Criza afectiv se manifest n jurul vrstei de 3 ani i const ntr-o opozitie permanent a

copilului fat de initiativele i solicitarile adultului. Refuzul constant al copilului de a se

supune cerintelor exprim o prim ncercare a sa de a se afirma i de a-i cuceri autonomia
fat de adulti (printi). Criza afectiv de la sfritul anteprecolarittii are un rol important n
cristalizarea ulterioar a unor constante de personalitate. Confruntarea cu adultul devine o
modalitate de cunoatere a propriilor posibilitti i limite, copilul probnd ntr-un fel pn
unde poate merge. Sesizarea eecurilor cu care se soldeaz initiativele sale i constatarea
propriilor neputinte determin treptat copilul s-i subordoneze conduita fat de norme (este
ceea ce Freud numea triumful legii parentale, ntelegerea faptului cadultul face legea).
Sfritul crizei afective va aduce o mai bun pozitionare a copilului n relatiile cu ceilalti,
prin ntelegerea pozitiei reale pe care o ocup n ansamblul lor, ca i o armonizare a sa
cucerintele adultului i cu sine, elemente ce vor influenta hotrtor structurarea Eului social.
Criza afectiv pregteste o etap care apare dup 3 - 3,5 ani, etap n care copilului devine
capabil s respecte cerintele adultului.
La 3 ani copilul vorbeste relativ fluent, n propozitii inteligibile, dispunnd de un
limbaj situativ bogat. El poate sa formuleze impresii, dorinte, constatari, interogatii, etc.
Lumea devine pentru copil un spectacol n care i place sa fie asistat de comunicarea cu
adultul. Copilul este angajat n perioada anteprescolara n cautarea de mijloace de a-si
consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii, pe de o parte si, pe de alta, prin
consolidarea deprinderilor de mnuire a obiectelor. Emaniciparea relativa de sub tutela
mamei si a nlocuitorilor ei este mai evidenta pe planul actiunilor dect pe cel afectiv. Pe
acesta din urma se constituie adevarate inflatii de dorinte si intentii mijlocite doar de teama
de a nu pierde afectiunea si asistenta adultului. Activitatea formativa cea mai frecventa ntre
1-3 ani consta n mnuirea de obiecte.
Interogatia de ce?, pentru ce? permite o vasta acumulare de experienta, dar si
cresterea curiozitatii fata de relatiile si interrelatiile dintre fenomene si obiecte si
sensibilizarea fata de explicatii ca expresie a inteligentei ce se adapteaza la conditiile realitatii
ca obiect al cunoasterii.
Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv, nentelegator si instabil. Tendintele ostile fata de
adult cresc, deoarece creste cmpul frustratiilor. Se constituie negativismul primar ce devine
vehement de multe ori. Copilul se trnteste, plnge, tipa daca i se ia un obiect oarecare
(jucaria); daca i se restituie l arunca.
n structura comportamentului imaginea de sine, identificarea de sine joaca un rol
important. Fenomenul legat de constientizarea identitatii a fost studiat mai ales prin
recunoasterea de sine n oglinda a copiilor mici. Se pot diferentia doua serii de evenimente
cognitive n actul de identificare n oglinda. Primul se refera la recunoasterea faptului ca n
oglinda se afla propria persoana sau imaginea ei, al doilea la faptul ca ceea ce se vede n
oglinda nu este o persoana n carne si oase, ci o imagine ce reflecta spatialitatea realitatii. R.
Zazzo a deplasat spre 3 ani aceasta recunoastere a copilului n oglinda. El semnaleaza o mare
perplexitate a copilului n fata oglinzii, nsotita de bucuria de recunoastere, o oarecare teama
si uneori evitare.
n constituirea identitatii primare sunt implicate si reactiile opozante. La 2 ani acestea
pot deveni foarte intense. Cele mai multe manifestari de mnie, ostilitate, agresivitate si
negativism sunt legate de exercitarea obiceiurilor si a regimului zilnic. Or, se stie ca acestea
ncorporeaza reguli de convietuire. Pe al doilea loc stau manifestarile protestatare si ostile
fata de autoritatea celor din jur (conflicte de autoritate). Pe locul trei se afla reactiile de mnie
si protest fata de dificultatile care se manifesta n joc sau n traseele de realizare a dorintelor.
Spre 3 ani reactiile protestatare ale copilului se diminueaza (se semnaleaza un declin al
tipatului de scurta durata). Starile afective ale copiilor mici sunt intense, fara a fi profunde.

Ele se multiplica, se diferentiaza si se complica. Axul diferential afectiv al ambilor parinti

creeaza echilibrul n familie si n comportarea copilului cu ei.
Dupa 2 ani si jumatate relatiile n joc se pot mparti n:
active
pozitive (copilul da o jucarie, mngie un copil, etc.)
negative (rapirea de jucarii, cearta care uneori degenereaza n bataie).
pasive
pozitive (copilul accepta mngierea, schimbul de jucarii, etc.)
negative (copilul este blamat, certat sau chiar batut de catre partener).
defensive
active (fuga, solicitarea de ajutor de la adulti, angajarea n bataie pentru aparare)
pasive (plnsul copilului caruia i s-a luat jucaria)
La 3 ani copilul intra ntr-o faza complicata de dezvoltare a limbajului (ca instrument al
gndirii). Se instituie o noua etapa interogativa, n care ntrebarile perseverente sunt de ce?,
cum?. Aceasta faza atrage atentia si interesul asupra planului gndirii n plina expansiune,
spre numeroasele interrelatii si dependente
(inclusiv de cauzalitate) dintre fenomenele din jurul copilului, dar si dintre actiunile
nfaptuite de cei din jurul lui. Interogatia de ce?, pentru ce? permite o vasta acumulare de
experienta, dar si cresterea curiozitatii fata de relatiile si interrelatiile dintre fenomene si
obiecte si sensibilizarea fata de explicatii ca expresie
NEOFORMATIUNILE
Copilul ncepe sa fie integrat n interrelatiile grupului familial si al celor ce
frecventeaza familia. ncepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al
familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de aceasta
realitate complexa.
Dezvoltarea miscarilor este foarte activa ntre 1-3 ani. Acestea se efectueaza si prin
imitatie. La 17 luni copilul imita modul n care citeste tata ziarul sau miscarile de fumat ale
bunicului, tusea lui, etc. Prin imitatie, copilul si nsuseste o vasta experienta. n genere,
copilul dobndeste un mare grad de independenta prin intermediul miscarilor si activitatilor.
Miscarea si deplasarea creeaza o largire evidenta a cunoasterii si utilizarii caracteristicilor
mediului nconjurator, fenomen vizibil n progresele ce se manifesta la copil n ceea ce
priveste orientarea n mediul apropiat.
Copilul ncepe sa denumeasca numeroase actiuni ca: gatitul, scrisul, desenatul,
calcatul, dormitul, mncatul, jocul, etc.
Se manifesta gelozia, daca mama acorda atentie altui copil sau daca nu-i acorda lui
(copilului) destula atentie.
Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia, antipatia ncep sa fie nuantate.
Copilul si dezvolt capacittile de la mersul sovit la alergat, trt, ctrat, de la
manevrarea imprecis, la apucare, nvrtire, desfacere. Acum este capabil s mping, s
trag, s ridice, s sparg,
s smulg. Aceste achiziii permit copilului un acces mai mare la mediul nconjurtor, ba
mai mult dect att, la stpnirea si modificarea lui.