Grup infractional organizat.

Sanctiunea prevazuta de lege

pentru infractiunea cea mai grava
care intra in scopul grupului
infractional organizat
In conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. (2) din
Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru initierea sau
constituirea unui grup infractional organizat ori
aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui
astfel de grup nu poate fi mai mare decat
sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea
cea mai grava care intra in scopul grupului
infractional organizat.
In cazul in care, in scopul grupului infractional
organizat, intra infractiunea de falsificare a
instrumentelor de plata electronica prevazuta in
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,
infractiunea de detinere de echipamente in
vederea falsificarii instrumentelor de plata
electronica prevazuta in art. 25 din Legea nr.
365/2002 si infractiunea de efectuare de
operatiuni financiare in mod fraudulos
prevazuta in art. 27 alin. (1) din Legea nr.
365/2002, sanctiunea prevazuta de lege pentru
infractiunea cea mai grava care intra in scopul
grupului infractional organizat, in sensul art. 7
alin. (2) din Legea nr. 39/2003, este sanctiunea
prevazuta de lege pentru infractiunea de
falsificare a instrumentelor de plata electronica
(inchisoarea de la 3 la 12 ani), chiar daca
inculpatii sunt condamnati numai pentru
infractiunea de detinere de echipamente in
vederea falsificarii instrumentelor de plata
electronica, savarsirea infractiunii de falsificare
a instrumentelor de plata electronica si
savarsirea infractiunii de efectuare de operatiuni

financiare in mod fraudulos fiind impiedicate de

interventia organelor de urmarire penala.

Prin sentinta nr. 197 din 11 mai 2012 pronuntata

de Tribunalul Dolj, Sectia penala, s-a dispus, in
baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea
inculpatului M.I. la pedeapsa de 5 ani inchisoare
si interzicerea drepturilor prevazute in art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., pe o
durata de 3 ani ca pedeapsa complementara.

In baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost

condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani
inchisoare.

In baza dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul M.I. sa execute
pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani inchisoare
si interzicerea drepturilor prevazute in art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o
durata de 3 ani, ca pedeapsa complementara.

S-au aplicat dispozitiile art. 71, art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza dispozitiilor art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C.
pen. si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost
condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 2 ani
inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute

in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C.

pen. pe o durata de 2 ani, ca pedeapsa
complementara.

In baza dispozitiilor art. 26 C. pen. raportat la

art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art.
74 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat
acelasi inculpat la pedeapsa de 3 luni inchisoare.

In baza dispozitiilor art. 33 lit. a) si art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpatul B.M. sa execute
pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani inchisoare
si interzicerea drepturilor prevazute in art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen., ca
pedeapsa complementara pe o durata de 2 ani.

In baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea

conditionata a pedepsei pe durata unui termen
de incercare de 4 ani.

In baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a si lit. b) C. pen., iar in baza art. 71
alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea
executarii pedepselor accesorii pe durata
suspendarii executarii pedepsei principale.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a

constatat urmatoarele:

Pe rolul Tribunalului Dolj a fost inregistrata

cauza avand ca obiect actiunea penala pornita
impotriva inculpatilor P.M., C.T., S.M., Z.L.,
pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art.
7 din Legea nr. 39/2003 si art. 25 din Legea nr.
365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,
precum si a inculpatilor B.M., O.R. si B.F.,
pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art.
7 din Legea nr. 39/2003 si art. 26 C. pen.
raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodata, actiunea penala a fost pornita si

impotriva inculpatului M.I., pentru savarsirea
infractiunilor prevazute in art. 7 din Legea nr.
39/2003 si art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost solutionata prin sentinta penala nr.

355 din 13 iulie 2011 de catre Tribunalul Dolj,
ramasa definitiva prin decizia penala nr.
269/2011 a Curtii de Apel Craiova si irevocabila
prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
inculpatii C.T., P.M., Z.L., S.M., B.F. si O.R.
fiind condamnati la pedeapsa inchisorii in
conditiile aplicarii art. 861 C. pen.

De asemenea, s-a constatat ca pe parcursul

solutionarii cauzei de mai sus, instanta de fond a
dispus disjungerea actiunii penale pornita
impotriva inculpatilor M.I. si B.M.

In faza de cercetare judecatoreasca a fost audiat

in instanta inculpatul B.M., care nu a recunoscut
savarsirea faptelor deduse judecatii.

Inculpatul M.I., desi a fost legal citat la ultimul

domiciliu cunoscut, precum si prin afisare, nu sa prezentat in instanta in vederea audierii, iar
tatal acestuia prezent la unele termene de
judecata a invederat ca fiul sau locuieste in
Statele Unite ale Americii, dar nu ii cunoaste
adresa, ca au vorbit la telefon, instiintandu-l
despre acest dosar si i-a spus ca nu este vinovat.

