TRANSFORMATORUL ELECTRIC

Este o masina electrica statica (fara parti in miscare) prin care se asigura
modificarea parametrilor
energiei electrice de curent alternativ (tensiune, curent, numar de faze)
pastrand constants frecventa.
i in cazul transformatorului isi pastreaza va-labilitatea principiul
reversibilitatii: un transfor-mator poate fi ridicator de tensiune sau coborator
de tensiune dupa cum raportul tensiunilor din primar si secundar este
subunitar, respectiv supraunitar. De aici rezulta posibilitatea de a alege cea
mai convenabila valoare pentru tensiunea sub care energia electrica, este
produsa (5000 ... 24000 V), transportata (220, 380, 750 kV), distribuita (63
sau 150 kV si 5,5 sau 20 kV) si in final, utilizata (220 V sau 380 V).
1.1. Parti componente. Rol functional_
In orice transformator, curentul alternativ primar genereaza intr-un circuit
magnetic un flux alternativ care, la randul sau, induce in bobinajul secundar
o tensiune electromotoare cu aceeasi variatie (alternativa sinusoidala) si
aceeasi perioada ca si curentul primar (fig. 3.1.).
Un transformator indeplineste trei categorii de functii, si anume:
1. crearea unui flux alternativ (funcjie asigurata de infasurarea primara)
2. asigurarea circuitului magnetic pentru inchiderea liniilor de camp (functie
asigurata de miezul magnetic)
1. generarea curentului indus (functie asigurata de infasurarea secundara)
2. receptarea curentului primar si trimiterea celui secundar in circuitul
exterior (functie asigurata de borne si treceri izolante)
3. reglarea tensiunii (funcfie asigurata de regulatorul de tensiune)
1. sustinerea si protejarea elementelor componente (functie asigurata de cuva
si capacul acesteia) Functii | 2. racirea (naturaia sau fottata, in aer sau in
ulet)
mecanice
3. fixarea si manipularea (functie asigurata de schela si de
inelele de prindere)
4. supravegherea functionarii si intretinerea (functie asigurata de
termometre, nivelmetre pentru ulei, dispozitive de golire si umplere pentru
ulei etc.)
in plus fata de problemele generale privind constructia masinilor electrice
rotative, la transfor-matoare extsta cfiteva aspecte particulare, si anume:
A. Reducerea pierderilor
intr-un transformator, pierderile sunt magnctice (in fier - prin histerezis si
prin curenti turbionari) si electrice (in cuprul infasurarilor - prin efect Joule).
Pierderile din prima categorie sunt diminuate prin realizarea miezului dm
tole subtiri cu pierderi specifice foarte mici. Pierderile prin efect Joule se
1

micsoreaza prin adoptarea unei densitati de curent modefate in infasurari. Cu

toate acestea, incirfzirea ramane destul de puternica si impune masuri pentru
racire.

Functii magnetice
Functii electrice
B. Izolarea infasurarilor intre ele si fata de masa se impune a fi realizata cu
grija.
C. Rezistenta la eforturi electrodinamice: conductoarele apropiate si
paralele pot fi supuse unor eforturi considerabile (de atractie sau de
respingere) care trebuie prevazute si anulate.
D. Rezistenta infasurarilor la socurile provocate de supratensiuni.
E. Reducerea gabaritului si a greutatii (prin alegerea unor tole cu
permeabilitate magnetica ridicata).
Circuitul magnetic al transformatorului asigura inchiderea liniilor de
camp magnetic si serveste drept suport pentru infasurarile primara si
secundara.La realizarea sa se utilizeaza tole laminate la cald, groase de 0,35
mm si izolate cu lac (pentru transformatoare de putere mica) ori tole
laminate la rece (numite si "cu cristale orientate"), avand aceeasi grosime,
insa izolate prin tratamente termochimice -carlit de grosime neglijabila
(pentru restul transformatoarelor).
Miezurile magnetice pot fi in manta si cu coloane cu sectiunea patrata,
dreptunghiulara sau in trepte.

Miezuirile magnetice pot fi realizate prin doua procedee:

- prin suprapunere (figura 1.2.a);
- prin intretesere (figura 1.2.b).

