FUNDAMENTELE

PEDAGOGIEI
Lector univ.dr.Ileana
Gurlui

EDUCATIA SI SISTEMUL STIINTELOR

EDUCATIEI

Educaia- educaia este o activitate uman, care a aprut

odat cu apariia omului.
- 3 concepii referitoare la termenul educaia:
a) Immanuel Kant: Educaia este o activitate de disciplinare,
civilizare, cultivare i moralizare a omului. Scopul educaiei : a
dezvolta n individ toat perfeciunea.
b) Johann Friedrich Herbart: Educaia este aciunea de formare
a individului, dezvoltnd multitudinea de interese.
c) John Dewey: Educaia este reorganizarea experienei care se
adaug la nelesul experienei precedente i care mrete
capacitatea de a dirija evoluia celei care urmeaz.
-analiza conceptului educaie poate fi realizat din mai multe
perspective:
perspectiva etimologic;
perspectiva acional;
perspectiva procesual;
perspectiva relaional.

 Perspectiva etimologic:
2 traiecte explicative:

latinescul
educo-educare,
care
nseamn a alimenta, a crete, a ngriji.
latinescul educe-educere, nsemnnd a
conduce.
aadar reunind ntr-un concept actual
cele dou sensuri oferite de cele dou
interpretri
latineti
obinem
urmtoarea
sintagm:
evoluia
dirijat

 Perspectiva acional:
- educaia este un ansamblu de aciuni
desfurate n cadrul unei societi;
formarea i transmiterea comportamentelor i
valorilor acumulate.
Perspectiva procesual: educaia semnific un
proces de transformare n sens pozitiv i pe
termen lung a fiinei umane.
- aceast transformare se realizeaz pe dou
dimensiuni fundamentale:
dimensiunea psihologic (de transformare)
dimensiunea social (de socializare, de
dobndire

 Perspectiva relaional:
educaia reprezint o relaie uman i
social ntre educator i educat, n
interiorul cruia educatorul urmrete
schimbarea intenionat a celui
educat, n conformitate cu un scop
bine definit.

Funciile educaiei
referitor la funciile educaiei, majoritatea specialitilor sunt de
acord asupra faptului c aceasta servete realizrii a trei
categorii de scopuri principale:
1.Funcia de selectare, prelucrare i transmitere a
informaiilor i valorilor de la societate la individ;
2.Funcia de dezvoltare a potenialului biopsihic al
omului;
3.Funcia de asigurare a unei inserii sociale active a
subiectului uman.
- ali autori, n raport cu domeniul principal vizat de aciunea
educaional, vehiculeaz la rndul lor alte trei categorii de
funcii ale educaiei:
1.funcia cognitiv (de vehiculare a tezaurului de cunotine);
2. funcia axiologic (de valorizare i dezvoltare a potenialului
de creaie cultural);
3.funcia socio-economic (de pregtire i formare a indivizilor
pentru producia material)

LEGATURA PEDAGOGIEI CU CELELALTE STIINTE

Legatura pedagogiei cu stiintele psihologice este:
determinata de necesitatea cunoasterii n detaliu a
personalitatii umane si a componentelor sale (caracter,
temperament,aptitudini), a problemelor psihologice ridicate
de nvatare , aparticularitatilor microclimatului n care se
desfasoara procesul instructiv educativ. ( clasa de elevi,
grupul etc)
Datele oferite de psihologie au rol explicativ n organizarea
si desfasurarea procesului de educatie ele sugernd
anumite interventii si inovatii n cadrul acestui proces.
n ultimele decenii, se resimt implicatii profunde ale
psihologiei n problematica instruirii, formarii inteligentei si
creativitatii, a ntaririi comportamentului, n definirea
obiectivelor comportamentale, a metodologiei ,a stilului de
relationare.

 Legatura pedagogie biologie .

