Arhimandrit Sofian Boghiu

staretul Mnstirii Antim din Bucuresti

Smerenia si dragostea,
nsusirile tririi ortodoxe
Carte tiprit cu binecuvntarea
Prea Fericitului Printe Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne
Editia a II-a revizuit si adugit
Fundatia Traditia Romneasc
Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romni
Bucuresti, 2002

Cuvnt nainte
Culegere de povtuiri duhovnicesti, contemporan nou - asadar o dovad c
gndirea si trirea crestin sunt nu numai cu putint, ci vii si lucrtoare n aceast
epoc pe care Cuviosul Paisie, Staretul Mnstirii Neamt, o numea, nc de acum trei
veacuri, <vremile cumplite de acum> -, cartea de fat este, deopotriv, un document
al vietii religioase romnesti de la cumpna dintre al doilea mileniu si cel de-al treilea.
ntelegerea deplin a acestor sfaturi ctre tineri, rostite de Printele Arhimandrit
Sofian, s-ar cuveni lrgit cndva prin referiri la filiatia spiritual a Prea Cuviosiei sale,
la ucenicia sa n vetre vestite ale monahismului nostru de dincolo si dincoace de Prut,
prin mrturii despre Printii de un gnd si o vietuire cu dnsul din mnstirile Cernica,
Sfntul Antim sau Plumbuita, ca Ioan cel Strin, Daniil (Sandu Tudor), Petroniu,
Benedict Ghius, Felix Dubneac, Damian Stogu si altii.
n anii imediat urmtori celui de-al doilea rzboi mondial, n special pn la ntetirea
prigoanei comuniste (dar si dup aceea), se aflau n Bucuresti sfinte lcasuri cu viat
liturgic intens, cu slujitori de mare vrednicie; erau duhovnici mbunttiti care au
mplinit mpreun misiunea providential de mbrbtare si ndrumare crestin a
credinciosilor Bisericii noastre.
Cursul vietii duhovnicesti ntr-o comunitate crestin se aseamn adesea firelor de
ap, numite ponoare, cnd se strecoar pe sub pmnt si izbucuri, cnd ies din nou la
suprafat.
Traditia rugciunii nencetate si a cutrii cilor desvrsirii prea s fi intrat la noi
ntr-o perioad de secet n secolul al XIX-lea, dup nflorirea nvtturilor filocalice si
a vietuirii monahale din deceniile de aur ale rennoirii isihaste de sub povata
Cuviosului Paisie si a ucenicilor lui. Dar undele cristaline si dttoare de viat ale
Traditiei au iesit din nou la lumin, curate si puternice, n anii dintre cele dou
rzboaie; ele au rodit n ogorul credintei romnesti atunci cnd rvna trezvitoare a
Printelui Dumitru Stniloae si a duhovnicilor din sihstriile Carpatilor le-a deschis
matc nou ctre cei nsetati de <ap slttoare ntru viat vesnic>, din care cel ce

va bea <nu va mai nseta n veac> (Ioan 4, 14). n ponoare, sub cele patru decenii de
suspiciune si represiune oficial fat de orice manifestare de <misticism>, aceste
izvoare de ap vie au fost pstrate limpezi n taina relatiei dintre duhovnici si ucenici,
artndu-si din nou puterea regeneratoare n Biserica Ortodox Romn umilit,
nedrepttit, dar nebiruit.
Care au fost resursele de Adevr si Trire ce au ntrit crestintatea romneasc n
anii ei de ncercare s-a vzut dup decembrie 1989 din ridicolul ofensivei sectelor
trimise pentru o <misiune> inutil si absurd ntr-o tar n care Cuvntul fusese
predicat cu dou milenii n urm de Sfntul Apostol Andrei, ntemeindu-se astfel una
dintre cele mai vechi si mai puternice Biserici. S-a vzut, de asemenea, din cererea si
rspndirea mbelsugat a crtilor mult timp interzise de cenzura ateist, a acestor
izvoare de nvttur si vietuire crestin pe care se ntemeiase cu cinci veacuri n
urm nssi cultura romneasc. S-a vzut, mai ales, din ntoarcerea ctre Cuvntul
dumnezeiesc a celor lipsiti de puterea Lui ziditoare: cum ar fi tinerii studiosi ai acestei
tri, nu numai teologi, ci din toate ramurile cunoasterii, dornici, pentru viata lor, de
temei sigur si orientare nertcit, cuttori ai Luminii care risipeste ntunericul si
confuzia <veacului cumplit de acum>.
Rostul providential al ntlnirii dintre povetele iscusite ale Printelui Sofian si setea de
adevr a tinerilor din Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romni (ASCOR) apare
din mrturisirea care ncheie cartea de fat. n numele celor de un gnd si o inim cu
el, care i-au ncredintat, pentru anii grei de nceput, problemele asociatiei, cu intuitie
sigur si ascultare de ucenic, Tudor Popescu a cerut rspunsuri si solutii iscusitului
dascl si chip de viat duhovniceasc din Mnstirea Sfntului Antim, Printelui ale
crui cuvinte ziditoare de suflet mpletesc firul traditiei paisiene cu experienta
grupului de rugciune si reflectie crestin <Rugul Aprins>.
Prin aceast carte, o parte dintre studentii bucuresteni preocupati de viata ntru
Hristos au ales s-i cear cuvnt de mntuire Printelui Sofian, ntrit n lucrarea lui
de nvttura Printilor filocalici (mprosptat de Printele Stniloae si de pilda unui
isihast al vremurilor noastre, venit chiar din infernul totalitar sovietic) si sporit prin
ncercrile proprii din temnitele comuniste.
n sfaturile Printelui Arhimandrit, tinerii din ASCOR au aflat arme de aprare n lupta
cu cel putin patru capcane cu care se confrunt azi cuttorii Adevrului. Cartea de
fat se adreseaz ns nu numai tinerilor, ci oricui si ncepe urcusul duhovnicesc,
pentru c, n acest domeniu, cei mai multi suntem abia la nceputul drumului,
indiferent de vrst.
Citind, s-i multumim Printelui Staret pentru povetele sale, cunoscnd c
recunostinta noastr i-o putem arta ntr-un singur chip: mplinind cele pe care cu
ntelepciune si cu dragoste ni le spune.
Academician Virgil Cndea
Scurte repere biografice
- S-a nscut la 7 octombrie 1912 n Basarabia, comuna Cuconestii-Vechi, judetul Blti;

- la vrsta de 14 ani, n toamna anului 1926, intr ca frate la schitul Rughi-Soroca;

- ntre anii 1928-1932 a urmat scoala de cntreti bisericesti de la mnstirea
Dobrusa-Soroca;
- seminarul monahal de la mnstirea Cernica, ntre anii 1932-1940;
- la 25 decembrie 1937, ca elev n seminar, primeste tunderea n monahism,
schimbndu-si numele din Serghie n Sofian;
- la 6 august 1939 este hirotonit diacon, n catedrala din orasul Blti de ctre nalt
Prea Sfintitul Mitropolit Tit Simedrea, pe atunci episcop de Blti;
- urmeaz Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, ntre anii 1940-1945;
- Facultatea de Teologie din Bucuresti ntre anii 1942-1946; licentiat n teologie n
octombrie 1946, cu lucrarea <Chipul Mntuitorului n iconografie>;
- n 1945 este hirotonit preot pe seama mnstirii Antim din Bucuresti;
- ntre anii 1945-1950 particip la ntlnirile Rugului Aprins de la mnstirea Antim;
- la 15 iunie 1950 este numit staret al mnstirii Antim;
- ntre anii 1954-1958 este staret la mnstirea Plumbuita din Bucuresti;
- n anul 1958 este arestat si nchis sub acuzatia <de uneltire contra ordinii sociale
prin activitate mistic dusmnoas n cadrul organizatiei Rugul Aprins''; este
condamnat la 16 ani de munc silnic, dar este eliberat n urma decretului general de
gratiere din 1964;
- n anul 1967 revine la mnstirea Antim; pn n anul 1998, cnd grave probleme
de sntate nu i-au mai permis, printele arhimandrit si-a format cu rbdare, n
scaunul spovedaniei, sute de ucenici, fiind numit, pe drept cuvnt, <apostolul
Bucurestiului>.

''Voi cine ziceti c sunt Eu?''

Cnd unii oameni nu gsesc rspuns la ntrebarea Ta: ''Voi cine ziceti c sunt Eu?'',
atunci eu, Doamne, sunt fericit c pot s Te vd pe Tine, Dumnezeu-Om si OmDumnezeu.
n scutecele srace, pe paiele din ieslea grajdului ntunecos din Bethleem, Te vd om!
n glasul ngerilor, n lumina care ti nvluie locuinta srac, Te recunosc Dumnezeu!
Cnd fugi n Egipt de frica lui Irod, Te vd om slab. Cnd, n Egipt, vd idolii din
temple striviti la pmnt prin sosirea Ta, Te vd Dumnezeu atotputernic.

Cnd n Nazaret, naintea lui Dumnezeu si a oamenilor, cresti cu anii si cu

ntelepciunea, Te vd om Care n-ai ajuns nc la vrsta desvrsit.
Iar cnd la doisprezece ani stai n mijlocul nvtatilor din Templu, ascultndu-i si
ntrebndu-i, pe lng uimirea crturarilor m uimesc si eu si mrturisesc
ntelepciunea vesnic, ascuns n omenirea Ta.
Om esti cnd Ti-e foame, om esti cnd dormi n corabie. Dar cnd Te plimbi pe valuri,
cnd poruncesti furtunii si vnturilor, cnd saturi cinci mii de oameni cu cinci pini Te vd Dumnezeu.
Cnd Te cobori n ru si Te botezi, cnd Te plngi c nu ai nici o piatr unde s-Ti
odihnesti capul, cnd Te lasi prins si legat, Te vd om, nconjurat de slbiciuni
omenesti.
Cnd ns cerul se deschide si de sus Dumnezeu Tatl glsuieste ''Acesta este Fiul
Meu cel iubit ntru Care am binevoit'', cnd asterni la pmnt pe clii Ti, cnd sub
picioarele Tale pmntul se cutremur, cnd soarele se ntunec, nesuferind s vad
rstignirea Ta, atunci Te vd Dumnezeu.
Cnd Te vd mort pe cruce, vd pe omul durerilor.
Om esti n mormntul pecetluit.
Cnd iesi din mormnt, nestricnd pecetile, esti Dumnezeu.
Cu acesti ochi, cu aceast inim, cu aceast credint, m apropii si eu de ieslea
srac din Bethleem, care a fost leagnul Tu, Doamne. mi plec genunchii cu pstorii
cei simpli si cu magii cei ntelepti si m nchin Dumnezeului meu, fcut Om pentru
mine si pentru noi toti.
Bethleem, 1970

Despre ceasul neasteptat al mortii

De multe ori moartea i prinde pe oameni nepregtiti! De ce Dumnezeu nu ngduie
s ne cunoastem momentul mortii? Ce este bine s facem?
Frati crestini,
La portile cettii Nainului - asa cum ne spune Sfntul Evanghelist Luca (7, 11-16) - se
ntlnesc dou convoaie de oameni: din cetate iesea un convoi de ngropare, n care o
mam vduv, cu inima sfsiat de durere, petrecea la cimitir pe unicul su fiu, iar
din afara cettii venea Iisus Hristos, urmat de ucenicii Si si de o multime de
credinciosi.
Domnul Iisus, nduiosat de marea durere a srmanei vduve, se apropie de ea si i
spune cuvintele: ''Nu plnge!''. Apoi, apropiindu-se de sicriul tnrului si unicului ei
fiu, rosteste dumnezeiestile Sale cuvinte: ''Tinere, tie ti zic, scoal-te!''. Iar cel mort

pn n clipa aceea s-a ridicat si a nceput a gri. n marea tcere care s-a asternut
atunci peste cele dou convoaie, Mntuitorul l-a redat pe tnr, viu, mamei sale.
Biata mam, poate, a mai plns si dup aceea, dar plnsul ei era plns de bucurie,
pentru c durerea ncetase; iar multimea a fost cuprins de fric si toti preamreau
pe Dumnezeu pentru aceast nviere din morti, svrsit n vzul tuturor.
Frati crestini,
Tnrul din Nain, mort cnd nu se astepta, ne dovedeste fiecruia dintre noi c
moartea fr de veste i poate surprinde nu numai pe btrni si btrne, ci chiar si pe
tineri.
De obicei tnrul, si nu numai el, se gndeste la toate, numai la moarte nu vrea s se
gndeasc. Dac i aminteste cineva despre aceasta, el rde cu dispret sau cu
nepsare, ca si cum nu va muri niciodat si deci nu se cuvine s-i ntuneci viata cu
asemenea gnduri. Ca si cum moartea este numai pentru altii, nu si pentru el.
Totusi moartea vine pe neasteptate si pentru copilul din leagn, si pentru tnrul
nepstor, si pentru btrnul nlbit de ani.
Cartea Sfnt ne spune c ceasul mortii, la fel ca si ''ziua Domnului vine asa, ca un fur
noaptea'' (I Tesaloniceni 5, 2). Stiti c tlharul niciodat nu se anunt cnd vine la
furat. El apare cnd nu te astepti, cnd toti dorm fr nici o grij. Asa face de multe
ori si moartea! Cnd omul crede c viata nu-i mai este amenintat de nici o primejdie,
cnd se scufund n treburile obsnuite ca ntr-un somn adnc, tocmai atunci se
apropie moartea, ca s-i curme rtcirea vietii.
De multe ori moartea i prinde pe oameni nepregtiti!
n cartea profetului Daniel din Biblie, ni se aminteste visul regelui Nabucodonosor din
Babilon. ntr-o noapte, acel falnic rege din Babilon a visat un copac urias, cu vrful
pn la cer si cu ramurile pn la marginile pmntului; frunzele copacului erau
frumoase, iar roadele sale erau mari si gustoase si din ele se hrneau semintiile
oamenilor si toate vietuitoarelor. Dar, pe cnd copacul se nlta tot mai falnic, un glas
din cer s-a auzit zicnd: ''Doborti copacul si tiati-i crengile, scuturati frunzele lui si
mprstiati roadele lui'' (Daniel 4, 11).
Regele Nabucodonosor s-a ngrozit. La cererea lui, profetul Daniel i tlmceste visul,
care nsemna sfrsitul nprasnic al vietii lui Nabucodonosor, ca pedeaps pentru
nedrepttile sale.
Dar visul, cu porunca de a ''dobor copacul'', mai nseamn si sfrsitul jalnic al fiecrui
om. Cci ce altceva este omul dect un pom sdit pe pmnt - care, la porunca lui
Dumnezeu, cade ca si lovit de trsnet - ori un fir de iarb cosit sau smuls din
rdcin?
Se ntmpl uneori ca, n vecintatea noastr, s cunoastem un om ndestulat cu de
toate, bine vzut de cei din jur, care l privesc si l laud ca pe un pom frumos si plin
de road. Ramurile neamului su se ntind n lung si n lat, n rubedenii numeroase.