Fig. 1.2. Modalitati de imbinare a miezurilor magnetice:

a - prin suprapunere; b - prin Intretesere

Varianta a presupune stanjarea unor tole U", respectiv ,,I

Fiecare
din aceste tipuri de tole se impacheteaza separat, dupa care cele doua
miezuri magnetice astfel realizate se asambleaza.
Principalul dezavantaj al acestei variante este intrefierul mare din
zona de imbinare, intrefier care poate conduce la aparitia unor zgomote si
vibratii importante. Din aceasta cauza, in foarte multe cazuri practice se
apeleaza la miezuri realizate prin intretesere.
In acest caz tolele "I" se plaseaza pe pozitii diferite in functie de
stratul din care fac parte. Pentru exemplificare, in figura 1.2 sunt prezentate
pozitiile acestor tole corespunzatoare la doua straturi succesive.
Strangerea pachetului de tole se face cu ajutorul unor buloane izolate fata de
miez.
In cazul utilizarii tolelor laminate la rece se are in vedere ca directia
liniilor de camp sa coincida, pe cat posibil, cu directia de laminare. Pentru ca
in zona de imbinare a coloanelor cu jugurile abaterea liniilor de camp de la
directia de laminare sa fie cat mai mica, tolele se imbina sub unghiuri de 45
sau 30/60.
Rigidizarea unui astfel de miez se face cu banda sau cu lacuri speciale.
In ceea ce priveste dispunerea infasurariIor transformatorului se poate
adopta una din urmatoarele trei modalitati:
A. infasurari concentrice simple (fig. 1.3.a) utilizate cel mai frecvent:
infasurarea de joasa tensiune langa miez si cea de inalta tensiune la exterior;
B. infasurari biconcentrice (fig. 1.3.b) utilizate la transformatoare mari:
infasurarea de inalta tensiune este plasata intre doua bobine de joasa
tensiune;
C. Infasurari alternate (fig. 1.3.c): infasurarile sunt realizate din galeti
montati alternativ (galet = parte components a infasurarii unui transformator,
avand forma unui inel cu sectiunea dreptunghiulara si alcatuita din mai
multe straturi de spire).

Fig. 1.3. Bobinajul transformatoarelor

a - concentric; b - biconcentric; c - alternat

Pentru bobinaj se utilizeaza, aproape exclusiv, cuprul: conductor

rotund (pentru curenti pana la 40 -50 A), conductor profilat de sectiune
dreptunghiunlara (pentru curenti mari). Izolatia intre spire se realizeaza cu
email la curenti mici si cu hartie electroizolanta la curenti mari. La
infasurarile de inalta tensiune se utilizeaza izolatie din bumbac.
Infasurarile transformatorului necesita o consolidare puternica pentru
a rezista fortelor electrodinamice radiale si axiale care se exercita intre
conductoarele paralele ale bobinelor. Daca fortele radiale nu pot fi evitate si
pentru a nu se deforma bobinele, acestea se caleaza pe miez, pentru fortele
axiale se pot lua masuri constructive de reducere: acestea constau in
realizarea unor bobine cu inaltimea egala cu inaltimea coloanelor miezului,
astfel incat jugurile (superior si inferior) sa le fixeze cat mai bine.
Rezistenta infasurarilor la socurile provocate de supratensiunile atmosferice
se asigura prin masuri constructive care vizeaza repartitia uniforma a
potentialelor pe conductoarele bobinelor (altfel, prima spira - cea care
primeste supratensiunea - capata un potential mult mai mare decat celelalte
si apare riscul strapungerii izolatiei si amorsarii unui arc electric - avarie
grava). Primele spire au izolatia dimensionata mai larg si egalizarea
potentiator se realizeaza printr-un inel de garda plasat deasupra intrarii
bobinajului (rolul sau este similar unui paratrasnet).
Pentru izolarea bobinelor se utilizeaza materiale electroizolante (lac,
hartie bumbac), ecrane electroizolante (intre infasurarea de inalta tensiune si
cea de joasa tensiune), impregnare si imersare in ulei (uleiul constituie si
mediu de racire).
La puteri mari, incalzirea este puternica (si pierderile sunt mari) si de
aceea cuva este prevazuta cu radiatoare (sau cu tevi) pentru cresterea
suprafetei de racire.
Cuva transformatorului este prevazuta cu un capac pe care se afla:
izolatorii de trecere, care asigura legarea infasurarilor la reteaua de
alimentare;
conservatorul (vas cilindric care preia variabile de volum ale uleiului
datorate incalzirii si izoleaza uleiul din cuva fata de aer, apa ori impuritati
care ii pot altera proprietatile izolante).
1.2. Principiul de functionare. Ecuatiile transformatorului
Principiul de functionare
Functionarea se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica
care are loc intre doua sau mai multe infasurari aflate in prezenta si parcurse
de curenti alternative
Pentru marirea cuplajului dintre acestea, ele se plaseaza pe un miez
magnetic (fig. 1.4).
5

