Piramidele de la Gizeh http://hss.albertlea.k12.mn.us/humanities/slides/unit01/image05.

jpg

- construite la câteva sute de ani după piramida în trepte de la Saqqara

- piramidele – aranjate pe axa Nord – Sud
- cea nordică – Cheops
- mijloc – Kefren
- sudică – Mikerinos
- feţele piramidelor – placate cu granit; alţii susţin ca erau acoperite cu calcar de Tura şi
aur

Piramida faraonului Cheops – 2589 – 2566

- fiul lui Snefru

- şi-a mutat reşedinţa regală la marginea nordică a oraşului Memphis, Gizeh
- aici şi-a construit şi mormântul – „Marea Piramidă” – care a devenit centrul unui amplu
sit funerar cu mastabe ale membrilor clasei superioare
- arhitect: probabil Hemium - nepotul regelui şi al faraonului Snefru
- construita din aprox. 2,3 milioane de blocuri de calcar, fiecare cântărind între 2,5 – 15
tone – fără îndoială, este cea mai masivă structură construită în urmă cu 4500 de ani
- baza: pătrat cu lungimea de 230,3 m şi înălţimea originală de 146,6m; astăzi: 137 m.
- placată cu calcar de Tura
- plăcile au fost demontate de musulmani în 1356 şi folosite pentru construcţia de moschei
şi fortăreţe în Cairo
- Amenhemet I, de asemenea, folosise piatră din complexul de la Gizeh pentru piramida lui
din Lisht
- Intrarea în piramidă: pe faţa nordică
- camera de intrare - plafon ascuţit
- în complexul piramidal: cinci încăperi subterane (două la sud şi trei la est de piramidă)
destinate depunerii bărcilor cu care, potrivit credinţelor egiptene, faraonul naviga pe bolta
cerească în fiecare zi
- în sec. V î.e.n, istoricul Herodot scria că, atunci când a vizitat Egiptul, i s-a povestit că
ridicarea marii piramide a durat 20 de ani şi că a fost nevoie de 100 000 de oameni, care
lucrau cate trei luni pe an. Noile descoperiri arheologice îl contrazic pe Herodot;
arheologul Mark Lehner a descoperit, în jurul marii piramide, un oraş care a a dăpostit
aproximativ 18 000 de lucrători. Dovezile au scos la iveală că nu era vorba de sclavi, ci
probabil fermieri care munceau în schimburi. Unii dintre ei plecau acasă la sfârţitul zilei
de muncă
- s-a descoperit, de asemenea, că muncitorii începuseră să-şi construiască, şi ei, morminte
în formă de piramidă. Însă, în timp ce piramidele regale erau de mari dimesiuni şi

1
 construite din piatră, cele ale muncitorilor erau din cărămizi de lut şi aveau dimensiuni
mici.
http://www.guardians.net/hawass/articles/images/RoboticExploration/photo002_sm.jpg

 Templul mortuar
http://www.guardians.net/egypt/pyramids/GreatPyramid/images/GreatP3.gif
http://img1.photographersdirect.com/img/17494/wm/pd1812842.jpg

- mai mare ca dimensiuni decât templele precedente de acelaşi tip – 52,5x 40m – plan
rectangular; reia dispoziţia transversală şi longitudinală a templului din vale.
- pereţii erau din calcar; pavajul – bazalt şi alabastru
- avea o curte deschisă, delimitată de coloane din granit roşu (portic) – concept diferit de
cele anterioare
- o sală cu colonadă, cu pereţi „în trepte”, conducea către sanctuarul din spatele templului –
o încăpere rectangulară, lungă şi îngustă, în care se aflau cinci statui
- o combinaţie de curte înconjurată de coloane, care duce către sfânta sfintelor printr-o sală
cu coloane, apare în mod repetat în arhitectura templelor mortuare până în Perioada
Târzie.

 La est de piramidă – trei piramide mai mici, probabil mormintele femeilor din familia
regală
 La S-E – o piramidă – satelit, descoperită ân 1991; scopul său – deocamdată incert. Unii
consideră că era menită pentru îngroparea statuii faraonului
 La est, sud şi vest, piramida este înconjurată de mastabe – pentru familia regală, inclusiv
fiii faraonului; preoţii şi demnitarii erau îngropaţi la vest de piramidă

 Proporţiile marii piramide

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/3/32/Mathematical_Pyramid.svg/250px-
Mathematical_Pyramid.svg.png

- potrivit proporţiilor, se pare că egiptenii cunoşteau Secţiunea de aur. Proporţia între

înălţimea laturii piramidei şi jumătate din dimensiunea bazei este egală cu proporţia de
aur.
- nu se poate spune cu precizie dacă arhitectul a proiectat cu deliberare piramida folosind
proporţia de aur. Herodot povesteşte că un preot egiptean i-ar fi spus că piramida fusese
construită astfel încât aria fiecărei feţe să fie egală cu pătratul înălţimii sale – deci
proporţia de aur.

2
Piramida lui Kefren

- a doua piramidă ca dimensiuni din cele trei de la Gizeh

- Kefren – domnit între 2558 – 2532 î.e.n
- fiul faraonului Cheops
- lungimea laturii bazei piramidei (a pătratului de bază) = 215,5 m
- înălţimea originala = 143,4; acum: 136m
- pare mai înaltă decât piramid lui Cheops, deoarece este aşezată pe o zonă mai ridicată
- spre deosebire de structura interioară complexă a piramidei lui Cheops, aici sunt mult mai
puţine pasaje care conduc către camera subterană
- piramida era îmconjurată de un zid din calcar de Tura; distanţa între zid şi piramidă:
aprox. 10 m. Rezulta o mică curte, pavată tot cu calcar.

- interiorul piramidei: http://www.crystalinks.com/pyrmenkmap.gif

- surse scrise stau mărturie a faptului că o parte a învelişului piramidei a fost reutilizat de
către Ramses al II-lea pentru construcţia unui templu din Heliopolis.
O mare parte a fost folosită pentru construcţia unei moschei in Cairo, în 1356
- complexul piramidei e compus dintr-un templu mortuar, un templu „din vale” – pe malul
Nilului, cu doc pentru barcile care aduseau corpul faraonului defunct, Sfinxul si templul
Sfinxului. Un parcurs acoperit de 494 m lungime şi 5 lăţime leagă templul de sus cu cele
de jos, din vale.
- templul din vale al piramidei lui Kefren este cel mai bine păstrat din templele celei de-a
patra dinastii.
- templul mortuar al lui Kefren a rezistat mai bine vremurilor decât alte temple din Regatul
Vechi. Spre deosebire de temple similare din complexe unor piramide timpurii, în care
templul mortuar este adiacent piramidei faraonului, aici templul este despărţit de faţa
estică a piramidei prin curtea piramidei; construit din calcar local, îmbrăcat cu granit;
formă rectangulară, aşezată pe axa Est-Vest.
- intrarea în templu, venind de pe „culoarul” care urcă de la templul din vale (de la est)
duce către o sală de intrare cu doi pilaştri monolit din granit roz. Un coridor, care se
extinde de ambele părţi ale sălii, duce către două încăperi din granit la stânga intrării, şi
către patru alte săli placate cu alabastru pe partea dreaptă a intrării. Arheologii consideră
că aceste spaţii erau destinate depunerii statuilor păstrătoare ale ka-ului faraonului
Kefren, în cazul în care mumia sa ar fi fost deteriorată.
- sala de intrare duce către o altă sală cu 12 pilaştri identici cu cei din spaţiul intrării. Sala
are o formă unică în plan - derivată din triunghiul isoscel; echilateralele – în trepte
- fiecare dintre cele două capete ale bazei triunghiulare conduce către câte o încăpere
îngustă, în care se crede că se aflau statui ale faraonului

3
- din sala triunghiulară, printr-un coridor îngust se ajungea într-un spaţiu rectangular cu
zece pilaştri; urma o curte deschisă, rectangulară, pavataă cu alabastru, înconjurată de un
portic – pilaştri de de mari dimensiuni din granit susţineau acoperişul orizontal, din calcar
decorat cu reliefuri pictate în culori vii.
- la vest de curte – 5 capele – de fapt nişe elongate în care se aflau statui
- colţul sud-vestic al curţii deschise conducea, printr-un pasaj îngust, către sanctuarul de la
capătul vestic al templului
- templul este aşezat pe axa nord-sud, cu o uşă falsă pe peretele vestic, exact pe axa care
leagă axa centrală a templului de centrul piramidei
- acest templu conţine toate elementele care vor deveni standardul de bază pentru
următoarele temple mortuare: o sală de intrare, curte cu portic, cu coloane ample, nişe
pentru statuile faraonului, depozite şi un sanctuar intern
- in jurul templului – 5 încăperi subterane pentru barcile rituale – două la nord, trei la sud.

