.
Din punct de vedere financiar-contabil, capitalurile reprezinta componente ale pasivului patrimonial si se
structureaza astfel:
1.
Capitaluri proprii, care cuprinde:
capitalul social care este constituit din valoarea nominala a activelor sau partilor sociale si este de
valoarea aportului in natura sau numerar, rezervele incorporate in capital si profitul repartizat pentru
majorarea capitalului social. Capitalul social imbraca doua forme : capital social subscris nevarsat si varsat.
Capitalurile imprumutate cuprind : imprumuturi pe termen lung > 5 ani, imprumuturi pe termen
mediu > 1 an si imprumuturi pe termen scurt < 1 an.
5.2. Piata capitalurilor este acea piata care ofera posibilitatea intreprinderii de a-si procura resursele
necesare din afara, prin confruntarea ofertei cu cererea de moneda.
Piata capitalurilor cuprinde piata financiara si piata monetara.
1)
Piata financiara mijloceste legatura dintre detinatorii de disponibilitati care cauta
plasamente de durata a acestora si unitatile economice care asigura o imbunatatire indelungata a
disponibilitatilor si cuprinde totalitatea ofertelor si cerintelor de fonduri, pentru subscriptii la capitalul social
prin actiuni si subscriptii la capitalul imprumutat prin obligatiuni.
La randul ei, piata financiara cuprinde doua piete complementare :
a)
piata primara, pe care se emit titluri (actiuni si obligatiuni) pentru colectarea de fonduri pe termen
lung ;
b)
piata secundara reprezinta bursa de valori, adica locul unde se negociaza si se schimba actiunile si
obligatiunile emise de intreprindere.
2)
Piata monetara asigura finantarea exterioara pe termen scurt asigurand fondurile
necesare intreprinderilor pentru finantarea activitatilor de exploatare si este reprezentata de banci si alte
institutii financiare care acorda credite pe termen scurt.
Pe piata de capital apar urmatoarele categorii de agenti :
a)
actionarii care sunt detinatorii de titluri de proprietate asupra intreprinderii.
b)
Managerii sunt agenti mandatati de actionari si au ca obiectiv principal utilizarea resurselor pentru a
obtine profit.