In figura anterioara, pentru simplificare, a fost considerat un transformator

monofazat dotat cu doua infa-furari, ale caror numere de spire sunt N B
respectiv N2.
Prima dintre acestea, alimentata la o retea de curent alternativ de tensiune ut
poarta numele de
infasurare primara, in timp ce cea de-a doua, la bornele careia se stabileste,
prin inductie electromagnetica, tensiunea U 20 (la mersul in gol), se numeste
infasurare secundara.
Datorita alimentarii infasurarii primare, in miezul magnetic va lua nastere un
camp magnetic fascicular ce va induce, in cele doua infasurari, tensiunile
electromotoare:
u e1 N 1

d
dt

si

ue2 N 2

d
dt

Fig. 1.4. Schema de principiu a unui transformator monofazat

U e1

In regim permanent sinusoidal raportul valorilor efective ale acestora,

si U e 2 , este egal cu raportul numerelor de spire:

U e1
N
1
U e2 N 2

unde k: poarta numele de raport de transformare.

Daca se neglijeaza rezistentele infasurarilor si campul
care nu inlantuie infasurarea secundara (dispersiile) se pot
face aproximarile U e1 U si U e 2 U 20 . Prin urmare se poate scrie:
U e1
N
U
1 1
U e 2 N 2 U 20

Din aceasta relatie rezulta ca, printr-o alegere

corespunzatoare a numerelor de spire, se poate obtine

valoarea dorita a tensiunii secundare necesare alimentarii

unui consumator.
1.3. Ecuatiile transformatorului
Se considera un transformator monofazat cu doua
infasurari (fig. 1.5): infasurarea primara, cu N 1 spire si
rezistenta R1 la o retea de tensiune alternativa u1 si parcursa
de curentul i1 respectiv infasurarea secundara, cu N 2 spire si
rezistenta R2 , tensiunea u2 si curentul i2, conectata pe un
consumator de tip R, L, C.
Se presupune, de asemenea, ca nu se ia in considerare
fenomenul de saturatie a miezului magnetic.

Fig. 1.5. Schema transformatorului monofazat

Fig. 1.6. Reguli de asociere a sensurilor tensiunilor si

curentilor pentru receptoare si surse
Fluxul de dispersie al infasurarii primare, la randul sau, se calculeaza cu
relajia:
L/afiind inductivitatea de dispersie corespunzatoare.
Prin urmare, Jinand cont de relatiile si se poate scrie.
Se aplica acum, in mod similar, teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturul
Marimile utilizate pentru scrierea acestor e"cua{ii au semnificatii
isemanatoare cu cele prezentate anterior.

Fig. 3.8. Explicativa privind modul de alegere a

conturului r2.
R2i2 + u2
dVi dV,
dt dt
Intre fluxurile principale C l h , ) ?i fluxul fascicular principal 4>u
dt ' e2 dt ensiunile electromotoare induse in cele doua infasurari.
Inlocuind,se obtin ecuape de tensiuni, in valori instantanee, ale celor doua
infasurari:
Pentru scrierea acestor ecuatii s-a {inut cont de faptul ca inductivitatile de
dispersie sunt constante atorita faptului ca liniile fluxurilor de dispersie
corespunzatoare, i ^Vja, se inchid, in cea mai mare arte, prin aer, nefiind
astfel influence de saturatia miezului.
Din definitia raportului de transformare se poate scrie:
N U
2 el " N l u e2
Considerand ca transformatorul lucreaza in regim de permanent sinusoidal,
ecua^iile se pot scrie, in complex simpiificat, sub forma urmatoare: r
Hi = R 1 Li+ j <i< l a Li-Uei
] V 2 = - R 2 L 2 -jcaL 2 a l 2 +U e 2
Ecuatiile poarta numele de ecuatiile transformatorului electric in
complex simplificat (fara raportarea secundarului la primar).
Acestora li se adauga si asa-numita ecuatie a circuitului de magnetizare:
U e1 Z 1m I 01

unde:

Z 1m R1m jX 1m .

