MEDICATIA APARATULUI DIGESTIV

Boala ulceroas este caracterizat printr-un dezechilibru ntre factorii agresivi (acid clorhidric, pepsin, acizi biliari) i factorii
protectori ai mucoasei gastro-duodenale (mucus, bicarbonat, capacitatea mare de refacere a epiteliului, aprovizionarea
adecvat cu snge a mucoasei).
FACTORII AGRESIVI
1. Acidul clorhidric este secretat de celulele parietale sub control neuroumoral. Exist 3 modaliti importante de activare a
secreiei ionilor de hidrogen:
stimulare histaminergic, prin activarea receptorilor histaminergici de tip H2;
stimulare vagal, prin activarea de ctre acetilcolin(mediator chimic) a receptorilor muscarinici;
stimulare gastrinic datorit existenei receptorilor pentru gastrin.
Mesagerii secunzi care intervin sunt AMPc pentru sistemul histaminergic i Calciul pentru sistemul colinergic i gastrinergic.
Activarea fiecruia dintre aceste sisteme influeneaz pozitiv i rspunsul la celelalte.
Mecanismul major de control al secreiei gastrice este cel histaminergic. Formarea ionilor de H implic carboanhidraza.
Procesul final const n secreia ionilor de H prin intervenia unei pompe protonice reprezentat de o H-K ATP-az specific
pentru celulele parietale.
Acidul clorhidric intervine n digestie direct i prin activarea pepsinei, care este o endopeptidaz din sucul gastric ce
funcioneaz optim la pH 2-4. In anumite condiii sistemul clorhidropeptic poate deveni agresiv pentru mucoasa gastric i
duodenal, provocnd autodigestia acesteia.
2. Acizii biliari, care pot ajunge n stomac prin reflux duodeno-gastric.
3. Excesul de alcool, cafea, precum i de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
FACTORII PROTECTORI
Mucoasa gastro-duodenal se apar de agresiune printr-un complex de mecanisme cunoscut ca factori citoprotectori,
eficieni cnd funcia normal asigur integritatea mucoasei n condiii de mediu traumatizat.
Mucusul secretat de celulele glandulare, realizeaz o ptur protectoare pe suprafaa mucoasei. Funcia sa este
condiionat de o compoziie optimal (sunt importante macromoleculele cu structur de glicozaminoglicani i
glicoproteinele) i proprieti reologice adecvate.
Mucusul normal permite difuzarea H ntr-o singur direcie, de la celulele secretorii ctre lumen, si mpiedicretrodifuziunea
dinspre sucul gastric nspre suprafaa epiteliului. Consecutiv este susinut un gradient de pH de la valori de 1,5-3,5 n lumen la
valori apropiate de neutralitate la suprafaa celulelor epiteliale. Mucusul permite fluxul Na din lumen spre suprafaa epitelial
unde Na-K ATP-aza menine o concentraie crescut de Na cu rol protector. Mucusul inhib activarea pepsinogenului n pepsin
i mpiedic retrodifuziunea moleculelor de pepsin din lumen ctre epiteliu, astfel asigur digestia alimentelor fr digestia
mucoasei.
Ali factori citoprotectori sunt:
secreia de bicarbonat de ctre celulele epiteliale;
capacitatea mare de regenerare a epiteliului;
aprovizionarea adecvat cu snge a mucoasei;
unele prostaglandine (gr. A, E, F, I), care inhib secreia gastric de acid clorhidric i pepsin i contribuie la meninerea
integritii mucoasei prin stimularea secreiei de mucus plus bicarbonat i favorizarea circulaiei locale.
Ulcerul apare cnd mucoasa cu o aprare deficitar sufer un proces de agresiune clorhidropeptic. Prin creterea
factorilor agresivi i prin scderea factorilor protectori apare leziunea.
Orice medicament modific mucusul, cu favorizarea retrodifuziei H ctre epiteliu i activarea pepsinei. Celulele epiteliale
lezate pierd capacitatea de a secreta bicarbonat i de a se mai regenera, rezultnd autodigestia.
Medicaia antiulceroas conine medicamente ce scad aciditatea gastric i medicamente ce favorizeaz mecanisme
citoprotectoare. Medicamentele ce scad aciditatea gastric sunt dou grupe:
a)antiacide gastrice, care neutralizeaz HCl din sucul gastric;
b)substane antisecretorii,ce inhib secreia de HCl de ctre celulele parietale, mpiedicnd aciuenea
excitosecretorie a histaminei, a vagului i a gastrinei, diminund procesul de formare a HCl prin blocarea
carboanhidrazei sau inhibnd pompa gastric responsabil de transferul ionilor de H din celulele parietale n
sucul gastric.

Scopul imediat al terapiei antiulceroase este suprimarea durerii i vindecarea ulceraiilor. Tratamentul de durat intete
prevenirea recidivelor i evitarea complicaiilor. Tratamentele antiulceroase majore sunt capabile s liniteasc durerea
ulceroas, grbesc cicatrizarea ulcerului la 4-8 sptmni n 60-90 % din cazuri fa de 20-70 % fr tratament i scad numrul
bolnavilor la care nu se nchide ulcerul i trebuie tratament chirurgical.
Pentru aprecierea eficacitii medicamentelor asupra durerii ulceroase e necesar precizarea caracterului ulceros al
acesteia (durere epigastric periodic cu ritm legat de alimentaie sau durere nocturn) i cuantificarea intensitii durerii.
Evaluarea tratamentului de durat (scderea frecvenei complicaiilor, scderea recurenei episoadelor acute) se ntinde pe
o perioad de cel puin 5 ani.
MEDICAMENTELE ANTIULCEROASE
Medicamentele antiulceroase actioneaz prin corectarea dezechilibrului dintre factorii de agresiune (hiperaciditate gastric,
reflux biliar, Helicobacter pylori) i factorii protectori ai mucoasei gastrice (barier de mucus, capacitate de refacere a celulelor
endoteliale i de cicatrizare a leziunilor mucoasei). Ele acioneaz fie prin scderea aciditii i/sau a cantitii sucului gastric
(antiacideIe), fie prin inhibarea Helicobacter pylori, fie prin creterea eficienei mecanismelor de protecie a mucoasei
(protectoare ale mucoasei).
A. ANTISECRETOARE GASTRICE
Secretia acida gastrica, realizata la nivelul celulelor parietale, se afla sub influenta modulatoare a trei tipuri de mecanisme:
nervos - realizat prin intermediul nervului vag;
endocrin - realizat in special prin intermediul gastrinei (intervenind insa si alti hormoni: somatostatina, VIP, PG,
colecistokinina etc.);
paracrin - realizat prin intermediul histaminei secretata de celulele enterocromafin-like (CEL) de la nivelul mucoasei
gastrice.
Mecanismul nervos
Vagul poate actiona in doua moduri:
direct - fibrele sale postganglionare stimuleaza receptorii M3, aflati pe membrana celulelor parietale secretoare. Ulterior, are
loc deschiderea canalelor de Ca2+, cu patrunderea de Ca2+ in celula si cu activarea unce cai Ca 2+ -dependente de stimulare
a pompei de protoni (care este o ATP-aza H+ /K+ -dependenta;
indirect - mecanismul indirect este, de fapt, cel mai important. Axonii celulelor postganglionare vagale stimuleaza receptorii
muscarinici (M2) de pe membrana CEL, cu eliberarea ulterioara de catre acestea a histaminei.
Mecanismul endocrin
1. Gastrina stimuleaza tot in doua feluri secretia acida gastrica:
a. direct - hormonul se leaga de receptorii gastrinici de pe membrana celulelor parietale, cu deschidera consecutiva a
canalelor de Ca2+ si cu patrunderea acestui ion in celula. Apoi se activeaza o cale Ca 2+ - dependenta de stimulare a pompei
de protoni;
b. indirect - gastrina se fixeaza de receptorii gastrinici de la nivelul CEL, cu stimularea eliberarii de histamina. Ca si in cazul
nervului vag, mecanismul indirect de actiune este cel mai important.
2. PGE2 reactioneaza cu receptorii prostaglandinici de la nivelul celulelor parietale, cu inhibitia ulterioara a caii- AMPcdependente de stimulare a pompei de protoni - activate de histamina, rezultatul fiind scaderea secretiei acide.
Mecanismul paracrin
Celulele enterocromafin-like secreta histamina, chiar in lipsa oricarei stimulari externe. Histamina se cupleaza cu receptorii
H2 de pe membrana celulelor parietale, determinand activarea adenilat ciclazei, cu acumularea intracelulara de AMPc
intracelular.