c)
Imprumutatorii percep si incaseaza dobanzile conform contractului si sunt supusi la trei tipuri de :
variatia ratei dobanzii, variatia preturilor, pierderea puterii de cumparare, riscul de nerecuperare sau de
faliment.
d)
Statul intervine prin ficalitate.
5.3. Costul capitalurilor reprezinta rata randamentuli minim obtinut de aducatorii de capital in masura sa
garanteze acestora un castig comparabil celui pe care l-ar obtine pe piata de capital cu acelasi risc.
Costul capitalului poate fi studiat sub doua aspecte :
a)
costul explicit reprezinta sumele suportate de intreprindere pentru remunerarea actionarilor
(dividende) si a creantelor (care isi plaseaza lichiditatile), formand fluxuri monetare de iesire.
b)
Costul implicit consta in surse care se formeaza in intreprindere si se utilizeaza pe loc (fond de
amortizare, profit, fond de rezerva, etc.) dar acestea nu creeaza fluxuri financiare.
Costul capitalului mai poate fi analizat sub alte trei aspecte si anume :
a)
Costul capitalului imprumutat care se masoara in principal prin dobanzi, iar suma dobanzilor care se
masoara in principal prin dobanzi, iar suma dobanzilor reprezinta costurile capitalului imprumutat.
b)
Costul capitalului propriu care se masoara in principal prin dividende, iar suma dividendelor
reprezinta costul capitalului propriu.
c)
Costul total al capitalului este alcatuit din costul capitalului imprumutat si costul capitalului propriu.
CAPITOLUL VI ECHILIBRUL FINANCIAR AL FIRMEI
6.1. Echilibrul financiar este o forma de manifestare a echilibrului economic si reflecta asigurarea
resurselor pe de o parte si respectarea obligatiilor de plata pe de alta parte.
Echilibrul financiar se realizeaza atunci can se recupereaza integral mijloacele consumate, respectiv atunci
cand veniturile sunt egale cu cheltuielile si necesita o sincronizare intre ritmul cheltuielilor de aprovizionare
si productie si cel al incasarilor din activitatea de exploatare si vanzarii productiei. Existenta echilibrului
financiar reprezinta o dovada ca procesul de productie si de circulatie din intreprindere se desfasoara in
conditii normale.
Ecuatia care sta la baza echilibrului financiar si exprima un ansamblu de corelatii care se formeaza in
procesul de rotatie a capitalului este:
Cf + Of = Fpr + Fc
6.2. A. Lichiditatea patrimoniala exprima posibilitatea unitatii economice de a acoperi toate obligatiile
pe termen scurt din lichiditatile patrimoniale curente.
Acest indicator se exprima in mai multe modalitati:
c)
Lichiditatea globala (generala) exprima posibilitatea componentelor patrimoniuluicurent de a se
transforma intr-un termen scurt in disponibilitati banesti pentru a se efectua platile exigibile.
d)
Lichiditatea redusa (intermediara)
e)
Lichiditatea imediata (testul acid)
f)
Lichiditatea la o anumita data viitoare
Unitatea economica are o lichiditate:
buna cand lichiditatea L >= 100%
nesatisfacatoare cand lichiditatea L < 100%, adica platile > incasarile.
B.
Solvabilitatea patrimoniala arata gradul in care unitatea economica poate face fata obligatiilor de
plata indeosebi din surse proprii.
Acest indicator se calculeaza de asemenea in doua variante, astfel:
e)
Solvabilitatea generala
f)
Solvabilitatea imediata mai este denumita si capacitate de plata a agentului economic si exprima
mijloacele banesti disponibile la un moment dat sau pe o perioada scurta de timp in raport cu obligatiile de
plata exigibile in acelasi interval de timp.
Unitatea economica are o solvabilitate patrimoniala (capacitate de plata) :
buna cand Sp > 30%, cat mai apropiata de 100% ;
nesatisfacatoare cand Sp < 30%, iar acest lucru releva pe de o parte, un grad de indatorare mare si
intreprinderii si, pe de alta parte, o situatie financiara dificila.

C.
Indicatori de rentabilitate exprima eficienta unui agent economic in sensul capacitatii acestuia de
a produce profit.
Se calculeaza urmatorii indicatori de rentabilitate:
a)
rata rentabilitatii economice reflecta nivelul eficientei mijloacelor materiale si
financiare allocate ciclurilor de functionare.
c)
rata rentabilitatii financiare exprima capacitatea capitalurilor proprii de a
produce profit.
d)
rata autonomiei financiare sau rata generala a solvabilitatii
e)
securitatea financiara exprima gradul in care capitalurile proprii asigura
functionarea societatii
f)
rata profitului
g)
rata rentabilitatii capitalului propriu
h)
rata rentabilitatii capitalului social
i)
rata de finantare a capitalului circulant - indicatorul reflecta proportia in care
fondul de rulment acopera activele circulante si arata o situatie normala cand nivelul acestuia este de 50%.
j)
rata rentabilitatii in functie de costuri
k)
rata de acoperire a stocurilor indicatorul arata proportia in care fondul de
rulment asigura finantarea stocurilor, iar o situatie normala poate fi considerate, atunci cand fondul de
rulment acopera 2/3 din totalul stocurilor.
l)
gradul de indatorare exprima limita pana la care agentul economic este
finantat din alte surse decat fondurile proprii. Acest indicator trebuie sa fie < 100% si cu cat este mai mic
(<30%) cu atat este mai redus si gradul de indatorare al agentului economic.
CAPITOLUL VII ANALIZA FINANCIAR-CONTABILA
IN MANAGEMENTUL FIRMEI
7.1. Analiza economica financiara in managementul intreprinderii constituie un instrument indestructibil
in fundamentarea deciziilor, un instrument important in rezolvarea atributiilor conducerii.
Functiile analizei economico-financiare sunt urmatoarele:
functia informationala care consta in asigurarea centrelor de decizii cu informatii privind situatia
economica financiara a unor indicatori comparative cu standardele normative, bugete, nivele ale
cheltuielilor pe diferite piete;
functia de evaluare privind nivelul de valorificare a resurselor si capacitatilor existente in
unitate;
functia de fundamentare a deciziilor care consta in asigurarea elementelor necesare pentru
elaborarea unor decizii optime fundamentale, eficiente;
functia de realizare a cerintelor gestiunii eficiente a patrimoniului
functia de realizare a conexiunii cu mediul exterior care presupune analiza relatiilor cu bancile,
furnizorii, creditorii, organelle fiscale, bursa de valori, etc.
7.2. Metode si tehnici de analiza economico-financiara
Cu ajutorul metodelor si tehnicilor analizei economico-financiare se cerceteaza in evolutia si
interdependenta lor fenomenele, procesele si rezultatele economico-sociale in vederea accentuarii laturilor
calitative.
Principalele metode de analiza economico-financiara sunt urmatoarele :
Metoda comparatiei
Metoda gruparilor
Metoda marimilor relative
Metoda divizarii rezultatelor
Metoda de analiza a influentei factorilor
7.3. Analiza situatiei financiare a firmei
Analiza financiara se realizeaza pe baza datelor din urmatoarelor documente:
bugetul de venituri si cheltuieli si executia lui;