Stiintele biologice ne ofera date despre
organismul biologic al obiectului educatiei
n legatura cu structura morfologica,
fiziologia diferitelor organe,schimbarile
din organismul uman n diferite etape ale
evolutiei lui.
Aceste elemente contribuie la organizarea
activitatii educative.
Pe de alta parte educatia influenteaza
dezvoltarea morfofiziologica, intelectuala
si atitudinala a subiectului uman.

 Legatura pedagogie - stiinte sociale este impusa

de faptul ca actiunea educativa este una sociala.
Stiintele sociale ofera informatii n legatura cu
conditiile istorico sociale n care se desfasoara
educatia, instrumentele necesare cercetarii unor
aspecte concrete ale fenomenului educational,
concepte necesare interpretarii rezultatelor obtinute,
aceste stiinte studiaza educatia si prin prisma lor,
elaborndu-si metode, concepte proprii n acest sens
ele pot fi folosite n pedagogie numai daca pot fi
adaptate si subordonate punctului de vedere
pedagogic.
Stiintele sociale dau posibilitatea cunoasterii mai
profunde a fenomenului educational .

FAZELE CONSTITUIRII PEDAGOGIEI CA

STIINTA
1. Etapa reflectarii educatiei n constiinta
comuna a oamenilor.

A) Etapa filozofica-in aceasta faza,

pedagogia nu era vazuta ca o disciplina, ci
era o componenta a sistemelor filozofice.
Cei mai cunoscuti reprezentanti ai acestei
faze sunt: Socrate,Democrit, Platon,
Aristotel,
reprezentantii
filozofiei
scolastice din Evul Mediu.

Socrate: (469 399

.e.n.)
este cunoscut nu prin scrieri proprii,
deoarece nu a scris, ci prin ceea ce au
scris Xenofon si Platon despre el, care i-au
fost elevi.
De la Socrate a ramas metoda care-i
poarta numele, metoda socratica sau
euristica de descoperire a adevarului, arta
de a conduce discutiile, nct auditoriul sa
ajunga aproape singur la raspunsul pe
care se doreste sa-l gaseasca.

Democrit: (460 370

.e.n).
Din scrierile sale au ramas doar
fragmente, deoarece nu au fost
primite prea bine de catre
biserica crestina, dar n aceste
fragmente se constata optimismul
sau n ceea ce priveste problema
educabilitatii omului.

Platon(427 347 .e.n.)

elev a lui Socrates si reprezentant al aristocratiei ateniene,
sustine ca lucrarile sunt doar factor secund, iar izvorul
cunoasterii consta n amintirile sufletului despre ideile
contemplate de el nca dinainte de nastere. Pentru el metoda
prin care se poate cunoaste adevarul este reprezentata de
discutiile n contradictoriu.Cu aceasta orientare, Platon face si o
propunere de realizare aeducatiei.
0 6 ani educatia sa se faca n familie
7 12 ani educatia sa sa se faca n scoala de stat, unde sa se
nvete: cititul, scrisul, socotitul, cntatul
12 16 ani exercitii fizice (gimnastica)
16 18 ani aritmetica: geometrie, astronomie
18 20 ani instructie militara
20 30 ani filozofia, care era normala de cei cu aptitudini
nalte
20 35 ani un numar mic erau instruiti n diverse magistraturi

Aristotel (384 322

.e.n.)
ideile pedagogice ale lui se regasesc cu precadere n Etica,
Politica si Despre suflet.
n conceptia sa, omul este corp (materie) si suflet (forma).
Aristotel
distinge
trei
laturi
ale
sufletului:
vegetativ,
animal,rational. Din conceptia despre suflet decurge si conceptia
lui despre educatie, drept pentru care Aristotel crede ca trebuie
sa existe o educatie fizica, morala si intelectuala.
Si Aristotel propune o periodizare a educatiei:
0 7 ani educatia n familie
7 14 ani perioada frecventarii nvatamntului public de stat
14 21 ani instructia superioara si pregatirea militara.
n scoala ar trebui sa se predea: scrisul, cititul, gramatica,
desenul si
muzica.