Marimile care intervin in ultima relatie sunt impedanta, rezistenta si,

respectiv, reactanta de magnetizare.
Transformatoarele sunt realizate, in general, astfel incat tensiunile celor doua
infasurari sa fie diferite. Prin urmare, conform ultimei relatii a sistemului ,
numerele de spire ale acestora sunt diferite.
In plus, rezistentele, reactantele si caderile de tensiuni pe infasurari au valori
dependente de numerele de spire. Din aceasta cauza nu este posibila

realizarea unei comparatii intre parametrii celor doua infasurari sau intre
tensiunile acestora.
Pentru a face posibila o asemenea analiza comparativa s-a introdus
conceptul de raportare a infasurarilor
Astfel, daca raportarea se face la infasurarea primara, secundarul real se
inlocuieste cu un secundar echivalent al carui numar de spire este egal cu eel
al primarului, N 1 .
Prin raportare se conserva solenatiile, pierderile in infasurari si in
miez, puterea transmisa consumatorului, puterea reactiva de magnetizare a
miezuiui si puterea reactiva corespunzatoare campului de dispersie.
Acestea sunt de altfel conditiile care conduc la obtinerea relatiilor de
legatura intre valorile raportate ale parametrilor si marimilor modificate,
notate cu " ' ", si valorile lor reale.
Astfel, pentru a obtine relatia dintre valorile curentilor secundarului
raportat la primar, I 2' , si valoarea reala a curentului secundar, I2, se pune
conditia de conservare a solenatiei secundare:
N 1 I 2' N 2 I 2

sau, echivalent:
I 2'

1
I2
k

De asemenea, prin raportare se conserva pierderile din

infasurarea secundara:
Pj 2 R2 I 22 R2' I 2' ,
ceea ce conduce la:
R2' k 2 R2

In continuare, tot cu ajutorul sistemului , se va

construi un circuit electric care sa poata inlocui in calcule
transformatorul real. Acest circuit poarta numele de
schema echivalenta a transformatorului electric.
In acest scop se cauta o relatie intre U 1 si I 1 in care sa nu
intervina decat parametrii transformatorului.

F IGURA 1.9. S CHEMA

ECHIVALENTA

T"

Prin detalierea componentelor impedantelor de mai sus se obtine

schema echivalenta din figura 1.10 Aceasta schema echivalenta poate
inlocui in calcule transformatorul real (se supune acelorasi ecuatii de
functionare ca si transformatorul real).

F IG . 1.10. S CHEMA T"

REPREZENTATA CU REZISTENTE SI

REACTANTE

Schemele echivalente prezinta avantajul ca inlocuiesc cuplajul magnetic

cu un cuplaj galvanic, simplificand astfe! analiza comportarii
transformatorului in diverse regimuri de functionare.
1.4. Regimul de functionare in gol a transformatorului electric
monofazat
Se spune ca un transformator electric functioneaza in gol atunci
cand infasurarea primara este
alimentata de la o sursa de curent alternativ, iar cea secundara este
deschisa (impedanta de sarcina Z = oo, respectiv curentul de sarcina I ' 2
= 0).
In aceste conditii, schema unui transformator electric monofazat, in
cazul acestui regim de functionare, este cea prezentata in figura 1.11.
Pe aceasta schema, cu i10 it6 a fost notat asa-numitul curent de mers in gol
iar cu u20 tensiunea la bornele infasurarii secundare in acest caz.