bilantul contabil si anexele lui;

raportul de gestiune;
evidenta contabila, financiara si de gestiune.
Problemele de baza ale analizei financiare a patrimoniului sunt : analiza mijloacelor economice, analiza
surselor financiare de acoperire a mijloacelor economice si analiza eficientei mijloacelor economice si a
capitalului.
7.3.2. Analiza mijloacelor economice
Analiza mijloacelor economice se face pe baza analizei elementelor de activ din bilant, pornind de la cele
doua grupe de baza din active imobilizate si active circulante.
a)
analiza activelor imobilizate
b)
analiza activelor circulante
7.3.3. Analiza surselor financiare de acoperire a mijloacelor economice
Sursele financiare sunt evidentiate in pasivul bilantului, sub forma unor grupe sau posturi de bilant, astfel :
grupa capitalurilor proprii formata din capitalul social subscris si varsat, primele legate de capital,
subventii pentru investitii, diferente din reevaluare, rezerve, fonduri, rezultatul reportat, rezultatiei executiei
curente ;
grupa de provizioane pentru riscuri si cheltuieli reprezinta o sursa financiara cu o destinatie speciala ;
grupa datoriilor formata din obligatii + datorii + credite
Analiza capitalurilor societatii Acestea sunt structurate in capital propriu, capital strain (imprumutat si
atras) si capital permanent, adica capital propriu + imprumutul pe termen lung si mediu.
Analiza provizioanelor sunt rezerve create pe seama cheltuielilor si destinate acoperirii riscurilor latente
(posibile) generate de deprecierea elementelor patrimoniale sau aparitia unor fapte viitoare ce pot diminua
patrimoniul.
Analiza fondului de rulment Fondul de rulment reflecta necesarul de surse financiare proprii pentru
acoperirea unei parti din activele circulante (mai ales stocurile).
Analiza surselor atrase (obligatiunilor pe termen scurt) Sursele atrase reprezinta o sursa importanata de
finantare a activelor circulante, provin din posturile de furnizori, creditori, decontari cu persoanalul etc.
7.3.4. Analiza eficientei utilizarii mijloacelor economice si a capitalului
Aceasta cuprinde calcularea urmatorilor indicatori statici de baza :
1)
Numarul de rotatii al elementelor patrimoniale si ale capitalului. Se calculeaza pentru perioada curenta
si se compara cu cel din perioada anterioara, daca creste arata o imbunatatire ;
2) Viteza de rotatie a activelor circulante in zile (V.R.) se calculeaza pe total si pe principalele elemente
componente ;
3)
Cifra de afaceri la 100 lei capital ;
4) Valoarea productiei marfa fabricata la 1000 leimijloace fixe si active circulante ;
5)
Rata de rentabilitate a capitalului ;
6)
Profit la 1000 lei patrimoniu ;
7) Venituri la 1000 lei patrimoniu si capital.
CAPITOLUL VIII ANALIZA FINANCIARA A BILANTULUI CONTABIL
8.1. Analiza financiara a bilantului contabil evalueaza pnctele tari si cele slabe din punct de vedere
financiar ale companiei, in primul rand din punct de vedere al actionarilor si potentialilor investitori, dar si
ca parte a datoriei conducerii intreprinderii de a exercita o administrare corespunzatoare a fondurilor
investite in companie si a bunurilor si mijloacelor aflate in patrimoniul ei.
Cele trei componente principale ale bilantului contabil sunt:
1.
activul = ceea ce are firma in proprietate
2.
pasivul = ceea ce firma datoreaza
3.
capitalul = investitia asociatilor / actionarilor in firma
Situatia bilantului contabil
Ecuatia bilantului contabil este
Capital + Pasive = Active

