TERASELE DE LA BAALBEK

Examinand credintele romane si grecesti, ne intoarcem in Sumer, ajungem inapoi

la Gilgamesh si cautarea Nemuririi in Padurea Cedrilor (actualul Liban), la raspantia lui
Ishtar, desi in teritoriul lui Adad, locul era in jurisdictia lui Shamash (vezi Enuma Elis),
si uite asa ajungem la triada originala a acestor credinte: Adad, Ishtar si Shamash.
Putini se mai indoiesc astazi ca grecii erau la curent cu epopeea lui Ghilgamesh. In
a lor investigare asupra originilor cunostiintelor umane si transmiterea acestora prin
mituri intitulata Hamlets Mill, Giorgio de Santillana si Hertha von Deschend au aratat
ca Alexandru cel Mare a fost o replica a lui Ghilgamesh. Dar, chiar si mai devreme, in
epopeea homerica Odiseea, Ulise urmase acelasi drum dupa ce isi faramase corabia dupa
intoarcerea din lumea inferioara a lui Hades. Ulise si oamenii sai au ajuns intr-un loc
unde au mancat vitele zeului Soare, fiind ucisi de catre Zeus. Ramas singur, Ulise a
ajuns la insula Ogiana locul secret de dinainte de Potop, IAR acolo zeita Calypso l-a
tinut si l-a ingrijit si a vrut sa il ia de sot. Pentru asta, voia sa-i acorde nemurirea, ca sa
nu imbatraneasca niciodata. Dar Odiseu i-a refuzat avansurile, la fel cum Ghilgamesh
refuzase oferta lui Ishtar.
Henry Seyrig, care, in calitate de director al Antichitatilor Siriene, si-a dedicat
intreaga viata studierii platformei de la Baalbek, a descoperit ca, grecii performau aici
mistere, in care Viata de apoi era reprezentata ca Nemurirea umana, o identificare cu
zeii, obtinuta prin ridicarea la cer a sufletului. Grecii, conchide el, asociau acest loc cu
eforturile omului de a obtine Nemurirea. Era acesta locul din Muntii Cedrilor unde
mersese Ghilgamesh prima data impreuna cu Enkidu?
Pentru a da un raspuns definitiv, trebuie sa analizam trasaturile locului: romanii si
grecii si-au construit templele pe o platforma ridicata ce existase din vremuri mult mai
vechi, o platforma construita din blocuri de piatra, groase, lipite atat de strans intre ele
incat nimeni nu a reusit nici pana astazi, sa patrunda dedesubtul ei si sa studieze
camerele, tunelurile si celelalte substructuri ascunse. Faptul ca acestea exista nu se
bazeaza numai pe argumentul ca toate templele grecesti aveau asemenea ascunzisuri sub
podea.
Georg Ebers si Hermann Guthe afirma ca un localnic arab a intrat in ruine in
coltul sud-estic, printr-un tunel boltit, asemenea celui de metrou, sub marea platform;
doua dintre aceste tuneluri merg paralel unul cu altul, de la est la vest, si sunt traversate
in unghi drept de un altul, de la nord la sud. Inauntru era intuneric bezna, spart ici colo
de stranii lumini verzi ce proveneau de la niste nise misterioase ferestre cu dantela.
Iesind din tunelul de aproximativ 165 de metri, ei au descoperit ca au ajuns sub zidul de
nord al Templului Soarelui, pe care arabii il numesc Dar-As-Saadi, adica Casa Supremei
Binecuvantari. Arheologii germani au afirmat ca platforma este construita pe niste tunele
uriase, insa ei s-au ocupat doar de maparea structurii superioare.
O misiune arheologica franceza condusa de Andre Parrot in anii 20 a confirmat
existenta labirintului subteran, insa nu a reusit sa penetreze partile ascunse ale acestuia.
Cand platforma a fost gaurita, s-au descoperit dovezile existentei tunelurilor. Templele au
fost ridicate pe o platforma inaltata la aproape 11 metri inaltime. In functie de teren, este