Este sntos si tnr, toti din jurul lui i ureaz s triasc multi ani.
Dar, tocmai n clipa cnd parc nici o umbr nu-i tulbur fericirea, deodat, rsun si
pentru el cumplitul glas: ''Doborti copacul!''. Si porunca se mplineste, iar moartea l
loveste pe neasteptate: sugrumat de cancer sau de o boal de inim, zdrobit de un
accident nedorit de nimeni sau lovit, sub o alt form, de o moarte nprasnic. Cei
din jur afl cu uimire c cel plin de viat pn acum cteva ore s-a stins din lumea de
aici, pentru totdeauna.
Cte ntmplri din acestea nu v-a fost dat s vedeti n jurul dumneavoastr, n
familiile dumneavoastr sau ntre cunoscuti?!
Ceea ce este mai dureros nu este numai faptul c moartea vine fr de veste, ci mai
ales c ea i surprinde pe oameni nepregtiti pentru acest pas decisiv.
Nu putem sti ct de pregtit sau ct de nepregtit de moarte a fost tnrul din Nain.
Fiind ns unicul fiu al unei vduve, lipsit de ndrumarea si autoritatea tatlui su,
poate si va fi adunat si el destule pcate ale tineretilor sale pn n ceasul neasteptat
al mortii.
Acel tnr ns a avut atunci ocazia unic de a se ntlni pe drumul ctre cimitir cu
nsusi Stpnul vietii si al mortii, cu Iisus Mntuitorul Care, nduiosat de lacrimile
mamei, l cheam pe tnr iarsi la viata aceasta pmnteasc.
Fr ndoial c acel tnr a vzut dincolo un peisaj de neuitat, nct tot restul vietii si
l-a trit cu mai mult luare-aminte dect toti ceilalti tineri de vrsta lui. Dar cti tineri
pot avea experienta uluitoare a tnrului vduvei din Nain? Aproape nici unul!
Totusi, cti tineri, si nu numai tineri, din vremea noastr, nepregtiti de moarte, si
continu viata n dezordine, cu nepsare, ca si cum n-ar muri niciodat?
Si, dac s-ar putea lega un dialog cu un astfel de tnr dup ce a trecut pragul
celeilalte lumi, l-ai putea ntreba:
Ce-ai fcut, tinere? Te-ai nenorocit pentru totdeauna! Pentru c sufletul tu era plin
de pcate: de printi n-ai ascultat, de Dumnezeu nu te-ai temut, ci adeseori L-ai
njurat si L-ai tgduit, de rugciune nu te-ai ngrijit, de desftri nu te-ai ferit, la
urmrile faptelor tale celor rele nu te-ai gndit, la suflet si la judecata lui Dumnezeu
n-ai cugetat.
Te-ai nenorocit pentru vesnicie, pentru c pomul vietii tale nu numai c s-a tiat fr
de veste, dar se va si arunca n foc.
Drept rspuns, tnrul, dup ce a gustat putin din moarte si a vzut ce este dincolo,
nu va mai rde cu dispret, ci se va ci cumplit pentru lipsa lui de seriozitate si de
ntelepciune, dar atunci va fi prea trziu.
Asemenea surprize cumplite se pot ntmpla oricui, oriunde si la orice vrst.

De ce Dumnezeu nu ngduie s ne cunoastem momentul mortii?

Poate fiecruia dintre dumneavoastr i-a venit cndva n gnd ntrebarea aceasta: de
ce oare Dumnezeu n-a lsat vreun semn anumit dup care s putem cunoaste sosirea
mortii si s ne putem pregti n acest fel din vreme?
La aceast ntrebare ne rspunde un Sfnt Printe: ''Dumnezeu n-a voit s cunoastem
ceasul cel din urm al vietii noastre pentru ca fiecare ceas s-l socotim ca fiind cel din
urm si deci oricnd s fim pregtiti!''.
nsusi Mntuitorul ne sftuieste astfel n pilda celor zece fecioare atunci cnd spune:
''privegheati, c nu stiti ziua, nici ceasul cnd vine Fiul Omului'' (Matei 25, 13).
Totusi, s ne nchipuim c am sti dinainte ziua si ceasul cnd vom muri. Ar fi oare
stiinta aceasta spre binele sufletelor noastre? Nicidecum. O asemenea descoperire nu
ne-ar fi de folos si cred c o groaz cumplit ar cuprinde sufletele oamenilor.
De fric, unii si-ar pierde mintile. Altii, dintr-o pornire de dezndejde, stiind c numai
att de putin mai au de trit, si-ar cheltui viata n cele mai urte plceri.
Nu se poate sti cti dintr-o sut s-ar mai gndi atunci la suflet si la judecata din urm.
De aceea, mai bine este asa cum a rnduit Dumnezeu, s nu ne cunoastem ceasul
sfrsitului nostru, dar s fim gata oricnd a da socoteal de faptele noastre fr s ne
fie rusine de felul n care ne-am trit viata.
Ce este bine s facem?
Frati crestini,
De moarte nimeni nu poate scpa. Toti suntem datori s pltim acest tribut obstesc,
atunci cnd va rndui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Dac ceasul mortii ne este necunoscut si suntem ndemnati s priveghem si s ne
pregtim ca pentru cel mai mare si ultimul examen din viata noastr pmnteasc,
atunci aceast asteptare a clipei din urm nu trebuie s fie o stare pasiv, de
nelucrare, plin de groaz, ci, dimpotriv, trebuie s fie o asteptare senin, nsotit
de munc statornic, plin de hrnicie si de voie bun. S avem ns, n acelasi timp,
o grij nencetat pentru a ne pstra - pe ct se poate - sufletul cinstit, inima curat si
trupul nentinat de patimi, stiind c trupul mpreun cu sufletul nostru sunt locasul
Duhului Sfnt din noi.
S meditm asupra faptului c toate trec, toate curg, iar noi odat cu ele strbatem
drumurile vietii. Asa precum toamna se despoaie copacii de frunze si seva lor ncepe
s se mputineze, asa si viata noastr scade n fiecare an, n fiecare lun si n fiecare
or.
Floarea tineretii se vestejeste, lumina bucuriilor pmntesti se stinge, btrnetea cea
grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se deprteaz si ne prsesc...

Mormintele celor dragi zac fr de glas, doar sufletele unora dintre mortii nostri au
ajuns n mna lui Dumnezeu.
Asa trece viata noastr, asa trecem fiecare dintre noi, ca niste umbre pe fata
pmntului, pn cnd nu ne mai vede nimeni, pn cnd aproape toti ne uit,
ajungnd niste morti uitati de orice inim...
Drept aceea:
- s ne sfintim viata prin Sfintele Taine, lsate de Dumnezeu oamenilor;
- s trim n bun ntelegere unii cu altii;
- s nu ne brfim ntre noi, s nu ne nselm unii pe altii, s nu ne invidiem si s nu ne
urm unii pe altii, ci dimpotriv s ne srguim a tri ca fratii, fiind cu totii fii ai
aceluiasi Printe Ceresc pe Care l numim Tatl nostru;
- s ne ostenim a ne tri vremelnica noastr viat asa dup cum ne ndeamn Sfntul
Apostol Pavel: ''ngduindu-v unii pe altii si iertnd unii altora, dac are cineva vreo
plngere mpotriva cuiva; dup cum si Hristos v-a iertat vou, asa s iertati si voi.
Iar peste toate acestea, mbrcati-v ntru dragoste, care este legtura desvrsirii.
Si pacea lui Hristos, ntru care ati fost chemati, ca s fiti un singur trup, s
stpneasc n inimile voastre'' n veci. Amin (Coloseni 3, 13-15).
Duminica a XX-a dup Rusalii, 19 X 1985

Valoarea sufletului
Sufletul rmne o mare Tain -Chipul lui Dumnezeu n om''Putem pierde orice, afar de suflet, cci dac ne rmne acesta nc n-am pierdut
nimic''
Suntem atenti cu adevrat la dorurile sufletului?
''Ce-i foloseste omului s cstige lumea ntreag, dac-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea s dea omul, n schimb, pentru sufletul su?'' (Marcu 8, 36-37)
Frati crestini,
n aceste cuvinte putine si simple, dar pline de nteles adnc, Mntuitorul ne aduce
aminte de pretul si valoarea fr seamn a sufletului nostru.
Ce este oare sufletul omenesc si de ce este el asa de scump naintea lui Dumnezeu,
nct nimic din lumea aceasta nu-i vrednic de el?

Ce este acest suflet al nostru, dac nsusi Cerul se bucur cnd un suflet rtcit se
ntoarce la Dumnezeu (Luca 15, 7) si dac nsusi Dumnezeu a luat trup omenesc si Sa jertfit pentru mntuirea si fericirea lui?
Sufletul rmne o mare Tain
Ca s ne putem da seama ce este sufletul si ce nsemntate are el pentru viata
noastr pmnteasc, cel mai simplu este s comparm cadavrul unui om mort de
curnd cu trupul unui om viu. Si cadavrul are oase, muschi, nervi si snge; dar nu se
misc, nu simte, nu vorbeste si nu gndeste ca omul viu.
Ce-i lipseste oare?
i lipseste puterea aceasta tainic si nevzut insuflat de nsusi Dumnezeu n fptura
primului om, putere care pune n miscare trupul si pe care o numim suflet.
Sufletul este si va rmne pentru viata de aici o mare tain, ascuns vremelnic n
trupul omenesc. El a fost comparat cu un diamant ceresc de mare pret.
Dac privim prin el fpturile si lucrurile lumii, toate strlucesc cu o frumusete care
ntrece toate frumusetile acestei lumi. Dac privim prin el mormintele, ele se deschid
si mortii se vd ca si viii. Dac privim prin el Cerul, cu lumea duhurilor ntelegtoare,
toate se lumineaz si vedem plintatea mprtiei vietii.
Toti oamenii ar dori s descopere aceast mare tain si s pipie acest diamant
ceresc. Dar sufletul nu se poate vedea si nu se poate pipi. Zadarnic l vom cuta n
muschi, n snge, n oase, n nervi, n creier, n inim sau n orice alt prticic de
materie.
Cci, desi el exist si n corp si n afar de corp - asa cum exist un cntec n disc sau
un gnd n minte -, sufletul fiind imaterial nu se poate vedea si nici pipi.
El este duh asezat de Dumnezeu n om si este partea prin care fiinta noastr se
nrudeste cu nsusi Creatorul ntregului univers. Cci sufletul este duh, asa cum Duh
este si Dumnezeu (Ioan 4, 24).
Chipul lui Dumnezeu n om
Cnd a fost plsmuit omul cel dinti a zis Dumnezeu n sfatul Sfintei Treimi: ''S
facem om dup chipul si dup asemnarea Noastr'' (Facere 1, 26), iar mai apoi citim
c ''a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su'' (Facere 1, 27). Tot la nceputul
Scripturii aflm c ''lund Domnul Dumnezeu trn din pmnt, a fcut pe om si a
suflat n fata lui suflare de viat si s-a fcut omul cu suflet viu'' (Facere 2, 7).
Sufletul este deci chipul lui Dumnezeu n noi dup fire, dup har si dup slav.
Dup fire, sufletul omenesc este asemenea Tatlui n ceea ce priveste mintea, care
este izvorul cunostintei; este asemenea Fiului n ceea ce priveste Cuvntul luntric
asezat n noi de la Botez si Care este nceputul ntelepciunii; si este asemenea

Duhului Sfnt n ceea ce priveste libertatea vointei, care este rdcina tuturor
bunttilor.
Dup har, sufletul poate fi asemenea Fiului lui Dumnezeu, pentru c prin taina
Sfntului Botez sufletul primeste darul nfierii, devenind si el fiul lui Dumnezeu dup
har.
Dup slav, sufletul este asemenea cu nsusi Dumnezeu prin puterea luminii
dumnezeiesti revrsat asupra sa, asa cum spune Sfntul Evanghelist Ioan: ''Iubitilor,
acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a artat pn acum. Stim c dac
El se va arta, noi vom fi asemnea Lui, fiindc l vom vedea cum este'' (I Ioan 3, 2).
Deci cel care vrea s afle ce este sufletul, s stie c este marea oper a Sfatului lui
Dumnezeu. Este ntiprirea vie a Sfintei Treimi n fiinta omeneasc.
n mprtia lui Dumnezeu nu este altceva mai frumos, mai scump si mai plcut dect
vederea Fetei lui Dumnezeu, ''spre care si ngerii doresc s priveasc'' (I Petru 1, 12).
Ei nu se mai satur uitndu-se la dumnezeiescul chip, ca la un izvor nesfrsit de
frumusete si de lumin. Cineva spunea: dac Chipul sau Fata lui Dumnezeu s-ar arta
o singur clip n iad, iadul ar ajunge Rai; iar dac o singur clip Fata lui Dumnezeu
nu s-ar mai arta n Rai, acesta s-ar preface n iad. S nu uitm c sufletul omenesc
este dup chipul acestei fete dumnezeiesti. De aceea sufletul este odorul cel mai
scump naintea lui Dumnezeu.
n suflet st toat puterea, toat valoarea fiintei omenesti, tocmai pentru c el este
fcut dup chipul lui Dumnezeu si n vederea unei nesfrsite asemnri cu El.
''Putem pierde orice, afar de suflet,
cci dac ne rmne acesta
nc n-am pierdut nimic''
n suflet st toat superioritatea fiintei umane fat de restul vietuitoarelor, n el se
afl tot ceea ce face din om stpnul universului. n suflet stau ratiunea sau mintea,
priceperea si judecata, cu ajutorul crora omul ptrunde tainele naturii si o cucereste
spre folosul su. Prin darul vorbirii oamenii se nteleg si se apropie unii de altii, iar
prin darul crerii valorilor de art si prin celelalte daruri spirituale, omul se ridic
deasupra tuturor celorlalte fpturi de pe pmnt.
Obrsia sufletului este Dumnezeu, iar locasul lui este omul. Mretia, valoarea si
nobletea sufletului stau deci n originea sa dumnezeiasc.
Pentru mntuirea acestui suflet a trimis Dumnezeu pe nsusi Fiul Su n lume.
Pentru sufletul omului a ptimit Mntuitorul pe Golgota si Si-a vrsat scump Sngele
Su pe cruce.
Pentru el a ntemeiat Domnul Biserica Sa pe pmnt.
Pentru el au fost fcute toate frumusetile lumii acesteia.

Pentru el exist mprtia Cerurilor si toate bunttile vietii vesnice, pe care ochiul nu
le-a vzut, urechea nu le-a auzit ''si la inima omului nu s-au suit''
(I Corinteni 2, 9).
Nu exist deci pe pmnt vreun lucru mai valoros dect sufletul. Dac am pune ntr-o
balant, de o parte, lumea ntreag cu toate bogtiile, frumusetile si plcerile ei, iar
de cealalt parte un singur suflet omenesc, balanta va nclina spre partea acestuia
din urm. Mntuitorul nsusi ne spune foarte clar: ''Ce-i foloseste omului s cstige
lumea ntreag, dac-si pierde sufletul?''
Putem agonisi toate bogtiile pmntului, putem dobndi toat slava si admiratia
lumii ntregi, putem s ne nsusim ntelepciunea si stiinta tuturor neamurilor si a
tuturor nteleptilor, dar dac ne-am vndut sufletul diavolului sau l-am lsat s se
pngreasc prin pcat si s mearg n iad, am pierdut totul. Cci toate celelalte nu
au nici o valoare naintea lui Dumnezeu, dac nu dobndim mntuirea.
Sau altfel spus, putem pierde orice, afar de suflet, cci dac ne rmne acesta nc
n-am pierdut nimic. Toate se pot reface, se pot dobndi la loc, afar de suflet.
Dar cum putem pierde sufletul? Piere el, oare, prin moarte?
Nu, pentru c sufletul este nemuritor si trieste vesnic chiar dup moartea trupeasc.
Ceea ce omoar sufletul este pcatul, iar primejdia care-l amenint pe lumea cealalt
este iadul.
Suntem atenti cu adevrat la dorurile sufletului?
Frati crestini,
Dac sufletul este lucrul cel mai de pret al fiintei noastre, cea dinti si cea mai mare
grij a noastr trebuie s fie grija fat de suflet si fat de mntuirea lui. Sufletul
trebuie s fie centrul de greutate al tuturor preocuprilor si strduintelor noastre.
Bine si firesc este s ne ngrijim si de cele ale trupului: de mncare, de mbrcminte,
de adpost si de celelalte.
Dar n primul rnd Sfnta Evanghelie ne ndeamn s ne ocupm de suflet, de hrana
si de mntuirea lui: ''Au nu este sufletul mai mult dect hrana si trupul dect
mbrcmintea? (...) Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate
acestea se vor aduga vou'', ne nvat Mntuitorul (Matei 6; 25, 33). Iar atunci cnd
a fost ispitit de diavol, Domnul Hristos a spus: ''Nu numai cu pine va tri omul, ci cu
tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu'' (Matei 4, 4). Adic pinea este ntradevr trebuincioas pentru hrana trupului, dar ea nu ndestuleaz, nu satur
ntreaga fiint a omului. Cci omul are si un suflet, iar sufletul acesta are si el nevoie
de hrana si de butura lui, pe care dac nu i-o dai, tnjeste si slbeste, ca si trupul
lipsit de pine si ap.
ntr-una din Fericiri, Mntuitorul fericeste pe ''cei ce flmnzesc si nsetoseaz de
dreptate''; deci exist si o alt foame dect cea de dup pine si o alt sete dect cea