Structura bilantului contabil

Bilantul contabil contine trei sectiuni principale:
1) Active sau capital in folosinta, care se compun din urmatoarele :
Active fixe
Active circulante (curente)
2)
Pasivele curente
3) Active curente sau capitalul circulant
4)
Surse de capital
8.2. Analiza financiara a bilantului contabil se concentreaza asupra a doua probleme: lichiditatea si
structura capitalului.
8.2.1.
Analiza lichiditatii
Analiza lichiditatii are ca obiect sa stabileasca daca intreprinderea are destule resurse banesti pentru a face
fata datoriilor pe termen scurt. Indicatorii bilantieri de baza folositi in analiza lichiditatii sunt urmatorii :
1)
Rata lichiditatii generale (Indicatorul capitalului circulant)
2)
Rata lichiditatii imediate (Testul acid, Testul rapid)
8.2.2.
Analiza structurii capitalului
Analiza structurii capitalului examineaza pe ansamblu, modalitatile pe care le utilizeaza intreprinderea in
finantarea operatiunilor sale.
1)
Raportul datorii pe termen lung capitalul social. Acesta este indicatorul clasic al gradului de
indatorare
2)
Raportul datorii pe termen lung finantare pe termen lung. Acest raport calculeaza cuantumul
finantarii prin indatorare ca proportie a totalului finantarii pe termen.
3)
Raportul datorii totale total active. Acest raport arata cat din acttivele totale ale firmei sunt finantate
din fonduri imprumutate, atat pe termen lung cat si pe termen scurt.
8.3. Analiza profitabilitatii clasifica, masoara si estimeaza performantele firmei in legatura cu profiturile
pe care le obtine raportate fie la investitia actionarilor sau capitalul utilizat in firma, fie la vanzari. Profitul
(sau pierderea) poate fi definit (a) ca venit minus cheltuieli. Alternativ, profitul mai poate fi privit ca si
cresterea revendicarilor proprietarilor sau o crestere a activelor nete.
8.4. Analiza riscului evalueaza pericolul neimplinirii previziunilor cu privire la rezultatele sau
rentabilitatea unei investitii, cu atat riscul atribuit unui proiect de investitii este mai mare, cu atat cresc
sansele ca proiectul sa genereze pierderi. Rezultatele sunt in general exprimate ca valori prezente nete,
urmand calcularea cash-flow-ului discontat a probabilitatii aparitiei variatiilor fata de valorile initial
previzionate in ceea ce priveste : cererea, costurile, inflatia si cash-flow-urile.
CAPITOLUL IX RATA RENTABILITATII CONTABILE
9.1. Rata rentabilitatii contabile se calculeaza astfel:
1.
se inscriu intr-un tabel cheltuielile aferente fiecarui an de derulare a proiectului;
2.
se impart cheltuielile totale la numarul de ani in care se realizeaza proiectul pentru a se obtine
cheltuiala media anuala;
3.
se inscriu in table fluxurile nete de intrare de numerar aferente fiecarui an;
4.
se totalizeaza fluxurile nete de intrare de numerar si se impart la numarul de ani in care se
realizeaza proiectul pentru a se obtine venitul mediu annual;
5.
se imparte venitul mediu annual la cheltuiala medie anuala si se inmulteste cu 100 rezultand rata
medie anuala de rentabilitate exprimata in procente.
9.2. Tehnica cash-flow-ului discontat (CFD) sau a cash-flow-ului actualizat prin discontare, este utilizata
pentru a determina si compara venitul generat de un priect de investitii prin discontarea cash-flow-urilor
viitoare ale acestuia cu scopul de a obtine valoarea prezenta a acestor fluxuri. Metoda se concentreaza
asupra fluxurilor de intrare si de iesire de numerar si mai putin asupra venitului net obtinut. Rata obtinuta
prin aceasta metoda este adevarata rata a rentabilitatii anuale a capitalului imobilizat in investie.
9.3. Managementului fluxurilor de numerar