Ulterior, printr-o cale dependenta de AMPc, are llc stimularea pompei de protoni, cu secretia in lumenul gastric a ionului de
hidrogen (H+).
Histamina, secretata de CEL, reprezinta principalul factor stimulant al secretiei acide gastrice.
Sursa de protoni (H+) o reprezinta acidul carbonic (format din apa si bioxid de carbon sub infuenta anhidrazei carbonice),
care disociaza in ion de bicarbonat si in ion de hidrogen.
Etapa finala este secretia de ioni de hidrogen (H+), care se realizeaza printr-un mecanism activ, la schimb cu ionii de K+,
prin actiunea pompei de protoni, care este o ATP-aza H+ /K+ -dependenta, situata la polul apical al celulelor parietale gastrice.
Cresterea permeabilitatii membranare pentru K+ catre lumen san a Cl- catre interiorul celulei, stimuleaza pompa de protoni.
Pe suprafata mucoasei gastrice, cu precadere in zona cardiei, zona antro-pilorica si in portiunile apicale ale glandelor
fundice, se gasesc celulele epiteliale superficiale secretoare de mucus (cu efect protector) si de ioni de bicarbonat.
Aceste celule prezinta receptori muscarinici (M2) si receptori pentru prostaglandine (PGI2). Ambii, dupa stimulare,
determina cresterea secretiei celulare.
_ANTIHISTAMINICE H2 (AH2)
Au ca reprezentani: cimetidina (tagamet), ranitidina (zantac), famotidina, nizatidina, roxatidina
Prin blocarea competitiva a receptorilor H2 se inhiba secretia indusa de histamina eliberata de celulele enterocromafin-like
gastrice (CEL).
Antihistaminicele H2 scad puternic secretia bazala gastrica (cu circa 80%).
In plus, blocarea receptorilor H2 va reduce marcat si secretia stimulata de gastrina (deci secretia indusa de alimente acestea determinand stimularea zonei antrale, cu eliberarea de gastrina din celulele "G") sau cea stimulat de vag (secretia
indus de miros, gust, reflexe conditionate), atat gastrina cat si vagul actionand in primul rand prin stimularea eliberrii de
histamin din celulele enterocromafin-like.
AH2 reprezint medicatia de baz a afectiunii ulceroase ce evolueaz cu hipersecretie: ulcerul duodenal si sindromul
Zollinger-Ellison. De asemenea, sunt utilizate in tratamentul ulcerului de stress, esofagitei de reflux si chiar in ulcerul gastric,
unde, prin scderea secretiei acide, pot grbi procesul de vindecare local.
In general, sunt inactivate de pH-ul alcalin, AH2 administrandu-se la cel putin o ora dup ingestia de antiacide.
Efectele adverse sunt ins destul de frecvente, mai ales la cimetidina:
Ea blocheaz activitatea citocrom P450-NADPH reductazei, cu scderea vitezei de metabolizare a altor medicamente, cum ar
propranolol, carbamazepin, anticoagulantele orale, fenitoina, benzodiazepinele, teofilina, tonicardiace. Dozele sunt, in general
de 800 mg/zi.
Reactiile adverse sunt mai reduse, iar inhibitia enzimatic lipseste la compusii mai noi: ranitidina, famotidina, nizatidina,
roxatidina.
1. Cimetidina (cimetidine, histodil, tagamet)- este un compus de sintez cu nucleu imidazolic ca i histamina.
Aciune: inhibitoare marcat fa de secreia gastric; diminu volumul secreiei, secreia de acid i secreia de pepsin;
inhib secreia acid bazal precum i cea stimulat prin histamin, pentagastrin, carbecolin, insulin i cafein;
Doza de 1,2 g/ zi administrat fracionat, determin micorarea secreiei bazale cu circa 80%,a celei stimulate cu alimente
cu 50% i a celei nocturne cu 80-90%.In forma activ a bolii se administreaz 400mg de dou ori pe zi, dimineaa i seara.
In tratamentul de durat se folosesc 400 mg n doz unic seara. Efectul se menine n jur de 3 ore pentru dozele
administrate n cursul zilei i n jur de 7 ore pentru cea administrat la culcare.Doza unic de 800 mg luat la culcare scade
secreia nocturn cu 56-85% i secreia din 24 de ore cu 50%. Tratamentul prelungit determin hipoclorhidrie cronic cu pH mai
mare ca 4 a jeune.
La bolnavi cu sindrom Zollinger-Ellison, o doz unic de cimetidin scade DAB de la 15mEq/ or la 10mEq/ or (cu efect
maxim la 2-4 ore de la administrarea oral).
Secreia de pepsin stimulat de alimente,este de asemenea inhibat de cimetidin ,dar mai puin dect HCl; secreia
pancreatic nu este modificat.
Mecanism de aciune: se fixseaz pe receptorii H2 histaminergici situai la nivelul polului circulator al membranelor celulelor
parietale. Consecutiv antagonizrii competitive a histaminei, este mpiedicat creterea cantitii de AMPc intracelular, respectiv
aciunea excitosecretoare gastric. Deoarece mecanismul histaminic implic n parte influenele colinergice i cele exercitate de
gastrin, cimetidina, n afara blocrii secreiei induse de histamin, mpiedic parial i secreia acid indus prin mecanism
vagal i gastrinic.