dup ap. Sufletul flmnzeste si nseteaz ca cerbul dup izvoarele apelor; el

nseteaz dup adevr, bine si frumos, ca planta dup lumina si cldura soarelui. El
nu poate creste si nu se poate dezvolta dect sub razele binefctoare ale iubirii si
ale bunei ntelegeri ntre oameni. Sufletul nu se adap dect cu apa limpede a
lacrimilor pocintei si rugciunii, nu se simte bine dect n aerul curat al faptelor bune
si al harului dumnezeiesc afltor n Biseric.
Pentru curtirea lui sufletul are apa Botezului si a pocintei; pentru hran si ntrire
are masa dumnezeiasc a Sfintei mprtsanii; pentru sfintire si desvrsire are n
aceast viat Biserica si pe slujitorii ei sfintiti, iar pentru plata ostenelilor lui de pe
pmnt, Dumnezeu i-a pregtit n cealalt lume fericirea Raiului.
Dar, frati crestini, oare cum ne purtm noi cu sufletul nostru?
Nu cumva l-am detronat din locul de mare cinste n care l-a asezat Dumnezeu
nluntrul fiintei noastre? Nu cumva l-am izgonit la marginea preocuprilor, a grijilor si
a frmntrilor noastre de toate zilele? Suntem noi atenti cu adevrat la ntrebrile, la
nelinistile, la nevoile si la dorurile lui ctre lumin, ctre curtie, ctre frumusete si
adevr?
Rmne s rspund fiecare, n chip cinstit, cum se poart cu propriul su suflet, de
care - s stie bine! - va da seama naintea lui Dumnezeu Care i l-a ncredintat! De
obicei nu ne oboseste niciodat necontenita trud si alergare dup cele de trebuint
pentru ndestularea trupului; pentru asemenea preocupri gsim si timp, si bani, si
energie, si bun dispozitie.
Cnd ns este vorba de cele necesare pentru suflet, ne apar n cale mii de piedici. Nu
avem timp s mergem la biseric si nici mcar s ne aplecm ochii asupra unei pagini
din Cartea Sfnt. Nu avem bani ca s ajutm pe sracii care au nevoie de sprijinul
nostru si nu avem nici energie, nici voint pentru a ne mpotrivi ispitelor si patimilor
care ne asalteaz.
Ne alarmm la cel mai mic semn de boal a trupului si alergm ndat dup doctori,
dup leacuri, dar suntem nepstori la tremurul si la suferinta sufletului slbnogit de
nehran si lsat n paragin. Ne ntristm foarte mult cnd pierdem o sum de bani,
un petic de pmnt, o hain sau un prieten bun, dar nu ne sinchisim defel cnd
pierdem sufletul, ntinndu-l cu noroiul minciunii, al ruttii si al desfrnrii, al betiei
si al celorlalte patimi.
Cu ct ns vom neglija, vom uita sau vom dispretui mai tare sufletul si nevoile lui, cu
att viata noastr va fi mai zbuciumat si mai nefericit.
Ca s nu ajungem asa, s ne rezervm mcar o parte din energia si puterea de
munc, din agonisita si din timpul nostru pentru srmanul suflet, pentru aceast
comoar tinuit, ascuns de Dumnezeu nluntrul fiintei noastre. S ne aducem
aminte de el ct mai des. S-l eliberm pe ct se poate din robia nedreapt si
apstoare a trupului, a grijilor ptimase.
S-i dm napoi dreptul de ntietate, rangul de crmaci si centru al fiintei, al vietii si

al preocuprilor noastre. S-l ferim mai ales de tina pcatelor, cci sufletul este chipul
lui Dumnezeu n noi.
Purtm n noi icoana Lui. Iar cnd pctuim e ca si cnd aruncm n noroi icoana lui
Dumnezeu.
S-l curtim de pcate prin baia lacrimilor luntrice ale pocintei si ale mrturisirii
adevrate; s-l hrnim cu lumina cunostintelor folositoare, cu simtmintele curate de
mil, de dreptate si iubire, ce nnobileaz inima; s-l mbrbtm cu vointa drz de a
face numai binele, care oteleste caracterul; s-l ntrim cu rugciunea, care ne pune
n legtur cu Dumnezeu; s-l hrnim cu hrana cereasc a Sfintei mprtsanii, ce ne
uneste pe deplin cu Hristos, Mntuitorul nostru.
S ne apropiem, asadar, ct mai mult de noi nsine, de sufletul nostru si s-l
ndemnm la trezvie si la svrsirea tuturor faptelor bune, soptindu-i n tain aceste
cuvinte de sfnt mbrbtare:
''Suflete al meu, suflete al meu, scoal, pentru ce dormi?
Sfrsitul se apropie si te vei tulbura, ci te desteapt, ca s se milostiveasc spre tine
Hristos Dumnezeu, Care pretutindenea este si toate le plineste''. Amin.
21 septembrie 1969

nvtturi despre smerenie

Arma cea mai puternic mpotriva diavolului Ce este smerenia? - Smerenia sfintilor - Exemplul
Mntuitorului - Falsa smerenie - Cumptarea ''Nu dzndjdui!''- ''Trim ntr-o epoc foarte primejduit si de aceea trebuie s fim
tari, s fim smeriti'
' - Cea mai smerit fptur uman
Bun seara. Ne bucurm c n aceast frumoas zi, n care srbtorim Buna-Vestire, l
avem n mijlocul nostru pe printele arhimandrit Sofian Boghiu, staretul mnstirii
Antim. Tinerii din ASCOR si Liga Tineretului l-au rugat mult pe Prea Cuviosia sa s ne
vorbeasc n acest post al nvierii si i multumim Printelui Sofian pentru c a
acceptat invitatia noastr. Printele staret a ales s vorbeasc n seara aceasta
despre smerenie. Printe, v ascultm.
- M bucur c ceea ce am s v spun n seara aceasta este sub patronajul
Mntuitorului si al Maicii Domnului, n aceast zi de Bun Vestire a ntruprii lui
Dumnezeu n lume. Si Mntuitorul, si Maica Domnului au fost si sunt mereu smeriti.
Dumnezeirea lui Iisus Hristos e slav dumnezeiasc; ea se coboar pe pmnt ntr-un
trup omenesc, aleas fiind pentru aceast lucrare cea mai smerit fiint de pe globul
pmntesc; astfel are loc nceputul mpcrii lumii cu Dumnezeu, prin ntruparea
Domnului Iisus Hristos.
Asa cum s-a anuntat, doresc s vorbesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, despre cea mai

nalt virtute crestineasc: smerenia. Smerenia este foarte bun si foarte necesar si
pentru societatea n care trim, dar mai ales pentru fiecare persoan n parte ca s
putem fi primiti n mprtia lui Dumnezeu. Fr smerenie, spun Sfintii Printi, nu se
poate intra n Cer, n mprtia vietii vesnice.
Pentru acest subiect i-am consultat pe Sfntul Ioan Scrarul, n volumul IX al Filocaliei
si pe Sfntul Dorotei al Gazei (Gaza e un oras din Tara Sfnt, n sud, ctre Marea
Mediteran).
Arma cea mai puternic mpotriva diavolului
Zis-a avva Antonie cel Mare: ''Am vzut toate cursele vrjmasului ntinse pe pmnt si
suspinnd am zis: Oare cine poate s le treac pe acestea? Si-am auzit glas zicndumi: smerenia!''. Astfel de curse semnate pe pmnt, pe care le-a vzut Sfntul
Antonie cel Mare, sunt si astzi mereu ntinse de vrjmasul diavol mpotriva oamenilor
ca s-i ncurce n calea lor ctre Dumnezeu, ctre mntuire.
Si la ntrebarea Sfntului Antonie: ''Cine poate s treac nevtmat prin aceste
curse?'', oare de ce nu ne-a recomandat Mntuitorul Hristos rugciunea, postul,
milostenia, credinta sau alte fapte bune, ci a recomandat smerenia? Pentru c toate
celelalte fapte bune sunt scumpe si de folos nou, crestinilor, dar cea mai puternic
arm mpotriva curselor diavolesti este smerenia. Asa cum cea mai viclean arm a
diavolului mpotriva noastr este mndria. Si, Doamne, ct mndrie este astzi pe
globul pmntesc!
Foarte rare sunt fiintele care s fie smerite cu adevrat. Smerenia autentic, spun
Sfintii Printi, este singura virtute care nu poate fi infectat sau umilit de diavol. De
ce? Pentru c este plin de har dumnezeiesc.
Vrjmasul diavol, tatl minciunii si al mndriei, se amestec n toate faptele bune si le
deformeaz. Vrea cineva s posteasc? I se sopteste de ctre vrjmasul diavol c,
dac posteste, va slbi, nu va putea munci si nu va putea nvta. Si i fur postul.
Vrea cineva s se roage? Diavolul i risipeste mintea, i aduce imagini spurcate sau i
aduce somn si oboseal si astfel i fur rugciunea. Vrea cineva s fac milostenie?
Diavolul i aduce fric de srcie, i aduce zgrcenia si ura de sraci si asa este nselat
de diavol, acest tat al minciunii, rpindu-i faptele bune.
Ce este smerenia?
Smerenia ns, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, stric toate cursele satanei. Smerenia
mpreun cu dragostea sunt puternice pentru c izvorsc din nssi persoana
Mntuitorului Hristos, Care ne ndeamn: ''nvtati-v de la Mine c sunt blnd si
smerit cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre". Dumnezeu, pacea noastr, este
nssi dragostea plin de smerenie, care ocroteste creatura Sa fat de dusmanul
diavol, dusman de moarte al omului - asa cum este numit de nsusi Mntuitorul -,
diavolul fiind ucigas de oameni dintru nceput. Fericit este, fratilor, cel ce are
smerenie; smerenia nu se mnie, nici nu poate s mnie pe cineva. Smerenia nu
brfeste, nu osndeste pe nimeni, nu dispretuieste. Omul smerit nici n gnd nu
dispretuieste pe colegul su. Si dac-l vede pe acesta gresind, ori c are vreun defect

sau mai multe, cuviincios, ntre patru ochi, i atrage atentia cu grij ca s nu-l
jigneasc, s nu-l rusineze; n acest fel caut s-l ndrepte, s-l ajute cu adevrat.
Aceasta este smerenia.
Cte tulburri nu sunt n lume din cauza lipsei acestei smerenii, a acestei virtuti
dumnezeiesti!
Si ct pace, ct linistire ne aduce cu sine smerenia atunci cnd corabia vietii
noastre este cuprins de furtuna necazurilor si a durerilor! Nimic nu poate birui o
asemenea virtute pentru c orice lucru suprtor i s-ar ntmpla celui smerit el se
judec ndat pe sine si se nvinovteste.
Nu rabd s fie nvinovtit cineva din pricina sa, nu rabd s fie aruncat vina asupra
altcuiva. El si ia rspunderea n cazul respectiv. Si asa trece prin viat netulburat,
fr suprare si cu toat odihna.
Exist dou smerenii, precum si dou mndrii.
Cea dinti mndrie este cnd cineva dispretuieste pe aproapele su, socotindu-l ca
fiind un om de nimic, iar pe sine ca fiind mai presus dect el. n cazul n care va
continua cu acest dispret si, dac nu se va trezi repede si nu se va srgui s scape de
o asemenea patim, va veni ncetul cu ncetul si a doua mndrie prin care omul se
trufeste si se mpotriveste lui Dumnezeu si pune pe seama sa isprvile svrsite, nu
pe seama lui Dumnezeu Care ne spune: ''Fr Mine nu puteti face nimic".
Sunt, de asemenea, si dou smerenii. Smerenia cea dinti const n a socoti pe
aproapele su mai ntelept dect sine si ntrecndu-l pe el n toate; a se socoti pe sine
mai prejos dect toti. Ce greu este acest lucru: a renunta la orgoliul nostru, la
mndria noastr si a ne umili din toat inima! E foarte greu, dar foarte pretios
naintea lui Dumnezeu. Iar a doua smerenie const n a pune pe seama lui Dumnezeu
toate faptele noastre bune. Aceasta este smerenia desvrsit a sfintilor. Aceasta se
naste n chip firesc n suflet prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti.
Smerenia sfintilor
n volumul I din Filocalie este urmtorul cuvnt: <n mplinirea poruncilor se ascunde
Dumnezeu>. Citim, de asemenea, n cele nou Fericiri - Fericirea a sasea - si acest
cuvnt: ''Fericiti cei curati cu inima c aceia l vor vedea pe Dumnezeu". Se ntmpl
cu cel smerit ca si cu pomul. Cnd pomii poart rod mult, rodul ncovoaie ramurile si
le trage n jos, iar cel ce nu poate s fac rod se nalt si st drept. Asa este si cu
sufletul: cnd se smereste, aduce rod. Cu ct aduce rod mai mult, cu att se smereste
mai mult.
De aceea sfintii, cu ct se apropiau mai mult de Dumnezeu, cu att se vedeau pe ei
nsisi mai pctosi. Asa l auzim pe Avraam. Cnd L-a vzut pe Domnul, s-a numit pe
sine pmnt si cenus. Proorocul Isaia, cnd a fost chemat n misiunea sa de prooroc,
a exclamat: ''Vai mie, sunt necurat". Cnd profetul Daniel era n groapa cu lei, a mers
Avacum proorocul la el cu mncare, din partea lui Dumnezeu, zicndu-i: ''Primeste
mncarea aceasta, pe care ti-a trimis-o Dumnezeu". Ce-a spus atunci Daniel? <Si-a
adus aminte Dumnezeu de mine?> El, care era un sfnt mare al Vechiului Testament,
''brbatul doririlor'', cum l numeste Scriptura. Vezi ct smerenie a avut n inima lui
cnd era n groapa cu lei? De aceea fiarele nu l-au vtmat. Si nu numai o dat, ci si a