Managementul numerarului previzioneaza fluxurile de numerar (intrarile sau iesirile de numerar) ca parte a
ciclului capitalului circulant, pregateste bugete de numerar si financiare precum si declaratii privind fluxul
fondurilor, si administreaza fluxurile de fonduri sau de numerar din intreprindere.
Obiectivul rpioritar al gestiunii numerarului este de a asigura depasirea iesirlor de numerar de catre intrarile
de numerar.
CAPITOLUL X DECIZIA FINANCIARA
10.1. Decizia reprezinta actul prin care se hotareste o anumita linie de conduita pentru atingerea
obiectivului si care cuprinde:
actiunea
mijloacele
caile de realizare
Apare ca o solutie constient aleasa de manager, din mai multe variante posibile si pe baza unor informatii
semnificative in vederea coordonarii si reglerii activitatilor.
Decizia implica cel putin doua parti : managerul care decide si una sau mai multe persoane executante.
Apare ca un proces in care un titular de functie face o analiza si o alegere ce afecteaza comportamentul altor
titulari de functii si contributia lor la realizarea obiectivelor.
10.2. Strategia intreprinderii cuprinde ansamblul obiectivelor majore ale unitatii pe termen lung,
principalele modalitati de realizare a acestora si resursele allocate.
Principalele componente ale strategiei intreprinderii sunt:
1.
obiectivele cu un orizont de 3-5 ani
2.
modalitati de realizare dintre care: retehnologizarea, reproiectarea sistemului de management,
diversificarea productiei, asimilarea de noi produse, patrunderea pe noi piete, etc.
3.
resursele reprezinta fondurile de investitii cu ridicarea provenientei proprii
4.
termenele de realizare se refera la data de incepere a aplicarii strategiei, termenele intermediare
de realizare a strategiei, termenul fundamental de incheiere a strategiei.
10.3. Deciziile financiare reprezinta o forma de manifestare a deciziilor manageriale economice generale
care au la baza informatiile financiare primare si indicatorii financiari sintetici, o hotarare, un process
rational de alegere a unei linii de actiuni ce se ia pe baza analizei mai multor solutii pentru asigurarea
continua cu fondurile necesare si utilizarea lor eficienta.
Deciziile financiare implica intreaga activitate financiara, precum si toate mecanismele financiare ale
untitatii, implica si programarea evenimentelor viitoare intrucat ele se refera in mod obiectiv la viitor.
Acestea trebuie sa se integreze in ansamblul deciziilor din sistemul managerial general al intreprinderii. Cei
ce le emit trebuie sa cunoasca realizatea precum si implicatiile ce se vor declansa ca rumare a aplicarii
deciziilor respective.
Etapele deciziei financiare sunt : stabilirea obiectivelor financiare, analiza informationala financiara,
adoptarea deciziilor financiare, executarea deciziilor financiare. Tipuri de decizii financiare: decizii
financiare curente, operationale, decizii financiare strategice.
Principalele tipuri de decizii financiare in cadrul strategiei sunt deciziile de investitii, deciziile de
dezinvestitii si deciziile de finantare pe termen lung, iar in cadrul politicii intalnim decizii de investire,
decizii de finantare, decizii de autofinantare si politica de dividende.
Investitia reprezinta sume de bani ce se cheltuiesc in speranta obtinerii unor venituri suplimentare partiale.
Tipologia investitiilor prezinta o mare diversitate :

Investitie tehnica

Investitii umane

Investitii sociale

Investitii financiare

Investitii comerciale
Din punct de vedere al riscului pe care il implica, investitiile se grupeaza in :
investitii de inlocuire a instalatiilor uzate
investitii de modernizare a echipamentului existent