10

F IG . 1.11. S CHEMA

TRANSFORMATORULUI LA FUNCTIONAREA IN GOL

Ecuatiile de functionare corespunzatoare acestui regim

se obtin prin particularizarea relatiilor pentru conditiile enumerate
anterior. Acestea au urmatoarele forme:
U 1 Z 1 I 10 U e1

U e1 U 2' kU 20
I 01 I 10
U e1 Z 1m I 10

Schema echivalenta corespunzatoare se obtine cu ajutorul relatiilor de

mai sus. Astfel, inlocuind ultima ecuatie in prima, se obtine:
U 10 Z 1 I 10 Z 1m I 10 ,
sau, echivalent:
U 10 Z 1 I 10

cu

Z 10 Z 1 Z 1m

unde Z10 poarta numele de impedanta de mers in gol a

transformatorului.
In aceste conditii schema echivalenta cautata are una din formele
prezentate in figura 1.12.

Fig. 1.12. Variante ale schemei echivalente la functionarea in gol

Daca se detaliaza impedantele Z 1 si Z 1m se obtine:
U 1 ( R1 jX 1 R1m jX 1m ) I 10

Acestei relatii ii corespunde schema echivalenta din figura 1.13.

11

Dupa cum se poate observa din figura 1.12 a, in regim de mers in gol
transformatorul este practic echivalent cu doua bobine legate in serie (o
bobina de impedanta Z1 si o alta de impedanta Z 1m ).
Datorita valorii foarte mari a impedanfei de magnetizare, Z 1m ,
curentul de mers in gol, I 10 , are o valoare redusa, I 10 =(15)% I 1N

Fig. 1.13. Schema echivalenta cu detalierea rezistentelor si

reactantelor
Valoarea curentului I 10 corespunzatoare tensiunii de alimentare nominale,
U 1N se numeste curent nominal de mers in gol.
1.5. Incercarea de mers in gol
Aceasta incercare se realizeaza cu ajutorul schemei electrice din figura 1.14.

Fig. 1.14. Schema de incercare a transformatorului

electric monofazat pentru regimul de functionare in gol
Pentru efectuarea acestei probe se procedeaza in felul urmator:
- se alimenteaza infasurarea primara la un autotransformator care furnizeaza
o tensiune reglabila;
- se modifica aceasta tensiune in limitele ( 0 l,2)U 1N .
- se citesc valorile corespunzatoare ale curentilor, I 10 si puterilor de mers in
gol, P10 ;
- se reprezinta caracteristicile pentru functionarea in gol [ I 10 =
f(U1 ) , P10 = f( U 1 ) .
cos 10

P10
f (U 1 )]
U 1 I 10

Observatie:
Impedanta de mers in gol,
forma: Z10 R10 jX 10

Z 10

, ca orice alta impedanfa, poate fi scrisa sub

12

unde R10 si X 10 sunt rezistenta, respectiv reactanta de mers in gol.

Relatiile de calcul ale acestora se obtin prin detalierea impedantei de
dispersie a primamlui, Z 1 , si a celei de magnetizare, Zj . In aceste conditii
avem:
Z 10 Z 1 Z 1m R1 jX 1 R1m jX 1m

Identificand acum termenii din membrul al doilea al relatiilor , rezulta:

R10 R1 R1m

X 10 X 1 X 1m

Tinand cont de observatia anterioara, se pot determina parametrii de mers in

gol:
Z 10

U 1N
I 10 N

R10

P10 N
I 102 N

X 10 Z 210 R 210

unde cu indicele "N" au fost notate valorile marimilor respective

corespunzatoare tensiunii nominaie.
Trebuie mentionat, de asemenea, ca intreaga putere primita de
transformator de la retea, la fiinctionarea in gol, se transforma in
pierderi.
Aceste pierderi pot fi detaliate dupa cum urmeaza:
- pierderi in conductoarele infasurarii primare, pj10 ;
- pierderi in miezul feromagnetic, p F e .
Prin urmare, se poate scrie:
P10 Pj10 PFe

unde

2
Pj10 R1 I 10
.

Deoarece

I 10 I 1 N

, rezulta ca pierderile din infasurarea primara la

functionarea in gol sunt

neglijabile in raport cu cele nominaie (

Pj10 Pj1N

Intrucat fluxul magnetic din miezul transformatorului are

aproape aceeasi valoare, atat la functionarea in gol, cat si la

13

functionarea in sarcina, rezulta ca pierderile in fier, p F t , sunt,

aproximativ, aceleasi in ambele cazuri.
Cum insa Pj1N si PFe au valori comparabile, tinand cont de
ultimele observatii, rezulta ca:

Pj10 PFe

1.6. Regimul de scurtcircuit

Fig. 3.15. Schema transformatorului monofazat in regim de scurtcircuit

Se spune ca un transformator electric functioneaza in scurtcircuit
daca infasurarea primara este alimentata de la o sursa de curent
alternativ, iar cea secundara este scurtcircuitata ( Z ' 0 , respectiv U 2' =
0).
Schema electrica a transformatorului electric monofazat, in aceste
conditii, este cea prezentata in figura de mai sus.
Pe aceasta schema, cu u l s c , i l s c i i 2 s c s-au notat tensiunea,
curentul primar si cel secundar de scurtcircuit.
In aceste conditii, ecuatiile de functionare devin:
U 1sc Z 1 I 1sc U e1sc
U e' 2 sc Z 2' I 2' sc
I 01sc I 1sc I 2' sc
U e1sc Z 1m I 01sc

In plus, U e' 2 sc U e1sc

Cum impedanta de magnetizare Z 1m (parcursa de curentul I 01sc pe
schema in "T") este foarte mare, rezulta ca I 01sc este foarte mic si, prin
urmare, ecuatia a treia a sistemului anterior capata forma: I 1sc I 2' sc
Pentru a obtine schema echivalenta in regim de scurtcircuit, se inlocuieste
relatia anterioara in ecuatia a doua a sistemului. Se obtine astfel:
U eIsc Z 2' I 1sc

14

Inlocuind acum in prima ecuatie a aceluiasi sistem, rezulta:

U 1sc Z 1 I 1sc Z 2' I 1sc Z 1sc I 1sc

unde cu Z 1sc a fost notata asa-numita impedanta de scurtcircuit:

Z 1sc Z 1 Z 2' R1 jX 1 R2' jX 2

Ca orice impedanfa, si
Z 1sc R1sc jX 1sc

Z 1sc

se poate scrie sub forma:

Identificand termenii din relatiile de mai sus, se obtin rezistenta si reactanta

de scurtcircuit:
R1sc R1 R2'
X 1sc X 1 X 2'

Schema echivalenta se obtine pe baza relatiilor. Aceasta are forma indicata

in figura urmatoare.

Fig. 1.16. Schema echivalenta cu evidentierea rezistentelor si

reactantelor
1.7. Incercarea de scurtcircuit
Aceasta incercare se efectueaza cu ajutorul schemei electrice prezentate in
figura urmatoare.

Fig. 3.17. Schema de incercare a transformatoruiui electric

monofazat in regim de scurtcircuit
Pierderile totale din transformator, la functionarea in scurtcircuit, sunt
date de relatia:
P1sc Pj1sc Pj 2 sc PFe

15

unde pjlsc, pJ2sc si pFe au semnificatiile cunoscute.

Observatie:
Distingem doua regimuri de scurtcircuit:
- scurtcircuit de avarie;
- scurtcircuit de proba.
Scurtcircuitul de avarie este acel regim de functionare in care
infasurarea secundara este scurtcircuitata, iar cea primara alimentata
cu tensiunea nominala sau cu o tensiune de ordinul acesteia.
In aceasta situatie, infasurarile sunt parcurse de curenti foarte
mari, I1sc (7 / 20) I1N , datorita
faptului ca acestia sunt limitati doar de rezistenta si de reactanta de
dispersie care au valori foarte mici.
Scurtcircuitul de proba (incercare) presupune scurtcircuitarea
infasurarii secundare si alimentarea primarului cu o tensiune redusa.
In acest caz, infasurarile sunt parcurse de curenti de ordinul valorii
nominale, Il N .
Tensiunea de alimentare a infasurarii primare pentru care
infasurarile sunt parcurse, in regim de scurtcircuit, de curentii
nominali se numeste tensiune nominala de scurtcircuit, U1scN .
Aceasta se exprima, de obicei, in procente din tensiunea nominala:
u1scN %

U 1scN
U1N 100

In mod obisnuit, aceasta are valori cuprinse in domeniul

(5+12)%.
Daca presupunem ca ne gasim in situatia unui scurtcircuit de
proba, conform celor aratate anterior, tensiunea de alimentare este
redusa fata de cea nominala. Prin urmare, deoarece pierderile in fier,
pFe, sunt dependente, aproximativ, de patratul tensiunii, rezulta ca
acestea se pot neglija fata de pierderile din infasurari.
In aceste conditii (1.52) devine:
P1sc R1 I12sc R2' I 22sc .
R1sc fiind asa-numita rezistenta de scurtcircuit.
Valoarea acesteia se obtine din relatia anterioara:
R1sc