Sfinxul

 statuie uriaşă – 70 m lungime, 20 m înălţime; leu cu faţă umană; iniţial pictată în

culori vii
 atribuită lui Kefren; statuia probabil îl reprezintă pe faraon, şi exprima aspectul său
divin
 în afară de sfinx, complexul piramidei lui Kefren mai conţinea 58 de sculpturi,
inclusiv patru sfincşi colosali, depăşind 8.5 m lungime, şi care flancau , în perechi,
intrarea templului din vale

Piramida lui Mikerinos

 cea mai mică dintre cele trei; latura bazei = 104,6; înălţimea = 66,45 (astăzi, doar
62,2)
 nu a fost încheiată în timpul domniei lui Mikerinos, iar fii săi i-au continuat
construcţia
 spre deosebire de piramidele lui Cheops şi Kefren, aici camera mortuară se află în
subteran, în cea mai joasă dintre încăpererile piramidei
 structura de culoare (holuri) şi încăperi este mai complexă decât în piramida lui
Kefren
 pe latura sudică a zidului care înconjura piramida se află trei piramide de
dimnesiuni mici, dedicate probabil inmormântării membrilor feminini ai familiei
regale; acestea sunt amplasate în exteriorul zidului care înconjoară piramida
faraonului, şi sunt ordonate după axa est-vest.

4
  piramida estică a fost construită din calcar şi placată cu granit. Structura sa este
similară cu cea a unei piramide – satelit, destinată ka-ului celui defunct. În
interiorul acestei piramide a fost găsit un sarcofag de granit, iar templul mortuar
adiacent indică ca această structură fusese construită pentru înmormântare reginei
 celelalate două piramide fie sunt neterminate, fie au fost deliberat construite ca
piramide în trepte.
http://www.guardians.net/egypt/pyramids/Menkaure/images/image002.jpg

Templul funerar - la est de piramida faraonului

 neterminat la moartea sa, continuat de fiul faraonului, Shepseskaf
 holul de intrare de la est conducea probabil către o curte interioară

http://farm5.static.flickr.com/4154/5224579896_cd8976f5c8_z.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/44/Menkaure_mortuary_templ
e_after_siliotti.svg/417px-Menkaure_mortuary_temple_after_siliotti.svg.png

 un hol la intraree estică ducea, probabil, către o curte interioară cu pilaștri.

 zidul interior al curții – probabil placat cu cărămizi de lut nears, văruite șidecorate
cu scene pictate după moartea lui Mikerinos
 în partea vestică a templului - o colonadă cu două rânduri de pilaștri conducea
către o sală lungă dedicată ofrandelor
 în interiorul templului – o statuie de mari dimensiuni a faraonului, amplasată
inițial pe axul central al templului, astfel încât spiritul faraonului să poată privi
către lumea celor vii.
 partea sud-vestică a templului mortuar a rămas neterminată

- O structutră unică, documentată de scriitorii din antichitate, este templul mortuar de lângă
piramida faraonului Amenemhet III de la Hawara, așa-numitul ”Labirint”. Herodot îl
descrie ca pe structură cu două niveluri, având 3000 de încăperi, dintre care unele
subterane. Acesta povestește ca nu i s-a permis accesul în camere subterane, preoții
spunând că acolo se aflau mormintele regilor care construiseră labirintul, cât și al
crocodililor sacri.
- plafoanele și pereții, potrivit descrierilor, erau de piatră; pereții – acoperiți cu frize;
fiecare curte – marmură albă, portic cu coloane;
- trecerile dintre curți și încăperi, coridoarele cu colonade și parcursul între acestea, camere
și curți i s-au părut lui Herodot, prin complexitatea lor, ”un infinit miracol”.
- potrivit scrierilor lui Pliniu, acest labirint a fost modelul celui construit de Dedalus pentru
regele Minos in Knossos, Creta.

5
 Morminte săpate în stâncă

In timpul Regatului Nou - au fost adăugate morminte în necropola ascunsă, săpată în

calcarul reliefului stîncos din împrejurimile Tebei, pe malul vestic al Nilului.
Regiunea de la vest de Teba a fost aleasă, probabil, deoarece calcarul din zonă era ușor de
extras din cariere, iar prezența muntelui sfânt El Qurn, care domină peisajul, era perceput ca
domeniu al zeiței Mertesger (trad. egipt. : ”cea care iubește linistea”), protectoarea mormintelor.
- dealul El Qurn are formă piramidală, ceea ce îl asociază cultului solar.
Având in vedere necesitatea ascunderii mormintelor regilor, Ineni, arhitectul care a proicetat
mormântul lui Tutmoses I, a conceput o nouă metoda de ”construcție”: săparea în stâncă a
mormântului și amplasarea templului funerar în altă zonă.
- în realitate, Ineni continuă tradiția piramidelor, doar că de data aceasta nu este vorba de
piramide construite de om, ce de piramide naturale – deal în formă de piramidă.
- marea majoritate a mormintelor descoperite au intrări false sau camere mortuare false –
pemtru inducere în eroare a hoților.
- mormintele săpate în stâncă ale regilor și reginelor – împodobite cu reliefuri și picturi
reprezentând scene din existența zilnică a defunctului și din viețile zeilor și pline de
diverse bogății – piese de mobilier, bijuterii prețioase și bărci ritualice, a căror menire era
să poarte defunctul în lumea de dincolo.
- pe pereții mormintelor – texte care însoțeau defunctul în călătoria sa.

 Planurile mormintelor persoanelor regale din dinastia a 18- a au, în general, formă de L,
cu încăperea funerară în formă de cartuș (formă între cerc și oval, simbolizând
continuitatea) la unul dintre capetele brațelor L-ului. Exemple: mormântul lui Tutmoses
II, Tutmoses III, Amenhotep II și Tutmoses IV.
 Planurile mormintelor private din această perioadă – în general în formă de T ->
mormîntul lui Senenmut, arhitect și iubit al reginei Hatshepsut; morm. Lui Rekhmire,
ministru în timpul domniei faraonilor Tutmoses III și Amenhotep II.
 În timpul celei de-a 19-a si 20-a dinastii, mormintele regilor – lungi și înguste. O lungă
înșiruire de încăperi și coridoare conducea către încăperea funerară. Ex.: morm. Lui Sethi
I, Ramses al II-lea.
 Un mormânt deosebit de vast (coridoare de 60 m lungime), unul dintre cele maimari
descoperite până acum în Valea Regilor – mormântul lui Ramses al II-lea.
 formă complexă; construit pe mai multe niveluri.
 decorațiunile și textele găsite aici se referă la șase dintre membrii familiei
regale.
 Meșterii care au construit mormintele regilor și-au ridicat mici piramide în necropola
adiacentă satelor în care locuiau. Decorațiunile interioare erau spectaculoase – având în
vedere că erau aceiași are pictaseră și sculptaseră mormintele regale.

6
Mormântul lui Tutankhamon

- în momentul descoperii, interiorul era aproape intact

- descoperit în 1922 de către arheologul englez Howard Carter, după ani de săpături
 Tutankhamon(1336 – 1327 i.e.n.; Eg. = ”imaginea vie a lui Amon”)
 ajunge la putere la vârsta de 10 ani, după moartea lui Akhenaten; moare în jur de
19 ani.
 numele inițial: Tutankhaten; căsătorit cu fiica lui Akhenaten
 schimbându-și numele, tânărul rege exprima astfel reîntoarcerea la credința în
zeul Amon și abandonarea cultului lui Aten, zeul unic al lui Akhenaten
 moare subit, în timpul războiului cu hitiții, fără să lase urmași.
 înmormântat în Valea Regilor
 decesul său timpuriu ăși găsește expresia în dimensiunile reduse ale mormântului
său – printre cele mai mici din Valea Regilor, și în frescele pictate grăbit, aflate
numai în încăperea funerară
 o scară cu 18 trepte duce, de la est la vest, spre un coridor care coboară pe o
lungime de 8 m, ducând spre o anticameră. La dreapta acesteia se găsește camera
mortuară, care se deschide, la est, către o altă încăpere, numită ”trezoreria”.

Templele Egiptului antic

 eg. ”hut-netjer” = ”casa zeului”

 ca și în alte culturi antice, structura de bază a templului egipten antic includea o curte
deschisă către cer și o ncăpere (sau suită de încăperi) închisă. În cel mai sacru dintre
aceste spații, Sfânta sfintelor, se afla statuia zeului. Aici aveau acces numai faraonul și
preoții templului.
 templul, în calitatea sa de locuință a zeului, era considerat loc sacru, aflat în afara
universului secular, un microcosmos – expresie în miniatură a ordinii cosmice. Scopul
său era să permită cotactul cu zeitatea, legătură fără de care armonia universală nu putea
exista, în concepția egipteană. Principala temere a vechilor egipteni era ca lumea să nu
recadă în haosul originar. Pentru a preveni un asemenea dezastru, era necesar ca zeul să
fie mulțumit – de aici nevoia de ofrande, venerație și imnuri glorificatoare la adresa
acestuia, pentru a menține armonia.

Templele:
1. temple care serveau pentru adorarea unui zeu (sau a unei trinitati)
2. temple mortuare – in care defunctul faraon, considerat zeu, era venerat.