Etapa pedagogiei moderne

Jan Amos Comenius (1592 1670
este ntemeietorul pedagogiei moderne. A studiat teologia
dar si matematica.
Didactica magna 1657, care este socotita primul manual
de pedagogie.
Este primul pedagog care stabileste sistemul principiilor
didactice,din care unul principiul intuitiei este n forma
initiala de astazi.
Comenius si-a adus contributia si la sistemul metodelor de
predare dar si n stabilirea etapelor unei lectii.
Pentru Comenius, lectia este principala forma de organizare
a nvatamntului, iar elementul determinant pentru
succesul acestuia l are conducerea ei de catre nvatator.

 Conform principiilor stabilite de

Comenius, el a ncercat sa indice si o
organizare a nvatamntului pe patru
etape scolare:
scoala moderna (0 6 ani)
scoala elementara (6 12 ani)
gimnaziu (12 19 ani)
academia (18 24 ani).

Jean Jacques Rousseau(1712

1778),
scriitor, filozof si pedagog francez. Opera sa cea mai
importanta n domeniul educatiei este Emile sau despre
educatie, scrisa n 1762.
Rousseau crede n puterea educatiei, dar socoteste ca
aceasta este eficienta doar daca este n conformitate cu
legile de dezvoltare a omului.
J.J. Rousseau este de parere ca pna la 12 ani nu educatia ci
natura trebuie sa hotarasca n dezvoltarea copilului, ca grija
educatorului este de a supraveghea dezvoltarea psiho-fizica
n contact cu lumea, dar n acord cu natura.
n opinia lui Rousseau, educatia poate capata valente
pozitive numai dupa 12 ani, cnd copilul se dezvolta si
ntelege utilitatea lucrurilor. Dupa 15 ani poate ncepe
educatia morala,religioasa si cea cetateneasca.

Henrich Pestalozzi (1746

1827),
a crescut cu mama, n conditii grele fiind orfan.
ncepe sa studieze teologia si dreptul dar le
paraseste si se ndreapta catre agricultura.
nfiinteaza o ferma scoala n care elevii nvata
muncind, ntretinndu-se din munca lor. Aceasta
ferma scoala nu-i reuseste si ncepe sa-si scrie
ideile pe care nu le-a pus n practica. Dintre
lucrarile sale cea mai relevanta este Cum si
educa Gertruda copiii, scrisa n 1801.
Originalitatea lui Pestalozzi se constata mai ales n
ideile sale cu privire la didactica si n special cele
care vizeaza principiile didactice.

Johan Friederich Herbart-(1776

1841).
avnd la baza o conceptie filozofica si psihologica,
pedagogia lui este una intelectualista.
El sustine ca educatia este realizabila prin instructie.
Idealul educatiei n viziunea li este formarea tariei
de caracter a moralitatii.
Herbart a folosit experienta lui Pestalozzi n sprijinul
sistemului propriu de educatie. A cunoscut un
deosebit succes n didactica unde a si aplicat teoria
treptelor formale. => procesul instructiv e un proces
unic, trecnd prin urmatoarele etape: claritate,
asociere, sistematizare si metoda.

Etapa pedagogiei experimentale

Sfrsitul sec. XIX si nceputurile sec. XX
Orientarea sociologizanta vizeaza subordonarea educatiei
societatii iar orientarea psihologista plaseaza n centrul sau
copilul cu trebuintele si interesele sale.
n cazul primei orientari, educatia este centrata pe educator iar n cea
de a doua orientare, educatia este centrata pe copil (pedocentrismul).
n curentele sociologizante se ncadreaza: pedagogia utilitarista (H.
Spencer
1820

1903),
teoria
educatiei
cetatenesti
(G.
Kerschensteiner 1854 1938), pedagogia sociologica (E. Durkheim
1858 1911); D. Gusti; I.C. Petrescu, Stanciu, Stoian, Stefan
Brsanescu pedagogia culturii.
n cealalta categorie de curente, psihologizante se pot mentiona:
pedagogia experimentala A. Binet (1857 1911) B. Meuman (1862
1915), educatia noua John Dewey (1859 1952), Maria Montessori
(1870 1952), Edouard Claparede (1873 1940), Vladimir
Ghidionescu (1878 1948).