Administrat la bolnavi cu ulcer activ, cimetidina provoac uurarea simptomatic, nlturnd durerea n prima sptmn
de tratament, micornd necesarul de antiacide i grbind vindecarea leziunii. Dup tratament de 4 sptmni, ulcerul duodenal
se vindec n proporie de 74-85% (20-59% la placebo). Ulcerul gastric se vindec dup 4-6 sptmni de tratament n
proporie de 69-84% (45% la placebo); n ulcerul gastric, eficacitatea este mai slab ca n ulcerul duodenal.
Recidivele dup oprirea tratamentului, survin cu o frecven similar celei din evoluia spontan. Dac tratamentul se
continu cu doze de ntreinere, frecvena recidivelor dup un an este de 15% , fa de 75% n lipsa acestora.
Farmacocinetic: In administrarea oral, cimetidina are o biodisponibilitate de 62%. Concentraia plasmatic maxim este
realizat la 1-2 ore de la administrare. Se leag n proporie mic de proteinele plasmatice- ceva mai puin de 20%; dozele
uzuale realizeaz concentraii plasmatice de pn la 1microgr/ml; concentraia de 0,78microgr/ml inhib secreia gastric cu
50%, iar cea de 3,9 microgr/ml o inhib cu 90%.
Volumul aparent de distribuie este de 1l/kg. Epurarea se face prin excreie renal; 62% din medicament se elimin
nemodificat.
Clearance-ul este de 7,7ml/min/kg; timpul de njumtire mediu este de 1,9 ore. Vrsta naintat i insuficiena renal
ncetinesc epurarea.
Administrare: oral 1000-1200mg/ zi, adic 3 doze de 200mg n timpul zilei, plus o doz de 400mg seara la culcare. Se pot
administra i 2 prize a 400-600 mg/ zi sau o singur doz de 800 mg seara la culcare. Durata tratamentului este de 4-6
sptmni pentru ulcerul duodenal i 6-8 sptmni pentru ulcerul gastric.In sindromul Zollinger-Ellison este necesar un
tratament continuu. Pentru prevenirea recidivelor bolii ulceroase, atunci cnd acestea sunt frecvente sau exist un risc crescut
de complicaii, se administreaz doze de ntreinere de 300-400mg de 2 ori/ zi sau 600mg seara la culcare. Exist preparate
injectabile sau perfuzabile intavenos, destinate tratamentului sau profilaxiei ulceraiilor gastro-duodenale de stres i al
hemoragiilor digestive superioare-1,2-2g cimetidin/zi.
Reacii adverse: n aproximativ 5% din cazuri; sunt minore. Cimetidina este relativ bine suportat. Se produce n ordine
descrescnd a frecvenei:
diaree, grea, vom, ameeli, cefalee, oboseal, constpaie, uscciunea gurii, dureri musculare,
la 9% dintre brbai d ginecomastie cu galactoree, datorit unei aciuni antiandrogene i oligospermie,
la btrni, renali, hepatici pot aprea tulburri nervos-centrale, cum ar fi somnolen, letargie, iritabilitate, stri de
agitaie (confuzie mental), halucinaii, convulsii;
este posibil o cretere modest a creatininemiei (sub 2g/100ml) atribuit micorrii prin competiie a excreiei renale
de creatinin;
au fost semnalate cteva cazuri de leucopenie,hepatit,nefrit interstiial(idiosincrazie sau oligurie);
injectarea intravenoas rapid poate fi cauz de bradicardie, hipotensiune, stop cardiac;
posibilitatea favorizrii apariiei i a dezvoltrii unui cancer gastric sub tratament cu cimetidin (sau alte blocante H2)
factori de risc:
a. vindecarea ulceraiilor cu mascarea leziunii canceroase;
b. posibilitatea transformrii cimetidinei n nitrozo-cimetidin, ipotetic cancerigen;
c. dezvoltarea florei bacteriene n stomacul complet lipsit de de acid, cu formarea de nitrozamine cu potenial
cancerigen; dei dozele obinuite de cimetidin nu provoac aclorhidrie, este necesar pruden, adic sunt
necesare doze care s scad, nu s opreasc secreia.
inhib oxidarea microzomial a unor medicamente, cum ar fi: warfarin, teofilin, gfenitoin, lidocain, propranolol,
benzodiazepine. Concentraia plasmatic a acestora crete, ce crete riscul apariiei reaciilor toxice, ndeosebi n
cazul anticoagulantelor cumarinice, a teofilinei i a fenitoinei.
Antiacidele gastrice scad disponibilitatea pentru absorbie cimetidinei, astfel nct trebuie administrat la o distan de cel
puin o or.
PRUDEN la insufucien hepatic, insuficien renal, vrste mici.
2.Famotidina (famotidine, pepdul) este un blocant H2 histaminergic foarte activ, cu poten mare i efect durabil.
Aciune: linitete durerea ulceroas, grbete vindecarea leziunii i scade frecvena recidivelor.
Administrare: oral o singur doz de 40 mg seara la culcare n tratamentul ulcerului evolutiv, i 20 mg zilnic timp
ndelungat n tratamentul ulcerului cu profilaxia recidivelor.
Reacii adverse: d reacii adverse la mai puin de 2% din cazuri; au fost semnalate cefalee, diaree, constipaie.
_INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI
Au ca reprezentani Omeprazolul si Lansoprazolul

Inhibitoarele pompei protonice, de tipul omeprazol se acumuleaz n celulele parietale i la nivelul canaliculului secretor,
inhibnd H+/K+ATP-aza, care funcioneaz ca pomp protonic. Consecutiv, este puternic inhibat secreia gastric, att cea
bazal ct i cea stimulat
Pompa de protoni, o ATP-aza K+ /H+ -dependenta, este responsabila de concentrarea ionilor de H+ in lumen (de circa un
milion de ori fata de concentratia intracelulara), ea fiind absolut indispensabila secretiei de acid clorhidric gastric.
lnhibitorii pompei de protoni scad cu peste 95% secretia gastrica, atat bazala, cat si cea stimulata de gastrina, vag sau
agenti farmacologici.
Omeprazolul si lansoprazolul se transforma in mediul acid gastric in acid sulfenic si apoi in sulfenamida. Aceasta se leaga
covalent de o grupare -SH a pompei de protoni, pompa pe care o inactiveaza ireversibiI.
In afara blocarii secretiei de H+, IPP nu infuenteaza productia de pepsina sau de factor intrinsic (care are loc tot la nivelul
celulelor parietale) si nici motilitatea gastrica.
Sunt utilizate mai ales in tratamentul uIcerului duodenal si al sindromului ZoIIinger-EIIison, dar si esofagita de reflux sau
hemoragiile digestive superioare de origine uIceroasa, pot beneficia de aceasta terapie.
lnhibitorii pompei de protoni blocheaza si complexul oxidativ al citocrom P 450 NADPH-reductazei, fiind capabili sa reduca
viteza de metaboIizare a unor medicamente, cum ar fi estrogenii, propranololul, anticoagulantele cumarinice, tonicardiace,
barbiturice etc.
Omeprazolul este un derivat de benzimidazol; are cea mai puternic i durabil aciune de inhibare a secreiei gastrice
acide. 15mg inhib secreia gastric acid cu 80 dup 2 ore i cu 40 % dup 12 ore. 30 mg opresc aproape complet secreia de
acid, crescnd pH-ul intragastric mai mare de 5,3. Hipo/ aclorhidria induce hipergastrinemie marcat.
Mecanism de aciune:-omeprazolul,a crei molecul are un pKa=4 se acumuleaz n spaiul acid al celulelor parietale;
substana marcat dispare rapid din plasm dar se menine aproximativ 16 ore n celulele parietale. Acioneaz prin deprimarea
activitii H-K-ATP-azei, enzim din membrana celulelor parietale care tranfer ionii de hidrogen din citoplasm n mediul
extracelular, avnd funcie de pomp de protoni.
Indicaii:
la ulceroi este foarte eficace prin linitirea durerii din prima sptmn de tratament:-30mg/zi determin vindecarea
ulcerului dup 2 sptmni n 73% din cazuri fa de 46% n cazul cimetidinei, iar dup 4 sptmni vindecare la 92% din
cazuri, fa de 74% n cazul cimetidinei; 40 mg/zi duce la vindecare dup 2 sptamni n 98% din cazuri, iar dup 4 sptmni
n 100% din cazuri.
scade recidivele la 6 luni de la 60% pentru cimetidin la 31% pentru omeprazol;
util n sindromul Zollinger-Ellison:
Reacii adverse: diaree, creteri ale valorilor fosfatazei alcaline.
Omeprazolul se administreaza oral, in doze de 20 mg/zi, in cure de 5-10 zile.
_MUSCARINCOLINOLITICE
Au ca reprezentani - atropina, preparatele de beladon utilizate n doze echivalente, compui sintetici de tipul
oxifenciclimina (daricon), propantelina (probantina, neopepulsan) cu aciune gastric ceva mai electiv, pirenzepina
(gastrozepin) - un derivat sintetic cu structura triciclic.
Anticolinergicele nltur controlul stimulator vagal i consecutiv inhib secreia bazal de acid clorhidric, scad tonusul i
peristaltismul gastric ntarziind golirea stomacului (prelungesc efectul antiacidelor), amelioreaz suferina bolnavului
(simptomatologia clinic), pot grbi vindecarea ulcerului i pot preveni recurenele i complicaiile.
Efectul lor terapeutic se datoreaza blocarii receptorilor M2 de la nivelul celulelor parietale, cu reducerea consecutiva a
secretiei de acid clorhidric si blocarii receptorilor M2 de la nivelul celulelor enterocromafine, cu scaderea secretiei de histamina.
Compusii sintetizati mai recent, cum ar fi pirenzepina, blocheaza selectiv receptorii M1 de la nivelul membranei
postsinaptice, apartinand celulelor postganglionare parasimpatice (deci vagale).
Astfel, se reduce eliberarea de acetilcolina de catre acesti neuroni in fanta sinaptica (fiind vorba atat de sinapsa cu celulele
parietale secretoare, cat si de sinapsa cu celulele enterocromafin-like). Rezultatul consta in scaderea secretiei de HCI de catre
celulele parietale si reducerea secretiei de histamina, de catre CE.
Eficacitatea terapeuticpa este superioara muscarincolinoliticelor neselective (atropina, butilscopolamina etc.).
Antisecretoarele gastrice de tip muscarincolinolitic scad si eliberarea de gastrina din celulele "G" antrale (antagonizand de
fapt actiunea stimulatoare a vagului la acest nivel) si potenteaza actiunea unor substante cu caracter inhibitor asupra secretiei
acide, cum ar fi somatostatina.