7
 Începând cu prima dinastie și încheind cu cea Ptolemaică, se obișnuia celebrarea unei
ceremonii la așezarea fundațiilor templului, ceremonie în care erau încorporate acțiuni
simbolice și concrete – se intonau descântece, se determina orientarea templului potrivit
punctelor cardinale, regele incepea săparea fundațiilor si a celor patru cărămizi sau
blocuri de piatră la cele patru colțuri ale templului.
 Un templu în miniatură – o machetă a structurii finale – era purificată prin împrăștierea
unei pudre de carbonat de sodiu în jurul său și prin prezentarea sa în fața zeului (de fapt a
statuii acestuia).
 În timpul celei ce-a cincea dinastii, când marea tradiție a construirii de piramide a fost
întreruptă, s-a propagat credința în zeul solar Ra, suveran peste toate templele solare, zeu
al creației și puterii => a început să fie construit un nou tip de de temple, reînviind
tradițiile templelor solare din Iuno (gr. Heliopolis – ”orașul soarelui”), însă aceste temple
nu au fost descoperite până acum. Ele aveau o curte deschisă, care permitea iluminarea
solară a spațiilor perimetrale.
 În templele solare din a doua dinastie, un obelisc masiv și nerafinat era așezat pe un
podium rectangular orientat către altarul zeului Ra din curtea deschisă.
Podiumul reprezenta, probabil, colina primordială de unde a pornit creația, iar obeliscul,
o copie a pietrei beben, unul dintre ornamentele cheie în templele solare din Heliopolis-ul
dinastiilor timpurii.
Configurația templului cuprindea magazii pentru ofrande și fose pentru corăbiile sacre
din lemn, pe care se presupunea că navighează, zilnic, soarele pe cer.
- Un coridor de legătură conecta templul propriu-zis cu templul din vale.
- Există dovezi că piramidia (pluralul lui piramidion) erau îmbrăcate în aur pur (precum
obeliscurile lui Hatshepsut de la Karnak), electrum (un aliaj galben de aur și argint) și
cupru (ca la obeliscurile lui Tutmoses I în Karnak, astfel încât razele soarelui să se
reflecte în ele și dă ilumineze Egiptul. Vârful acesta era cea mai ssacră parte din obelisc,
deoarece simboliza dealul primordial pe care au străbătut primele raze ale soarelui și pe
care zeul Ra a apărut pentru prima dată.

- Obeliscul lui Hatshepsut de la Karnak:

http://www.obeliskseven.com/Portals/0/Gallery/435/Another%20view%20of%20the%20
Hatshepsut%20obelisk%20at%20the%20Karnak%20temple%20in%20Egypt.jpg

 În forma lor rafinată, înaltă și suplă, obeliscurile erau așezate în perechi – în timpul
regatului nuo, în fața fațadei principale a templului, de obicei în fața părții de intrare.
- Pe toate cele patru fațade se aflau înscrise scopul templului în fața căruia erau așezate,
detaliile constructive, numele și semnificația zeilor cărora le era dedicat.
- De asemenea, apărea numele fondatorilor.

8
 Importanța complexului templului a început să crească odată cu Regatul Mediu, când a
devenit tradiție ca faraonii să fie îngropați în Valea Regilor. Poziția regală pierduse din
putere și autoritate, astfel încât, prin ceremonialul de încoronare în aceste temple, noilor
regi li se legitimiza domnia. Astfel, templele au devenit din ce în ce mai bogate și mai
importante.
- Faraonii se prezentau pe ei înșiși în temple ca zei. Uneori în templu exista o descriere a
nașterii faraonului dintr-un zeu. (conceperea faraonului de către un zeu).
- Astfel de fresce și basoreliefuri pot fi găsitebatât în templul lui Amon de la Luxor, cât și
în templul Deir-el-Bahri și în templul lui Amon-Mut-Khonsu din Luxor, în care este
înfățișată (reprezentată, zugrăvită) conceperea lui Amenhotep al II-lea de către zeul
Amon.
 Prosperitatea Egiptului în timpul celei de-a 18-a dinastii a permis construirea de temple
pentru numeroși zei, pe toată întinderea țării.

Templele - construite mai ales din piatră, nu din cărămizi de lut. În marile orașe precum Teba
și Memfis –s-au construit temple monumentale de piatră.
 spre deosebire de ceea ce se obișnuia pe vremea când templele mortuare erau amplasate
adiacent piramidelor, începând cu domnia lui Amenhotep I (a domnit între 1504-1492 î.e.n.),
s-a trecut la distanțarea considerabilă între încăperea mortură a faraonului și templul funerar.
Motivul: necesitatea de a ascunde mormântul de hoți, atrași de bogățiile cu care era
înmormântat regele. Separația devenea astfel necesară.
 Construirea unui templu funerar, care era, de fapt, un templu pentru pentru zeul Amon, îi
permiteau regelui divin să intre ăn legătură cu zeii după moarte, în special cu osiris și Ra,
care îi asigurau viața veșnică. Faraonul putea alege între existența eternă ciclică (djet), adică
să petreacă fiecare zi în corabia zeului Ra, în ceruri, și odihna eternă cu Osiris (nehe), în
câmpurile de trestie.
Paretea iluminată natural a templului – curtea deschisă către cer – trimitea direct la cultul
soarelui, în timp ce partea acoperită și aflată în penumbră reprezenta cultul lui Osiris.
 Marea majoritate a templelor erau construite:
- lângă Nil, care servea drept principală arteră de circulație
lângă un canal legat de Nil
- așezate, în general, pe axa E-V, perpendicular pe râu, care curge de la S la N.
- încă de la începuturi, traseele care legau docurile de pe fluviu la templu erau clar marcate
- unele dintre ele erau pavate și acoperite, iar în alte cazuri, de-a lungul lor se aflau statui
ale faraonului.
- în timpul Regatului Mijlociu, sfincși creați pentru protecția accesului în templu flancau
calea către acesta.
- aceste statui aveau fie capul faraonului, fie un cap de animal (corespunzător unui zeu).

9
- un asemenea bulevard de statui conducea uneori de la un templu la altul, ca în cazul
drumului care leagă templul Amon, din Karnak, de templul Amun-Mut-Khonsu din
Luxor.
- complexul templului – înconjurat de ziduri de cărămidă nearsă, al cărui scop era de a
proteja templul și de a delimita locuința zeului. Zidurile erau masive (până la 10 m
grosime) și aveau porți fortificate. În majoritatea cazurilor zidurile erau similare. Unii
arheologi consideră că intenția era de a simboliza apele primordiale ale creației. În unele
cazuri, numai partea superoară a peretelui era ondulată.
 Fiecare templu era perceput ca o poartă între această lume și cea următoare, o cale de
la uman la divin.
 Templele construite mai ales din gresie (piatră de nisip), aveau structură masivă.
Pereții exteriori, lipsiți de ferestre, contribuiau la imaginea de construcție fortificată a
templelor.
 În general, templele aveau un plan fix, iar cu cât o încăpere se afla dispusă mai adânc
în interiorul ansamblului, cu atât era mai sacră.
 Planul general – caracterizat de o axă centrală care se termină în cel mai sacru punct –
sfânta sfintelor.
o Axa trecea printr-o alee bordată de sfincși, o pereche de obeliscuri, pylon-
ul, o curte deschisă înconjurată de coloane – o curte hipostilă, și o sală cu
coloane.
o Axa se încheia în încăperea sacră a zeului, în care era păstrată statuia
acestuia. Mici trezorerii și încăperi în care erau păstrate vasele sfinte
înconjurau sfânta sfintelor.
 Pylon-ul – cel mai pregnant element al templului - avea o semnificație simbolică,
reprezentând muntele pe care răsare și apune soarele.
Trecând prin el, se ajungea în spațiul deschis publicului – de obicei – curte rectangulară,
pavată, aflată în fața unei săli columnare. În această curte se afla un altar pentru ofrande,
iar credincioșii aveau acces aici în perioada sărbătorilor și festivalurilor religioase.
După curte, se trecea intr-una sau, în funcție de templu, într-o serie de încăperi cu
coloane. Aceste săli reprezentau un fel de regat al zeului, în care statuia acestuia era
prezentată populației în timpul ceremoniilor.
De o parte și de alta a axei care străbătea această sală exista un spațiu, între pilaștri, prin
care defilau paradele. În această zonă centrală, coloanele erau mai înalte decât cele din
laterale. Prin urmare, se crea o denivelare între zona centrala și colaterale, prin care intra
lumina, prin ferestrele înalte aflate deasupra coloanelor colateralelor.
- http://www.wmich.edu/art/arthistory/protected/gallery2200/images/amun_plan2.jpg

