Mihai Viteazul (n. 1558, Drăgoeşti - d.

9 august 1601, Cîmpia Turzii) a fost ban

de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor
celor trei ţări care formează România de astăzi: Muntenia, Transilvania şi Moldova.

Bătălia de la Călugăreni a avut loc la 13/23 august 1595. Oastea munteană de 10.000 de oameni, condusă de Mihai Viteazul,
întărită cu 6.000 de ardeleni trimiși de Sigismund Báthory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa,
al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea
Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i
îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.
Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane. Nicolae Bălcescu, citând surse contemporane, arată: „Într-adevăr, armata lui [Sinan]
era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din
Moldovași Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri”

Pasa Hassan de George Cosbuc

 
Poezia "Pasa Hassan" este scrisa de poetul George Cosbuc, fiind inspirata din trecutul nostru eroic
si povesteste o intamplare scurta la care participa cateva personaje cu caractere opuse care, prin
comportamentul lor, ne impresioneaza puternic. Punctul de plecare il aflam din “Romanii supt Mihai
Voievod-Viteazul” de Nicolae Balcescu, in capitolul privitor la batalia de la Calugareni.
Povestirea este simpla: in toiul luptei de la Calugareni, Mihai Viteazul il zareste pe dusmanul sau de
moarte – Pasa Hassan. In acel moment, porneste spre el, insa acesta, ingrozit, fuge mancand pamantul
pana in mijlocul taberei sale. De fapt, in aceasta balada culta, “Pasa Hassan”, George
Cosbuc infatiseaza opozitia izbitoare dintre armata romana viteaza si biruitoare si armata turca
inspaimantata si invinsa. De la aceasta realitate si acest contrast dintre maginea ampla a celor doua
armate, poetul isi indreapta atentia spre o imagine mai restransa, respectiv contrastul dintre figura lui
Mihai Viteazul si aceea a lui Hassan. Imaginile surprinse sunt extrem de vii, iar personajele sunt
vazute in plina miscare. De pe o parte, Mihai Viteazul este viteaz, impunator, vijelios, hotarat, gata de
orice sacrificiu, iar pe de alta parte, Pasa Hassan e las, inspaimantat, fuge cuprins de disperare, chiar
ridicol prin comportamentul sau. Mihai Viteazul este vazut prin faptele sale eroice, iar Pasa Hassan,
personajul principal al acestei balade, este prezentat prin reactiile sale in urma groazei nebune pe care
voievodul muntean i-a starnit-o. Lasitatea, frica, spaima si groaza pun stapanire pe Pasa Hassan care
fuge ca un disperat catre un loc de scapare fata de Mihai Viteazul