Aceasta clasa de antisecretoare scade cu 40-60% secretia bazal, cu 85% secretia stimulata prin vag si cu 30-50% pe cea
stimulata prin gastrina. Secretia stimulat prin histamina este putin influentata.
Efectele adverse sunt de natura atropinica: uscaciunea gurii, tulburari de acomodare, fotofobie, tahicardie etc. Toate aceste
lipsesc sau sunt foarte reduse, in cazul derivatilor ce blocheaza selectiv receptorii M1.
1.Pirenzepina (gastrozepin)
Este un compus de sintez nrudit chimic cu antidepresivele triciclice i cu ciproheptadina.
Mecanism de aciune: are aciune intens de inhibare a secreiei gastrice: 50 mg de 2ori/ zi scade cu 24% concentraia
HCl i cu 50% volumul secreiei gastrice pe 24 ore. Inhib bazal i cea stimulat; efectul este marcat cnd secreia este
stimulat vagal (prnz fictiv, hipoglicemie insulinic, distensie fundic,). Eficacitatea fa de secreia prin stimuli mai direcihistamin, pentagastrin e comparativ mai slab. potena pirenzepinei este de 1/10-1/8 fa de atropin. Durata efectului este
de 5-12 ore, n funcie de doz. Aciunea anticolinergic este selectiv pentru secreia gastric acid, blocnd subtipurile de
receptori colinergici M1 de la nivelul neuronilor din plexurile intamurale pentru care are afinitate mare; exist receptori M1 i n
hipocamp, corpii striai i scoara cerebral. Alt subtip de receptori sunt receptorii M2 de la nivelul inimii, muchilor netezi i
glandelor, care sunt blocai doar la doze mari de pirenzepin.
Eficacitate: In ulcer - ca a cimetidinei; dup 4 sptmni ulcerul duodenal este vindecat n 75% din cazuri, iar ulcerul
gastric n 80% din cazuri; In dispepsii neulceroase; In profilaxia sngerrii gastrice induse de stress, prin efect antisecretor i
prin efect citoprotector prin creterea fluxului sangvin n mucoas.
Farmacocinetic: este o molecul cu caracter hidrofil. Absorbia digestiv este de 20-30 % din doza administrat (scade
dup alimente); concentraia plasmatic eficace= 50mg/ml; se leag puin de proteinele plasmatice (12%); timpul de
njumtire=11 ore, deci se dau 2 doze/ zi; se distribuie larg n compartimentul extracelular; trecerea prin bariera
hematoencefalic este nesemnificativ; se elimin lent n 4 zile, sub form neschimbat prin secreie biliar i scaun,i urinar
(10% pentru forma oral i 50% pentru forma injectabil).
Dozare: 50 mg de 2ori/ zi pentru ulcerul activ i 25 mg de 2 ori / zi pentru recidive.
Reacii adverse: uscciunea gurii, tulburri de vedere la doze mari, nu d constipaie, poate nmuia scaunul.
2.Oxifenciclimina (daricon)
Este o amin teriar cu efect antisecretor tip atropin cu aciune 8 ore. Se absoarbe bine din intestin. Are reacii adverse
minore, fiind bine suportat de organism; poate avea efect sedativ. Se administreaz 10 mg dimineaa i seara la culcare.
3.Propantelina (probanthine, propantheline bromide)
Este un compus de sintez cu structur cuaternar de amoniu. Are efect inhinbitor asupra secreiei gastrice i a motilitii
gastro-intestinale prin asocierea aciunii anticolinergice cu aciunea ganglioplegic la nivelul plexurilor intramurale.
Absorbia digestiv este inegal i incomplet, aproximativ 25% din doz (alimentele scad absorbia); se elimin lent prin
urin; timpul de njumtire este de 9-14 ore.
Dozarea se face cu 15 mg la 6 ore; la culcare se administreaz doz dubl.
4.Oxifenionul (oxyphenonium bromide, helkamon)
Este un anticolinergic cu structur cuaternar de amoniu (antiulceros, antispastic).
Doz: oral 5-10 mg de 4 ori/ zi; subcutanat/ intamuscular 1-2 mg odat;
Reacii adverse apar la doze mari.
_BLOCANTI AI RECEPTORILOR GASTRINICI
Substanele antigastrinice reprezentate prin proglumid ar aciona ca antagoniti la nivelul receptorilor gastrinici,
determinnd efecte antisecretorii cu favorizarea cicatrizrii leziunii ulceroase.
Gastrina, secretata de celulele "G" antrale, creste secretia acida, in primul rand prin intermediul stimulrii secretiei de
histamina de catre celulele enterocromafin-like (ca urmare a fixarii ei pe receptorii gastrinici de la aeest nivel). Actiunea directa a
hormonului, de crestere a secretiei acide, realizata prin legarea de receptorii specifici de pe celulele parietale, are importanta
secundara.
Blocantii receptorilor gastrinici (ex. proglumidul) scad cu circa 80-85% secreatia bazala si cu circa 90% pe cea stimulata
prin pentagastrina. Este nesemnificativ efectul acestor compusi asupra secretiei stimulate de vag.
Pentru aceasta clasa de antisecretoare gastrice nu exista inca date concludente despre eficienta tratamentului, reactiile
adverse sau interactiunile medicamentoase.
Proglumida (milid) este un derivat de acid izoglutamic. Scade secreia gastric acid cu 70% pe cea stimulat de
pentagastrin, i cu 50% secreia stimulat de histamin.