Decizia de finantare pe termen lung se poate realiza din urmatoarele surse : cresterea de capital propriu,
imprumuturi si credite pe termen lung, autofinantare, subventii de la bugetul statului.
Cele mai frecvente modalitati sunt :
1)
cresterea de capital propriu
2)
imprumuturi obligatorii, reprezinta emisiuni de obligatiuni in baza aprobarii Adunarii Generale a
Actionarilor
3)
leasingul este o forma speciala de inchidere a bunurilor imobiliare prin care chiriasul obitne avantaje
legate de posesia bunului inchiriat, in timp ce finantarea achizitiei acestuia este facuta de o societate de
leasing.
10.4. Riscul arata variabilitatea rezultatului sub presiunea factorilor din mediul in care isi desfasoara
activitatea intreprinderea.
Definirea riscului este legata de analiza rentabilitatii, si anume, rentabilitatea este apreciata in functie de
riscul suportat, agentii economici isi asuma un risc in functie de rentabilitatea pe care o asteapta.
Rentabilitatea asteptata compenseaza riscul asumat.
In functie de formele pe care le implica riscul poate fi:
risc economic (de exploatare) reprezinta incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu
cel mai mic cost la variatiile mediului.
risc financiar
risc de faliment reprezint incapacitatea firmei de a face fata obligatiilor scadente care rezulta din
angajamente contractuale anterioare sau din operatiuni curente.
CAPITOLUL XI MANAGEMENTUL FINANCIAR
AL EXTINDERII ACTIVITATII UNEI FIRME
11.1. Motivatia extinderii activitatii firmei
Extinderea este unul dintre cele mai importante obiective ale unei forme. Implicatiile financiare ale
extinderii sunt reprezentate de o continua nevoie de finantare pe termen scurt si pe termen lung.
Motivatia extinderii activitatii este data de:
1.
pentru a asigura o mai buna utilizare a activelor
2.
pentru a dobandi aptitudini suplimentare sau speciale
3.
pentru a-si asigura furnizorii de materii prime si materiale pentru a-si mentine calitatea
4.
pentru a creste profitul pe actiune
5.
pentru a utiliza capacitatea de contractare a imprumuturilor
11.2. Strategii de extindere a unei activitati
Pentru extinderea activitatii unei firme se pot utiliza urmatoarele strategii :
1)
dezvoltarea organica a firmei
2)
aliante strategice / firme mixte
3)
pachetul de actiuni minoritare
4)
pachetul de actiuni majoritare
5)
fuziuni
6)
achizitia totala
11.3. Decizia de achizitii
Achizitiile sunt cele mai mari investitii de capital facute de o firma, implicandu-se sume importante de bani.
Costul general al unei achizitii este format din pretul initial al achizitiei si cheltuielile de integrare,
restructurare si rationalizare effectuate ulterior.
Cele mai mari pierderi pot aparea mai tarziu in cazul in care performantele firmei achizitionate nu se
confirma. In aceasta situatie se adopta vanzarile de active.
Analiza rationala a unei achizitii trebuie sa aiba in vedere urmatoarele elemente :
1)
Realizarea unei cresteri a activitatii firmei prin dezvoltarea afacerilor de baza, ceea ce implica
cresterea cotei de piata si expansiune geografica.
2)
Obtinerea de resurse prin : tehnologie, competenta si pricepere, distributie, fabricarea de servicii ca
parte a produsului, productie.

