Rezolvare Varianta 97 Limba română

Subiectul I ( 40 de puncte)
(Tudor Muşatescu, “Titanic Vals”)

1. Sinonime: amurg = asfinţit, apus, înserare; moţăie = picoteşte; nădejde = speranţă; dorinţă
= năzuinţă, poftă, râvnă, doleanţă, aspiraţie.
2. Sens conotativ cu “gură” şi “gheţar”: *Ca de obicei, el face gură din orice. *Ţipa ca din
gură de şarpe. *Bolnavul se făcuse gheţar. *M-a înspăimântat gheţarul din ochii tatălui tău,
când i-am spus că nu eşti la şcoală.
3. Un cuvânt/ structură reprezentativ(ă) pentru fiecare dintre următoarele registre stilistice ale
limbii: colocvial- “ăla”, “ăsta”, “păi”, “Pe cum a pornit-o”, “de când era în faşă”; regional:
“fistichiu”; neologic: “favoarea”, “gentilă”, “catastrofă”, “naufragiu”; jargon: “parol”.
4. Rolul expresiv al punctelor de suspensie: Punctele de suspensie din prima replică a
Chiriachiţei au rolul de a atrage atenţia asupra spuselor sale şi reprezintă o pauză de gândire a
personajului privind mult aşteptata moştenire, sugerând astfel şi o stare emoţională.
5. Replica -“Ţi-ai găsit! Cumnatul Tache să răcească… Se păzeşte de răceală de e şi enervant,
parol…”-reflectă exasperarea Daciei faţă de cumnatul Tache şi de starea lui de sănătate, fiind
iritată pentru că bărbatul avea o grijă excesivă pentru viaţa lui. Faptul că se menţine foarte
bine la vârsta lui şi nu se îmbolnăveşte devine “enervant”, întrucât ea spera ca el să moară mai
repede şi ca familia să-i moştenească averea colosală. Dacia rosteşte aceste cuvinte şi cu o
uşoară ironie, fapt ilustrat de exclamaţia de la început: “Ţi-ai găsit!”.
6. Transformare în vorbire indirectă: Chiriachiţa spune că singura nădejde este tot Tache, dacă
acesta nu va avea de gând să trăiască o sută de ani. Miza consideră că, la felul în care a pornit-
o, va trece suta.
7. Sensul structurii “ Splendidă catastrofă”. Oximoronul “Splendidă catastrofă” alătură doi
termeni aflaţi în antiteză, întrucât adjectivul “splendidă” se referă la ceva măreţ, minunat, iar
substantivul “catastrofă” ilustrează un eveniment tragic, un dezastru. Prin această replică,
Miza face o aluzie subtilă la eventualitatea unei catastrofe asemănătoare şi în cazul unchiului
Tache, plecat pe mare cu vaporul, accident ce i-ar putea îmbogăţi imediat.
8. Relaţia dintre Tache şi Spirache, aşa cum reiese din text: Din cauza diferenţei de vârstă (“el
e mai mare cu douăzeci şi vreo câţiva decât mine”) între Tache şi fratele lui nu există o relaţie
foarte apropiată; Spirache nu este capabil să vorbească despre fratele lui mai mare decât cu
date aproximative, incerte: “are exact şaptezeci şi ceva de ani în cap…Cam p-aci”, “Atâta n-
are… Dar pe jumătate şi poate şi mai bine, […]”, “Azi-noapte, trebuie să se fi îmbarcat la
Constanţa pentru Constantinopole”. Totuşi, Spirache îi cunoaşte fratelui său năzuinţele sale
vechi, ceea ce denotă că odată relaţia dintre ei fusese mai apropiată: “Vrea să se facă hagiu…
era o veche dorinţă a lui”. În ceea ce priveşte moştenirea, deşi este sigur că el va fi
moştenitorul (“Păi n-are cui s-o lase…Singurul lui moştenitor sunt eu […]” ), Spirache nu se
arată foarte interesat de banii lui Tache: “[…] eu, ori cu bani, ori fără bani…tot gazeta aia o s-
o citesc…”.
9. Două particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic: existenţa replicilor şi precizarea
numelui personajelor înaintea fiecărei replici (“CHIRIACHIŢA: Ţi-am mai spus eu….Singura
nădejde e tot frate-tău, Tache…[…]” ), parantezele de autor/ indicaţiile scenice: “SPIRACHE
(modest)”; “SPIRACHE (îi taie vorba)”.
10. Chiriachiţa este caracterizată în mod indirect prin vorbele şi prin modul de gândire. Ea
este interesată numai de partea materială a vieţii, avidă de îmbogăţire, considerând moştenirea
pe care Tache ar putea să le-o lase ca fiind unica speranţă: “Singura nădejde e tot frate-tău,
Tache…”. Invidia, ca trăsătură definitorie a Chiriachiţei este ilustrată în mod indirect, tot prin
intermediul replicilor sale: când Spirache ajunge la concluzia că fratele său are “exact
şaptezeci şi ceva de ani în cap”, ea nu se poate abţine să nu afirme cu o uşoară răutate şi
invidie în glas că are “Şi milioane tot cam pe-atâtea… Se vede că de când era în faşă a strâns
în fiecare an câte unul”. Meschină şi lipsită de scrupule, ea îşi exprimă de faţă cu ginerele său
speranţa că Tache, fratele acestuia, va pieri pe vapor în călătoria spre Ierusalim: “O avea
Dumnezeu milă şi de voi şi l-o lua vreun curent pe vapor”. De asemenea, Chiriachiţa este
superstiţioasă, trăsătură ce reiese în mod indirect din acţiunile sale, notate de autor în
indicaţiile scenice: “Chiriachiţa dă o pasenţă”.