doua oar cnd a venit proorocul cu mncare de la Dumnezeu, s-a minunat si a zis
din nou: ''Si-a adus aminte Dumnezeu de mine?''.
Priviti smerenia sfintilor, n ce sfintire se aflau inimile lor! Nici cnd erau trimisi de
Dumnezeu n ajutorul oamenilor, cei cu adevrat smeriti nu primeau, fugind de
prilejul de a fi slviti. Astfel, Moise i-a zis lui Dumnezeu, cnd a fost chemat s scoat
poporul din robia Egiptului: ''M rog Tie, Doamne, trimite pe altul n locul meu, mai
puternic, c eu sunt slab la glas si zbavnic cu limba'' (Moise era gngav). Profetul
Ieremia a zis: ''Sunt prea tnr pentru misiunea pe care mi-o dai, Doamne". Si, simplu
spunnd, fiecare dintre sfinti avea aceast smerenie dobndit n urma mplinirii
poruncilor lui Dumnezeu.
Nimeni nu poate s spun prin cuvnt cum se naste n suflet aceast smerenie, dac
nu o afl omul prin ncercare, prin fapt. Ea trebuie trit. S te smeresti cu adevrat,
la momentul potrivit si, astfel, capeti aceast virtute. Numai din auzite sau din pagini
de literatur bisericeasc nu poti dobndi smerenia. Citind numai, se scutur de pe
noi ce am reusit s adunm cu destul trud si rmnem tot goi, si tot sraci, si tot
mndri, si tot nestiutori.
Cnd avva Agaton din Pateric era s se sfrseasc, aflndu-se pe patul de moarte, lau ntrebat pe el fratii: ''Printe, te temi si tu de judecata lui Dumnezeu?''; iar el a zis:
''Am fcut tot ce am putut ca s pzesc poruncile, dar om sunt si eu. De unde s stiu
dac lucrul meu a plcut lui Dumnezeu? Cci alta este judecata lui Dumnezeu si alta
cea a oamenilor". Iat cum Sfntul Agaton ne-a deschis ochii ca s pricepem cte
ceva din taina smereniei.
Cu alt prilej, un frate a ntrebat pe un btrn: ''Ce este smerenia, printe?'' Si a zis
btrnul: ''Smerenia este un lucru mare si dumnezeiesc, iar la smerire se ajunge prin
ostenelile trupesti n cunostint si prin a se socoti cineva mai prejos dect toti si a se
ruga totdeauna lui Dumnezeu.'' Cine mplineste aceste trei povete dobndeste
aceast mare tain, taina smereniei, care este o virtute dumnezeiasc si de nenteles.
Exemplul Mntuitorului
n ncheiere, adaug si aceast precizare: Sfintii Printi sunt unanim de acord c, prin
ntruparea Sa (fapt unic n tot Universul), Fiul lui Dumnezeu este cu adevrat modelul
smereniei. Prin ntrupare, trind viata Sa pmnteasc plin de umilint, plin de
smerenie si sfrsind prin moartea pe cruce, prin toate aceste fapte, Mntuitorul
rmne, pentru vesnicie, adevratul model al smereniei.
Acum, dup 2000 de ani de la ntruparea Sa, Domnul Iisus, prezent n Cer si pe
pmnt, continu s fie iubit, dar si hulit, njurat si tgduit. Maica Sa, Sfnta Fecioar
Maria, de asemenea, continu s fie hulit si tgduit. Gnditi-v la sectanti, ct o
smeresc, ct o umilesc pe Maica Domnului, aceast sfnt a sfintelor, aceast Sfnt
Fecioar care a ntrecut n curtie pe ngeri, dup cum se spune: cea <mai cinstit
dect heruvimii si mai mrit, fr de asemnare, dect serafimii> - asa i cntm
Maicii Domnului. Pe aceasta dusmanii ei o neag si aduc fel de fel de hule mpotriva
ei. Iar Maica Domnului, bun fiind, smerit fiind, i iart si i asteapt s se ntoarc la
calea cea bun!
n sfnta Sa smerenie, smerenie plin de dragoste, Domnul nostru Iisus Hristos ne

iart, ne rabd si continu s ne iubeasc; asa cum a iertat pe ucigasii Si de pe

cruce. Pe El s-L rugm, din adncul inimilor, ca s sting rutatea si mndria din
sufletele noastre si s aprind n noi candela sfintei Sale smerenii plin de
dumnezeiasc dragoste. Att... n rest, urmeaz ca fiecare dintre noi - si
dumneavoastr brbati si femei, studenti si studente - s punem n aplicare aceast
dumnezeiasc virtute a smereniei. Aceasta i place lui Dumnezeu mai mult dect
orice. Dumnezeu si Maica Sfnt s ne ajute!
***
- Multumim printelui Sofian. n continuare, n a doua parte a acestei ntlniri, v
rugm s i adresati ntrebri printelui staret.
Pentru nceput, o prim ntrebare: faptul c astzi, n Romnia, aproape toate merg
ru, se datoreaz si lipsei noastre de smerenie?
- Sunt convins!
Dac cei de care depinde starea fericit a trii noastre ar gndi mai sincer si cu mai
mult bun-cuviint, s-ar putea schimba multe lucruri n Romnia. Dar nu depinde
numai de ei ndreptarea lucrurilor. Trebuie o colaborare n aceast munc obsteasc,
chiar dac, de obicei, celor care conduc le este bine, iar celorlalti le este ru. n clipa
cnd ieseam de la mnstirea Antim m-au ntmpinat poate zece sraci, si mai n
vrst, si copii, cerndu-mi bani pentru pine. Asa am ajuns, cu acest Brgan plin de
grne si Moldova la fel: s n-avem pine!
Dac nu avem pine, s avem credint si smerenie naintea lui Dumnezeu si s cerem
pinea noastr cea de toate zilele. Aceasta este, n primul rnd, pe ntelesul nostru, al
tuturor, pinea de fiecare zi, dar este mai presus de toate pinea mprtsaniei,
pinea Sfintei Euharistii. Aceasta este pinea cea spre fiint, spre existent.
Cti din cei care sunt aici s-au spovedit sau se spovedesc si cti se mprtsesc? Unii
nu se pot mprtsi dect mai rar, din cauza unor crime ascunse, din cauza unor
pcate tinuite, care pn la urm tip: avorturile. Cine este ucigas de fiinte
nevinovate si fr aprare nu se poate mprtsi imediat, pentru c si spurc trupul,
acest templu al Duhului Sfnt din noi, l spurc. Acolo locuieste Dumnezeu de la
Sfntul Botez si, alungnd pe Dumnezeu din noi, rmnem goi, numai cu diavolul, din
cauza pcatelor noastre.
Si de aceea, rspunsul la prima ntrebare este c smerenia, dragostea si sinceritatea
ne sunt de foarte mare folos, pentru a se putea ndrepta viata noastr si a societtii
romnesti n general.
Falsa smerenie
- V rugm s ne vorbiti despre falsa smerenie.
- La noi n mnstire este cineva care face cteva plecciuni - asa, cnd este ntr-o
toan foarte bun - si, dac-l mai zgndri putin, spune: ''Iart-m, printe, c am
fcut un gest de smerenie bizantin'', adic un gest de smerenie fals. Sunt unii care
mimeaz smerenia: sunt tcuti, cuviinciosi, respectuosi, dar te lucreaz pe ascuns; te
vorbesc de ru, te hulesc si rutatea ascuns din inima lor alung acest duh al
Mntuitorului Care zice: ''nvtati-v de la Mine, c sunt blnd si smerit cu inima>. E

vorba aici de o smerenie interioar, plin de sinceritate, de curtie. Smerenia

aceasta, numai a gurii, nu are nici o valoare, dimpotriv, njoseste virtutea smereniei.
Sunt falsuri dintr-acestea - s m ierte cine m aude si nu-i convine - si n politic:
politicianul promite foarte generos, dar dup aceea face tot ce stie el. Dar acesta este
un domeniu pe care-l cunoasteti foarte bine si nu-i nevoie s-l mai discutm.
- n zilele noastre, a fi smerit nu echivaleaz cu a te lsa clcat n picioare? Cum
rmne atunci cu demnitatea noastr de crestini? Cum trebuie procedat pentru a nu
face confuzie ntre aceste lucruri?
- Stiu c este un gnd rspndit ntre crestini dup care smerenia este umilint
netrebnic. Nu trebuie s uitm ns c, pe Cel care S-a smerit pe cruce, cu minile si
picioarele gurite de cuie si cu sulita mpuns n coast, n Vinerea Mare, smerirea
cea adevrat, dumnezeiasc, L-a ajutat s nvieze din morti.
Smerenia este o mare demnitate sufleteasc. Dumneavoastr stiti, fr s v mai
spun amnunte, c un om mndru, plin de sine, orgolios, se bate cu pumnul n piept,
iar ceilalti nu mai exist pentru el. O prere pe care i-o spui nu o primeste; eu sunt un
prost, el e foarte destept. Pe asemenea oameni nu prea i aveti la inim, asa cred.
Sunt si n familii, sunt si n universitti si n toate institutiile omenesti asemenea
persoane, care se supraevalueaz. Dar exist si persoane care rspund cuviincios,
smerit, n orice mprejurare. Si pe cine alegeti? Eu cred c alegeti pe un om cu buncuviint. Ai ncredere n el, e serios si tot ce produce el e valoros. Sunt popoare, de
pild poporul german, care fac niste lucruri plcute, totdeauna ludate, pentru c pun
n ele cinste si constiinciozitate, nu usurtate; si i pretuim, pentru c sunt niste
oameni seriosi si niste oameni cinstiti sufleteste.
Un act de smerenie mrunt - asa cum mrunti suntem si noi -, de bun-cuviint si de
seriozitate este sinceritatea.
Asa este omul: cnd este smerit, este si sincer, este si constiincios, iar ceea ce face el
dinuieste. Pe cnd la oamenii mndri si lucrul lor e superficial, fcut n grab si cu
lips de vrednicie, de seriozitate. Ei nu cred n nimic, nu cred n Dumnezeu sau, chiar
dac mai cred, se nchin de form. Un om smerit e un om care tine legtura cu
Dumnezeu prin rugciune. Si Dumnezeu, fiindc este smerit si plin de dragoste, l
inspir pe cel smerit ca n toate s fie pe ct se poate de mplinit. Aceasta ns
rmne pentru fiecare s experimenteze n propria sa viat.
- Sfnta Scriptur si Sfintii Printi spun c, atunci cnd ne rugm, Duhul Sfnt se
roag n noi. Cum s ntelegem acest lucru?
- S ntelegem cum scrie. n fiecare dintre noi, de la Botez, este mprtia lui
Dumnezeu slsluit n inima noastr duhovniceasc. n capitolul al treilea de la I
Corinteni, Sfntul Apostol Pavel ne ntreab, ca si cum e un lucru pe care trebuie s l
cunoastem fiecare foarte bine: ''Nu stiti, oare, c voi sunteti templu al lui Dumnezeu
si c Duhul lui Dumnezeu locuieste n voi?''. Adic Duhul Sfnt este n noi. Nu numai
El, ci si Sfnta Treime, toat mprtia lui Dumnezeu este n noi. Marea liturghie
luntric acolo se svrseste. Liturghia din afar este imitatia celei dinluntru si a
celei dumnezeiesti din ceruri. Asa c Duhul Sfnt din noi se roag si ne ndeamn la
rugciune.

O, de-am ntelege noi acest strigt si acest impuls, acest ndemn al Duhului Sfnt din
noi. Ct ne cheam, ct ne ndeamn, ct ne ntreste! S ne rugm si s tinem
legtura cu Dumnezeul printilor nostri! Asadar, Duhul Sfnt se roag n noi, dup
cum spune fericitul Sfnt Apostol Pavel.
- Teoretic stim ct este de folositor s fim smeriti. Cum s facem s si simtim acest
lucru?
- E o problem foarte grea si foarte necesar. n Pateric un frate l-a ntrebat pe un
avv: ''Printe, ce este smerenia?'' Si printele btrn i-a rspuns: ''Smerenia este
dumnezeiasc si nu se poate dobndi dect prin lucrare, prin lucrarea poruncilor,
plinirea poruncilor".
Dac vrem s fim smeriti, s tinem rnduielile crestine. Cnd v ntlniti acas cu
Noul Testament, cititi predica de pe munte a Mntuitorului care se afl n capitolele V,
VI si VII de la Evanghelia dup Matei. Acolo este vorba despre smerenie, e vorba
despre post, e vorba despre generozitate, druire, e vorba despre pzirea n curtie a
trupului, a acestui templu al Duhului Sfnt. Multi, ncepnd din tinerete, si pervertesc
trupul, dragi tineri si vrstnici, si pervertesc trupul si au acest rspuns pentru printii
sau prietenii lor: ''Las-m s-mi triesc viata". Ce-i viata pentru ei? Petrecere,
desfru, lux si necredint. Nu au nevoie de Dumnezeu.
Ca s fii smerit, v-am spus ce conditii ni se cer, dar depinde de fiecare dintre noi s le
mplinim. Spune printele din Pateric: ostenelile trupului conteaz foarte mult pentru
dobndirea smereniei. Adic postul, metaniile, asceza aceasta trupeasc si
sufleteasc, pzirea ochilor s nu vad desertciunile vietii, pzirea gurii s nu spun
vorbe rele - ''pune, Doamne, paz gurii mele si us de ngrdire mprejurul buzelor
mele>, asa cum se cnt la slujba de sear.
- V rugm s comentati un citat din Sfntul Siluan Athonitul: ''Noi nu suntem smeriti
si de aceea ne chinuim pe noi nsine si pe cei care triesc mpreun cu noi".
- Sfntul Siluan a scris o carte care circul mult n lumea crestin. Cnd am citit-o, am
simtit cum m luminez. Se gseste n aceast carte nssi esenta scopului vietii: a tri
n Duhul lui Dumnezeu. Asa cum spune el, dac trim aceast smerenie si aceast
dragoste si buntate la care ne ndeamn Mntuitorul, noi nsine, fiecare dintre noi
suntem multumiti, plini de viat, plini de doriri bune, de munc si avem relatii
personale autentice cu ceilalti oameni, relatii ntemeiate pe o dragoste adevrat.
Dac nu urmm calea lui Dumnezeu ne purtm ca niste dusmani unii fat de altii.
Sunt n familiile noastre persoane care, de douzeci sau treizeci de ani, nu-si vorbesc,
desi provin din aceeasi mam si din acelasi tat. Sunt persoane care de douzecitreizeci de ani nu s-au spovedit si nu s-au mprtsit. Nu se poate ca n asemenea
vase de lut, mnjite de toate pcatele, s rodeasc smerenia sau fapta cea bun.
Trebuie nti curtit acest vas de lut (asa este numit trupul de ctre Sfntul Pavel: vas
de lut).
Asta suntem noi. Pentru trupul nostru facem totul n viat, chiar si sacrilegii. Facem
totul ca s fie ntretinut acest vas de lut din care, ntr-o bun zi, cedeaz ceva; iar

acest aparat extraordinar de mestesugit, alctuit de Dumnezeu, aceast masin

unic mai presus de orice masin sofisticat din lume, se stinge, se topeste si alearg
la ea sobolanii si serpii si toate jivinele pmntului ca s se hrneasc cu ceea ce noi,
cu pretul vietii noastre, am adunat si am pus n acest cort de lut, n acest trup
omenesc.
De aceea, frati crestini, nu sunt pentru defimarea trupului, pentru c acesta poart
ntru el harul lui Dumnezeu, poart Sfnta Treime. Trupul acesta pe care-l purtm
toat viata, pe toate strzile, va nvia mpreun cu sufletul nostru. Astfel nct trupul
nu trebuie urgisit, el are nevoie si de ascez, dar trebuie s fie si ngrijit.
Asa s strbatem aceast viat pmnteasc, tinnd seama si de trup, si de suflet,
ns trupul s fie pe al doilea plan, deoarece atunci cnd vom muri, trupul va rmne
trnei. Sufletul va avea prioritate, el va fi judecat nti de Dumnezeu, pentru ca la
sfrsitul istoriei, n Ziua de Apoi, s fie judecat si trupul mpreun cu sufletul, primind
atunci rspuns si rsplat pentru toat viata noastr.
- Risipirea gndurilor este un semn al mndriei? Cel smerit are vreodat gndurile
risipite?
- Cel smerit are si el gnduri risipite, dup cum spune si Sfntul Agaton: ''Sunt om".
Asa si noi, suntem oameni si gndul ne zboar. La acest zbor contribuie foarte mult si
diavolul. Diavolul are un singur gnd, extraordinar de important: s nu ne lase s ne
rugm. ntreaga lui osteneal este pentru a tia aceast legtur dintre noi si
Dumnezeu. Atunci e satisfcut si atunci ne mpinge n risipirea gndurilor.
Cel smerit, care are permanent n el Duhul lui Dumnezeu, fr ndoial c, atunci
cnd se simte nstrinat de Dumnezeu, si d seama ndat, se mustr imediat n
constiint, oriunde se afl si cere de la Dumnezeu si de la Maica Domnului ajutor ca
s deprteze din inima si din viata lui acest nor de gnduri. Are si el gnduri, ca orice
om, dar ia repede msuri pentru a se elibera de ele. Pe cnd, n cazul celui mndru,
asta-i pinea lui: gnduri ptimase, fel de fel de amintiri, fel de fel de imagini si - mai
ales n viata pe care o trim acum - filmele de la televizor, acele filme de dup miezul
noptii.
Eu nu am televizor si nici nu o s am vreodat. Nu vreau asa ceva si n-am timp s m
uit. Dar se plng multi, nu numai vrstnici, dar si tinerii se revolt mpotriva acestor
gnduri, mpotriva acestor imagini ticloase, pctoase, pe care le aduce televizorul
n viata lor sufleteasc. Nu le uit. Li se lipeste de minte cte o imagine spurcat si nu
mai pot scpa de ea. Parc a uitat-o, dar cnd face rugciune, chiar cnd e n
biseric, n centrul Sfintei Liturghii, i vine aceast plcint - iertati-mi cuvntul -,
aceast imagine urt, l murdreste si l spurc pe dinuntru.
Asa nct smeritul se roag s-l scape Dumnezeu de aceste risipiri, de aceast
nstrinare de Dumnezeu. Cel mndru se complace n astfel de lucruri; sfatul meu
este s nu se mai complac n asemenea gnduri rusinoase. Eu le spun: ''drag tinere
student care ai asemenea imagini spurcate si te desfteaz aceste filme erotice si
parc ai sta numai lng ele, aceasta este o irealitate, este o nselare, este o imagine
mincinoas acolo, undeva, pe ecran. Gndeste-te! Sunt tineri cstoriti, foarte multi,
care si ating acest scop pe care biatul sau fata l urmresc, acest lucru murdar, ntr-