 Pedagogia experimentala reprezinta

momentul n care pedagogia trece de la
prestiintific la stiintific n investigarea
educatiei.
Se trece de la un demers bazat pe
experimente,descrieri si verificare a
faptelor nainte de a concluziona n
legatura cu organizarea educatiei.
Aparitia pedagogiei experimentale a dus
la perfectionarea tehnicilor de investigatie
a fenomenului educational si implicit
perfectionarea procesului de nvatamnt.

Etapa educatiei
interdisciplinare
Poate fi ncadrata mai cu seama n epoca
contemporana,
cnd
interdisciplinaritatea
presupune valorificarea tuturor rezultatelor
obtinute de diverse discipline care se ocupa de
educatie si fenomenul educational.
Leroy, Gilbert n Dialogul n educatie spunea
Pedagogia ni se nfatiseaza ca o stiinta
interdisciplinara de sinteza si de aplicatie, care
pentru rezolvarea propriilor sale probleme,
recurge la elemente de explicatie,mprumutate
de la alte discipline teoretice.

Formele educaiei
3 ipostaze principale: educaia formal,
educaia informal, educaia nonformal
Educaia formal:Termenul formal provine
din latinescul formalis care este tradus
organizat, oficial.
Educatia
formala
include
ansamblul
actiunilor intentionat educative, organizate
si realizate n mod planificat,sistematic, n
cadrul institutiilor scolare si universitate,
prin intermediul sistemului de nvatamnt
structurat si ierarhizat n trepte scolare si
pe ani de studii.

 Educatia formala se realizeaza n cadrul sistemului

de nvatamnt organizat pe trepte, cicluri de
nvatamnt,desfasurndu-se n unitati si institutii de
nvatamnt de stat si private.
Specific de ndeplinit pentru educatia formala
sunt
urmatoarele sarcini (Pain, A., 1990)
Introducerea individului n tainele muncii
intelectuale organizate.
Posibilitatea de a formaliza cunostintele, plecnd
de la achizitii istorice si practici reiesite din actiune.
Recunoasterea achizitiilor individuale.
Formalizarea si concretizarea achizitiilor n alte
modalitati educative pe plan social.

EDUCATIA NONFORMALA
Educatia nonformala include actiuni educative organizate
si
structurate
ntr-un
cadru
institutionalizat
dar
desfasurate n afara scolii.
Termenul nonformal provine si el din latina, de la
nonformalis care are sensul n afara unor forme
special/oficial organizate.
Educatia nonformala include n structura da doua tipuri de
activitati (M. Ionescu ; V. Chis, 2001):
Activitati parascolare (de perfectionare, reciclare)
Activitati periscolare (vizite la muzeu, excursii,
cluburi,
cercuri stiintifice, vizionari de filme)

 Printre obiectivele specifice acestui tip de educatie se

pot enumera:
sustinerea celor care doresc sa-si dezvolte sectoare
particulare n comert, agricultura, servicii, industrie,
etc. ;
ajutorarea populatiei pentru a exploata mai bine
resursele locale sau personale;
alfabetizarea;
desfasurarea profesionala sau initiere ntr-o noua
activitate
educatia pentru sanatate sau timpul liber etc.;
Tot n sfera educatiei noformale intra si actiunile
mass-media,care sunt structurate si organizate
pentru elevi si sunt realizate de catre pedagogi
(oameni specializati n domeniului educatiei).