Mecanism de aciune: mpiedic fixarea gastrinei de receptorii celulari, inhibnd specific aciunea excitatorie a acesteia;
stimuleaz secreia de mucus protector; favorizeaz circulaia sangvin n mucoas.
Se administreaz 400 mg de 3 ori/ zi oral n ulcerul evolutiv, sau 1,6-2,4 g perfuzie/ intravenos n profilaxia i tratamentul
ulcerului de stress.
_INHIBITORI AI ANHIDRAZEI CARBONICE
Inhibitoarele anhidrazei carbonice de tipul acetazolamidei inhib, la doze relativ ridicate, secreia gastric consecutiv
reducerii eliberarii de H+ de ctre celulele parietale. Acetazolamida are de asemenea efect diuretic stab i aciune de
alcalinizare a urinei, efect antiepileptic, scade presiunea intraocular (aciune antiglaucomatoas).
Reprezentanti - acetazolamida reprezinta cel mai cunoscut inhibitor de anhidraza carbonica. Din aceeasi cIasa mai fac
parte diclorfenamida si metazolamida, care sunt si ele destul de rar folosite.
Principala sursa de protoni necesar formrii acidului cIorhidric este furnizat de disocierea acidului carbonic in ioni de
hidrogen si ioni de bicarbonat, in celulele parietale gastrice:
H2CO3
H+ + HCO3
Formarea de acid carbonic din apa si bioxid de carbon este catalizata de anhidraza carbonica:
H2O + CO2 = H2CO3
Blocarea enzimei va reduce foarte mult viteza de formare a acidului carbonic si, implicit, va scade cantitatea de protoni
obtinuti prin disocierea acestuia.
Efectul antisecretor gastric este slab, acesta cIasa de medicamente prezentand mai mult inters istoric si experimental.
Eficacitatea slaba se datoreaza, probabil, existentei si a altor surse de protoni, la care celula parietala poate recurge, in
cazul scaderii disponibilului de acid carbonic: lantul transportorilor de hidrogen, reactii redox extramitocondriale, glicoliza
anaeroba s.a.
Inhibitorii anhidrazei carbonice mai detin si efect diuretic, antiepileptic (epilepsia minora) si antiglaucomatos.
Induc rapid si frecvent tulburari hidro-electrolitice, cu acidoza hipercloremica, hipopotasemie si, mai rar, hiponatremie.
O serie de manifestari clinice apar aproape de regula pe parcursul tratamentului cu aceasta cIasa de medicamente:
tremuraturi, pareze, dureri musculare, astenie, somnolenta etc.
Acetazolamida este o sulfonamid heterociclic.
Aciune- inhib secreia gastric acid bazal (90%) i pe cea stimulat (70%) de insulin , pentagastrin i histamin, n
2-4 zile de tratament pn la maxim 10 zile. Durerea dispare n 2-4 zile.
Vindecri endoscopice - n proporie de 90% la 24 de zile de tratament. Acioneaz prin inhibarea anhidrazei carbonice,
care este indispensabil formrii de H din componena HCl. Este un diuretic slab i repede autolimitat; alcalinizeaz urina;
scade presiunea intraocular, fiind indicat n glaucom; influeneaz favorabil micul ru epileptic (prin inhibarea anhidrazei
carbonice)
Doz: 25mg/kg/zi repartizat n 3 prize, dup mese 10 zile3, apoi 20mg/kg/zi nc 20 zile.
ULCOSILVANIL-conine acetazolamid 400mg, bicarbonat de sodiu, bicarbonat de potasiu, citrat de sodiu. Este folosit
pentru evitarea dezechilibrelor hidroelectrlitice i precipitarea srurilor de calciu n urin.
Reacii adverse: parestezii ale extremitilor,dureri musculare,astenie/ somnolen, reacii alergice (sensibilitate la
sulfamide), discrazii sangvine. Atenie la bolnavii cu acidoz i diabet.
Contraindicaii: insuficiena hepatic; insuficiena renal; insuficiena suprarenal; alergie la sulfonamide.
_ANALOGI AI SOMATOSTATINEI
Somatostatina reprezinta un polipeptid, alcatuit din 14 aminoacizi, si este secretata in multe din tesuturile organismului,
dar mai ales in hipotalamus si mucoasa intestinaIa.
Somatostatina sintetizata la nivel digestiv, scade secretia gastrica de acid clorhidric si de pepsinogen, in special prin
inhibitia eliberarii de gastrina de la nivelul celulelor "G" antrale.
Reduce, de asemenea, secretia pancreatica de insulina si glucagon.
Scade secretia intestinala de apa si electroliti si inhiba eliberarea de hormoni la acest nivel (colecistokinina, secretina, VIP
si motilina).
In general, are efect inhibitor asupra contractilitatii musculaturii netede intestinale.