un fel''. Este bine s deprteze asemenea nluciri care-l mnjesc si s se gndeasc

la faptul c, dup cstorie, care este fcut cu binecuvntarea lui Dumnezeu, vor
tri toat viata mpreun, brbat si femeie.
Totusi, dac fericirea omeneasc ar consta numai n aceast legtur trupeasc, nu sar ntmpla attea divorturi n lume, attea desprtiri si chiar crime ntre tinerii care
s-au cstorit. Unde-i ''fericirea'' dup care ai alergat toat viata, pn la cstorie?
Unde-i ceea ce ti s-a spus n film, artndu-ti numai lucruri foarte plcute si
nfloritoare pe dinafar? Erau niste minciuni. Adevrata viat este atunci cnd te
cstoresti, cnd ai copii, cnd te rogi, cnd ti nveti copiii s se roage, s posteasc
si ei, s fie cuviinciosi, sinceri si prietenosi cu cei din jur. De asta are nevoie lumea de
astzi, de aceast prietenie sincer, de aceast dragoste sincer, pe lng minciuna
si trufia care ne coplesesc.
Cumptarea
- Cum se poate practica smerenia n cstorie?
- Foarte usor. n primul rnd, sotul si sotia s fie cuviinciosi unul fat de altul, s nu se
jigneasc unii pe altii, s fie de acord n cresterea copiilor. Se ntmpl n familii ca
tata s-si iubeasc copiii ntr-un anumit fel, respectndu-le toate gusturile si s-i fac
astfel obraznici. Mama caut s-i nvete s se roage, s posteasc, s nu spun vorbe
de rusine. Or, copilul ascult, e foarte inteligent si foarte atent, primeste si priveste n
jurul lui, iar acest dezacord ntre mam si tat este un dezastru pentru el.
Asa nct smerenia nseamn n primul rnd bun-cuviint si respect reciproc ntre sot
si sotie; nseamn lupta mpotriva mndriei. Acest lucru trebuie transmis n familie si,
dac se poate, nu numai copiilor. Copiii sunt influentati: ceea ce vd n cas, aceea
fac n viata lor.
Mai sunt ns si nepoti, strnepoti, cumnati si cumnate care au nevoie de aceast
virtute dumnezeiasc, de aceast smerenie, care nseamn, ntre altele, si bunacuviint fat de cellalt. S nu spui ceva prin care s-l umilesti pe cellalt, s-l
rusinezi, ci s ncerci s-l ajuti cu adevrat. Dac i spui sincer niste lucruri, el simte,
te aude si te respect. Dac i spui cu un aer de nvttor, atunci te nghite, dar nu
respect ceea ce-i spui. De aceea, sinceritatea si buna-cuviint sunt primele virtuti
care ntresc si sustin virtutea smereniei ntr-o csnicie.
- Unii Sfinti Printi consider c vrful virtutilor ar fi dreapta socoteal. Aceasta si
pentru c o smerenie nteleas gresit se poate transforma ntr-o lips total de
atitudine. Ce ne puteti spune?
- Sfntul Siluan Athonitul ne ndeamn s ne apropiem de aceast idee a Sfintilor
Printi, care se gseste si n Filocalie: aceea a dreptei socoteli. Dreapta socoteal sau
echilibrul n viata noastr nseamn a merge pe o cale dumnezeiasc, pe calea de
mijloc. Acest echilibru al vietii s-l avem totdeauna n fata noastr. Pentru c se
ntmpl s fie abateri la stnga sau la dreapta. Cineva care este evlavios si doreste
s fac voia lui Dumnezeu si s plineasc poruncile se angajeaz n post, n
rugciune, n milostenie, n asprimea vietii si este foarte bine. Dar s mearg pe o
cale echilibrat.

Pentru c sunt unii care postesc, postesc foarte aspru, chiar post negru; si el lucreaz
ntr-un mediu toxic si mnnc, de pild, fr ulei, acuma n Postul Mare. Masina
aceasta omeneasc are ns nevoie de material pentru ntretinerea ei. Dac asuprim
trupul prea tare, ne mbolnvim, cerem ajutorul doctorului si el ne d regim de spital.
Din cauza unei asemenea boli pe care o are un postitor exagerat, el trebuie s
mnnce mncruri n afara postului, mncruri de carne si celelalte. Asta fiindc, n
loc s posteasc dou zile pe sptmn, miercurea si vinerea post mai aspru si n
cellalt timp al sptmnii s posteasc normal, cumptat, el a exagerat. Si atunci n
loc s tin asa ntregul post, mnnc de dulce n Vinerea Mare. Aceasta reprezint
nedreapta socoteal, ntelegerea strmb a acestei vieti duhovnicesti.
Sau n ceea ce priveste rugciunea. Sunt persoane care se roag foarte mult. Nu stiu
cte acatiste de-a lungul unei zile, ns uneori uit si ce acatist au citit. Si spune
''Tatl nostru'' si, la un moment dat, l mai spune nc o dat. Uit c l-a spus. Asa de
risipit este mintea lui. Aceasta nu mai este dreapt socoteal. Dreapt socoteal
este acest echilibru, aceast observare permanent a sufletului nostru; nseamn a
ne stpni, a avea n mn toat fiinta noastr. Cnd rtcim, cutm ndat s ne
ntoarcem pe calea cea bun. Aceasta ar fi dreapta socoteal la care ne ndeamn
Sfintii Printi.
Acestia spuneau dup cum practicau si ei n viata lor particular. Sfntul Antonie,
care era un maestru duhovnicesc, spunea: Fratilor, am cunoscut mari postitori care,
neavnd cunostint de pilde duhovnicesti, au postit pn cnd n-au mai putut s
triasc din cauza mbolnvirii. Am vzut rugtori cu minte risipit, care n-au avut nici
un folos din rugciunile lor. Am vzut oameni milostivi, care si-au risipit toat averea
lor dndu-o la sraci si mai pe urm s-au mndrit si-au pierdut tot. Si tot el adaug c
cea mai mare virtute este dreapta socoteal, echilibrul n viata noastr, n fiecare zi
din viata noastr.
S dm tuturor ceea ce li se cuvine si, n primul rnd, nou, acestui om luntric, care
are nevoie si el de hran si hrana noastr, asa cum spune Mntuitorul, nu este numai
pinea, ci este cuvntul lui Dumnezeu. Adic un om are nevoie si de pinea aceasta
pentru viata lui fizic, dar are nevoie si de pinea cea spre fiint, pe care o cerem n
''Tatl nostru'' ca s putem continua o viat cumptat, n vederea mntuirii.
- Nationalismul crestin poate fi acuzat de lips de smerenie?
- Dac esti sincer, nu. Pentru c suntem datori s iubim pe aproapele nostru.
Aproapele nostru, spune Mntuitorul, este oricine, chiar un dusman; dar aproapele
nostru este, n primul rnd, fratele meu, sora mea de snge. Iubind pe acesti apropiati
ai mei, iubesc si neamul meu, poporul meu. Si atunci, dac iubesc (n sensul profund
crestin) poporul meu, m numesc nationalist. Dac este sincer aceast afirmatie,
atunci smerenia nu ar trebui s ne lipseasc.
La Voronet - cred c ati fost fiecare pe acolo - un perete ntreg de sus pn jos
nftiseaz Judecata Viitoare. Si acolo, ntre altele, sub toate elementele acestei
Judecti, este si nvierea neamurilor, venirea neamurilor la Judecata lui Dumnezeu.
Vin grupati: evreii, turcii, romnii, vin toti la Judecat, pe neamuri.
Atunci ne vom ntreba: dac un conational de-al meu, fiind clugr, meserias sau

politician, a fcut niste fapte bune, eu de ce n-am putut s fac? Aceleasi conditii au
fost si pentru mine.
Prin urmare, la Judecata viitoare se va avea n vedere si aceast grupare pe neamuri.
n cadrul acesta al neamului de-a lungul istoriei vom fi fiecare judecati. Neamul
romnesc are si sfinti foarte multi, avem si oameni de bun-credint, foarte
cuviinciosi, avem ns si criminali. Fiecare si va primi rspuns si rsplat dup cum sia dus viata pmnteasc.
- Papa de la Roma, crezndu-se infailibil, are smerenie?
- Eu nu m gndesc la actualul pap, m gndesc istoric. Istoric, papalitatea a avut si
sfinti. Sfntul Grigore, de pild, Grigore Dialogul, care a fcut o liturghie ce se slujeste
numai n Postul Mare. Si a fost sfnt si pap.
Asa c eu nu acord important acestei calitti politice sau omenesti - c este infailibil,
c el nu greseste niciodat. Asta numai Dumnezeu o poate spune; totusi a nu gresi
niciodat, omeneste vorbind, este o minciun. Asta nu o spun eu, o spune Sfntul
Ioan Evanghelistul n prima sa epistol: ''dac zicem c pcat nu avem, ne amgim pe
noi nsine si adevrul nu este ntru noi''. Suntem pctosi, gresim, dar avem si
aceast posibilitate de ndreptare.
Dac Sfntul Printe - cum i se spune - nu greseste, Dumnezeu s-l binecuvnteze si
s-l ajute s nu greseasc, s fie cu adevrat infailibil, adic fr greseal. ns din
cte stim, numai Mntuitorul a fost fr greseal, fr pcat. A avut toate cele
omenesti ca si fiecare dintre noi, ns nu a avut pcate. <Cine dintre voi m vdeste
de pcat?> spune Domnul Hristos. Foarte multi dusmani a avut Mntuitorul si puteau
s-L arate cu degetul, dar nu gseau nici un pcat la El. Era fr pcat. El era infailibil.
De pap nu rspundem.
<Nu dezndjdui!>
- Printe arhimandrit, v rugm mult s comentati cuvintele pe care le-a auzit Sfntul
Siluan: ''Tine-ti mintea n iad si nu dezndjdui''.
- Nu prea stiu s rspund... Ce nseamn a tine mintea n iad si a nu dezndjdui?
Aceast expresie n-am mai ntlnit-o la Sfintii Printi, dect la Sfntul Siluan Athonitul.
Pentru mine, mi-am explicat-o asa: n aceast viat, adeseori iadul este n inima
fiecruia - cnd avem scandaluri n familie sau la serviciu, viata noastr seamn
atunci cu iadul. Dac esti ntr-o asemenea atmosfer, ntr-o asemenea situatie, s nu
dezndjduiesti! Dumnezeu este si acolo, Dumnezeu te poate scoate si dintr-un
asemenea iad. Dac nu dezndjduim, dac nu ne descurajm n aceste neputinte
omenesti si dac avem - prin rugciune - aceast legtur trainic si permanent cu
Dumnezeu, ne putem mntui.
Dar v puteti mntui si prin nedezlegarea acestei probleme, a acestei ntrebri. V
puteti mntui. Fiti smeriti cu adevrat si veti dobndi dragoste; dragoste smerit s
aveti si v asigur c v veti mntui. Asta cred eu acum si pentru mine.
- Cum ati nvtat si cum ati exersat smerenia n iadul nchisorilor comuniste?

- n nchisorile comuniste, unde am stat ctiva ani, toti cei care erau n celul cu mine
se rugau, se pociau, si depnau pcatele, regretau; erau niste oameni aflati pe
calea aceasta, a pocintei. Erau smeriti, cuviinciosi si duceau o viat crestin. V
spun cinstit c adeseori m-am simtit mai bine n nchisoare dect afar. De mic sunt
n mnstire si aici am avut tot ce mi-a trebuit pentru viata trupeasc si sufleteasc.
n nchisoare era cam aceeasi situatie; aveam strictul necesar ca s putem trece de la
o zi la alta. Era acolo o viat cu preocupri duhovnicesti. Se nvtau pe de rost texte
din Sfnta Scriptur, atunci cnd n nchisoare nu era voie s intre o fituic de hrtie
sau un vrf de creion. Pe talpa bocancului, uns cu spum de spun, se scria cu o
grif (care era furat de afar, o dat pe cnd fusesem scosi la aer curat). Si asa se
scria un text din Evanghelia lui Matei, un text din Evanghelia Sfntului Ioan, din
epistola Sfntului Iacob. Si cum se aflau aceste texte? Cioc, cioc, cioc, cu alfabetul
Morse, prin perete. Erau puscriasi mai vechi, care apucaser vremurile cnd n
nchisoare intra si Biblia si acestia au nvtat atunci texte din ea; au nvtat aceste
lucruri sfinte si le transmiteau pe calea auzului, prin alfabetul Morse n perete si asa
se puteau nvta. Scriau cte un text scurt nvtat pe de rost dup ce l scriau fiecare
mai nti pe tabla inimii si a memoriei. Aceste texte sfinte, cu aceste mijloace foarte
srace.
Era o atmosfer crestin n nchisoare. Toate insultele de la anchete erau bobrnace
pentru a ne curti de mndrie. Erai smerit de nevoie, dar ni se cere s fim smeriti de
bun voie; dac nu suntem smeriti de bun voie, ne smeresc altii din afar, ne insult
si ne spun fel de fel de cuvinte grele. Asa nct era o atmosfer smerit n nchisoare.
Smerit de nevoie, dar si de voie, pentru c, n necazurile de acolo, aproape fiecare
simtea vie n inima sa pacea lui Iisus.
- Referitor la situatia din nchisoare si nu numai, care ar fi diferenta ntre a fi smerit si
a fi umilit?
- Se ajut una pe alta. Dac, din cauza mndriei, nu ne convine s fim umiliti, e una;
si e o suferint, pentru c nu acceptm, nu acceptm umilinta. S m fac cineva
prost si toate celelalte... si eu s nu reactionez, s nu m apr. ns numai n
momentul n care acceptm aceste umilinte din afar am ajuns la smerenie. Dac nu
le accepti, e o suferint pentru tine.
ntre umilint si smerenie este o apropiere, pentru c prin umilint vine smerenia,
dac umilinta este acceptat din interior. Mntuitorul a fost umilit, a fost umilit de
oameni; dar a fost si smerit prin dumnezeirea Lui, izvorul smereniei si al dragostei Lui.
Dac nu este acceptat umilinta, apare o revolt n noi. Dac este acceptat umilinta,
devine smerenie si atunci e unit si cu rugciunea si te rogi pentru dusmanul tu care
te-a umilit. Dac ajungi la aceast stare, ai smerenia si o porti naintea lui Dumnezeu.
- Printe, cum putem renunta la orgoliul intelectual?
- Orgoliul intelectual este un fel de nebunie. Pentru c ti se pare c toti se nvrtesc n
jurul tu, c tu esti stlpul de lumin pentru toat omenirea, si trecut, si viitoare.
Acesta e orgoliul cu gradul cel mai nalt. E o mare prostie, pentru c totdeauna au fost
oameni mai nvtati dect mine, mai priceputi dect mine, mai frumosi dect mine,
mai ntelepti dect mine; multi altii, dintre contemporani si din istorie, au fost n