EDUCATIA INFORMALA
n limba latina, informis, informalis
nseamna spontan,neasteptat.
Educatia informala include, totalitatea
informatiilor
neintentionate,
difuze,
eterogene, voluminoase sub raport
cantitativ cu care este confruntat
individul n practica de toate zilele si care
nu
sunt
selectate,
organizate
si
prelucrate din punct de vedere pedagogic

 nvatarea de tip informal este (Vaideanu,

G., 1988):
inegala de la elev la elev;
nvatarea semiformala = studiul
independent, orientat de profesor, dar
realizat acasa;
nvatare realizata n mprejurari diferite,
cu grad scazut de prelucrare;
nvatare n domenii putin frecventate de
scoala: cosmosul,viata oceanelor etc.;
numai unele informatii devin cunostinte;
nvatarea cu caracter pluridisciplinar

INTERACTIUNEA FORMELOR
EDUCATIEI
n procesul educational toate formele sunt prezente si n acelasi
timp necesare, deoarece numai asa se pot ntmpina si rezolva
situatiile de nvatare n care este pusa fiinta umana.
Pedagogii sunt de parere ca trebuie sa existe o integrare a celor
trei forme de educatie precum si o articulare a lor.
Articularea se poate realiza la mai multe niveluri.
n perspectiva structurilor verticale, administrativ ierarhice,
asigurnd o complementaritate benefica pentru actiunea unitara a
statului si initiativele comunitatilor de baza;
n perspectiva structurilor orizontale, locale sau participative,
care asigura articularea ntre diferiti intervenienti socio culturali;
la nivelul retelelor, cum ar fi centrele de sprijin dintr-o anumita
zona, facilitnd conlucrarea dintre mai multi factori grupali sau
individuali.

PEDAGOGIA TEORIE SI STIINT A

EDUCATIEI
din punct de vedere etimologic termenul pedagogie provine din
cuvintele greceti pais, paidos nsemnnd copil, i agoge, agogos
care nseamn aciune de a conduce. Astfel paidagogus nseamn
conducerea copilului.
pedagogia este tiina care analizeaz fenomenul educaional n
toat complexitatea sa cu scopul optimizrii att a structurii sale
ct i a influenelor acestuia asupra formrii personalitii celui care
se educ.
Principalele raporturi de interdisciplinaritate ale pedagogiei cu alte
tiine
Relaia pedagogie biologie
Relaia pedagogie psihologie
Relaia pedagogie sociologie
Relaia pedagogie logic
Relaia pedagogie filosofie

Domeniile pedagogiei
Pedagogia general-disciplin teoretic
care studiaz aciunea educaional
dintr-un unghi general de vedere,
urmrind s-i surprind anumite legiti,
valabile indiferent de locul i timpul n
care se desfoar. Pedagogia general
are n vedere aciunea educaional din
punctul de vedere al continuitii. Ea se
concentreaz asupra laturii invariabile a
educaiei. -

 Pedagogia
precolar

disciplina
care
se
delimiteaz n funcie de vrsta obiectului
educaional(individului)
ocupndu-se
de
problematica i tehnologia aciunii educaionale cu
copiii de vrsta precolar n cadrul grdiniei.
Pedagogia colar vizeaz aciunea educaional
n cadrul
colii cu copii normal dezvoltai din punct de vedere
fizic i
psihic.
Pedagogia special are n vedere obiectul
educaional, care se plaseaz n afara normalului,
ocupndu-se de problematica i tehnologia aciunii
educaionale cu copiii deficieni din punct de vedere
fizic, psihic sau psihosomatic.

 Pedagogia comparat acea ramur a tiinei

educaiei
care
se
ocup
cu
studierea
particularitilor raionale ale educaiei n vederea
relevrii a ceea ce este tipic i universal. Este
considerat disciplin descriptiv i explicativ a
sistemelor educaionale din diverse ri.
Sociologia educaiei revendicat de sociologi ca
fiind o ramur aplicativ a sociologiei, poate fi
considerat n acelai timp i ca o ramur a
tiinei
educaiei.
Pentru
investigaia
i
teoretizarea
fenomenelor,sociologia
educaiei
apeleaz la metodele i conceptele sociologiei
generale,
adaptndu-le,
ns
realitii
educaionale care prin esena sa este social.