P1sc
I12sc

Pe de alta parte, cu ajutorul schemei echivalente se obtine:

16

Z1sc

U1sc
I1sc

Reactanta de scurtcircuit, Xlsc, se obtine imediat:

.
1.8. Functionarea in sarcina a transformatorului electric
In acest caz, transformatorul primeste putere electrica din
retea, pe la bornele infasurarii primare, isi acopera pierderile, restul
debitand-o catre consumatorul conectat la bornele secundarului.
Ecuatiile de functionare corespunzatoare acestui regim sunt
date de (1.28):
X 1sc

Z12sc R12sc

U1

Z1 I1

'
2

'
2

Z ' I '2

I1

01

e1

'
2

'
2

e1

'
e 2

'
2

Z1m I

01

Schemele sunt valabile pentru un transformator monofazat sau o faza a

unui transformator trifazat simetric.
Analizand schema din figura 1.19 b, rezulta ca putem scrie:

U1 Z1sc I1 U

"
unde, conform (1.50):
2

Z 1sc R1sc jX 1sc

In plus, se vor utiliza urmatoarele notatii:

- componenta activa a tensiunii de scurtcircuit: U 1sc R1sc I 1
- componenta reactiva a tensiunii de scurtcircuit: U 1sc jX 1sc I 1 .
1.9. Caracteristica externa a unui transformator
Prin caracteristica externa a unui transformator se intelege dependenta
tensiunii la bornele infasurarii secundare in functie de curentul secundar,
U 2 = f ( I 2 ) , pentru situatia in care
U t =ct. si cos = ct.
Tinand seama de caracterul sarcinii (rezistiv, inductiv, capacitiv),
reprezentarea grafica a caracteristicilor externe ale transformatorului
arata ca in figura 1.21.

17

Fig. 1.21. Caracteristici externe ale unui transformator

1.10. Bilantul de puteri. Randamentul
Bilantul puterii al transformatorului electric monofazat poate fi surprins
urmarind figura 1.22. Semnificatiile si relatiile de calcul ale marimilor
utilizate sunt urmatoarele:
- puterea activa absorbita din retea:
P1 U 1 I 1 cos 1

- puterea transmisi consumatorului:

- pierderile din infasurarea primara:

P2 U 2 I 2 cos 2

Pj1 R1 I 12

- pierderile din infasurarea secundara:

Pj 2 R2 I 22

- pierderile din miezul feromagnetic:

2
PFe R1m I 01

Conform celor aratate in cadrul subcapitolului dedicat functionarii in

scurtcircuit, pierderile infasurari sunt aproximativ egale cu cele de la
scurtcircuitul de proba:

18

p j1 p j 2 R1sc I 12 R1sc I 12N (

I

1
unde k s I
1N

I1 2
) k s p1scN .
I 1N

se numeste coeficient de sarcina.

La randul lor, pierderile din miezul feromagnetic. p Fe , conform celor

demonstrate la fncercarea de mers in gol, se calculeaza cu relatia:
p Fe p10 N

In continuare vom considera ca suntem in situatia:

U 2 U 20 U 2 N

In aceste conditii, puterea transmisa consumatorului, P2, poate fi scrisa

sub forma:
P2=U2I2cos<p 2 =U2I2N -^-cos<p 2 =ksSMcos<p,
unde Sw este puterea aparenta nominala secundara, iar ks coeficientul
I

1
2
de sarcina ( k s I I ).
1N
2N

ks S2N

k s S 2 N cos 2
cos 2 k s2 p1scN p10 N

Cu ajutorul acestei relatii se pot reprezenta caracteristicile

corespunzatoare fig 1.2.3.