3)
Finante 9resurse financiare) prin reduceri la valoarea activelor, pierderi cu impozite, bursa de valori.
4)
Acces mai mare la piata.
CAPITOLUL XII CRESTEREA VALORII ACTIONARULUI
12.1. Conceptul de valoare a actionarului
Acest concept se bazeaza pe premiza ca actionarii urmaresc realizarea unor profituri in numerar, care pe
termen scurt pot fi sub forma dividentelor, sau, in timp, sub forma cresterii de capital rezultata din marirea
valorii actiunilor.
Pentru a putea crea valoare pentru actionari, firmele trebuie sa-si maximizeze fluxurile de numerar viitoare
provenite din portofoliu de afaceri ale acestora.
12.2. Analiza valorii actionarului
Esenta conceptului de valoare a actionarului consta in aplicarea contabilitatii fluxurilor de numerar
asupra rezultatelor viitoare ale firmei, asa cum au fost ele stabiliate in strategia acesteia. Eforturile echipei
manageriale se mentin astfel in sfera profitabilitatii si in cea a generarii de lichiditati. Acest lucru se poate
face prin identificarea factorilor ce influenteaza valoarea actionarului si prin evaluarea strategiei adoptate
asupra venitului viitor al actionarului.
Valoarea actionarilor este influentata de urmatorii factori :
nivelul vanzarilor, cresterea si continuitatea acestora
marjele de profit
eficienta capitalului investit
datorii plus capital propriu
randamentul investitiei carectat cu marja de risc
fluxul de numerar din tranzactii comerciale
fluxul de numerar din gestiunea activelor
CAPITOLUL XIII ANALIZA SI ANTICIPAREA ESECULUI UNEI FIRME
13.1. Cauzele ce conduc la falimentul firmei
Este dificil de anticipat cand se va produce prabusirea unei companii. Cauza esentiala a falimentului unei
firme o reprezinta lipsa lichiditatilor intr-un moment critic. Aceasta situatie se datoreaza, de cele mai multe
ori, unui management financiar defectuos atat pe termen scurt, cat si in ceea ce priveste imposibilitatea
finantarii investitiilor din surse pe termen lung. Acest ultim aspect conduce la epuizarea fondului de
rulment, cu scopul de a remedia deficientele activitatii.
Exista multe cauze care pot aduce o firma intr-o astfel de situatie si anume:
incapacitatea de a recupera lichiditatile de la debitori;
neputinta de a limita costurile administrative in concordanta cu volumul activitatii;
retragerea imprumuturilor;
investitii in mijloace fixe, folosind finantari pe termen scurt si neputand realiza profituri
immediate;
speculatii cu derivati financiari definite de a fi peste riscul managerial acceptat, etc.
13.2. Analiza rapoartelor financiar-contabile ale firmei
Problemele care pot fi identificate din studiul rapoartelor financiare publice ale unei firme se pot grupa in
trei categorii :
1)
Usor identificabile
cresterea masiva a contului creditori (datoriile)
incapacitatea de a mentine sistemul de plata anterior
cresterea substatiala a stocurilor (incapacitatea de a vinde produsele si / sau modificarea normelor
contabile de evaluare a stocurilor la inventariere)
reducerea lichiditatilor disponibile
cresterea sumelor imprumutate pe termen scurt, mediu si lung
reducerea investitiilor viitoare
reducerea dividendelor platite

2)
Greu identificabile Norme de capitalizare. Acestea tind sa elimine costurile din contul de profit si
pierderi si sa le reintroduca pe activ in bilantul contabil.
3)
Probleme care apar fara nici un avertisment Conturile nu dezvaluie totul despre firma. Dezvoltarea
sistemului de raportare a facut ca rapoartele financiare sa fie mult mai bogate in continut.
13.3. Factorii si informatiile ce ajuta la anticiparea esecului unei firme
Factorii si informatiile, altele decat cele exprimate prin cifre, mai importante, care anunta esecul unei firme,
pot fi:
incapacitatea de a intocmi la timp rapoartele si situatiile conturilor anuale;
normele si practicile contabile, altele decat cele standard, comparate cu cele ale concurentei si cu
cele existente in ramura de activitate respective;
expansiunea rapida a volumului vanzarilor, a capitalului angajat si a principalelor conturi;
combinarea functiilor de presedinte si director executiv, mai ales cand acestor functii li se
asociaza si un pachet mare de actiuni proprii;
demisii frecvente din consiliul de conducere, etc.
multe firme reusesc sa supravietuiasca si in cazul aparitiei unor evenimente din categoria celor prezentate
anterior. Supravietuirea lor intr-un mediu concurential din ce in ce mai dur se datoreaza poate norocului sau
conducerii acestora. Ambele pot avea doua fete, una buna si una rea. Prima este greu de controlat, asa ca
managerii trebuie sa exploateze norocul pentru a minimaliza efectele nesansei.