Datorita duratei sale de viata foarte reduse (tl/2 1-3 minute), se utitlizeaza un analog - octreotidul (un peptid format din 8
aminoacizi), cu proprietati identice cu ale somatostatinei, dar cu un timp de actiune mult mai lung (tl/2 50 minute).
Costul ridicat si administrarea strict parenterala, fac ca octreotidul sa fie folosit doar in situatii deosebite, cum ar fi sindromul
Zollinger-Ellison. (Indicatia sa, de baza, fiind sindroamele carcinoide, unde reduce secretiile endocrine aberante).
B. ANTIACIDE
Antiacidele sunt substane care neutralizeaz hiperaciditatea gastric ceea ce determin scderea aciunii erozive a
acidului clorhidric i diminuarea activitii pepsinei. Antiacidele se clasific n sistemice i nesistemice n funcie de absorbia lor
din tractul gastrointestinal.
Celulele parietale gastrice secreata circa 140 mEg de acid clorhidric pe zi, pH-ul normal al sucului gastric fiind sub 1.
Ritmul secretiei variaza foarte mult pe parcursul zilei, de la circa 3-mEg/h in conditii bazale, la circa 20-40 mEg/h prin
stimulare maximala.
Mecanismul de actiune al antiacidelor const in neutralizarea acidului clorhidric existent in stomac, aceste substante
continand in molecula lor un cation cu caracter bazic.
In plus, cresterea pH-ului peste 4 determina blocarea transformarii pepsinogenului in pepsina, iar cresterea peste 7,
determina inactivarea enzimei.
Evacuarea gastrica, in general, nu este infuentata de antiacide, desi compusii pe baza de aluminiu inhiba motilitatea
fibrelor musculare netede.
Sunt utilizate, in special, in terapia ulcerului de tip duodenal, care se asociaza aproape intotdeauna de hipersecretie si
hiperaciditate.
De asemenea, esofagita de reflux beneficiaza de tratament cu antiacide, pentru ca o crestere a pH-ului antral peste 3,5
determina si o intensificare a tonusului cardiei, cu reducerea regurgitarii gastro-esofagiene (la care se asociaza, evident si o
diminuare a efectului iritant al lichidului gastric, mai putin acid, asupra mucoasei esofagului).
Hemoragiile digestive superioare de origine ulceroasa si ulcerele de stress sunt si ele tratate cu antiacide, cresterea pH-ului
sczand activitatea proteolitica a pepsinei.
Se trateaza, in mod obligatoriu, cu antiacide in doze mari, sindromul Zollinger-Ellison, caracterizat
printr-o secretie imensa de acid clorhidric si prin numeroase leziuni ulceroase.
In cazul refluxului duodena-gastric, sarurile biliare aflate in duoden, determina ulcerarea mucoasei gastrice, efect cu atat mai
putemic, cu cat acestea se afla in stare neionizata, deci in mediu acid. Administrarea de antiacide le scade ionizarea si, in plus,
creste tonusul piloric.
0 serie de medicamente, apartinand acestei clase, cum ar fi compusii pe baza de aluminiu, pot actiona ca sisteme tampon de
pH. Astfel, hipersecretia reflexa gastrica, ce apare in mod normal, ca raspuns la actiunea antiacida, nu induce si o scadere
semnificativa a pH-ului.
Compusii pe baza de calciu au si efect protector asupra mucoasei intestinale inflamate.
Antiacidele se pot imparti in:
absorbabile, care la doze mari sunt capabile sa genereze alcaloza sistemica, fiind denumite, de aceea si sistemice si
neabsorbabile sau nesistemice.
Alcaloza, alaturi de hipersecretia compensatoare gastrica, aparuta ca raspuns la actiunea antiacida (mediata, in special, prin
hipersecretie retlexa de gastrina), reprezinta principalele dezavantaje ale acestei clase de medicamente.
Antiacidele se administreaza, in general, la 1 2 ore dupa mesele principale, pentru a neutraliza hipersecretia postprandiala si o
doza seara, inainte de culcare, pentru a contracara hipersecretia nocturna.
Cand tratamentul antiulceros asociaza administrarea de antiacide si antihistaminice H2, este necesar ca antihistaminicele sa fie
administrate la cel putin o ora dupa antiacide (ele fiind inactivate in mediu alcalin). In acelasi timp, antiacidele trebuie
administrate la cel putin 6 ore dupa antihistaminice (pentru ca in acest rastimp secretia acida este inhibata de antihistaminice si,
deci, efectul neutralizant este inutil).
_BICARBONATUL DE SODIU
Bicarbonatul de sodiu, este un antiacid cu aciune rapid, intens dar de scurt durat (1g neutralizeaz 12mEq HCI).
Neutralizeaza rapid si intens acidul clorhidric gastric:
NaHCO3 + HCI

NaCI + H2CO3

Determina insa, hipersecretie gastrica compensatoare, ceea ce-i limiteaza utilizarea ca monoterapie.
La doze mari, determina alcaloza sistemica (fiind un antiacid absorbabil), cu alcalinizare consecutiv a urinii, sindrom
"calciu-alcali", si balonari abdominale, uneori importante, prin cantitatile mari de bioxid de carbon rezultate in urma disocierii
acidului carbonic.
H2CO3
H2 O+ CO2
Contraindicaii: In insuficiena cardiac, HTA i insuficiena renal, datorit coninutului crescut de sodiu.
Doze: pentru efect antiacid gastric 0,5-4 g o dat; a nu se depi 16 g/ zi, iar pentru vrste naintate 8 g/ zi. Obisnuit se
administreaza cate 1 g odata, in asociere cu un alt antiacid. Nu trebuie utilizat cronic.
_COMPUSII PE BAZA DE ALUMINIU
Compuii de aluminiu utilizai ca antiacide sunt reprezentai de: hidroxidul de aluminiu, oxid de aluminiu carbonatul de
aluminiu i fosfatul de aluminiu. Pe lng aciunea de neutralizare a aciditii gastrice ar avea i efect de stimulare a
producerii de PGE2.
Compusii de aluminiu neutralizeaza mai lent si mai putin intens acidul clorhidric, dar mai durabil, acestia avand si
capacitatea de tampon de pH.
Fac parte din antiacidele neabsorbabile.
In plus, sunt capabili sa fixeze pepsina si sarurile biliare (in cazul refluxului duodeno-gastric).
Eficacitatea tratamentului diminua insa odata cu durata terapiei.
Dupa ce initial reactioneaza cu acidul clorhidric, formand clorura de aluminiu (Al3+ 3HCI- AICI3 + 3H+), compusii de aluminiu se
transforma, in timpul pasajului intestinal, in carbonati si fosfati, insolubili, cu efect constipant.
Un gram de gel uscat de HAL, echivalent cu 500 mg. oxid de Al neutralizeaz 7,5 mEq de acid n 60 minute. Puterea
neutralizant variaz cu preparatul,scade pe msura nvechirii lui i scade la cldur (prin deshidratare). Formele lichidiene
permit o mai rapid reacie cu acidul. Produsele alimentare scad puterea de neutralizare.
Al trivalent inhib motilitatea gastro-intestinal, ntrziind golirea stomacului i provocnd constipaie. Ionii de Al
interacioneaz cu proteinele i au aciune astringent ce contribuie la efectul constipant. La nivelul stomacului aciunea
astringent este cauz de iritaie manifestat prin grea i vom. In intestin formeaz fosfat de Al insolubil, ce se elimin.
Hidroxidul de aluminiu poate produce ca efecte adverse constipaie (ce poate fi contracarat prin asociere cu compui de
magneziu), obstrucie intestinal la btrni, carena fosfatic (prin legarea fosfailor din intestin). Micoreaz disponibilitatea
pentru absorbie a unor medicamente ca: tetraciclina, unele sulfamide, indometacina, digoxina, propranololul. Doza terapeutic
pentru o dat este de 5-30 ml gel n suspensie apoas sau 0,5 g gel uscat.
In tratamentul ndelungat se produce caren fosfatic cu osteoporoz, hipercalciurie i nefrolitiaz secundar. Srurile
insolubile de acizi grai cu Al pot forma concreiuni care se elimin prin scaun i rareori produc obstrucie intestinal. Ionii de Al
se absorb n cantiti reduse din intestinul subire, realiznd concentraii detectabile. La bolnavii cu insuficien renal depozitele
tisulare de Al cresc; au fost semnalate cazuri de encefalopatie prin intoxicaie acut cu Al.
Interaciuni: biodisponibilitatea urmtoarelor medicamente este sczut cnd se asociaz cu HAL: izoniazid, sulfadiozin,
tetraciclin, indometacin, clorpromazin, propranolol, anticolinergice. Biodisponibilitatea diazepamului este crescut.
Prezentare: gel n suspensie apoas 5-30 ml; gel uscat 0,56 mg o dat; Preparatele sunt utilizate cu oxid de Al i carbonat
bazic de Al. Coniuntul n Al2O3 este de 4% n suspensii i 47% n gel uscat. Dozele recomandate pentru o dat sunt 5-30 ml
gel n suspensie sau 0.5-1 g gel uscat.
Carbonat bazic de aluminiu, glicinatul de aliminiu, fosfatul de aluminiu au proprieti asemntoare hidroxidului de aluminiu.
Fosfatul de aluminiu poate crete fosfatemia dac este administrat timp ndelungat la bolnavi cu insuficien renal.
_COMPUSII PE BAZA DE MAGNEZIU
Compuii de magneziu: carbonatul, hidroxidul, oxidul de magneziu (magnezia usta), si silicatul de magneziu au
proprieti antiacide marcate iar trisilicatul de magneziu are efecte mai slabe, mai lente dar de durat mai lung.
Neutralizeaza rapid si intens acidul clorhidric,cu formare de clorura de magneziu:
Mg2+ + 2HC I
MgCl2 + 2H+
Ionul de Mg2+ scade si eliberarea de gastrina (blocand hipersecretia reflexa acida) si are si o actiune anticolinergica
(blocheza eliberarea de acetilcolina din terminatiile colinergice), reducand secretia stimulata prin vag).