In raport cu materialul probator administrat in

faza de urmarire penala si probele din faza de
cercetare judecatoreasca, prima instanta a aratat
ca, desi atat inculpatul B.M., cat si inculpatul
M.I. au solicitat achitarea pentru ambele
infractiuni, deoarece nu exista dovezi ca s-au
constituit intr-un grup infractional organizat, cu
roluri prestabilite in vederea desfasurarii unor
operatiuni avand drept scop deplasarea in
strainatate a unor persoane si a unor
echipamente de skimming in vederea derularii
unor tranzactii frauduloase cu carduri
contrafacute ori ca ar fi sprijinit activitatea unui
astfel de grup (in ceea ce-l priveste pe inculpatul
B.M.), sustinerile si apararile lor sunt contrazise
de probatoriul administrat, inclusiv de
declaratiile celorlalti inculpati care au facut
parte din acest grup infractional organizat si care
au fost deja condamnati pe baza recunoasterii
vinovatiei.

Astfel, a fost indubitabil dovedit ca inculpatul

M.I., care avea numeroase legaturi in mediul
infractional specializat in astfel de tranzactii
frauduloase cu carduri, a fost cel care a initiat si
pregatit o operatiune ce a avut drept scop
deplasarea unor echipamente de skimming si a
unor persoane in Statele Unite ale Americii, in
aceasta activitate implicandu-i si pe ceilalti
inculpati, inclusiv pe inculpatul B.M., rolul
inculpatului M.I. - de lider al grupului fiind
reliefat de continutul convorbirilor telefonice
redate in procesele-verbale anexate la dosar,
celelalte probe materiale, concluziile rapoartelor
de constatare tehnico-stiintifica intocmite in
cauza si declaratiile celorlalti inculpati care au
actionat in cadrul grupului si care si-au
recunoscut vinovatia cu prilejul audierii in
instanta.

Prin urmare, in ceea ce-l priveste pe inculpatul

M.I., s-a constatat ca activitatea infractionala
intruneste elementele constitutive ale
infractiunii prevazute in art. 7 din Legea nr.
39/2003 si respectiv ale infractiunii prevazute in
art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, faptele inculpatului B.M., care i-a

sprijinit pe ceilalti inculpati, cunoscand ca
acestia detin si incearca sa puna in functiune
echipamente de skimming ce urmau sa fie
expediate inculpatului M.I. aflat in Statele Unite
ale Americii, de unde coordona activitatea
grupului infractional si unde intentiona de altfel
sa ajunga si inculpatul B.M, care primise o
propunere in acest sens de la M.I., intrunesc
elementele constitutive ale infractiunilor de
aderare la un grup infractional organizat

prevazuta in art. 7 din Legea nr. 39/2003 si

respectiv complicitate la detinerea de
echipamente necesare copierii datelor de pe
instrumentele de plata electronica, prevazuta in
art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr.
365/2002, fapte aflate in concurs.

Prin decizia nr. 30 din 29 ianuarie 2013, Curtea

de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze
cu minori, a admis apelurile declarate de
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor
de Criminalitate Organizata si Terorism Serviciul Teritorial Craiova si inculpatul M.I.
impotriva sentintei nr. 197 din 11 mai 2012,
pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia penala.

A respins apelul inculpatului B.M., ca nefondat.

A desfiintat, in parte, sentinta apelata, pe latura

penala.

A descontopit pedeapsa rezultanta aplicata

inculpatului M.I.

In baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 3201 alin. (1) si (7) C. proc. pen., a
condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 3
ani si 4 luni inchisoare si la pedeapsa
complementara a interzicerii drepturilor

prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si

lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani.

In baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 3201 alin. (1) si (7) C. proc. pen., a
condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de un
an si 6 luni inchisoare.

In baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art.

35 C. pen., a recontopit pedepsele aplicate,
urmand ca inculpatul M.I. sa execute pedeapsa
rezultanta de 3 ani si 4 luni inchisoare si 3 ani
interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

A inlaturat aplicarea art. 81 - art. 82 C. pen.

pentru inculpatul B.M.

In baza art. 861 C. pen. si art. 862 C. pen., a

dispus suspendarea sub supraveghere a
executarii pedepsei rezultante principale de 2
ani inchisoare, pe durata termenului de incercare
de 5 ani.

A facut aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C.

pen.

A mentinut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

A mentinut aplicarea celorlalte dispozitii ale

sentintei apelate.

Curtea de apel a retinut ca starea de fapt, astfel

cum a fost retinuta de prima instanta, identica cu
starea de fapt descrisa in actul de sesizare a
instantei, a fost judicios apreciata si lamurita pe
baza probelor administrate pe parcursul
procesului penal, raspunzand exigentelor art. 62
si urm. C. proc. pen.

