Templul de la Luxor

Vechile oraşe egiptene erau construite din chirpici şi cărămidă. Fiind amplasate pe
valea inundabilă a Nilului, acestea s-au degradat şi au fost distruse. Urmele
descoperite ilustrează stiluri variate de temple, construite din coloane de piatră şi
lintouri sau faţade de piatră gravate şi piramide.

Religiozitatea egiptenilor se reflectă şi în arhitectura acestora. Aceasta cuprindea:

 temple de cult, închinate zeilor sau faraonilor;

 morminte, care exprimau importanţa pe care egiptenii o acordau vieţii de dincolo.
Oamenii bogaţi construiau mastabale, iar faraonii piramide.
 temple funerare, construcţii de mari dimensiuni, uneori săpate în stâncă (templul
reginei Hatşepsut, templul funerar al lui Tutankhamon, mormântul lui Ramses al
II-lea, templele de la Luxor şi Karnak).

Unul dintre cei mai vechi arhitecţi cunoscuţi este considerat Imhotep, sub a cărui
îndrumare a fost ridicată piramida de la Saqqarah, prima construcţie monumentală
din piatră. Piramidele egiptene, simbol al Egiptului antic, sunt cele mai mari
monumente din piatră de pe pământ.

Coloanele templelor erau împodobite cu diverse sculpturi ce imitau modele

vegetale: palmier, de lotus, papirus.

Aceasta minunatie arhtiecturala vegheaza asupra Nilului de pe malul vestic al acestuia, si este situat
in inima orasului Luxor. Templul are proportii gigantice si se remarca prin colonadele superbe,
obeliscuri de granit si zeci de sfincsi de dimensiuni impresionante.

Templul a fost construit în cinstea zeului Amun în perioada Imperiului Nou, la

inițiativa faraonilor din dinastia XVIII (Regatul Nou), Amenophis III (Nebmare) (1417 –
1379 î.e.n.) și Ramses II (Usermare) (1304—1236 î.e.n.). Printre constructori se
citează numele arhitectului egiptean Amenhotep cel Tânăr (sec. XV î.e.n.)

Realizat după cel de la Karnak, templul din Luxor a fost construit în două etape
principale, începând din sec. XV î.e.n. când s-au executat coridorul monumental,
Marea Curte, vestibulul hipostil și sanctuarul. În a doua etapă, datorată lui Ramses II,
ansamblul s-a continuat cu o nouă curte și un pilon de acces, deviate spre răsărit față
de axa vechiului templu.
Sanctuarul templului, construit probabil pe locul unui templu mai vechi, este
înconjurat de numeroase încăperi mici, destinate materialului de cult, dar, mai ales,
pentru depozite. Din sanctuar se trece în sala cu opt coloane, apoi în vestibulul
hipostil al Marii Curți, cu 32 coloane papiriforme, și, în fine, în Marea Curte (52 x 48
m), mărginită pe trei laturi de un portic cu două rânduri de coloane fasciculate
papiriforme. Urmează vestibulul cu două rânduri de câte șapte coloane
campaniforme, înalte de 16 m, și mărginite de ziduri ornate cu scene din procesiuni
religioase. Vestibulul se termină cu pilonul construit în timpul lui Amenophis III.

În etapa a doua de construcție, Ramses II a înălțat o nouă curte (50 x 57 m), cu două
rânduri de coloane monostile cu capiteluri papiriforme, statui colosale și două
obeliscuri din granit, din care unul a fost dăruit de Mohammed-Ali Pașa (1805—1848)
lui Champollion (1790—1832) și împodobește, în prezent, Piața Concorde din Paris.