 Filozofia educaiei
disciplin n plin
constituire, ca urmare a implicaiilor tot mai
profunde pe care educaia le are asupra
statutului existenial al omului.
Refleciile filozofiei educaiei se ndreapt cu
precdere
asupra
semnificaiei
teoriilor
pedagogice din perspectiva valorii lor euristice,
a modului lor de articulare n ansamblul teoretic
explicativ al fenomenului educaiei sugernd
eventuale aspecte ce urmeaz s intre n
cmpul cercetrii, concomitent cu surprinderea
anumitor situaii problematice ce apar pe
fondul relaiei omului cu societatea, generate
de educaie i rezolvate prin intermediul ei.

 Metodicile predrii diferitelor obiecte de specialitate

se ocup cu problemele organizrii i desfurrii
procesului
de
nvmnt
la
un
obiect
determinat(matematic, fizic, etc.)
Alte ramuri, domenii ale pedagogiei sunt n curs de
formare.
Acestea privesc educaia n familie, pedagogia
nvmntului superior.
Dei, ca n cazul oricrei tiine exist delimitri de
domenii, pedagogia este considerat ca o tiin
integratoare a educaiei, capabil s unifice influenele
altor tiine n domeniul su de preocupri, s
valorifice rezultatele cercetrilor specifice ale acestora
asupra unor aspecte ale fenomenului i procesului
educativ, dar s le furnizeze noi probleme pentru
reflecie i pentru investigaia tiinific.

CERCETAREA
PEDAGOGICA
Cercetarea
pedagogica
(Muster,
D.,1985)
este
o
investigatie
delimitata, precis ca tema, la o
ntrebare restrnsa ivita n
procesul perfectionarii muncii de
nvatare, de educatie si care
presupune sa se afle un raspuns cert,
temeinic,argumentat
stiintific
la
ntrebare.

TIPOLOGIA CERCETARII PEDAGOGICE

n functie de metodologia adoptata se deosebesc:
1.Cercetari observationale (neexperimentale)
specific pentru aceasta este faptul ca ele se efectueaza
de catre un observator, care de regula este agentul
actiunii educationale.
Profesorul cercetator si propune sa urmareasca
diferite aspecte ale propriei sale activitati, pentru ca pe
aceasta baza sa desprinda anumite constatari si
concluzii de natura pedagogica.
Gradul de obiectivitate al acestor constatari si concluzii
este mai redus, deoarece ele contin ceva din conceptia
si atitudinea celui care a efectuat cercetarea.

 2.Cercetarile experimentale se
caracterizeaza prin faptul ca
declansarea actiunii educationale
originale, rezultatele acestora fiind
nregistrate si prelucrate pentru a
demonstra eficienta lor educativa.
Prin metodologia utilizata, astfel de
cercetari conduc la descoperirea
unor relatii cauzale si legitati dupa
care
se
desfasoara
actiunea
educationala.

 n functie de scopul si problematica abordata, se pot

distinge doua categorii de cercetare:
1.Cercetarile
teoretico

fundamentale

se
caracterizeaza prin faptul ca deschide noi orizonturi asupra
fenomenului educational. Are pronuntat caracter teoretic
fiind ntemeiata pe argumente rational filozofice. Un acest
tip de cercetare genereaza investigatii concret aplicative.
2.Cercetarile practic aplicative abordeaza o
problematica mult mult mai restrnsa si vizeaza o
aplicabilitate practica imediata. Caracteristic este faptul ca
ea se nscrie n perimetrul activitatii instructiv educative
practice si urmareste ca prin rezultatele sale sa contribuie
la mbunatatirea si mbogatirea modalitatilor concrete de
actiune, prin descrierea detaliat a unei anumite situatii, a
unui anume proce instructiv educativ, a factorilor si
implicatiilor acestora cnd opereaza n proces.(D. Muster
1985).

