Arhitectura vechiului 

Egipt se caracterizează prin

monumentalitatea sa. Printre cele mai importante construcții se numără
piramidele și templele.

Piramidele din Giza

Piramidele, care au fost construite în timpul dinastiei a patra , sunt o mărturie a puterii religiei
faraonică și de stat. Ele au fost construite pentru a servi atât ca morminte și , de asemenea, ca o modalitate
de a face numele lor trecut pentru totdeauna . Dimensiunea și designul simplu arată nivelul înalt de
calificare de proiectare și inginerie egiptean pe o scară largă .
Marea Piramidă din Giza, care a fost , probabil, finalizată în 2580 î.H., este cea mai veche și cea
mai mare de piramide, și este singurul monument supraviețuitor dintre cele șapte minuni ale lumii antice .
Piramida Khafre se crede că s-au încheiat în jurul valorii de 2532 î.Hr., la sfârșitul domniei lui Khafre .
Khafre pus ambițios piramida lui alături de părinții săi . Aceasta nu este la fel de înalt ca piramida tatălui
său, dar a fost capabil să-i dea impresia de a apărea mai înalt prin construirea pe un site cu o fundație de
33 de metri mai mare decât tatăl său .
Marele Sfinx este sculptat din blocuri imense de gresie și standuri cu privire la șaizeci - cinci metri
înălțime. De asemenea , este în gândirea populară că, din cauza jefuitorii de morminte, cele ulterioare au
fost îngropate în Valea Regilor pentru a ajuta la a le menține ascunse. Acest lucru este, de asemenea, fals ,
deoarece construcția piramidelor a continuat pentru multe dinastii , doar pe o scară mai mică . În cele din
urmă , construirea piramidei a fost oprită din cauza factorilor economici , nu de furt . Se crede că
piramidele au putut să fie construite ca urmare a forței de muncă de sclavi. Cu toate acestea piramidele
reprezintă un stil de viață al regilor care nu ar fi putut exista fără forța de muncă a scalvilor .

Karnak
 Complexul de temple de la Karnak este situat pe malurile fluviului Nil unele 1,5 km, la nord de
Luxor. Se compune din patru părți principale, secția Amon-Re, secția Montu, incinta Mut și Templul lui
Amenhotep IV (demontate), precum și câteva temple mai mici și sanctuare situate în afara zidurilor
anexând de patru părți principale, și mai multe căi de sfincși cu cap de berbec leagă secția de Mut, secția
de Amon-Re și templul Luxor. Diferența esențială dintre Karnak și cele mai multe alte temple din Egipt este
durata de timp în care a fost dezvoltat și folosit. Lucrări de construcții a început în secolul al 16-lea î.Hr.
Aproximativ 30 de faraoni au contribuit la clădiri, care să le permită să ajungă la o dimensiune,
complexitate și diversitate nemaîntalnite. Câteva dintre caracteristicile individuale ale Karnakului sunt
unice, dar dimensiunea și numărul de caracteristici este copleșitor.

Templul Luxor
Luxor este un vechi, mare complex egiptean situat pe malul de est al fluviului Nil în oraș astăzi,
cunoscut sub numele de Luxor (Thebes vechi). Lucrările de construcții de la templu au început în timpul domniei
lui Amenhotep III, în secolul al 14-lea î.Hr. Horemheb și Tutankhamon au adăugat coloane, statui, și frizele - unde
Akhenaton a șters legendele desenate ale tatălui său și a instalat un altar la Aten - dar efortul de expansiune majoră a avut
loc sub Ramses al II-lea 100 de ani de la primele pietre care au fost puse în aplicare. Luxor este astfel unic printre
principalele complexe templiere egiptene însă a doar doi faraoni au lăsat amprenta asupra structurii sale arhitecturale.