S-a constatat ca starea de fapt retinuta de prima

instanta este rezultatul interpretarii rationale si
judicioase a probelor administrate in cauza,
corect fiind aplicate si dispozitiile legale ce
vizeaza incadrarea in drept a faptelor savarsite
de cei doi inculpati.

Aratand cele de mai sus cu privire la incadrarea

in drept si in fapt a activitatilor infractionale
desfasurate ce cei doi inculpati, mai departe s-a
analizat daca in cazul inculpatului M.I. sunt
aplicabile dispozitiile legale ce au vizat
procedura simplificata prevazuta in art. 3201 C.
proc. pen., cerere formulata de inculpat cu
prilejul solutionarii apelului.

In conditiile in care s-a recunoscut ca

admisibila, din punct de vedere legal, aplicarea
procedurii simplificate dupa admiterea
rejudecarii cauzei in conditiile art. 5221 C. proc.

pen., inculpatul M.I. a aratat ca pentru aceleasi

ratiuni s-a putut recurge la procedura
simplificata si in cauza de fata, in conditiile in
care judecata si condamnarea sa de catre prima
instanta a survenit in lipsa, iar inculpatul s-a
prezentat pentru prima data cu prilejul
solutionarii apelului, in instanta.

In raport cu sustinerea inculpatului, s-a

mentionat, cu titlu prealabil, ca desi art. 5221 C.
proc. pen. nu conditioneaza in mod expres
rejudecarea cauzei de pozitia procesuala a celui
judecat si condamnat in lipsa - persoana ce se
sustrage sau persoana care efectiv nu are
cunostinta de procesul penal pornit impotriva sa
-, Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia
nr. 624/2012, a stabilit ca cererea de rejudecare
formulata de persoana judecata si condamnata in
lipsa, care a avut cunostinta de existenta
procedurilor penale impotriva sa, a avut
posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare si
a fost reprezentata de un aparator in tot cursul
procesului penal, insa nu s-a prezentat in fata
instantelor judecatoresti, este inadmisibila.

S-a observat, astfel, ca rejudecarea dupa

extradare nu este admisibila in orice conditii,
cum gresit sustine apelantul.

S-a constatat ca si in situatia de fata se pune

practic aceeasi problema: daca inculpatul a avut
cunostinta de existenta procedurilor penale
pornite impotriva sa, a avut posibilitatea de a-si
exercita dreptul la aparare, insa de aceasta data,
prin prisma dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen.,

ce a vizat termenul de judecata anterior inceperii

cercetarii judecatoresti, termen la care inculpatul
a fost legal citat, iar procedura de citare a fost
legal indeplinita.

Observand cerintele impuse de aplicarea art.

3201 C. proc. pen., s-a constatat ca legea
conditioneaza aplicarea procedurii simplificate
de momentul anterior inceperii cercetarii
judecatoresti, moment descris, de asemenea, de
lege, prin art. 291 C. proc. pen., ca termen la
care partile au fost legal citate si procedura de
citare a fost legal indeplinita.

Or, in cauza de fata, s-a observat ca inculpatul

nu a fost prezent nici in faza de urmarire penala
si nici in faza de cercetare judecatoreasca.

Citat la domiciliul cunoscut, pe parcursul

urmaririi penale, in conditiile art. 179 C. proc.
pen., instanta de judecata a dispus si citarea
acestuia prin mandat de aducere, potrivit
dispozitiilor art. 183 C. proc. pen., pentru ca la
termenul de judecata, pe fond, sa se realizeze
procedura de citare prin publicitate.

Asa cum a rezultat din referatul intocmit de

Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul
Dolj, precum si din incheierile de sedinta ale
primei instante, inculpatul M.I., in cele doua
faze procesuale, nu s-a aflat in Romania, acesta
fiind plecat in Statele Unite ale Americii, fara a
putea fi precizata resedinta.

In referatul intocmit a fost mentionat si

domiciliul din Italia, unde inculpatul este
casatorit, dar fara ca autoritatile romane sau
familia acestuia sa aiba cunostinta de locul unde
domiciliaza, in realitate, inculpatul.

Totodata, s-a constatat ca familia inculpatului ia angajat acestuia aparator ales, atat cu prilejul
solutionarii fondului cauzei, cat si in apel.

Observand dispozitiile art. 291 C. proc. pen.,

potrivit carora judecata poate avea loc numai
daca partile sunt legal citate si procedura este
indeplinita, iar infatisarea partii in instanta, in
persoana sau prin reprezentant ori avocat ales
sau avocat din oficiu, daca acesta din urma a
luat legatura cu partea reprezentata, acopera
orice nelegalitate survenita in procedura de
citare, s-a constatat ca in prezenta cauza nu a
fost indeplinita conditia pozitiva in ceea ce
priveste luarea legaturii avocatului ales cu
inculpatul.