Compusii de magneziu nu se absorb, dar fiind hidrosolubili (nu toti), retin prin mecanism osmotic un echivalent de apa,
crescand volumul continutului intestinal, cu efect laxativ, la doze antiacide (0,25 1 g o data).
Ca reacii adverse antiacidele pe baz de magneziu produc frecvent diaree osmotic (pot determina dezechilibre
hidroelectrolitice) i uneori hipermagneziemie cu consecine severe la bolnavii cu insuficien renal (grea, vrsturi,
hipotensiune arterial, deprimare respiratorie, deprimarea activitii reflexe, com).
1. Hidroxid de Mg este un antiacid cu aciune nesistemic intens, rapid i de durat relativ scurt.
Aciune: capacitate de neutalizare n 30 minute: 34 mEq acid pentru 1 g hidroxid de Mg. Administrat n exces crete pH-ul
gastric la 8-9. In intestin formeaz fosfat i bicarbonat de Mg, sruri insolubile care se elimin prin scaun. La persoanele
normale nu se produce alcaloz, dar urina poate deveni alcalin. Mg bivalent din intestin acioneaz osmotic, atrage apa,
mrete coninutul intestinal i crete reflex peristaltismul cu consecine laxative. Poate interveni i o stimulare direct a
secreiei i motilitii intestinale. O mic parte din Mg ( 5-25%) se absoarbe, fr s provoace efecte sistemice, deoarece se
elimin renal. In prezena insuficienei renale Mg se acumuleaz n cantiti toxice, provocnd fenomene de deprimare central.
Hidroxidul i ceilali compui de Mg scad biodisponibilitatea digoxinei i a tetraciclinei.
Prezentare: suspensie apoas de hidroxid de Mg (laptele de magneziu) n doz de 5-15 ml i pulberea de Mg 500-750 mg
o dat.
2. Oxid de Mg formeaz n ap hidroxid de Mg, acionnd ca atare. 1 g reacioneaz cu 8-20 mEq acid n decurs de 30
minute. Este indicat 250 mg-1 g ca antiacid sau 2-5 g ca laxativ.
3.Carbonat de Mg este antiacid mai slab, mai lent i mai durabil. Elibereaz n stomac CO2 ce poate da senzaie de
greutate epigastric. Ca i ceilali compui Mg, poate fi cauz de intoxicaie cu Mg n insuficiena renal.
Dozare: 250mg-1g ca antiacid; 2-5g ca laxativ.
4.Trisilicat de Mg este un antiacid puin activ; nu ridic pH-ul la valori mai mari de 3. Are efect lent i durabil. In doze mari
are efect laxativ.
Reacii adverse: rar face concreiuni intestinale; Mg absorbit d fenomene toxice la bolnavi cu insuficien renal; exist
cazuri de calculoz renal silicic n tratamentul ndelungat.
Doze: 0,5-2g o dat.
_CARBONATUL DE CALCIU
Se folosete carbonatul de calciu (creta preparat) cu aciune antiacid rapid, intens i prelungit n doz de 1-2g o
dat, asociat frecvent cu alte antiacide.
Efectul antiacid este insa urmat de o hipersecretie acida prin stimularea eliberarii gastrinei din celulele "G" de catre Ca2+.
Are efect protector supra mucoasei digestive ulcerate.
Este o substant partial absorbabil, putnd insa genera, la doze mari, sindromul calciu-alcalin.
Clorura de calciu, formata in stomac (CaCO3 + 2HCl CaCl2 + H2CO3), este transformata in intestin in carbonati si
fosfati, insolubili si neabsorbabili, cu efect constipant. Este, in general, asociat cu un compus de magneziu, care inhiba
hipersecretia reflexa mediat prin gastrina si care are, in acelsi timp si un efect anticonstipant. Se administreaza cate 1-4 g /zi.
Utilizarea ndelungat de doze mari poate produce hipercalcemie cu consecine renale (agravarea insuficienei renale,
formarea de calculi renali), neurologice i posibilitatea apariiei "sindromului lapte-alcali".
C. ANTIULCEROASE CITOPROTECTOARE
Medicamentele protectoare ale mucoasei gastrice i leziunii ulceroase acioneaz prin protejarea direct a mucoasei sau
prin favorizarea factorilor fiziologici de protecie i aprare local.
Mecanismele de aparare ale mucoasei gastrice constau in:
secretia de mucus si de bicarbonat (mucusuI gastric blocheaza retrodifuzia ionilor de hidrogen si a proteinelor cu masa
moleculara mare, cum este pepsina, dinspre lumen catre celulele epiteliale);
regenerarea rapida a epiteliului mucoasei gastrice;
mentinerea unui flux sanguin normal in peretele stomacului.