pavata cu pietre a caror lungime variaza intre 4,5 metri si 11 metri, cu o latime de 3,5
metri si o grosime de aproximativ 2,5 metri.
Nimeni nu a incercat sa calculeze cantitatea de pietre necesare, care probabil ca ar
surclasa de departe Marea Piramida egipteana. Cine a ridicat aceasta platforma a acordat
o foarte mare atentie coltului nord-vestic, locul unde se afla templul lui Jupiter/Zeus. Cei
peste 18.000 metri patrati ai templului stau pe un podium care cu siguranta avea ca scop
suportarea unor greutati uriase. Construit strat pe strat din pietre uriase, podiumul ajunge
la cca. 9,5 metri peste nivelul curtii din fata si la aproape 15,5 metri deasupra solului in
partile nordica si vestica. Pe partea sudica, unde mai exista inca sase din coloanele sale,
se pot vedea cu claritate straturile alcatuite din pietre imense, uriase. Mai jos, in partile de
jos ale podiumului, unele pietre sunt si mai mari. De departe, si mai masive sunt blocurile
de piatra din partea vestica a podiumului, alcatuit din pietre ciclopice, unele blocuri
masurand si 11 metri lungime si aproape 5 metri grosime.
Fiecare bloc reprezinta cca. 1.800 de metri cubi de piatra si cantaresc mai mult de
500 de tone. Oricat de mari ar fi aceste blocuri (spre comparatie, cel mai greu bloc de
piatra din Marea Piramida cantareste aproximativ 200 de tone) nu sunt cele mai mari
utilizate aici de adevaratii constructori. Stratul central, situat la cca. 8 metri deasupra
bazei, este alcatuit din blocuri si mai mari. Observatorii le-au numit gigantice,
colosale, uriase. Istoricii antici le-au numit Trilithon.
In partea vestica a podiumului se afla la vedere, unul langa altul, blocuri de piatra
UNICE in lume. Taiate precis si potrivite perfect, fiecare dintre cele trei blocuri are peste
22 metri lungime cu laturi de 4,5 si 5 metri. Fiecare dintre ele reprezinta mai bine de
3.600 de metri cubi de granit si cantaresc peste 1.000 de tone!!!!! Pietrele pentru
platforma au fost prelucrate local, insa blocurile uriase au fost cioplite, taiate si prelucrate
in alta cariera situata intr-o vale la aproape un kilometru sud-vest de incinta sacra.
De altfel, acolo dai peste o priveliste si mai uluitoare decat a Trilithonului. Partial
ingropat in pamant se afla inca unul dintre blocurile de granit ciclopice, parasit in situ.
Complet format, taiat perfect, cu doar o linie subtire legandu-l de masivul stancos, are 25
de metri lungime si 6 pe 5 metri latime si grosime. O persoana urcata pe el pare o
musculita pe un cub de gheata. Cantareste dupa cele mai moderate aprecieri cca. 1.200 de
tone. Majoritatea cercetatorilor considera ca acest bloc urma sa fie carat asemenea
suratelor sale in incinta si utilizat la extinderea terasei dinspre nord.
Oriunde urma sa fie plasata ramasita acestui bloc, ea reprezinta o dovada muta a
imensitatii si unicitatii platformei si a podiumului. Interesant este ca nici pana astazi nu
exista vreun mecanism capabil sa ridice o astfel de greutate de 1.000-1.200 de tone, ca sa
nu mai vorbim de transportarea ei pe o vale, dintr-o zona muntoasa, si de plasarea fiecarui
bloc intr-o pozitie precisa, mult deasupra solului. Nu exista urme de rampa sau orice alta
lucrare care sa sugereze, fie si vag, modul de transportare al acestor megaliti. Si totusi, in
vremurile acelea s-a putut. Dar cum ?