10
Coloanele din aceste săli erau inspirate din lumea vegetală. În zona centrală – de obicei
coloane cu capiteluri în formă de ”lotus deschis” (sau floare de nufăr), în timp ce în
lateralele mai joase, coloanele aveau forma unor boboci închiși de papirus.
Capitelurile în formă de lotus și papirus sunt asociate apei primordiale din care a răsărit
dealul primordial și cu unificarea Egiptului de Sus, simbolizat de nufăr, și Egiptul de Jos,
simbolizat de papirus.
Descriind templul din Karnak, Amnehotep III nota că coloanele sale atingeau cerul,
precum cei patru stâlpi ai firmamentului. Coloanele erau percepute de către el drept
structuri cosmice.
Unii arheologi consideră că ”pădurea” de coloane avea menirea de a crea un ecran în
calea privirii credincioșilor, ascunzând privirilor ceea ce se petrecea în interiorul
templului.
Sala coloanelor din templul roman anunță forma bazilicii romane (care servea drept curte
de justiție, spațiu de adunare și schimb comercial – bursă de mărfuri), al cărei spațiu
central este mai înalt decât cel al lateralelor, si cu ferestrele sale înalte, ce permit
penetrarea luminii în nava centrală.
În unele temple, cea mai sacră dintre încăperi era o capelă (sau o suită de capele) așa-
numite ale ”urechii care ascultă”. Aici credincioșii puteau lua legătura cu zeul. Unele
dintre aceste capele erau concepute ca o nișă în care se afla statuia zeului. Altele erau
doar reprezentarea unei urechi, în fața căreia credincioșii se puteau ruga și cere
binecuvântarea zeității. Aceste urechi erau denumite ”găurile preoților”, deoarece preoții
stăteau în aceste încăperi, de partea cealaltă a zidului și ascultau rugăciunile și le
răspundeau în numele zeului. Templele cu astfel de capele au fost construite odată cu
Regatul Nou.
 Avansând pe axa centrală către sfânta sfintelor, pardoseala se înălța gradat, iar
planșeul cobora, la fel de gradat. Prin urmare spațiile aflate de-a lungul axei descreșteau
în înălțime odată cu parcurgerea către ultima ăncăpere, și tot astfeldescreștea și cantitatea
de lumină din acestea.
Cel care imtra în templu trecea, așadar, de la baia de lumină din curtea templului, la sala
cu coloane, parțial iluminată de ferestrele înalte, apoi parcurgea o sală iluminată doar e
fante înguste, către interiorul întunecat al sfintei sfintelor, în care intra lumina doar atunci
când îi erau deschise ușile. Aici , preoții aprindeau lumânări pentru venerare.
 Curțile dintre piloni era accesibile preoților și, în ocaziile speciale, și restului
populației. Intrarea în sălile interioare erau permise numai preoților purificați, iar intrarea
în sanctuar era permisă doar faraonului și înaltului preot.
 Templul lui Amon făcea parte dintr-un complex înconjurat de ziduri înalte de
cărămidă nearsă, care cuprindea zone rezidențiale, atelier, școli pentru copii (în special
băieți), biblioteci, etc.

11
  Templul era și centrul activității economice, mulți muncitori găsindu-și aici de lucru.
Compexele templelor cuprindeau inclusiv clădiri de producție : abatoare, brutării, ateliere
de artizanat diverse.
 In afară de activiutăți economice, templul era și centru de cultură și sănătate. Lecțiile
se țineau în templele numite ”Per ankh” (”casa vieții”). Aici se concepeau, copiau și
depozitau textele magice asociate venerării zeului. Preoții și scribii predau materii
precum scrierea, arta, religia, ritualurile, magia, astronomia, dreptul, matematica,
medicina. De fapt, se poate vorbi de un premergător al universităților contemporane.
În Per Aukh se afla și o bibliotecă în care se colectau papirusuri din domeniile
matematicii, medicinii, astronomiei, geografiei, dreptului, a interpretării viselor, etc.
 Activitățile terapeutice făceau și ele parte din destinațiile templului , care servea drept
centru de vindecare și magie pentru cei bolnavi și răniși, sau pentru cei acre căutau
ajutorul zeului sau sfatul înțelept al preoților învățați.
Puține clădiri dedicate terapiilor au rezistat timpului. În templul lui Hathor de la
Deudera(dinastia Ptolemeică) existau încăperi în care pacienții stăteau în așteptarea
viselor care să le aducă prescripțiile pentru tratamentul lor. În centrul acestui ”spital” se
afla o curte în care preoții turnau apă peste statui pe care erau înscrise texte magice,
lăsând astfel magia să intre în apă, apă care era apoi oferită pacienților pentru băut și
îmbăiere.
 În afară de acest tip de templu, așezat de obicei pe axa E-V, există și un alt tip de
templu, mult mai mic, care era așlcătuit dintr-o celă pătrată(încăperea unde se afla statuia
zeului), înconjurată de coloane, și cu o ușă la fiecare capăt. Podeaua templului se înălța,
devenind un podium aflat la jumătatea înălțimii pereților templului. Un astfel de templu a
fost construit de Amenhotep al III-lea pe insula Elefantină. În secolul al XVIII-lea, o
echipă franceză a realizat releveul templului, înainte să fie distrus de autoritățile otomane
în 1822.
 Templul era construit din piatră de nisip, avea o înălțime de cca.4,5 m, o lungime de
13m, și o lățime de 10m, iar înălțimea podiumului era de aproximatim 3m.
- Podiumul era înconjurat de o colonadă, astfel încât fiecare latură a templului avea câte 7
coloane.
- Pe latura vestică se afla o scară săpată între doi pereți și care conducea către o celă.
- Mai târziu, în perioada romană, templul a suferit modificări, astfel încât spațiile dintre
coloane au fost umplute, creându-se o încăpere.
-
http://www.library.exploreregypt.com/ancient-egypt-history/manual-of-egyptian-
archaeology/02-religious-architecture/images/02-temples-ancient-egypt_fig075.png

 Planul templului peripter (înconjurat de coloane) a fost predominant în timpul

dinastiei a 18-a.
12
  templele din Karnak și Medinet Abu.
Un templu asemănător celui al lui Amenhotep al III-lea, a fost construit tot pe insula
Elefeantina, de tutmosis al II-lea și regina Hatshepsut.
 Aceste temple amintesc de templele clasice grecești. Nu există îndoieli în privința
faptului că forma și proporțiile armonioase ale acestor temple au influențat arhitectura
templelor din Grecia antică.
 Coloanele templelor
- Deoarece în arhitectura religioasă egipteană a existat folosirea arcului, care permitea
deschideri mari și crearea unor spații ample, neînrerupte de coloane, metoda de construire
utilizată a fost coloana și buiandrugul.
- Pentru a susține planșeele grele de piatră, era nevoie de o mare densitate de coloane.
- Primele coloane de piatră construite de egipteni – imitații ale structurilor anterioare,
realizate din plantele care creșteau pe marginea Nilului => fusul coloanei imita trunchiul
palmierilor și a mănunchiurilor de stuf.
- Potrivit descoperirilor arheologice, primele coloane construite din piatră au fost pilaștrii
cu caneluri din complexul piramidei de la Sakara. Striațiile de pe fusul coloanelor
reprezenta mănunchiul de tije (tulpini) vegetale.
 Mai târziu coloanele au devenit poligonale sau rotunde.
 Coloanele templelor erau pictate.
 Coloanele aveau, în general, trei părți: baza, fusul și capitelul. Deasupra capitelului se
afla abaca, elementul care susținea planșeul.

http://www.utexas.edu/courses/introtogreece/lect11/b%20EgyptPersiColumns.gif
http://www.wikiblocks.com/jpegs/small/4/16/20007796_egyptian_columns_small.gif

 Motivele florale – precum frunzele de palmier, florile de lotus (nufăr) și papirus – au