Subiectul al II-lea ( 30 de puncte)

Text argumentativ despre libertate: “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce
doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. (Jean Jacques Rousseau)

Sunt de acord cu afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau şi anume că “ Libertatea nu constă în
faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc” şi
consider că este definiţia ideală pentru ceea ce înseamnă libertate.
În primul rând, a fi liber nu înseamnă a fi stăpânul absolut al lumii, ci înseamnă a te bucura de
drepturile tale atâta timp cât nu îngrădeşti drepturile celorlalţi, a fi liber în alegerile tale şi în
acţiunile tale, fără a-i priva pe ceilalţi de libertatea lor. Libertatea este o acţiune conştientă a
oamenilor, aceştia având posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. Libertatea de
conştiinţă este dreptul oricărui cetăţean de a avea o opinie proprie în orice domeniu de
activitate.
În altă ordine de idei, omul face parte dintr-o societate în cadrul căreia el interacţionează cu
alţii şi în cadrul căreia se supune anumitor legi înfiinţate tocmai în scopul menţinerii unui
echilibru, a unei ordini sociale. De aceea, omul nu poate face tot ceea ce îşi doreşte; însă
societatea îi oferă libertatea de a-şi controla propria viaţă, de a alege şi de a decide în legătură
cu propria persoană. El nu este silit să facă lucruri pe care nu le doreşte, nu este obligat să
acţioneze împotriva dorinţei sale. De exemplu, el este liber să-şi aleagă meseria, să aleagă
dacă vrea să înveţe sau nu, dacă vrea să-şi întemeieze o familie sau nu; este liber să se
stabilească unde vrea, în ce ţară vrea şi chiar liber să-şi schimbe naţionalitatea, religia după
propria dorinţă.
În concluzie, libertatea nu trebuie înţeleasă ca un abuz de drepturi şi de putere, ci trebuie
înţeleasă ca o posibilitate de a alege după propria voinţă şi în legătură cu propria persoană,
fără a influenţa libertatea celorlalţi din jur.
(Diana Cîrciu şi Cristina Ezer)

Subiectul al II-lea (20 de puncte) - altă rezolvare

Text argumentativ: „Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în
faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.” (Jean-Jacques Rousseau)

Afirmaţia „Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei
nu trebuie să facă ce nu doresc.” a lui Jean-Jacques Rousseau este în conformitate cu
gândurile mele.
În primul rând, şi în sclavie, oamenii puteau face ceea ce doreau însă erau aspru pedepsiţi
pentru abaterea de la muncile obligatorii impuse de stăpânii lor. Ei ar fi putut face orice, însă,
ştiind pedepsele aplicate pentru faptele lor, deveneau sclavi şi din punct de vedere psihic şi
câmpul lor de acţiune era limitat.
Asemenea sclavilor, în societatea contemporană oamenii respectă normele impuse de
colectivitate, nu pot face tot ceea ce îşi doresc, deoarece acest lucru ar duce la haos şi
omenirea ar fi distrusă dacă, de exemplu, criminalii în serie ar avea dreptul să ucidă.
În altă ordine de idei, libertatea constă în faptul că oamenii nu trebuie să facă ce nu doresc.
Dacă, de exemplu, conştiinţa unui om respinge lichelismul, linguşirea celor puternici pentru
avantaje efemere, acel om nu trebuie să facă niciodată compromisul servilismului, indiferent
de situaţie.
În concluzie, libertatea este dreptul omului de a-şi alege ce vrea sau nu să facă şi nu dreptul
omului de a face orice îi trece prin minte. Libertatea cere mai multe obligaţii însă duce la o
expansiune intelectuală a visurilor oamenilor.
(Vlad Mihai Costică)

Subiectul al III-lea ( 30 de puncte)

Paralelă literară între două poezii romantice studiate:

* “Revedere” de Mihai Eminescu
* “Dorinţa” de Mihai Eminescu
* “Floare albastră” de Mihai Eminescu
* “Sara pe deal” de Mihai Eminescu
* “Scrisoarea I” de Mihai Eminescu
* “Luceafărul” de Mihai Eminescu