Fig 1.23 Exemple de caracteristici

f (k s )

1. Normativ de protectie a muncii

19

f (k s )

Specifice Transformatoarelor
--Incercarea transformatoarelor(in special probele la care se
utilizeasa sau apar tensiuni ridicate) se face pe platforme special
amenajate si de catre personal calificat si specializat pt probe.
--Locurile amenajate pentru efectuarea probelor trebuie sa fie
ingradite si marcate vizibil cu indicatoare.
--Este interzisa patrunderea personalului nespecializat si
neautorizat pt efectuarea probelor, in interiorul platformelor de
incercare, pe toatas durata incercrilor sub tensiune.
Asamblarea masinilor electrice, se face prin metode curente, de
asamblare (insurubari, presari, nituiri), precum si prin operatii
specifice (Bandajarea bobinelor).
In afara de regulile generale de protectie a muncii, privitoare
de protectie a muncii privitoare de la operatiile curente de asamblare,
se vor respecta urmatoarele:
La impachearea si asamblarea transformatoarelor, sculele si
dispozitivele folosite, trebuie sa corespunda din punct de vedere
tehnic, operatiunilor tehnologice la care sunt folosite.
Lucratorii care in timpul lucrului folosesc unele de mana
producatoare de scantei, aschii metelica ,etc. Vor purta ochelari de
protectie.
Toate uneltele de mana trebuie verificate cu atentie la inceputul
schimbului si periodic, in functie de frecventa de utilizare a
acestora.
La lucrul pe banda, innainte de pornirea benzilor de montaj, se va
verifica starea tehnica a mecanismelor de actionare.
Locrul pe banda se va efectua in pozitia sezand pe scaune
adecvate, fara improvizatii.
La montarea pieselor din materiale care prezinta muchii, ascutite
sau bravuri, se vor folosii degetare sau manusi de protectie.
Este interzisa folosirea derivatiilor provizorii de la tabloul de
distributie, de la bornele de alimentare sau de la orice punct al
instalatiilor.

20

2.Argument
Transformatorul electric, a fost inventat pe la inceputul erei
tehnologice, nu mult dupa revolutia industriala. Initial, acesta a fost
creeat datorita necesitatii de a modifica parametrii energiei electrice,
pentru a satisface diferite nevoi, si astfel s-a putut creste sau scade
tensiunea sau intensitatea curentului (dupa caz), mai usor si mai
exact.
La inceput, transformatorul nu a avut mari aplicatii tehnologice, dar
acum , in present, este folosit la toate aparatele electronice, dar cele
mai mari si mai impresionante transformatoare electrice, sunt cele
folosite pentru transportul energiei electrice. Fara aceste
transformatoare, transportul curentului electric pe distante medii si
mari, ar fi aproape imposibil din punct de vedere economic,datorita
pierderilor enorme ce pot aparea prin effect Joule , prin campul
electromagnetic generat de conductoarele retelelor de transport, dar
si prin rezistenta contactelor care cu timpul se oxideaza, sau se
slabesc.
Fara transformatoare electrice, am trai inca
in epoca de dinnaintea Revolutiei
industriale, citind la lumina
lumanarii.

21

Cuprins
1.Transformatorul electric
1.1Parti componente.Rol functional
1.2 Principiul de functionare
1.3 Ecuatiile transformatorului
1.4 Regimul de functionare in gol a transformatorului
electric monofazat
1.5 Incercarea de mers in gol
1.6 Regimul de scurtcircuit
1.7 Incercarea de scurtcircuit
1.8 Functionarea in sarcina a transformatorului electric
1.9 Caracteristica externa a unui transformator
1.10 Bilantul de puteri.Randamentul

Bibliografie

22

1) Masini, Aparate si Automatizari, Manual pt clasele a XI-a si a XII-a, pt

licee industriale, editia Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti, 1994.
2) Elemente de Comanda si Control Clasele a XI-a si a XII-a.
3) Utilajul si tehnologia instalatiilor electrice industriale, manual pentru
liceele industriale, cu profil electrotehnic, pt clasele a XI-a si a XII-a, si scoli
profesionale, Editura didactica si pedagogica Bucuresti anul 1979.
4) Masurari Electrice si Electronice , sinteze pentru examenul national de
bacalaureat, pentru liceu tehnologic, Editura economica Preuniversitaria
2000.
5) Normativ de Protectie a Muncii, pentru industria de utilaj greu, constructii
de masini si electrotehnica, Editat de Oficiul de Informare Documentara
ICIE, Bucuresti 1987.

23