constituit inspirația pentru forma coloanelor și a capitelurilor.
 Capitelurile în formă de boboc de lotus erau comune în templele din perioada Regatului
Vechi și Mijlociu. Utilizarea lor a scăzut treptat în timpul Regatului Nou, dar a revenit la
modă în timpul perioadei greco-romane.
 Coloana - lotus avea, în general, un fus poligonal care reprezenta un mănunchi de tije
de lotus, și un capitel în formă de floare de lotus, închisă sau deschisă.
 Existau diverse tipuri de coloane de tip papirus. Unele aveau un fus poligonal –
mănunchi de tije -, în timp ce altele aveau fusuri rotunde, reprezentând o singură tijă (un
singur lujer) de papirus. Capitelurile erau în formă de boboc (închise) sau de clopot
(deschise). Primele coloane rotunde se află în complexul piramidei ăn trepte a faraonului
Djoser – însă este vorba de coloane angajate – fac parte dintr-un zid.
 Tipul de coloană era dictat, de obicei, de locul în care se afla coloana în templu - și
fiecare templu avea mai mult de un singur tip de coloane.
=>în curți și în afara axei centrale – coloane cu capiteluri închise – formă de boboc.
 coloanele cu capiteluri deschise – amplasate în zonele centrale ale templului.
 Coloanele inspirate din figura umană au apărut mai târziu. Coloanele cu capiteluri în
forma capului de vacă a zeiței Hathor au apărut de abia în timpul Regatului Mediu.
Coloanele de acest tipau, de obicei, un fus simplu.
13
- Pot fi găsite la templul lui Nefretari de la Abu-Simbel și în templul dinastiei Ptolemaice
de la Dendera.
- Coloanele în forma zeului Osiris apar adiacent zidului sau a unui alt element arhitectural.
Ca și coloanele lui Hathor, acestea au apărut, probabil, în timpul Regatului Mediu.
- Spre deosebire de acestea, însă, figura zeului este înfățișată ca o statuie sau ca un relief
servind drept coloană sau pilastru.
 Templul mortuar al reginei Hatshepsut de la Deir el Bahri
- Templu construit într-un stil unic în Egiptul antic, și care nu a servit drept model pentru
temple ulterioare.
- Ridicat pe malul de V al Nilului, în Valea Reginelor, în apropiere de intrarea în Valea
Regilor, în peisajul stâncos din jurul Tebei.
- Înconjurat de un zid de calcar
- Amplasat aproape vis-à-vis de complexul templului lui Amon din Karnak, pe malul estic
al Nilului
- Construcția sa a început în timpul domniei lui Tutmoses II, însă marea parte a lucrărilor
de construcție a avut loc în timpul domniei văduvei sale, regina Hatshepsut.
- Numele sitului antic (deir-el-Bahri) era Zoseret = ”sfânt”.
- Regina Hatshepsut îl numea ”Zoser Zoseru”, ”sfânta sfintelor.
 Hatshepsut (a domnit 1473-1458î.e.n.) a venit la putere după moartea faraonului
Tutmoses II (soț și frate) și a reprezentat un fenomen unic în regatul nou și pentru istoria
Egiptului antic, în general.
 Inițial, rolul său a fost de regent pentru nepotul (și fiul său vitrg) Tutmoses III, care
avea trei ani atunci când a murit soțul său.
Însă, când a devenit un stăpânitor puternic, s-a declarat faraon și a fost cel de-al cincilea
conducător al dinastiei a optsprezecea. În timpul domniei sale, care a ținut 21 de ani,
pacea a domnit în Egipt, economia a înflorit și s-au atins realizări remarcabile în materie
de arhitectură.
 O regină puternică ca Hatshepsut era un fenomen neobișnuit (deși au existat câteva
regine care au domnit în Egiptul antic) deoarece statutul social al femeilor era foarte
scăzut – inclusiv al soțiilor faraonilor – poate fi observat în diferența dimensiunilor
reprezentărilor lor – statui, basoreliefuri. Uneori, efigia soției este atât de mică, lângă
soțul său, încât se distinge cu greu.
 Dovezi ale faptului că era neobișnuit ca o femeie să devină regină cu puteri depline în
regat – în fresce, statui și sfincși, Hatshepsut nu este îmbrăcată în femeie, ci în hainele
tradiționale ale regelui – o fustă bărbătească, și câteodată purtând chiar și barba care
caracterizează faraonii. Cu toate acestea, inscripțiile vorbesc despre o femeie.
 În vechea egipteană nu exista cuvânt pentru ”regină”. Se folosea termenul ”soția
regelui”.
 Templul de la Deir el Bahri a fost proiectat de către iubitul său, arhitectul Senenmut.
Inscripția de pe statuia acestuia, aflată în templul lui Mut de la Karnak, îl descrie ca pe
arhitectul reginei și creatorul lucrărilor arhitecturaleale reginei de la Luxor și din alte
zone.
14
- Magnificul monument pe care l-a construit pentru regină la Deir el Bahri este o
capodoperă de eleganță și armonie arhitecturală.
 Templul a fost construit lângă sursa sa de inspirație – templul funerar al faraonului
Mentuhotep II (a domnit între 2055 -2004î.e.n) al celei de-a 11-a dinastii.
În loc să-și construiască un mormânt ascuns, precum predecesorii săi, Mentuhotep II și-a
săpat un sanctuar subteran impresionant lângă stâncile de la Dair el Bahri.
O cale conducea către o alee plantată cu cpoaci, aranjată pe două terase legate de o
rampă. Pe cea mai înaltă dintre acestea se afla un templu rectangular din cărămidă nearsă.
Un zid (de incintă) cu piloni înconjura templul. Unii cred că ceasupra templului se afla o
piramidă. Din păcate, s-a păstrat doar foarte puțin din acest templu, regina Hotshepsut
distrugând mare parte, pentru a permite extinderea propriului său templu.
 Construirea de terase era un fenomen răspândit în Egipt, din cauza inundațiilor
frecvente.
 Templul de la Deir el Bahri avea, inițial, o terasă construită în timpul lui Tutmoses II.
Sub acesta au fost adăugate alte două, având un set de treiterase legate prin rampe.
 În timpul domniei lui Hatshepsut, ridicarea templului s-a realizat în două etape. La
început, structura templului a fost extinsă către est prin adăugarea teraselor,după care, în
cea de-a doua etapă a fost remodelată terasa superioară.
- Zidul vestic al templului – construit în timpul domniei lui Tuutmose II ca fortificație, iar
în centrul său se afla poarta principală a templului.
- 18 nișe de cult – câte 9 de fiecare parte (alternând înalte cu joase – 5 înalte și 4 scunde)
au fost adîugate de ambele părți ale templului inițial, săpat în stâncă. Acesta a fost scopul
extinderii complexului templului.
 Elementele arhitecturale care apar repetitiv în templu sunt porticele, sălile hipostile și
încăperile private.
Parcurgerea templului se realizează de-a lungul unei axe centrale, urmarea unor rampe
bordate de ziduri acoperite cu piatră de calcar și treaversarea teraselor prin portice cu
coloane combinate cu sculptură tăiată în stâncă. De acolo se ajunge într-o curte largă
înconjurată de coloane, după care se intră în sfânta sfintelor – o încîpere mică, săpată în
stâncă.
 Templul este o minunată combinație de peisaj natural și arhitectură. Coloanele și
rampele își află ecoul în forma stâncilor din fundal. Contrastul este creat de liniile
orizontale ale teraselor – pe de o parte, și pilaștrii templului și liniile verticale create de
textura stâncii, pe de alta.

http://1.bp.blogspot.com/_58zNbfB6CcM/SanByjgbAeI/AAAAAAAAAT0/N6NiGXF8
GJk/s400/Deir_el_Bahri_by_Anthony_International.jpg
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/38/GD-EG-Deir_el_Bahari-
map.png/180px-GD-EG-Deir_el_Bahari-map.png
15
  Accesul de la Nil la templu se realiza inițial printr-un drum pavat, mai lung de 1 Km,
flancat de sficși și salcâmi, care conducea la un pilon regal ce servea drept poartă de
intrare în incinta templului. Un alt parcurs bordat de șapte perechi de sfincși ducea de la
poarta de intrare la prima dintre cele 5 terase. Fiecare terasă era bogat plantată.
- În fața porții regale s-au găsit, la săpături, două piscine în formă de T, în care creșteau
plante de papirus.
 Pe prima terasă, fiecare pereche de colonade se încheia cu pilaștri decorați cu statuia
reginei în forma lui Osiris.
 Din moment ce construirea templului a durat 20 de ani, pereții templului sunt precum
paginile albe ale unei cărți, înscrise, pe măsură ce îninta domnia reginei. Partea nordică a
terasei inferioare – decorată cu frize, prezentând-o pe regină la pescuit, la vânătoare de
păsări în mlaștinile Egiptului de Jos și prezentând ofrande zeilor.
Frizele din partea sudică a porticului descriu extragerea a două obeliscuri din cariera de la
Aswan și transportul acestora pe o barjă până la templul lui Amon în Karnak.
Pe această terasă erau plantați copaci exotici aduși din Punt, zonă pe care unii arheologi o
asociază Etiopiei sau Etrireei, în timp ce alții consideră că este vorba despre coasta de est
a Mării Roșii.
 O rampă lega prima terasă de cea de-a doua. Pe aceasta stăteau 6 sfincși. Pe terasa
superioară de află o descriere, din partea reginei, a construcției grădinii. Se povestește
cum zeul Amon i-a cerut să-i construiască o grădină pe post de locuință. Potrivit
descrierii sale, au fost aduse 32 de plante aromatice din Punt, tărâmul zeilor, deoarece
zeul i-a ordonat să recreeze Punt-ul în locuința sa.
Regiunea Punt furniza fildeș, abanos, pene și ouă de struț, piele de cheetah și alte obiacte
de lux cerute de schimburile comerciale ale vremii.
 La capătul sudic al celei de-a doua terase se află o capelă (care inițial avea o intrare
proprie) dedicată lui hathor (zeița necropolei tebane) și a legăturii acesteia cu Hatshepsut.
- Capela are o zonă de intrare cu coloane a căror capiteluri sunt în forma capului zeiței.
- Pe pereții capelei – Tutmoses III și Hatshepsut prezentând ofrande; imaginea reginei -
ștearsă la două decade după moartea sa.
- În încăperile interioare – frize reprezentând-o și pe Hathor, incluzând o descriere a
alăptării reginei de către zeiță.
- Marea majoritate a frizelor care o prezintă pe regină ca bărbat au supraviețuit.
 la capătul sudic al celei de-a doua terase - o capelă mai mică decât cea a lui Hathor,
dedicată zeului morților, Amubis, gardianul sitului de înmormântare. În frizele de aici
apar părinții reginei Tutmoses I și Ahmoses, împreună cu bunica Semsenb. Altarul
propriu-zis, înfust și întunecat, avea scopul de a conține statuia zeului Amon și corabia
sa. Hatshepsut, fiica sa, Tutmoses I și sora reginei, moartă în tinerețe, apar pe pereții din