10

_SUCRALFATUL
Sucralfatul este un sulfat de aluminiu-zaharoz care se combin cu mucinele din compoziia mucusului, formnd un
gel cu proprieti protectoare. Are n plus aciune antipeptic i stimuleaz producerea de prostaglandine de ctre mucoasa
gastric, ceea ce duce la creterea secreiei de mucus protector.
Sucralfatul se leaga puternic de proteinele de la nivelul nisei ulceroase, realizand un strat protector, durabil, impotriva atacului
clorhidropeptic.
Efectul su nu este influentat de antiacide sau de ingestia de alimente. Ader de leziunea ulceroas formnd o ptur
protectoare; leag H i i mpiedic retrodifuzia, leag pepsina i srurile biliare i crete secreia de PG E2, consecutiv este
redus
0 varietate intrega de alte actiuni ale sucralfatului concura la efectul sau citoprotector:
fixeaza sarurile biliare, implicate in geneza ulcerului, in cazul refluxului duodeno-gastric,
are efect adsorbant pentru pepsina,
stimuleaza secretia de prostaglandine,
stimuleaza productia locala de factori de crestere,
inhiba, dar in mica masura, dezvoltarea Helicobacter pylori.
Dozele uzuale sunt mari: 2-10 g/zi.
Reactiile adverse apar rareori si se reduc la simptome de natura digestive, (constipaie). Sucralfatul poate reduce
absorbtia intestinala, prin chelare, a unor medicamente: tetraciclina, fenitoina, digoxina, ketokonazol, cimetidina s.a., fiind de
preferat administrarea acestora cu cel rutin 2 ore inaintea sa.
_CARBENOXOLONA
Carbenoxolona este sarea sodic a hemisuccinatului de enoxolon (constituent al rdcinii de licviriia).
Este un principiu activ, cu structura steroidica, extras din radacina de Licviritie.
Ea determina cresterea continutului de glicoproteine din alcatuirea mucusului gastric (direct sau prin stimularea sintezei
locale de PGE2 si PGI)si inhiba actiunea pepsinei.
De asemenea, se pare ca stimuleaza refacerea epiteliului gastric si previne retrodifuzia ionului de H+.
Eficacitatea carbenoxolonei in tratamentul ulcerului peptic este moderata.
In ceea ce priveste reactiile adverse, cea mai importanta este actiunea de tip mineralocorticoid (datorata structurii sale
sterolice), cu retentie hidrosalina, hipertensiune arteriala (HTA) s, eventul, hipokalemie.
Administrare: oral 100 mg de 3 ori pe zi dup mese, n prima sptmn i 50 de mg de 3 ori pe zi dup mese, alte 3
sptmni.
Reacii adverse: efecte de tip mineralocorticoid de tip retenie hidrosalin la doze mari, la btrni i la bolnavi
cardiovasculari, cu: cretere n greutate, edeme, HTA, scderea potasemiei.In acest caz se vor controla tensiunea i potasemia,
diet hiposodat, evitarea antiacidelor cu sodiu. Nu se face tratament de lung durat. Efectele mineralocorticoide se datoresc
aciunii unor receptori intracelulari la nivelul rinichiului i altor esuturi. Spironolactona ce antagonizeaz efectul
mineralocorticoizilor, acionnd intracelular, mpiedic att reaciile adverse, ct i efectul antiulceros.
Interaciuni cu triamterenul i amiloridul( ce au aciuni inverse aldosteronului, exercitate la nivelul membranei celulare) nu
au fost precizate.
_COMPUSI PE BAZA DE BISMUT
Srurile de bismut, dintre care cea mai utilizat este subcitratul de bismut
Se folosesc si carbonatul, fosfatul, citratul de bismut. Indicaii: pansamente ale mucoasei gastro-intestinale; protejarea
mucoasei lezate, la care ader, fa de agresuiunea clorhidropeptic.
Sarurile de bismut formeaza cu proteinele din zona nisei ulceroase un strat de proteinat de bismut, ce protejeaza impotriva
actiunii clorhidropeptice sI care blocheaza retrodifuzia ionilor de hidrogen, dinspre lumen spre mucoasa.
Eficacitatea este comparabila cu cea a antihista minicelor H2
Compusii de bismut au si efect antibacterian, fata de Helicobacter pylori. Unii autori considera ca spre acesta este
principalul mecanism de actiune, reponsabil de efectul antiulceros al clasei.
Sarurile partial solubile (carbonatul, fosfatul de bismut etc.) pot genera, cand sunt administrate in doze mari, encefalopatia
bismutica, caracterizata prin mioclonii, convusii tonico-clonice, urmate de coma si exitus.

11

Cel mai utilizat compus este subcitratul de bismut, in doze de 100-300 mglzi, administrat in timpul meselor principale.
1. carbonat bazic de bismut (bismuth subcarbonate) si azotat bazic de bismut (bismuth subnitrate) -se iau pe stomacul gol 5g
de 3ori/ zi.
Reacii adverse: eficacitatea este controversat; genereaz constipaie; coloreaz scaunul n negru prin sulfura de bismut
care se formeaz n intestin; dozele mari (peste 20g) au efect laxativ; fenomene toxice n caz de insuficien renal sau sindrom
subocluziv cu astenie, cefalee, tulburri de echilibru, dificultate de concentrare, tulburri de somn; poate dezvolta o intoxicaie
grav (encefalopatie mioclonic) cu mioclonii exacerbate de stimuli externi sau tulburri psihice care sunt reversibile la oprirea
medicaiei-pot avea evoluie sever cu com i deces; azotatul bazic de bismut poate determina o intoxicaie cu nitrii cu
methemoglobinemie i colaps (n doze mari, mai ales la copii sau n obstrucie intestinal).
2.subcitrat de bismut coloidal (DE-NOL).
Este un preparat de bismut coloidal eficace ca antiulceros.
Aciune: este lipsit de toxicitate sistemic i are eficacitate mai mare sau egal cu a cimetidinei. Formeaz o ptur
protectoare pe leziunea ulceroas, avnd afinitate pentru resturile proteice de la suprafaa leziunilor, de care ader rezultnd un
depozit cristalin cnd pH-ul este acid. Stimuleaz secreia de mucus, inhib pepsina i crete formarea PG E2. Are aciune
antimicrobian fa de germenii Campylobacter pylori, care sunt asociai local gastritei i ulcerului.
Doza: sub form de soluie tamponat, coninnd echivalentul a 120 mg bioxid/ ml. Se administreaz 5 ml cu de or
nainte de mese i la 2 ore dup ultima mas. Nu se d concomitent cu lapte i alte antiacide pentru c interfer cu aciunea sa
local.
Reacii adverse: n general bine tolerat; pot aprea pigmentarea brun a mucoasei bucale i a scaunului reversibila
ANALOGI AI PROSTAGLANDINELOR
Analogii prostaglandinelor, de tipul misoprostol (derivat de sintez al PGE1), i enprostil (analog sintetic al PGE2)
acioneaz ca inhibitori ai secreiei de acid clorhidric (prin acionarea receptorilor prostaglandinici de la nivelul celulelor
parietale) i protectoare ale mucoasei (prin creterea secreiei de mucus i de bicarbonat i mbuntirea microcirculaiei
locale).
Prostagalandinele E2 si I2 sunt principalele PG sintetizate la nivelul mucoasei gastrice. Ele inhib secreia de acid
clorhidric, prin fixarea pe receptorii prostaglandinici de pe celulele parietale (blocand calea AMPc-dependent de activatea a
pompei de protoni, care este stimulat de histamin). De asemenea, cresc secreia de mucus i bicarbonat, prin legare de
receptorii specifici de pe membrana celulelor epiteliale superficiale.
Particip i la meninerea unei perfuzii sanguine normale in peretele gastric.
Antiinflamatoarele nesteroidiene - ANS (care inhib ciclooxigenaza 1 i 2 COX1 i COX2) i antiinflamatoarele
steroidiene (care inhiba COX2) blocheaz sinteza de PG din acid arahidonic, motivandu-se astfel efectul ulcerogen aI acestor
medicamente.
Datorita duratei de viaa reduse a PG naturale, se utilizeaz analogi ai acestora, care dein o aciune mai prelungit:
analogi ai PGE1: - misoprostol, rioprostil; analogi ai PGE2: - enprostil, arbaprostil, trimoprostil.
Efectele adverse sunt multiple: diaree, crampe abdomonale, tahicardie, valuri de caldura s.a.
Sunt indicati la pacientii ulcerosi care necesita tratament cu ANS in cantitati mari, pentru alte afectiuni, in doze de 100300 g de 3-4 ori/zi.
E. SUBSTANTELE CU ACTIUNE ANTIBACTERIAN FATA DE HELICOBACTER PYLORI
elicobacter pylori (Campilobacter pylon) este un bacil gram negativ, care colonizeaz epiteliul gastro-duodenal imediat
sub stratul de mucus.
Microorganismul determin o reacie inflamatorie local, favorizand agresiunea cIorhidropeptica i, implicit, formarea leziunii
ulceroase.
Se pare c este implicat i n geneza limfomului i adeno-carcinomului gastric.
Sensibilitatea microorganismului la antibiotice este scazut.
Deoarece bacilul devine rapid rezistent este recomandat o terapie ce asociaz de obicei dou - trei medicamente, de
exemplu subcitratul de bismut coloidal (De-nol - 120 mg de 4 ori/zi) cu metronidazol (250 mg de 3 ori/zi), un antibiotic
(tetraciclin, amoxicilin sau claritromicin) sau omeprazol cu amoxicilin (sau eritromicin).

12