trecut si apar n viitor. nct a m face pe mine centrul inteligentei, centrul centrelor,
asta este o lips de bun-cuviint n primul rnd. Si e bine s-si revin o astfel de
persoan. Poate c nu de doctor are nevoie, ci este bine s mai posteasc, s se mai
roage lui Dumnezeu, s mai citeasc niste lucruri duhovnicesti, s-si dea seama pe ce
lume este. Si, dac e sincer n acelasi timp, se vindec; dar, dac nu urmeaz calea
lui Dumnezeu, moare nebun.
- Poate gresesc, dar mi se pare c unii oameni au o predispozitie mai mare spre
smerenie. Ce prere aveti?
- Sunt de acord cu idea si i felicit pe oamenii acestia, numai s fie cu adevrat
smeriti. Aceast virtute apropie desvrsirea sfinteniei. Sfintii au fost cu adevrat
mari nevoitori, nu puneau nimic pe seama lor, ci pe seama lui Dumnezeu.
Mie mi este fric de oamenii care socotesc smerenia lasitate. E o mare demnitate
smerenia, o demnitate la care ne ndeamn si Mntuitorul. Maica Domnului, aceast
fiint pmntean, care este mai presus dect toate femeile si dect toate fetele din
lume, este cea mai smerit fptur a lui Dumnezeu. Maica Domnului! Iar ea a fost
preabinecuvntat de Dumnezeu s nasc pe Iisus Hristos, ca s ne aduc adevrata
nvttur, adevrata pine a vietii, prin care s existm. Deci smerenia aceasta ct
de putin este, numai s fie corect, e foarte bine venit, ea ne apropie de smerenia
si desvrsirea sfintilor.
- Pentru a-i nvta pe ucenici smerenia, unii btrni folosesc asprimea. Este corect
aceast metod?
- Sunt niste exceptii. Sunt, de pild, pctosi, n Pateric si n viata de toate zilele, care
vor s se pociasc si nu-i las cineva dinluntru. Si atunci si mai dau niste palme.
Cnd esti acas singur cu tine, ti aduci aminte de pcatele tale si, ca s nu te
pedepseasc Dumnezeu, te pedepsesti tu.
n Pateric sunt cteva cazuri dintr-acestea: se pedepsesc btndu-se, autobtnduse. Spre exemplu, un tnr voia s se poat ruga cu lacrimi. Si le cerea si nu veneau era mpietrit. Si atunci a lsat cmasa si, cu un servet ud, fcut frnghie, se lovea
peste spinare: ''Nu vrei s plngi? ti dau eu tie lacrimi ca s plngi'', vorbea el cu sine
nsusi. Asa c sunt asemenea cazuri, asprimi ale smereniei.
Dac ti d Dumnezeu lacrimi, dac ti d aceast cint pentru pcatele tale, ai
cptat smerenia. ns trebuie mentinut dup aceea. E greu si de ntretinut
smerenia. Dac nu o cultivi, se stinge. Cine stie ce ispite dau peste tine si rmi cum
ai fost mai nainte! Ca si cu rugciunea lui Iisus; dac este spus continuu, cu
smerenie si cu ascez, cu stpnire de sine, se prinde de inima, de viata noastr, dar
dac nu o mai practicm, se stinge, nceteaz.
''Trim ntr-o epoc foarte primejduit si de aceea trebuie s fim tari, s fim smeriti''
- Dac puteti s dati o definitie a smereniei pentru un tnr... Si care sunt metodele
pentru a ajunge la smerenie?
- Definitia smereniei este aceeasi si pentru un tnr, si pentru ceilalti crestini. Din tot
ceea ce am spus pn acum se poate extrage definitia smereniei. Un tnr, ca s

poat s se smereasc, ar trebui s-si fac mai des examen de constiint, cum fceau
crestinii din trecut. n fiecare sear crestinul se gndea, ncepnd de dimineat si
pn atunci, ce-a fcut bine si ce-a fcut ru si constata c a fcut mai mult ru dect
bine. Azi asa, mine asa, si atunci ncepea s se cunoasc pe sine, s cunoasc c n
el domin mai mult pcatul si rul dect binele si virtutea. Si atunci, dac-i om serios
acest tnr, se angajeaz pe o cale sincer a binelui.
Pentru c binele, dragi asculttori, binele este necesar si n viata aceasta si e de folos
societtii, dar si n viata de dincolo. Sfntul Pavel spune c n mprtia lui Dumnezeu
nu intr nimic necurat. Trebuie s ne purificm, s aruncm tot noroiul de pe noi, tot
balastul acesta al pcatelor, s ne curtim zi de zi ca s ajungem niste oameni, n
primul rnd. Scris cu O mare: Oameni. Asta vrea s ne fac Scriptura, Dumnezeu: s
fim oameni cu adevrat, s avem n noi omenia. Smerenia se poate asemna cu
omenia.
Din pcate, n lumea de astzi este foarte putin omenie. Fiecare e hrpret, trage la
sine s fie plin de ct mai multe milioane si altul nu are nici de pine.
Asa nct, acest tnr s se gndeasc si la toate lucrurile pe care le-am spus. A tri
viata zadarnic, a o tri n patimi, n desfruri, n betii, n petreceri fr rost este o
pierdere de timp si pierderea vesniciei, vesnicia fericirii pentru care suntem creati.
Domnul nu ne-a fcut pentru iad, ne-a fcut pentru Rai, dar pentru Raiul unde nimic
necurat nu intr. Urmeaz ca n aceast viat s trim n asa fel nct s ne pregtim
zi de zi pentru zorii vietii vesnice, care e plin de lumin, de bucurie, de sfintenie si de
pacea lui Dumnezeu.
- Printe, credeti c sunt exagerate afirmatiile care sustin c astzi sunt destul de
evidente semnele vremurilor de pe urm?
- Poate sunt exagerate ntr-un fel. E vorba de Antihrist, de numrul lui, de anumite
lucruri care vor veni. Mai nti anul 2000. A trecut un mileniu si vine acum cestlalt, al
doilea, iar lumea se asteapt la un cataclism, la ceva asemntor iadului. Un astfel de
cataclism a nceput ast-noapte n Serbia.
Noi nu stim ce gnduri are Dumnezeu cu acest sfrsit al lumii. Chiar apostolii l-au
ntrebat pe Domnul Iisus Hristos: <Spune-ne nou cnd vor fi acestea si care este
semnul venirii Tale si al sfrsitului veacului?>; Mntuitorul le-a rspuns: <de ziua
aceea si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatl>. El ca om, Iisus Hristos ca om, nu stia cnd va fi sfrsitul lumii. n a doua sa
epistol, Sfntul Apostol Petru scrie c, dac se amn acest timp al sfrsitului lumii
este pentru c Dumnezeu vrea s poat cstiga mai multi credinciosi pentru
mprtia Sa. Printre cei care se zmislesc si care nu sunt ucisi prin avort sau alte
mijloace, cine stie ce sfinti ne va rndui Dumnezeu. Asa nct, dac Mntuitorul nu-si
permite s le rspund apostolilor, cum pot s-mi permit eu? Aceasta este o tain a
lui Dumnezeu.
ns sfrsitul lumii pentru mine si pentru fiecare dintre dumneavoastr este atunci
cnd mor eu si cnd muriti dumneavoastr. Atunci totul este sfrsit. Dup moarte nu
putem face nici o fapt bun. Murim pentru totdeauna. Cred c acesta este rspunsul.
Sfrsitul lumii, de fapt, e sfrsitul nostru. Pn atunci ns trebuie s ne pregtim ca

s ne facem vrednici ct de ct pentru ce ne asteapt n vesnicie.

- Legat de ntrebarea anterioar, din experienta dumneavoastr ca duhovnic, cum
puteti aprecia n momentul de fat starea spiritual a romnilor sau n general a
umanittii, comparativ cu alte perioade? Unele afirmatii referitoare la sfrsitul lumii
pleac de fapt si de la felul cum este perceput atmosfera spiritual din zilele
noastre.
- Despre Antihrist, de pild, vorbesc Sfntul Pavel si Sfntul Ioan Evanghelistul. ns,
de-a lungul istoriei, fr ndoial c au fost vremuri mai evlavioase, cu mai mult
credint. M gndesc la Evul Mediu; ntre cei de atunci, n mijlocul lor, cresteau multi
sfinti, dar erau si multi oameni ri. Proportia ns a celor buni parc era mai mare
dect a celor ri. Diavolul i vna si atunci pe crestini, ndemnndu-i spre pieire. Dar
parc acum, n vremea noastr, diavolul a cptat foarte mult putere n constiintele
oamenilor lipsite de evlavie si de Dumnezeu.
Am aflat, nu de mult, c n America de pild, ntr-un oras, e un templu al diavolului cu
sase etaje. Un templu al diavolului! Sunt satanisti - i stim - n societatea noastr de
astzi, satanisti care au niste jurminte, un nvtmnt si un crez al lor cu totul
potrivnic crestinismului.
n vechime erau pgnii si aveau temple, cum sunt acum, de pild, templele
masonice. Cine a fost n America a vzut c n orice oras e o biseric a Bunei-Vestiri,
apoi un templu masonic, o biseric a nltrii, apoi un templu masonic; exist multe
temple masonice pe strzile sau pe marile bulevarde ale Americii. Masonii nu sunt
prietenii crestinilor, sunt dusmanii lor. Acum sute si sute de ani erau templele pgne,
dar venea crestinismul nval peste aceste temple. Ori le drmau, ori le pustiau de
credinciosii lor, care treceau la crestinism. Acum sunt aceste institutii care vor rul
total al crestinilor; si n primul rnd este diavolul cu templele lui.
Asa c trim ntr-o epoc foarte primejduit si, de aceea, mai ales acum trebuie s
fim tari, este foarte necesar s fim smeriti. Diavolul este mndru, pe cnd Dumnezeu
este smerit. Si n numele mndriei diavolul cucereste, pentru c omului i place s fie
mndru, nu s fie smerit. Si atunci trec foarte multi - cu duiumul trec - de partea
diavolului si se ntreste mprtia lui. De aceea trebuie s ne pzim pe noi nsine, dar
si pe cel de lng tine s-l pzesti, s-l ajuti s mearg pe calea lui Dumnezeu, care
este calea vietii. Cealalt este calea mortii, a ntunericului, a nimicniciei. Att pot s
v spun.
- n mass-media romneasc ni se spune c masoneria este totusi o organizatie
filantropic care doreste binele umanittii. Pe cine s credem?
- Ei fac si bine, dar nu stim ce ru se ascunde n acest bine. De pild... tot la biata
Americ m gndesc. Am fost acolo pentru ochi - sunt bolnav de ochi - si, desi ochii
erau bolnavi, am vzut magazine foarte bogate, de cte o sut de metri lungime sau
mai lungi, cu de toate: de la ac pn la elicopter; ntr-un magazin american gsesti si
bunuri, bucate, fructe, toate bunurile materiale. Tot acolo este ns si templul
diavolului, acolo sunt si demonizati sau satanisti, acolo sunt si templele acestor
masoni. Asa nct sunt amestecate lucrurile. Bietul peste, sracul, din ape, din ocean,
se agat si el de o buctic de pine sau de ceea ce e acolo n undit si-o mnnc cu

lcomie, fiindc este flmnd; si i rmne undita n gt si l trage pescarul afar si l

pune la frigare.
Cam asa sunt aceste bunuri pmntesti care ne mbie. Cine ni le ofer vrea s ne
nchid mintea, iar ochii s ne rmn numai la ele. Si sufletul, care este de o valoare
extraordinar - ''ce ar putea s dea omul, n schimb, pentru sufletul su?, ntreab
Mntuitorul -, asteapt ca un cersetor, nu se ocup nimeni de el, st ca ntr-o temnit
n acest trup al nostru. Nu e bine ce facem. S nu ne mrginim numai la bunurile
materiale, pentru c acestea hrnesc doar trupul care dup aceea devine mncarea
viermilor. Iar sufletul - care va rmne n vesnicie si se va uni cu trupul nviat - este
gol de fapte bune, gol de virtuti, gol de Dumnezeu. De aceea, s nu ne amgim ca
pestele care, pentru o buctic de hran, si pierde viata.
Cea mai smerit fptur uman
- ntruct astzi este srbtoarea ''Bunei-Vestiri'' v rugm s ne vorbiti despre
smerenia pe care a artat-o Maica Domnului, atunci cnd a rspuns Arhanghelului
Gavriil: ''Fie mie dup cuvntul tu''.
- V rspund, dar vd c vin mereu transporturi de ntrebri din sal si lng mine e o
coal ntreag cu alte ntrebri. M gndesc dac nu cumva aveti si alt program.
Este aici un printe din Basarabia care vrea s plece la Iasi si trenul este pe la 9.00;
dar, pentru c e vorba de Dumnezeu, de Sfnta Fecioar si de mntuirea noastr, de
smerenie, aceast mare virtute, am s ncerc s rspund.
Maica Domnului, cum am mai spus, este fptura uman care a avut sfintenia vietii si
smerenia, n cel mai nalt grad. Sfnta Fecioar a nvtat smerenia n templu. Pn la
vrsta de 14 ani, Maica Domnului a stat n templul din Ierusalim, sub ndrumarea
btrnilor preoti de acolo si a btrnelor. Asa a dobndit smerenia, teoretic, n primul
rnd, dar dup aceea s-a conformat tuturor rnduielilor si a dobndit smerenia inimii,
smerenia cea adevrat.
Cnd Arhanghelul Gavriil i spune Maicii Domnului c va naste un fiu, n smerenia ei,
spune: ''Dar cum se poate asta? Eu nu stiu de brbat''. Iar Arhanghelul i rspunde:
''Duhul Sfnt se va pogor peste tine si puterea Celui Preanalt te va umbri''. Si atunci
ea, n umilinta ei, desi avea acest impediment n inima ei sfnt si curat, i spune
acel accept, acel da: ''Fie mie dup cuvntul tu!''. A acceptat acest lucru care era
imposibil dup toat logica omeneasc: ca o femeie s nasc fr de brbat. Aici e
smerenia ei.
Mai trziu Maica Domnului si d seama c slujeste lui Dumnezeu si mntuirii
oamenilor si rosteste acea cntare de multumire: ''Mreste suflete al meu pe
Domnul'', si cu toate celelalte stihuri care se cnt n Biseric. Stia ce rod va aduce
aceast smerenie a ei, acest accept al ei; stia ct bucurie va fi pentru lume si ct
smerire va fi pentru ea. A fost si ea huiduit si necjit toat viata, ns primeste cu
modestie Vestea cea Bun si aduce pe lume, ca rod al smereniei sale, pe Iisus Hristos,
Fiul Tatlui ceresc. Aici este marea smerenie a Maicii Domnului.
- Oare dac ne gndim vreodat c ne-am smerit, nu ne mndrim atunci?