16
 fața corabiei sacre. Pe zidurile templului lui Anubis se află, de asemenea, frize cu regele
și regina făcând ofrande.
 În porticul superior al templului stăteau statuile reginei în chip de Osiris. Acesta se
deschidea către o curte cu pilaștri. La sud de afla templul funerar al reginei- o încăpere
rectangulară acoperită cu o boltă cu o uriașă ușă falsă în formă de stelă de granit roz.
- La nord se afla o încăpere mai mică – capela mortuară a lui Tutmoses I.
- La capătul sudic al porticului superior se afla un templu deschis, dedicat zeului-soare Ra
Horachte, cu un altar supraînălțat din calcar alb.
-  În capătul axei centrale – sfânta sfintelor, dedicată zeului Amon și decorată cu scene de
ofrande.
-  În afara scopului de spațiu sacru și divin, templul de la Deir el Bahri a fost un
instrument de propagandă pentru regină. Frizele o arată pe regină ca fiică a lui Amon,
zeul patron al Tebei și al imperiului în expansiune.
- În exteriorul templului se aflau obeliscuri și sfincși cu capul reginei.
- Hatshepsut a fost înlăturată de la putere după 21 de ani de către Tutmoses III (a domnit
1479 – 1425 î.e.n, incluzând cei 21 de ani ai regenței lui Hatshepsut). La douăzeci de ani
de la misterioasa ei moarte, numele și imaginile sale au fost șterse de pe frize. Domnia sa
a fost omisă de pe lista regilor Egiptului, iar statuile sale au fost doborâte și distruse.
 Când Akhenaten a venit la putere, a distrus imaginea zeului Amon și tot ce avea
legătură cu acesta în templu.
Ramses II a restaurat frizele distruse, însă calitatea a fost inferioară originalelor.
 Templul lui Amon în Karnak – lângă Teba
- Unul dintre cele mai impresionante temple ale Egiptului antic
- Orașul era centrul de venerare a zeului local Amon, a cărui identificare cu zeul-soare l-a
transformat în ”regele zeilor”. În vechea egipteană, templul se numea ”Ipet-Issut” = ”cel
mai ales dintre lucruri”.

http://a3.img.v4.skyrock.net/a31/nefertary/pics/1624458358_small.jpg
http://www.bible-history.com/past/images/temple_of_amun_karnak9.gif

 Zeul Amon fusese un zeu nesemnificativ până în dinastia a 12-a. Statutul său a crescut
în momentul în care Teba a devenit noua capitală a Egiptului (1991 î.e.n.) și mai târziu, în
timpul Regatului Nou, când orașul a ajuns la apogeu.
De la începutul Regatului Mijlociu, preoții tebani îl considerau pe rege drept fiul iubit al
zeului Amon, care conducea astfel țara în numele zeului. Astfel preoții întăreau statutul
regelui – iar acesta, construind temple, îl întărea pe al acestora. Faraonii celei de-a 17-a
dinastii, în perioada Regatului Mijlociu în Teba, atribuiau zeului Amon victoria asupra lui
Hyksos ți unificarea Egiptului și își derivau legitimizarea domniei din edificiile
impresionante pe care le construiau pentru acesta.
17
  Templul lui Amon din Karnak mărea centrul lumii, iar Amon era considerat creatorul
său, care s-a creat pe sine și apoi a conceput toate ființele vii. A-l venera pe el însemna a
contribui la păstrarea armoniei cosmice.
 În afară de centru de cult, templul lui Amonservea și drept centru administrativ și
deținătorul terenurilor agricole. Zidurile de incintă ofereau protecție depozitelor de grâne
împotriva revărsărilor anuale ale Nilului și hoților
 Tot aici aveau loc ceremoniile de încoronare și jubileele.
 Complexul templului – alcătuit din trei temple majore, câteva sanctuare minore și alte
câteva temple în împrejurimi.
Templele majore: Amon
– cea mai amplă serie de structuri, amplasată în centru
- Mut (soția lui Amon) în partea de sud
- Monthu (zeul războiului) – în partea de N.
 Ansamblul templului conținea 10 piloni, curți și multe alte elemente. Marea majoritate
erau construite din calcar, adus dintr-o carieră de lângă orașul modern Cairo, aceeași
carieră din care provenise și piatra pentru piramide.
O serie de structuri rectangulare așezate pe axa N-S, paralele cu Nilul, creau un unghi
drept cu axa E-V.
 Axa N-S este axa regală care unește Egiptul de Sus cu celde jos, în timp ce axa E-V
simbolizează puterea absolută a zeilor și faraonului și este asociată cu zeul soare, caruia
templul îi era, de fapt, dedicat (zeul soare parcurge cerul de la E la V).
 Considerat unul dintre cele mai importante documente în piatră, templul lui Amon
reflectă vicisitudinile anticului imperiu egiptean vreme de 2000 de ani.
 Primul care a construit un templu în acest loc – faraonul Senusert (Sostris) I (1956 -
1911 î.e.n), din dinastia a 12-a. De atunci, modestul lui templu a suferit numeroase
schimbări. Fiecare dintre faraonii care se succedau la putere au dorit să întreacă
realizările arhitecturale ale predecesorilor săi.
Până la dinastia ptolemaică faraonii au continuat să adauge piloni, temple și statui. Clădirile care
fac parte din ansamblu sunt așezate, de la intrare, în ordine cronologică inversă – de la cel mai
nou, la cel vechi.
● In perioada Regatului Nou, templele funerare au fost adăugate complexului. Fiecare nou
faraon al Regatului Nou își demonstra devoțiunea față de Amon și făcea un efort să-și
depășească predecesorii în înfrumusețarea structurilor templului.
● Au crescut dimensiunile templului și acesta a devenit un centru al puterii economice. În
timpul lui ramses al III-lea(1184-11530), mai mult de 80000 de muncitori lucrau aici.
● Amenhotep I a distrus templul construit de Semsert I și a construit noi clădiri în locul său dar
nici acestea nu au supravițuit mult timp. Erau deja distruse cânsd a venit la putere Tutmosis Al
II-lea(1479-1425), care ți-a ridicat clădirea la est de zona vechiului templu.

18
Un pilon preceda fiecare templu. Pe axul E-V au fost ridicați 6 piloni, dintre care unii depășeau
30 m înălțime.
● Primul pilon- precedat de o alee cu sfincși datând din perioadalui Ramses al III-lea, care se
întindea de-a lungul unei grădini dezvoltate pe 3 km, legând templul lui Amon din Karnak de cel
al lui Amon-Mut-Khonsu din Luxor.
● Sfincșii- cu capete de berbec, corpuri de leu, ținând imaginea mumiei lui Ramses al II-lea,
împreună cu simbolul vieții(aukh) între labe, reprezintă zeul Amon, al cărui animal sacru era
berbecul.
● Primul pilon, înalt de 43 m de la intrareaq în templu- cel mai amplu și ultimul construit,
probabil în timpul celei de a 30-a dinastii.
● Spre deosebire de sfinxul de la Gizeh, care reprezenta faraonul care își păzește mormântul,
sfincșii de la templul lui Amon sunt întruchiparea zeului care își protejează locuința.
● În spatele primului pilon este curte rectangulară, construită în timpul celei de a 22-a
dinastii(945-715) .
- 2 coloane îl flanchează- la stânga și la dreapta, având capiteluri în formă de boboc închid de
papirus;
- în centrul curții se află zece coloane care făceau patre dintr-un chioșc(templu deschis către cer,
fără acoperiș, susținut de un grup de coloane), construit de regele Tahargara.; perspendicular pe
zidul sudic al curții- templul lui Ramses al III-lea.
● Seti II((1203/1200-1194) a construit un mic sanctuar în colțul n-v al cuțȚii, cu capele pentru
Amon, Mut și Khonsu – sfânta trinitate tebană.
● Cel de al doilea pilon a fost început de Horemheb(1323-1295), care a refolosit blocuri de
piatră de la clădirile timpurii.
- pilonul a fost încheiat de Ramses II(1279-1213), care a amplasat 2 statui colosale, reprezentând
persoana sa regală, în fața acestuia.
- pilonul conducea la o amplă sală hipostilă(25 m înălțime și 51, 82x99,4 dimensiuni în plan), a
cărei construcție a început în timpul lui Amenhotep III și a continuat în timpul lui Ramses
I(1295-1294) și a fiului său, Seti I(1294-1279), încheindu-se în timpul domniei fiului acestuia
din urmă, Ramses II.
● Unul dintre cele mai importante puncte- întâlnirea celor 2 axe de bază în sala hipostilă:
- axa divină proiectată ca razele soarelui de apus, în cea mai lungă zi a anului-solstițiul de vară,
să pătrundăprin poarta principală a templului, de la vest la est, pânî în încăperea situată în centru.
- micul templu construit de Tutmoses III pe această axa, în spatele zidului estic al templului, a
fost proiectat având în vedere cî fațada sa era direct orientată către răsărit, la solstițiul de
iarnă(cea mai scurtă zi).
Proiectarea arhitecturii și construcția, în Egiptul antic, erau în legătură directă cu
mișcarea zeului soare la orizont, ”Akhet”. Forma hiroglifei” Akhet”, însemnând”
orizont”, arată ca 2 munți, cu soarele răsărind dintre ei.
- axa regală N-S – era menită să accentueze puterea regelui, alături de cea a zeului, de
aceea pe această axă se ridicau pulonii, ordonând templul de la sud la nord.
19
 ● Sala hipostilă separa curtea deschisă a templului, în care cei credincioși aveau acces
în timpul diverselor manifestări și ceremonii, de sfânta sfintelo, în care intrarea er
permisă doar faraonului și înalților prelați.