Existenta delegatiei avocatiale, ce face dovada

contractului de mandat, prin care sunt angajate
serviciile aparatorului ales, in conditiile in care
actul doveditor, delegatia avocatiala, nu poarta
semnatura inculpatului si nici a vreunei
persoane mandatate de inculpat in scopul
angajarii unui aparator, in absenta oricaror alte
dovezi contrare, nu a dus la concluzia luarii
legaturii aparatorului ales cu inculpatul, atata

timp cat nu exista acordul inculpatului in

incheierea contractului de mandat .

Au fost avute in vedere inclusiv concluziile

aparatorului ales depuse la instanta de fond in
ceea ce priveste inexistenta legaturii cu
inculpatul, concluzie ce s-a desprins si din actele
de procedura efectuate in cauza, descrise mai
sus.

De aceea, s-a apreciat ca in prezenta cauza isi

pot gasi aplicare dispozitiile art. 3201 C. proc.
pen., termenul la care inculpatul M.I. a
recunoscut savarsirea faptei si a solicitat ca
judecata sa se faca in baza probelor administrate
in faza de urmarire penala - si fata de caracterul
devolutiv, integral al caii de atac formulate avand caracterele juridice ale termenului
prevazut in art. 3201 C. proc. pen.

Impotriva hotararilor au declarat recurs, intre

altii, Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie - Directia de Investigare a
Infractiunilor de Criminalitate Organizata si
Terorism - Serviciul Teritorial Craiova si
inculpatul M.I.

Parchetul a criticat hotararile pentru nelegalitate

si netemeinicie, respectiv pentru gresita retinere
a dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire
la inculpatul M.I. si gresita individualizare a
pedepselor aplicate inculpatului B.M.

Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.

3859 alin. (1) pct. 14 si 172 C. proc. pen.

Inculpatul M.I. a solicitat aplicarea unor

pedepse intr-un cuantum mai mic, cu aplicarea
suspendarii executarii pedepsei rezultante.

Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.

3859 alin. (1) pct. 14 si 172 C. proc. pen.

Analizand recursurile declarate, prin prisma

motivelor invocate si a celor ce pot fi invocate
din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc.
pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata
urmatoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate invocat in

recursul parchetului privind gresita retinere a
dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire la
inculpatul M.I., Inalta Curte de Casatie si
Justitie il apreciaza ca fiind intemeiat.

Astfel, instanta de apel a constatat

admisibilitatea aplicarii procedurii simplificate
prevazute in art. 3201 C. proc. pen., facand o
paralela cu institutia rejudecarii in caz de
extradare sau predare pe baza unui mandat
european de arestare prevazuta in art. 5221 C.
proc. pen.

Pornind de la ipoteza, gresita in opinia Inaltei

Curti de Casatie si Justitie, ca inculpatul M.I. nu
a avut cunostinta de existenta procedurilor
pornite impotriva sa, neexistand dovada ca
aparatorul ales a luat legatura cu acesta, iar
termenul limita la care se putea solicita
aplicarea procedurii simplificate presupune
indeplinirea procedurii de citare (fapt ce nu s-a
realizat in opinia curtii de apel) si raportat la
caracterul devolutiv al caii de atac, instanta de
apel a apreciat ca pot fi aplicate, direct in apel,
dispozitiile art. 3201 C. proc. pen.

Inalta Curte de Casatie si Justitie considera,

insa, ca aprecierile instantei de apel exced
dispozitiilor legale incidente in speta.

In primul rand, nu se poate face o paralela intre

institutia rejudecarii prevazuta in art. 5221 C.
proc. pen. - care presupune reluarea procesului
penal din faza judecatii in fata instantei de fond
si situatia din prezenta cauza, care se afla in faza
procesuala a apelului, nefiind vorba de situatii
juridice identice, ci de faze diferite ale
procesului penal.

De asemenea, este inexacta si aprecierea

instantei de apel privitoare la incalcarea
dispozitiilor art. 291 C. proc. pen., in conditiile
in care procedura de citare cu inculpatul a fost
legal indeplinita in fata instantei de fond .
Inculpatul M.I. a fost citat la domiciliul
cunoscut si prin afisare la Consiliul local in a

carui raza teritoriala s-au savarsit infractiunile

deduse judecatii.

Totodata, din mentiunile procesului-verbal de

executare a mandatului de aducere a rezultat ca
inculpatul a parasit teritoriul tarii, aflandu-se in
Canada la o adresa necunoscuta.

Din concluziile raportului intocmit de

consilierul de probatiune din cadrul Serviciului
de Probatiune de pe langa Tribunalul Dolj a
rezultat ca inculpatul avea cunostinta de
procesul penal care se derula in Romania, aspect
ce a reiesit din discutiile purtate cu tatal
inculpatului.