- Cel care este cu adevrat smerit nu se gndeste la aceasta: ''Vai, ce smerit sunt!'' rd si curcile de noi. Dac esti smerit cu adevrat, nu-ti vine acest gnd, pur si simplu
nu-ti vine.
Sfintii ntotdeauna si vd cele mai mici pcate. O btrn de la tar, la spovedanie,
spunea: ''Printe, am un pcat: venea un pui de la closc lng mine si am dat asa cu
mna si l-am lovit pe nger si tare m mustr constiinta''. Fiindc a ndeprtat un pui
de la closc i s-a prut c a fcut un pcat. Aceast femeie era o fiint curat la
suflet, smerit cu adevrat. Asa sunt sfintii. Cele mai mici pete de pe constiinta lor
sunt pentru ei mari pcate, nct atunci cnd vine acest gnd - ''sunt smerit'', numai
smerit nu esti. Sau sunt frumoas, sau sunt desteapt, sau ce haine am eu si se uit
n oglind toat ziua. Astea sunt semnele mndriei acesteia prostesti.
- Printe, v rog s-mi spuneti cum s m port cu o persoan care respinge sfaturile
pentru credint cu mult agresivitate verbal? E bine s insist sau s tac si s m
rog?
- S v rugati pentru el.
- Ce se ntmpl cu cei care spun: ''Eu stiu c Domnul m iubeste si m ajut, cci ori
de cte ori am avut nevoie mi-a ajutat> - si nu fac totusi nimic pentru a se apropia de
Dumnezeu? Ei cum pot fi ajutati s nteleag c drumul ctre Dumnezeu trece prin
smerenie?
- Dac triesc o viat corect n constiinta lor, se ntlnesc cu smerenia.
- Acum cteva sute de ani, n vremuri grele ca cele de acum, se cerea poporului un
plus de pocint, care ducea la smerenie. De ce nu se mai face asa ceva si astzi?
- Pentru srcia smereniei.
n anul 1947 tara noastr a fost bntuit de o foamete, foamete de jos pn sus. Pe
atunci era un biet muncitor, chiar la noi la mnstire - se fceau niste turle acolo la
biserica mare -, mos Iacob i se spunea. Cra cu roaba material de constructie. Si-l
ntreb: ''Mos Iacob, ce mai faci?'' Si el plngea: ''Uite, nu mai pot de foame. Primesc
salariu 400.000 de lei - n '47 - si nu-mi ajunge dect pentru un kilogram de mlai. Da'
n-am cu ce-l mnca. Si nu pot s-mi fac serviciul meu''. Asa srcie este si astzi ca
atunci, dar n smerenie. De aceea nu se poate mplini ceea ce doreste ntrebtorul.
- Printe, ce nseamn smerenia dinluntru si smerenia din afar?
- Da, e o mare deosebire; ca ntre trup si suflet. Smerenia dinluntru e smerenia
Mntuitorului, smerenia inimii; smerenia din afar sunt plecciunile acestea false si
cuvintele de felicitri false - te felicit n fat si pe la spate te njur: ''ce prost e
sta!'' Si cnd a spus asa, s-a deosebit de smerenia aceasta a inimii, care este
statornic. Smerenia inimii e smerenia de totdeauna. Cealalt, din afar, este foarte
fals, mincinoas.
- Printe, v rugm s ne spuneti dac greutatea de a mrturisi pcatele la
spovedanie se datoreaz mndriei sau mai sunt si alte cauze si cum se poate lupta cu

aceast dificultate?
- Cum se poate lupta? Dac, de pild, vine un bolnav la doctor si pe el desi l doare
ficatul, i spune doar: ''Domnule doctor, am niste simple ameteli''; iar doctorul i d
aspirin. Dar dac spune: <Domnule doctor, sunt nenorocit - de pild, este epileptic cad fr s-mi dau seama, m zvrcolesc, m lovesc, m doare dup aceea; ce s
fac?'', atunci doctorul i aplic tratamentul unui epileptic si l ajut. Dar, dac este
nesincer fat de doctor, e nesincer fat de propria lui constiint si nu poate fi ajutat.
La fel se ntmpl si cu cel care merge cu nesinceritate la doctorul de boli sufletesti,
adic la preotul duhovnic. Faptul c se spovedeste este pierdere de timp. La
spovedanie trebuie s vii cu lacrimi, s-ti asculti constiinta care este ncrcat cu fel
de fel de lucruri nedemne de om: fapte urte, primejdioase pentru aproapele meu,
pentru familie, pentru mine nsumi, pentru sufletul meu; m duc la spovedanie
ncrcat de aceast cint si m mrturisesc lui Dumnezeu care e martor atunci lng
duhovnic. Apoi Dumnezeu l inspir pe preot ca s spun ce trebuie celui care se
spovedeste si n acest fel l ajut pe credincios s se poat vindeca, primind rspunsul
potrivit pentru starea lui de moarte.
- Cum s scpm de gndurile rele?
- Cu efort personal, adic s le alungi. Cum le alungi? Deschizi o carte, un album, te
uiti la un obiect, ncepi s te gndesti la el, s rupi gndul cel pctos. Nu poti asa
usor, atunci trebuie s te ciesti mai mult: ''Doamne, sunt naintea Ta Care le stii pe
toate si m vezi asa cum sunt. Ajut-m, Doamne, s alung acest nor de gnduri din
viata mea''. Si se ntmpl ceva atunci. Dar trebuie s fii plin de cint si de voint ca
s te scuturi, s te cureti de aceste gnduri nemernice.
- Dac rugciunea inimii nu reuseste, este bine s continum, adic s o spunem
mecanic?
- Nu este bine s o spunem mecanic fiindc asta nseamn c suntem nesinceri cu noi
nsine. n rugciunea inimii este angajat Iisus Hristos fat de noi. Si atunci, deci, este
foarte folositor s ne rugm cu atentie la fiecare cuvnt pe care l spunem naintea lui
Dumnezeu. Si chiar dac nu avem rspunsul imediat, trebuie s avem rbdare si
trebuie s stim c rspunsul la rugciunea inimii este acela clasic de coborre a mintii
n inim. Adic ceea ce gndesti aceea s si simti.
Dac spui cu atentie rugciunea, faptul c chemi numele lui Iisus Hristos n viata ta,
aceasta te ajut mult; ti d spor de credint, spor de evlavie, spor de omenie, spor
de ntoarcere ctre tine, umilit, cu cint. Pentru c e vorba de Numele lui Iisus care
este un nume plin de putere. Chemat n noi, lucreaz. Pn s se coboare mintea n
inim este un drum mai lung, dar, chemndu-l totusi cu atentie, cu luare-aminte si cu
smerenie, acest nume lucreaz n noi si ne ajut s sporim duhovniceste.
Conferint tinut n
Aula Universittii din Bucuresti,
25 III 1999

O scurt meditatie
''Nu m voi teme de mii de popoare,
care mprejur m mpresoar''.
(Psalmi 3, 6)
Nu m voi teme - zice psalmistul - de zeci de mii de noroade, avnd, Doamne,
sprijinul si ajutorul Tu; mpresurtori, numeste David - literal - pe Abesalom si pe
ajuttorii lui care l dusmneau, iar anagogic - pe diavoli, cci, dup Sfntul Maxim
Mrturisitorul, diavolii ne nconjoar n vrjmsia lor si ne dau rzboi n patru feluri:
1) din fat, cnd ne dau ndejdi de norociri si de buntti desarte;
2) din spate, cnd vor s ne spurce sufletele cu aducerea-aminte a pcatelor noastre
trecute, mai ales a celor trupesti;
3) din dreapta, cnd ne ajut pe ascuns a face fapt bun peste msur cu scopul de
a ne arunca n slava desart;
4) din stnga, cnd ne silesc s facem vreun pcat greu ntru cunostint.

Orbirea sufleteasc
Cum apare orbirea sufleteasc? - Nu trebuie s uitm
de ochii sufletesti! - ''Srguieste dar si te pocieste''
Frati crestini,
Multe boli si multe suferinte chinuiesc viata oamenilor. Dar cea mai grea suferint
pare a fi orbirea. Neputnd munci ca s poat tri, de obicei, orbii cersesc. Dintre
toate categoriile de cersetori din lumea aceasta, orbii impresioneaz n chip deosebit
pe cei care trec pe lng ei. Orict de zgrcit sau orict de pornit ar fi cineva
mpotriva cersetorilor, este cu neputint s nu-l nduioseze ct de putin mna ntins
a unui orb.
Ceva asemntor s-a petrecut cu orbul din Ierihon - al crui nume era Bartimeu, dup
cum aflm din Evanghelia scris de Sfntul Marcu. El sedea jos, la marginea drumului
si cerea milostenie. Sedea lng drumul care venea din Ierihon si mergea spre
Ierusalim. Pe aceast cale trecea mult lume si cred c erau destui care l ajutau. Si
totusi el continua s rmn un nenorocit, orict milostenie ar fi adunat.
Nenorocirea lui consta n faptul c el nu-l vedea nici pe cel care i ddea milostenia,
nu vedea nici ceea ce-i ddea, nu-si vedea nici propria mn n care i se punea
milostenia, nu se vedea nici pe sine nsusi. Mcar pentru asemenea pricini putem
spune c orbirea trupeasc este o stare dintre cele mai nenorocite din viata unui om.
Omul are ochi nu numai trupesti, ci si ochi sufletesti. Cei trupesti sunt asemntori cu

ochii altor vietti de pe pmnt: cai, lupi si multe altele. Ochii cei sufletesti ns se
aseamn cu ochii ngerilor si cu ochii lui Dumnezeu.
Deci, pentru c omul are dou feluri de ochi, trupesti si sufletesti, apoi si orbirea
omului poate fi tot de dou feluri: trupeasc si sufleteasc. Orbirea trupeasc poate fi
din nastere, din pricina unui accident sau din pricina unei boli. Din pricina orbirii
trupesti nu putem vedea lumea aceasta material si nici pe noi nsine, nu putem
merge fr cluz si nu ne putem bucura de lumina, de culorile si de toate
frumusetile lumii vzute.
Orbirea sufleteasc este ns cu mult mai primejdioas dect cea trupeasc si un
asemenea orb este mai nenorocit dect orbul Bartimeu din Sfnta Evanghelie de
astzi. Dac orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L
vede pe Soarele drepttii si Printele luminilor, cu strlucirea harului Su. Nu
recunoaste pe Cel care i d buntti nepieritoare: viat, suflet, nemurire si nu se
vede nici pe sine nsusi asa cum este cu adevrat.
Cum apare orbirea sufleteasc?
Ne putem ntreba: de unde vine aceast orbire sufleteasc?
Ne va prea, poate, neplcut rspunsul, dar acesta este adevrul: orbirea sufleteasc
ne vine, fratilor, prin ochii trupului. Ochii sunt cei doi lumintori ai fetei, dar si dou
punti prin care pcatul este adus din afar nluntrul sufletului.
Dup Sfntul Vasile cel Mare ''ochii sunt cele dou mini netrupesti ntinse nainte, cu
care sufletul atingndu-se de departe de acelea pe care nu le poate atinge cu minile
trupului, le cuprinde cu ochii si le aduce la sine''. Dac privirile ochilor sunt
nestpnite, ele ndeamn sufletul la gnduri urte si la fapte necuviincioase.
Privind cu patim la frumusete strin, chipul acelei frumuseti coboar din minte n
inim si acolo, n cmara inimii duhovnicesti, unde trebuie s fie necontenit locasul lui
Dumnezeu si mprtia Lui, acolo coboar ntunericul si se svrseste pcatul. n
aceast privint Mntuitorul ne nvat: ''Lumintorul trupului este ochiul; de va fi
ochiul tu curat, tot trupul tu va fi luminat. Iar de va fi ochiul tu ru, tot trupul tu
va fi ntunecat'' (Matei 6, 22-23). Iar n alt loc ne spune asa: ''oricine se uit la femeie,
poftind-o, a si svrsit adulter cu ea n inima lui'' (Matei 5, 28). Sau invers, femeia
care se uit cu poft la brbat a si svrsit pcatul n inima ei. Si pcatul ntunec
ochii cei dinluntru, iar omul devine nnegurat si orb.
Biblia, aceast carte de cpti a omenirii, ne ofer multe pilde de orbire sufleteasc
nc de la nceputul lumii. Voi aminti cteva exemple.
Astfel, n cartea Genezei aflm c femeia - prima femeie din lume - a vzut c rodul
pomului cunostintei binelui si rului era plcut la vedere si bun la mncare; si a luat, a
mncat si a dat si brbatului su (Facere 3, 6). Si cu adevrat li s-au deschis ochii,
ns nu ca la ngeri sau ca la Dumnezeu, cum i amgise sarpele, ci li s-au deschis
ochii ca la cei pctosi si au vzut c sunt goi (Facere 3, 5). Li s-au deschis ochii, dar
li s-a nchis Raiul (Facere 5, 7).

Mai departe, tot n cartea Genezei, citim c ''fiii lui Dumnezeu, vznd c fiicele
oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. () Vznd ns
Domnul Dumnezeu c rutatea oamenilor s-a mrit pe pmnt si c toate cugetele si dorintele inimii lor
sunt ndreptate la ru n toate zilele, I-a prut ru si S-a cit Dumnezeu c a fcut pe om pe pmnt''
(Facere 6; 2, 5-6).
Pentru orbirea sufleteasc si pentru pcate cumplite, au fost nimicite cu foc cettile
Sodoma si Gomora si acoperite de apa Mrii Moarte (Facere 19, 16-26).
Din pricina ochilor trupului a fost orbit Samson care, vznd pe Dalila, a poftit-o si
astfel, orbind cu sufletul, a fost biruit de o femeie tocmai el, acela pe care nu-l puteau
nvinge mii de oameni (Judectori 16).
Orbit a fost Olofern de Iudita, care, cu gtelile ei, i-a luat ochii, cu frumusetea ei i-a
robit inima, iar cu sabia i-a tiat capul (Iudita 13).
Orbit de pofta ochilor a fost mpratul David vznd pe Batseba, sotia lui Urie si, tot
asa, cei doi btrni din Babilon, vznd pe Suzana la baie. Orbit a fost Irod privind pe
Salomeea, fiica Irodiadei, jucnd si chiar nteleptul Solomon a fost orbit sufleteste de
femeile strine si a gresit si el naintea lui Dumnezeu (III Regi 11, 3-4).
Asemenea exemple sunt foarte multe n Sfnta Scriptur si, fr ndoial, cu mult mai
multe n viata oamenilor, de-a lungul istoriei.
Prin aceste ferestre deschise ale ochilor nostri, odat cu ispitele citate din Biblie, intr
n noi valuri ntregi de alte amgiri si pofte ca: mndria, lcomia dup avere si lux,
invidia, mnia, betia, spectacole ce tulbur nchipuirea s.a. Pe rnd sau toate laolalt,
ntunec lumina cea dinluntru a sufletului si zguduie ntreaga viat a omului.
Nu trebuie s uitm de ochii sufletesti!
Omul nu este fcut de Dumnezeu numai pentru aceast lume a pmntului. Ci
aceast lume este pentru noi numai un cmp de lupt, un stadion de ncercare a
puterilor sufletesti si trupesti, din care crestinul - fcnd bine si rspndind lumin n
jurul lui - ncearc s ias biruitor pentru ca s merite premiul, adic fericirea vietii
viitoare si nesfrsite.
Pentru a ne descurca n aceast lume, ne sunt dati si ochii acestia trupesti, ca s
vedem pe unde mergem, s ne informm si s cunoastem realittile de aici si s ne
bucurm n chip nevinovat de toate lucrurile bune si frumoase care ne nconjoar.
Dar nu numai att. Acesti ochi trupesti ne sunt dati si ca s-i tinem mereu n legtur
cu ochii cei luminosi ai sufletului nostru, prin care putem ntelege rostul cel adevrat
al existentei si n acest fel s putem cunoaste pe nsusi Stpnul vietii, pe Cel care a
zis: ''Eu sunt Calea, Adevrul si Viata''.
De aceea, pe lng multele griji ale vietii noastre pmntesti, s nu uitm niciodat
de vzul cel dinluntru, de ochii cei sufletesti, ca nu cumva s fie umbriti sau
ntunecati de patimi, ci s fie curati si luminosi ca ochii pruncilor sau chiar ca ochii
ngerilor. Si dac se spune despre unele lucruri sau fiinte c ne sunt dragi ca lumina