http://looklex.com/e.o/ill/temple_amon02.jpg

Sala hipostilă care dădea impresia unei păduri cu copaci din piatră, este consideratăuna dintre
marile capodopere ale istoriei arhitecturii. 134 de coloane circulare, masive, sunt aranjate în 16
rânduri pe axa E-V. Pe fiecare dintre ele se afla sculptate scene cu faraonul venerându-l pe
Amon. Pe unelle dintre ei mai persistă încă, la partea superioară, urme din culoarea
inițială.Spațiul dintre coloane crează o axă N-S, iar 12 coloane uriașe, aranjate pe 2 rânduri în
centrul sălii, marchează axa E-V. Fiecare dintre coloanele din centru(21m înălțime și 10m
perimetru), au capiteluri în formă de papirus deschis. Cele 122 de coloane din aripile laterale au,
fiecare 13m înălșime și 4 m perimetru. Capitelurile acestora sunt boboci închiși de papirus.
Această pădure de coloane era acoperită cu plăci din piatră.
● Distanța dintre coloanele înalte din centru și cele scunde laterale, permiteau crearea unui
luminator,cre permitea luminii să intre în nava principală. Ferestrele acestui luminator aveau
forma unor benzi verticale. Cu toate acestea, sala hipostilă era întunecată, creând o atmosferică
dramatică și misterioasă.
● Pereții exteriori nordici și sudici ai sîlii hipostile- decorați cu frize- serveau drept loc de
propagandă pentru faron. Cele de la nord datează din perioada lui SetiI, prezentând victoriile sale
din actualele teritorii ale Siriei, Israelului și Libiei. Cele de pe peretele sudic datează din
perioada lui Ramses II și descriu” victoria” în bătălia de la Kadesh( azi locul se află în Siria de
Nord) din 1774 cu hitiții. În realitate, hitiții au fost adevărații învingători dar egiptenii au reușit,
chiar dacă cu mari pierderi, să se salveze împreună cu faraonul lor.
- Frizele lui Ramses sunt săpate mai adânc în piatră decât restul, adăugând dramatism descrierii
tradusă în imaginiau. La origine, acestea erau pictate, însă culoarea a dispărut cu timpul.
● Interiorul sălii hipostile - dedicată zeulului.
Pe pereții interiori și pe coloane sunt prezentate scene religioase.
● Zona din spatele sălii hipostile a fost complet transformată de câteva ori în timpul celei de a
18-a dinasti.
● Al treilea pilon- construit de Amenhotep, conduce către un o curte îngustă, construită tot de
Amenhote, în care, în timpul domniei lui Tutmoses I (1504-1492), au fost plasate 4 obeleiscuri
reprezentându-l pe zeul Ra (zeul Ra și zeul Amon au devenit un zeu unic Amon-Ra).
Obeliscurile aparțin arhitectului Ineni- și au 21,7 m înălțime, aria bazei 1,8mp, greutate-183 tone.
Pe fiecare latură se aflau dedicații către faraon.
● La dreapta acestui pilon(de la sud) – o serie de alți pilonii, de la 7 la 10 și curți, pe axa regală,
se întâlneau cu axa divină, a cărei continuare este indicată de către pilonii de la 4 la 6, care
conduc către sanctuar.

20
 Structurile aflate între al doilea pilon și sala festivalului(sau Akh-menu, ”cel mai glorios dintre
monumente”), construită de către Tutmoses III pentru celebrarea Jubileului și a victoriilor din
nord, au fost distruse în mare parte.
● Al II-lea pilon și al V-lea pilon sunt separate printr-o sală hipostilă îngustă- construită de Ineni
în perioada luiTtutmoses I.
● Hatshepsut a reorganizat dispunerea elementelor templului construit de tatăl său, Tutmoses I
și a completat construcția cu ”încăperile lui Hatshepsut”, a căror construcție a fost începută de
soțul său Tutmoses II. Regina a construit Capela Roșie- pereții din cuarțit roșu de la Gebel
Ahmar-”muntele roșu”- al cărui scop era să adăpostească corabia lui Amon și era amplasată în
fața” încăperilor lui Hatshepsut”.
Acestea se extindeau în partea centrală a vechiului templu. Pe pereții Capelei Roșii erau scene de
la încoronarea reginei.
Intre pilonii 4 și 5, regina a așezat o pereche de obeliscuri, din care mai există unul- 29m
înălțime, 320 tone.
● Tutmoses III a distrus Capela Roșie și” încăperile” reginei și a adăugat o mică poartă între al 5-
lea pilon și noul templu al bărcilor sfinte - o altă capelă. In aceste bărci erau plimbate statuile
zeilor în timpul ceremoniilor religioase.
Mica poartă, împreună cu al 6-lea pilon, au fost construite pe locul încăperilor lui Hatshepsut.
● Al 5-lea pilon , construit de Ineni și început de Tutmoses I, conduce către o altă mică sală de
trecere, în spatele căreia se află al 6-lea pilon. Acesta ducea către o sală de primire cu pereți
pictați și inscripționați cu memorii despre Tutmoses III. De fiecare parte a pasajului principal,
erau dispuse câte 7 pilațstri (din care mai există doi).

http://euler.slu.edu/~bart/egyptarchive/tutmosis3-karnak/karnak_34.jpg

● După acestă sală de primire construită de Tutmoses III, se află sfânta sfintelor. Inițial, aici se
afla cea mai veche clădire din complexul templului.
● Axa E-V, este încheiată de un mic templu, construit de Tutmoses III pentru Amon în spatele
zidului estic al complexului- cunoscut ca ” Templul lui Amon care ascultă rugăciunile
poporului”; acesta era unic în Egip. Credincioșii puteau intra , se puteau ruga zeului și puteau să-
i lase ofrande. Templul se afla în fața unui mic obelisc(33 m înălțime) ridicat de Tutmoses III
Obeliscul a fost mutat la Roma din ordinul împăratului Constatin în 357 și plast în Circus
maximus. Astăzi se află în piața San Giovani in Laterano din Roma.
● Cei 4 piloni și curțile dintre aceștia, adăugate pe axa N-S, perpendicular pe axa E-V pe care
fusese construit templul, lega templul lui Amon de cel al lui Mut, care era înconjurat pe trei laturi
de un loc în formă de semilună.
● Al 7-lea pilon( primul de pe axa N-S, mergînd de la nord la sud) este cel construit de
Tutmoses III din piatră de nisip, cu o poartă de acces din granit roz. Pe fașada sudică este
înfățișat faraonul ucigându-și dușmanii. Pe partea vestică a pilonului sunt nubieni iar pe partea
vestică orientali.
21
● Al 8-lea pilon- a fost construit de Hatshepsut. Tutmoses II amplasase 2 statui colosale cu
imaginea sa în fața acestuia. După moartea sa, Tutmoses III a așezat 6 statui colosale de cuarțit
roz și calcar, reprezentându-se pe sine, în locul celor două.
● Pilonii 9 și 10 sunt atribuiți lui Horemheb.

http://euler.slu.edu/~bart/egyptarchive/tutmosis3-karnak/karnak_34.jpg

● La sud de Sala festivalului se află un lac sacru, alimentat de Nil prin canale subterane:
- construit în timpul domniei lui Amenhotep III
- destinat purificării preoților.
● În timpul existenței sale, templul lui Amon a suferit două mari atacuri: primul, din partea
faraonului Akhenaton, iar al doilea, din partea primilor creștini.
● Templul Amon-Mut-Khonsu, Luxor
- Arhitectura templului (arh. Religioasă, de templu) atinge apogeul în aceste templu
dedicat sfintei trinități tebane- zeul Amon, soșia sa Mut și fiul Khonsu.
edu/~bart/egyptarchive/tutmosis3-karnak/karnak_34.jpg

- Complexul templului se află lângă orașul modern Luxor (numele său original: Ipt rsyy=
sanctuarul sudic).
- Templul –construit, în mare, de Amenhotep III; îl începe în sec, 14 î.e.n, într-un
moment de apogeu în dezvoltarea artei și meșteșugurilor.
- A fost amplasat pe locul unui templu din dinastia a 12-a, pe care Amenhotep îl distruge
pentru a refolosi materialele.
- După moartea faraonului, construcția este suspendată timp de 50 de ani, până când
Ramses al II-lea extinde complexul.