ETAPELE CERCETARII
PEDAGOGICE
cercetarea pedagogica parcurge mai multe etape n
desfasurarea ei:
1. Delimitarea temei de cercetare este prima etapa
ntr-o cercetare si de importanta cruciala. Tema trebuie sa
fie clar formulata, delimitata, sa contina o oarecare
incertitudine, dar n acelasi timp sa incite pentru
descoperirea solutiei. Tema propusa spre cercetare trebuie
sa nu fi fost investigata sau sa nu fi gasit nca o solutie sau
explicatie adecvata ca teme de cercetare pot fi alese att
cele care apartin pedagogiei generale dar si cele car
apartin teoriei si metodologiei instruirii: finalitatile n
nvatamnt, reforma n educatie, metode de evaluare care
stimuleaza creativitatea, esecul scolar etc.

FACTORI I PRINCIPII FUNDAMENTALE

ALE EDUCAIEI
Factori cognitivi i metacognitivi
Principiul 1: - nvareaun proces activ, voluntar, personal,
mijlocit social sunt descoperite i elaborate semnificaii,
datorit prelucrrii informaiilor i a datelor oferite de
experiena personal - la baza nvrii st motivaia nvarea nu se ncheie
Principiul 2: Elevul n actul nvrii intete s creeze
interpretri i configuraii coerente n zona cunotinelor
dobndite. - modul de nvare aparine elevului - se
realizeaz ntr-un stil propriu
Principiul 3: Construcia cunotinelor i a structurilor
cognitive noi se realizeaz prin integrarea cunotinelor
anterioare. - elevul are cunotine anterioare pe baza
crora construiete i reconstruiete informaia
Principiul 4: nvarea este uurat de utilizarea strategiilor
puternic structurate.

 Factori afectivi-motivaionali
Principiul 5: Influena motivaiei asupra nvrii.motivaia st la baza nvrii, fr motivaie un elev nu
se poate concentra la atingerea scopurilor, ateptrilor
propuse.- fr motivaie elevul pierde ncrederea n sine.
Principiul 6: Rolul motivaiei intrinseci n nvare.
Principiul 7: Funcia motivaiei este de a susine efortul
de nvareFactori ai dezvoltrii personalitii
Principiul 8: Oportuniti i constrngeri n dezvoltare.dezvoltarea fizic, intelectual, emoional i social se
desfoar dup o progresie stadial- aceast dezvoltare
este o funcie a interaciunii factorilor genetici i de
mediu- un factor important al dezvoltrii l constituie
oportunitile oferite prin experienele de nvare
formal- elevii nva mai bine atunci cnd materialul de
studiu se nscrie n estura de operaii mintalematerialul trebuie s fie prezentat interesant i atractiv

 Factori personali i sociali

Principiul 9: Diversitatea social i cultural.- elevii au
posibilitatea s comunice cu colegi diferii de ei prin cultur,
prin mediul socio- familial.- colile care stimuleaz aceste
interaciuni, ncurajeaz competena social, gndirea flexibil
i dezvoltarea moral.
Principiul 10: Acceptarea social, imaginea de sine i cultural.atunci cnd elevii se accept unul pe cellalt, nvarea i
imaginea de sine se susin reciproc- relaiile interpersonale
dintre elevi ofer acces la evaluarea corect a tririlor, a
situaiilor i a comportamentelor pozitiveDiferene individuale
Principiul 11: nvarea devine mai productiv dac sunt
respectate diferenele individuale i culturale.- principiile de
baz ale nvrii sunt aplicabile la toi elevii, indiferent de etnie,
vrst, limbaj sau abiliti.- totui nvarea ntlnete obstacole
atunci cnd diferenele individuale lingvistice, culturale i
sociale nu sunt luate n considerare.
Principiul 12: nvarea este nsoit de anumite filtre cognitive
i sociale.