Mihai Viteazul

Mihai Viteazul (n. 1558, Tîrgul de Floci sau Drăgoeşti - d. 9 august 1601, Cîmpia
Turzii) a fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor
al Munteniei şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător al tuturor celor trei
ţări care formează România de astăzi: Muntenia, Transilvania şi Moldova.

Intr-o vreme în care puterea Imperiului Otoman crescuse foarte mult, Mihai
Viteazul a hotărât să se opună acestuia, implicându-se în lupta antiotomană.
Acesta a fost motivul principal pentru care armata otomană, condusă de Sinan
Paşa, a primit ordinul să atace Ţara Românească în anul 1595. În cursul acestei
campanii militare, turcii s-au confruntat cu trupele conduse de Mihai Viteazul, în
bătăliile de la Călugăreni şi Giurgiu. Lupta de la Călugăreni este cea mai vestită
dintre acestea. Alegerea locului a fost perfectă, singurul drum de acces al armatei
otomane (sub forma de coloană) trecând pe podul aflat între înălțimi şi valea
mlăştinoasă a râului Neajlov; armata munteană a fost dispusă astfel încât să aibă
în spate micile înălțimi acoperite de păduri, ca o fortăreață naturală.

Desfăşurarea bătăliei este ştiută: în zori, avangarda munteană atacă şi ajunge

la corturile turcești, dinspre care se declansează un puternic atac al ienicerilor,
care trec Neajlovul şi capturează 11 tunuri româneşti. Ca răspuns, Mihai se
retrage cu armata dispusă în unghi având vârful îndreptat spre duşman și execută
un rapid contraatac asupra taberei; momentul central al atacului îl reprezintă
intrarea fulgeràtoare in luptà a Domnului, cu securea fulgerând duşmanii, dublat
de susținerea artileriei transilvănene condusă de Albert Kiraly şi de atacul
declanşat din spatele pozițiilor de detaşamentul de mercenari cazaci conduşi de
căpitanul Cocea. Acțiunile susținute și simultane provoacă derută în rândul
turcilor, care se retrag dezordonat şi, la pod, sunt siliți să treacă prin rândurile
românilor. Pentru turci, pierderea comandanţilor ( 4 paşale, 7 sangcaci și căderea
marelui vizir în mlaştină, abia salvat de un ienicer credincios) şi a celor 3.000 de
ostaşi este dezastruoasă; au mai fost capturate 5 tunuri şi steagul verde islamic,
împreună cu cele II tunuri româneşti recuperate. La căderea nopții, după mai bine
de 16 ceasuri grele şi lungi, bătălia se încheie cu plecarea precipitată a turcilor şi
retragerea lui Mihai, spre nord.

Nume cum sunt Calugareni, Giurgiu, Targoviste Hârşova, Braila, Turnu,

Bucureşti, Hulubeşti, Şelimbar, Guruslau şi multe aletele au fost înscrise de catre
viteazul domn și oastea sa în istoria nemuritoare a acestui popor, prin faptele de
arme săvârşite în apărarea tarii.

În anul 1599, în împrejurările continuării luptei împotriva otomanilor, Mihai

Viteazul a trecut Munţii Carpaţi, în Transilvania, în fruntea oştilor sale, devenind
conducător al acesteia. Apoi, în anul 1600, a unit Moldova cu Ţara Românească şi
Transilvania. Unirea Țărilor Române a fost însă de scurtă durată, cele trei state
fiind despărţite la moartea voievodului.

Începutul sfârşitului pentru Mihai Viteazul a început în anul 1600 - culmea, un

an marcat de cele mai mari izbânzi ale domniei sale. Din primăvara şi până în
toamna acelui an, Mihai Viteazul a fost stăpânul Transilvaniei, Ţării Româneşti şi
Moldovei.

la data de 9 august a anului 1601, la Câmpia Turzii, Mihai Viteazul este ucis de
către mercenarii generalului Basta, iar odată cu pieirea marelui erou de la
Calugareni, se va pierde pentru cateva sute de ani, posibilitatea ca românii să
trăiască într-un singur stat. După asasinat, capul lui Mihai Viteazul a fost luat de
unul dintre căpitanii domnitorului, adus în Tara Românească şi înmormântat de
Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte, alaturi de osemintele tatălui
sau, Pătrascu Vodă.