edu/~bart/egyptarchive/tutmosis3-karnak/karnak_34.jpg
http://ascendingpassage.com/Luxor-map-plan-Vivant-Denon.jpg

● Dispunerea clădirilor complexului (cca 260m lungime) este tipică templelor dinastiei a 18-a.
- Complexul este alcătuit dintr-un pilon, săli rectangulare și curți dispuse pe o axă
dreaptă.
- Este înconjurat de ziduri înalte.
● Aici, spre deosebire de alte temple, dispunerea clădirilor se face pe axa regală, paralelă cu
Nilul (N-S).
- Axa accentuează atât fatada monumentală, cât și interiorul.
● Imaginea arhitecturală este mai armonioasă aici decât la alte temple, datorită faptului că este
rezultatul preferințelor a doar două personaje, respectiv Amenhotep III , care a construit
colonada și curtea din inima templului, și Ramses II, care a adăugat o pereche de obeliscuri,

22
pilonul de la intrare și prima curte. De asemenea, el a realizat și structura templului ,i sanctuarul
săracilor.
● Pe suprafața exterioară a pereților templului, în fața pilonului , erau reprezenate bătăliile lui
ramses II, iar în interior, festivalurile și” victoriile” în bătălia de la Kadesh. In fața pilonului,
Ramses II așezase 2 obeliscuri de granit roz: cel estic destinat zeului Amon ca soare ce răsare ,
iar cel vestic, lui Amon soarele care apune → Se crea o axă E-V, în afară de cea N-S, pe care era
structurat templul.
- Obeliscul vestic se află astăzi în Place de la Concorde din Paris.
● Șase statui ale faraonului, de asemenea în granit roz, erau așezate lângă obeliscuri: două
așezate și două în picioare (fiecare de cca. 13 m înălțime). Trei dintre ele încă mai există.
● În spatele primului pilon se afla o curte încojurată de coloane cu capiteluri boboc închid de
papirus, dispuse în filă dublă;între coloane- 16 statui ale faraonului.
● Spre deosebire de majoritatea templelor, curtea este romboidală, nu rectangulară.
● Dubla colonadă, aflată în coridorul ai cărui pereți descriau festivalul religios, conducea către o
curte amplă ți elegantă construită de Amenhptep III. Ca și curtea romboidală, și aceasta era
înconhurată de o dublă colonadă.
● In continuarea curții se afla o sală hipostilă cu 32 de coloane dispuse pe 4 rânduri. Coloanele
sunt mult mai masive decât era necesar, ceea ce crează un puternic efect de apăsare
● Frizele aflate pe ambele părți ale peretelui sudic al sălii hipostile înfățișează încoronarea lui
Amenhotep III de către zei.
● Ca și la templul Amon din Karnak, și la cel din Luxor au fost folosite materiale scumpe-
cedru, cupru și aur- pentru placarea ușilor și a altor elemente.
● O alee de sfincși cu capete umane lega templul din Karnak de cel di Luxor, pe o lungime de
200 m. Acești sfincși i-au înlocuit pe cei cu capete de berbec, din timpul lui Amenhotep III.

Templul lui Ramses II de la Abu Simbel

● Intre 1270-1256, Ramses II începe construcția a doua temple pe malul vestic al Nilului, în
Nubia, lângă granița cu Sudanul de azi. Intenția lui Ramses era de a –i impresiona pe nubieni,
demonstrând puterea regatului ți a domniei sale în această regiune în care era considerat zeu,
ușurându-i astfel anexarea Nubiei.
- Ramses a fost un rege războinic, care a inițiat diverse campanii de cucerire. Operele
arhitecturale pe care le-a început au fost monumentale, masive.
- Cele două temple de la Abu Simbel- sunt săpate în stâncă, cu o terasă în fața lor, decupată și
ea în stâncă.
● Primul templu- este dedicat faraonului, considerat zeu, precum și celor 3 zeități ale regatului
nou: Ptah, Amon Ra și Ra Horachte.
● Al doilea templu – este dedicat lui Nefertiti, soția regelui și zeiței Hathor.
● Pe terasele din fața templelor se aflau 2 piscine pentru purificare și două temple: templul
zeului soare la nord și o capelă pentru zeul Tut la sud.
23
 - Intre 1964 și 1968, templul a fost mutat cu 60 m deasupra locului originar din cauza
inundațiilor lacului de acumulare Nasser.
Templul lui Ramses II- numit ”Hut Ramesses Meryamon”, adică ”templul lui Ramses cel iubit
de Amon”:
- așezat pe axa S-E
- interiorul constă într-o serie de săli și încăperi săpate în stâncă
- amplasarea nu a permis existența unei curți deschise către cer
- imediat după intrare se află sala hipostilă care duce la alte două încăperi de unde se accede
la sfanta sfintelor.

http://www.photo-exhibits.com/africa/egypt_photos/images/abu-simbel_great-temple-of-ramses-
II_col.jpg

● Fațada templului prezintă imaginea unui pilon (35 m lungime, 31m înălțime):
- între pereții taluzați- 4 statui colosale ale lui Ramses II șezând (h= 20m)
- alte două statui înfățișează familia regală, inclusiv mama faraonului și soția sa
Nefertiti; la bază și alături sunt așezați prizonieri de război
- desupra cornișei pilonului se află un rând de statui de babuini care surâd și își ridică
labele în semn de admirație pentru soarele care răsare în fața lor, reprezentând-l pe Ra Horachte.
● Vechii egipteni credeau că babuinii il ajutau pe zeul Ra să îmblânzească întunericul nopții.
● In sala hipostilă se află statui-coloane pe două rânduri (h=10m)
- fiecare rând are 4 statui-coloană, înfățișându-l pe Ramses II în chip de Osiris
- cele amplasate în partea nordică purtau coroana Egiptului de Sus, în timp ce cele
sudice purtau coroana Egiptului de Jos; înfățișarea ambelor coroane simboliza unificarea celor
două regate
- picturile de la partea superioară a sălii înfățișează puterea faraonului și îi
comemorează eroismul (în nenumăratele fresce el își învinge dușmanii).

http://www.aldokkan.com/art/abu_simbel_3.jpg

● Între sala hipostilă și sfânta sfintelor- se află o sală de dimensiuni mai mici cu 4 pilaștri
pătrați
- pe pereți sunt înfățișați regele și regina aducând ofrand zeilor, și cu bărcile sacre
în fundal
- trei uși conduc către o altă sală ce precede efectiv sfânta sfintelor
● Legătura între proiectarea templului și cultul soarelui este exprimată extrem de clar în acest
templu.
- De două ori pe an, pe 22 februarie - 22 octombrie, primele raze ale soarelui pătrund în
templu și luminează întregul parcurs până la cea mai din spate nișă a sfintei sfintelor.
Acolo se află cele 4 statui ale zeilor cărora le era dedicat templul,- incluzându-l și pe
24
 Ramses II în caliitatea lui divină. Ptah, zeul întunericului, nu este luminat de razele
soarelui.
- Datele acestui eveniment sunt în legătură cu nașterea (21 februarie) și ăncoronarea(21
oct) a faraonului Ramses II.

http://www.englander-workshops.com/photographs/egypt/060117-102308.jpg

Templul lui Horus din Edfu

- După perioada construcțiilor lui Ramses II, s-a continuat edificarea de temple după
modelul celor din dinastia a 18-a.
- Templul lui Horus este construit în perioada Ptolemaică.
- Egiptenii credeau că templul a fost construit pe locul bătăliei între Horus și fratele său
Seth.
- Construcția a durat 180 de ani(237-57) și a avut loc în trei etape:
1. inițial a fost construită clădirea principală(sfânta sfintelor, capelele din jurul său și mica
sală hipostilă)
2. sala hipostilă exterioară
3. pilonul.
● Acest templu, păastrat aproape intact, este cel de al doilea ca dimensiuni din Egipt, după
templul lui Amon din Karnak. Păstrarea sa este datorată îngropării aproape integrale în nisip. A
fost descoperit în 1860.

● Planul templului – simetric, rectangular

- un pilon masiv
- curte pavată, cu portic
- 2 săli hipostile, fiecare cu câte 12 coloane
- sfânta sfintelor înconjurată de capele
● Prima sală hipostilă este impresionantă prin dimensiuni și starea de conservare. Pe pereți este
reprezentată întâlnirea dintre Horus cu soția sa Hathor, la care mitologia egipteană se referă ca la
”celebrarea frumoasei întâlniri”.
● A doua sală hipostilă- mai mică
- conducea către o fântână de purificare
- pe latura vestică – o altă mică încăpere, pe pereții căreia se află înscrise rețete de
creme, parfumuri, care trebuia aplicate pe statuia lui Horus în fiecare zi; o altă încăpere servea ca
depozit pentru cadouri și ofrande.
- după această - o anticameră, prin care se ajungea la sfânta sfintelor, cu un naos
- un culoar în jurul sfintei sfintelor permitea accesul la 13 capele
- toate încăperile interne – complet întunecate, lipsite de ferestre.

25
http://etc.usf.edu/clipart/59000/59024/59024_temple_edfu_lg.gif

Templul lui Isis de la insula Philae - dinastia ptolemaică.

26