ochilor, apoi cu att mai mult trebuie s ne fie drag lumina sufletului nostru, partea
aceasta din noi care d sensul si esentialul fiintei omenesti.
''Srguieste dar si te pocieste''
Mare primejdie este pentru fiecare dintre noi atunci cnd suntem cu sufletul bolnav,
cnd suntem orbiti de patimi si nu ne dm seama c suntem bolnavi.
''Dac ati fi orbi n-ati avea pcat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pcatul
rmne asupra voastr'', le zice Mntuitorul fariseilor (Ioan 9, 41). Cu alte cuvinte,
Iisus le spune: ''Dac v-ati recunoaste orbi, n-ati avea pcat, pentru c M-ati ruga s
v vindec. Dar voi pretindeti c vedeti adevrul, cnd de fapt sunteti orbi si nu voiti
s fiti vindecati de Mine''.
Cnd omul si d seama c este bolnav cere un sfat de la cineva, alearg la doctor, se
roag lui Dumnezeu - face ceva ca s scape de boala care i amenint sntatea. Dar
dac rmne nepstor, boala progreseaz si ntr-o bun zi cade la pat si moare. Tot
asa se ntmpl si cu boala cea dinluntru, cu orbirea sau chiar cu moartea sufletului.
Pentru multi dintre noi se mplineste cuvntul din Apocalips, n care Dumnezeu ne
spune asa: ''Stiu faptele tale, c ai nume, c triesti, dar esti mort. Privegheaz si
ntreste ce a mai rmas si era s moar'' (Apocalips 3, 1-2).
Care sunt aceste fapte ucigtoare pe care le avem si le purtm cu noi, care ne
ntunec sufletul nct ajungem s murim, desi suntem nc n viat? Le-am amintit
de curnd: trufia, invidia, mnia, betia, desfrul, lcomia, lenea, superficialitatea,
necredinta, lipsa de dragoste, osndirea pe nedrept a semenilor nostri etc.
Cte familii nu se destram din pricina patimilor si a ncurcturilor nengduite pe
care le are unul sau altul dintre soti?!
Cte sotii nu-si plng amarul csniciei cnd sotul vine acas trziu si beat, face
scandal, i sperie si i bate pe ea si pe copii, iar mai apoi si prseste familia si se
ncurc cu alta?!
Cti crestini nu se roag lui Dumnezeu numai cnd d peste ei cte un necaz, iar
cnd le merge bine uit si de Dumnezeu, si de suflet si duc o viat urt si strin de
orice bine?!
Asemenea fapte, frati crestini, sunt ca niste umbre negre, umbre grele, care nvluie
sufletul si constiinta noastr, mbolnvindu-ne de moarte.
n ncheiere am s citez - tot din cartea Apocalipsei - cuvintele lui Dumnezeu care ni
se potrivesc, n msuri diferite, fiecruia dintre noi:
''Stiu faptele tale; c nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Astfel, fiindc esti cldicel - nici fierbinte, nici rece - am s te vrs din gura Mea.
Fiindc tu zici: Sunt bogat si m-am mbogtit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii c tu
esti cel ticlos si vrednic de plns, si srac si orb si gol!

Te sftuiesc s cumperi de la Mine aur lmurit n foc, ca s te mbogtesti, si

vesminte albe ca s te mbraci si s nu se dea pe fat rusinea goliciunii tale, si alifie
de ochi, ca s-ti ungi ochii si s vezi.
Eu pe cti i iubesc i mustru si i pedepsesc; srguieste dar si te pocieste.
Iat, stau la us si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el
si voi cina cu el si el cu Mine'' (Apocalips 3, 15-20).
S ne ajute Bunul Dumnezeu ca s ne vedem propriile pcate, s ne eliberm si s
scpm de ele; s-L rugm s ne druiasc lacrimi de pocint si ''alifia'' cea
duhovniceasc a harului Su, ca s vindece deplin boala ochilor nostri sufletesti si s
lumineze cu lumina Sa luntrul nostru ntunecat de patimi; Mntuitorul nostru Cel
mult dorit s ne druiasc vesmintele cele albe ale nevinovtiei trupesti si sufletesti,
ca s-L putem cunoaste cu adevrat pe Dumnezeu si s-L putem primi pe marele
doctor si tainicul si cerescul oaspete - Iisus Hristos. El asteapt la usa inimii fiecruia
dintre noi si este gata s ne ajute si s ne vindece de toate neputintele noastre.
S-L poftim s vin la noi, n viata noastr, n inima noastr, n familia si societatea
noastr.
S-L poftim cu smerenie si dragoste, zicnd: Vino, Doamne Iisuse, vino si la noi!
Amin!
22 I 1984

Puterea rugciunii
Rugciunea curat - mplinirea si foloasele rugciunii n Esenta vietuirii crestine Rugciunea inimii este de mare actualitate n viata modern mprtia lui Dumnezeu este n noi - ''Unde este comoara voastr, acolo este si inima
voastr''
Srbtorim n chip deosebit ziua de astzi; pstorul nostru sufletesc, Prea Fericitul
Printe Patriarh, mplineste acum zece ani de patriarhat. De dimineat, dup ce s-a
slujit Sfnta Liturghie la Catedrala Patriarhal (precum si la Biserica Sfntul Grigorie
Palama din Politehnic), s-au tinut mai multe cuvntri importante care au artat
toat truda, tot amarul si toate roadele frumoase aprute n acesti zece ani, prin grija,
prin echilibrul, prin ntelepciunea Printelui Patriarh Teoctist. Cu acest prilej, v rog s
nchinati un gnd si o rugciune n seara aceasta pentru anii ce vin. Dumnezeu s-l
ocroteasc si s-l tin n fruntea Bisericii, pentru c este un bun si adevrat printe
sufletesc. S-i urm cu adevrat, din toat inima, s triasc ntru multi si fericiti,
rodnici ani.
Prea Fericitul Printe Patriarh nconjurat de tineri
de la filialele ASCOR si ale Ligii Tinerilor Crestini Ortodocsi Romni, noiembrie 2001
n afara acestei srbtoriri a Printelui Patriarh, ziua de 14 noiembrie ne prilejuieste si
un alt motiv de bucurie: prznuirea Sfntului Grigorie Palama, teologul rugciunii.

ntr-o vreme foarte grea pentru practicarea rugciunii lui Iisus - cnd erau multe
nedumeriri si multe critici nedrepte referitoare la o asemenea lucrare - apare acest
mare teolog din partea lui Dumnezeu, care, prin ntelepciunea sa, prin harul Sfntului
Duh mai ales, a lmurit foarte bine ce reprezint aceast rugciune care duce la
unirea omului cu Dumnezeu.
De ce este asezat aceast pomenire a Sfntului Grigorie Palama la nceput de post?
Dup cum stiti, de mine dimineat intrm n postul dinaintea Nasterii Mntuitorului.
Si n post avem nevoie de mult rugciune, la fel cum si rugciunea este ajutat mult
de post. Fr o comuniune ntre aceste dou practici, viata noastr duhovniceasc
schioapt.
Asadar astzi, la invitatia fratilor studenti din ASCOR - mi-s frati sufletesti -, iat-m
aici, n fata dumneavoastr, ncercnd s spun cteva cuvinte despre rugciune.
Onorat asistent, Sfntul Apostol Pavel vorbind despre importanta rugciunii ne d
acest sfat: ''Rugati-v nencetat''. Dup cum stiti, Dumnezeu este duh si este
prezent: ''Eu sunt Cel ce sunt'', spune Dumnezeu proorocului Moise n fata rugului
din Sinai. Si nu exist o bucurie mai mare dect aceast comuniune a noastr cu
Dumnezeu Cel Viu, prin rugciune.
Rugciunea curat
Ce este rugciunea? Stim cu totii. Cnd am nceput cuvntul de aici, eram deja n
rugciune. Se cnta Paraclisul Maicii Domnului de la mnstirea Putna. n ''Filocalie''
citim c rugciune nseamn vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu.
Cnd ne rugm, cnd i spunem psurile noastre lui Dumnezeu si i cerem s ne ajute
n necazuri, se cuvine s deprtm din minte toat grija cea lumeasc - asa cum se
cnt n timpul Liturghiei, la Heruvic - si s cugetm numai la El. Vorbim cu nsusi
Dumnezeu! Nu este bine s ne rugm doar cu buzele, iar mintea s fie departe de
cuvintele rugciunii. Asta nseamn necuviint si pcat. ''Cum puteti pretinde lui
Dumnezeu s ia aminte la rugciunile voastre - ne ntreab un Sfnt Printe - dac voi
nsiv nu luati aminte la rugciunile voastre? Nu stiti ce spuneti!''
Rugciunea fcut cu evlavie, cu inim curat, cere o anumit pregtire, frati
studenti, cere supravegherea simturilor noastre. Moise proorocul n-a putut s se
apropie de rugul aprins din Sinai dect dup ce si-a deprtat toat ncltmintea din
picioarele sale. ''Dezleag toat ncltmintea din picioarele tale - spunea Dumnezeu
din rug - pentru c locul pe care te afli este sfnt.'' Aproape orice loc unde ne rugm
este sfnt, deoarece Dumnezeu e de fat ntr-un chip tainic. De aceea suntem si noi
gata ca acest reflector luntric al vietii noastre s fie deschis pentru convorbirea
mintii cu Dumnezeu. Ne strduim ca, nainte de a ncepe rugciunea, s izgonim din
inima noastr orice gnd ptimas, cci inima noastr este templu al Duhului Sfnt,
cum ne spune marele Apostol Pavel.
Este folositor s-i acordm rugciunii cinstea cuvenit si astfel s ascultm pe
Mntuitorul care ne ndeamn: ''Iar tu cnd te rogi, intr n cmara ta, nchide usa si
roag-L pe Tatl tu, care este n ascuns''. Totdeauna este Dumnezeu de fat, ns
este ascuns de ochii trupesti. Cmara este inima, simturile sunt poarta. De aceea ele
trebuie bine zvorte, cci prin acestea vine sminteala n timpul rugciunilor.

Rugciunea trebuie fcut cu struint, dup cum avem multe exemple n Sfnta
Evanghelie. S ne aducem aminte de acea femeie pgn, acea canaaneanc care
striga disperat n urma Mntuitorului ca s-i vindece fiica ndrcit. Desi Mntuitorul
pare c nu o aude, pn la urm i vindec fiica si nc de la distant. S ne aducem
aminte de Bartimeu, acel orb din Ierihon. Lumea i cerea s tac, dar el, dimpotriv,
striga si mai tare. Si Iisus, Care l-a auzit, i-a tmduit orbirea lui.
Ne putem ntreba: cnd mplineste Dumnezeu mai repede rugciunile noastre?
Rspunsul poate fi dat n mai multe chipuri. O cale sigur este atunci cnd rugciunea
noastr este nsotit de post, de milostenie si viat fr prihan. Milostenia si postul
sunt aripi care nalt rugciunea, asa cum am spus la nceputul ntlnirii. Aceste trei
fapte bune - rugciunea, postul si milostenia - se ntreptrund si se ajut ntre ele
pentru folosul nostru.
De asemenea rugciunile noastre sunt foarte repede ascultate cnd chemm n ajutor
pe Maica Domnului si pe sfintii (prietenii) lui Dumnezeu si cnd aceste rugciuni sunt
fcute de mai multi credinciosi mpreun. Sfntul Apostol Petru a fost nchis de Irod n
temnit, cu picioarele n butuci, iar rugciunile nencetate, fcute de multi credinciosi
pentru dnsul naintea lui Dumnezeu, au fost att de puternice nct Dumnezeu a
trimis un nger din Cer si n chip minunat l-a eliberat pe Sfntul Petru din temnit. Asa
se ntmpl adeseori ca Dumnezeu s rspund rugciunilor noastre.
mplinirea si foloasele rugciunii
Sunt ns destul de multe cazuri cnd Dumnezeu nu mplineste rugciunile noastre.
Din ce motiv? Pentru c multi, asa cum am spus, se roag numai cu buzele, iar
mintea lor colind pretutindeni. Ne zboar atentia de la cuvintele rugciunii.
Mntuitorul nostru i mustr pe cei care au o astfel de rugciune, zicnd: ''poporul
acesta M cinsteste numai cu buzele, iar inima lui e departe de Mine.''
De asemenea, Dumnezeu nu ne ascult rugciunile atunci cnd, fr s
constientizm, cerem ceva care ar putea fi nefolositor pentru propria noastr viat.
Astfel, o persoan pe care o cunosc, fiind n nchisoare, cerea mereu s fie scoas la
munc; tot n nchisoare, ns la munc, afar, sub cerul liber. Pentru c viata n
celul devenise foarte grea si insuportabil. Dumnezeu amna mereu rspunsul la
cererea lui. Mai trziu s-a convins ns de ce nu-i era ascultat rugmintea: unii dintre
cei care plecaser la munca cmpului - sub presiunile nchisorii, la munca silnic - au
murit acolo, n balt sau la cmp, sau n delt. Iar multi, aproape toti, s-au ntors
bolnavi la celulele lor din temnit. Asa nct Dumnezeu nu i-a ascultat cererea atunci
cnd se ruga, pentru c putea s moar acolo.
Asa se ntmpl n unele cazuri atunci cnd i cerem un lucru lui Dumnezeu si nu-l
primim. Dumnezeu, Care stie precis tot cursul vietii noastre de cnd ne nastem si
pn murim, stie ce ne trebuie si ce nu ne trebuie, ce ne este de folos si ce nu ne este
folositor. De aceea, prin atotstiinta si atotntelepciunea Lui, face asa cum este mai
bine pentru viata noastr. Chiar pctosi cum suntem, Dumnezeu tot ne iubeste si ne
vrea binele. Si n anumite mprejurri Dumnezeu vrea s ne ajute, neascultnd
rugciunile noastre care sunt pgubitoare pentru suflet.
Ce trebuie s-I cerem lui Dumnezeu n rugciunile noastre? Pentru c multi cer lucruri

netrebnice. S-I cerem sntate trupeasc si sufleteasc, s cerem luminarea mintii

si ntelepciune, pentru a nu gresi calea ctre Dumnezeu, s-I cerem buntate
sufleteasc si smerenia inimii. S-I cerem dreapt socoteal n tot ce facem si
convingerea c atunci cnd vom muri, vom da seam naintea Judectii lui Dumnezeu
de felul cum ne rnduim viata pe pmnt. S cerem rvn pentru citirea Sfintelor
Scripturi, ntelegerea lor si mplinirea poruncilor lui Dumnezeu. S-I cerem lui
Dumnezeu ceea ce vine din El si ceea ce El si numai El ne poate da; adic s-I cerem
harul Duhului Sfnt si mntuirea sufletelor noastre. S-I cerem marele dar de a ne
vedea pcatele. S-I cerem ajutor ca n toat viata noastr s cutm mai nti
mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte s ni le adauge nou.
Acestea toate s I le cerem lui Dumnezeu n rugciunile noastre.
Ce se ntmpl cu cel care nu se roag? Din pcate sunt multi oameni care nu se
roag, ei socotesc netrebnic aceast practic. Cel care nu se roag se poticneste
ns foarte usor si cade n pcat. Cel care nu se roag nu este puternic n lupta cu
stihiile vietii. El este ca un ostas fr arm, ca o pasre fr aripi sau ca o trestie care
se pleac ncotro bate vntul, numai ctre Dumnezeu nu se pleac s-L ntrebe si s-I
slujeasc. ''Este ca un peste pe uscat'', ne spune Sfntul Ioan Gur de Aur.
Iar Sfntul Ambrozie al Mediolanului adaug: ''Cel care nu se roag zace n mprtia
materiei, nu este scris n cartea vietii din ceruri si nu are loc n mprtia lui
Dumnezeu. La Judecata lui Dumnezeu, de care nu scap nimeni, lui i se va spune: Nu
te cunosc pe tine! si e vai de cel ce va primi acest rspuns.>
Care sunt foloasele rugciunii? Prin rugciune se poate dobndi de la Dumnezeu orice
i cerem. Numai s fie vrednice de Dumnezeu rugciunile noastre. Trebuie ca
rugciunea s fie fcut cu inim curat, cu struint si cu smerenie. nsusi
Mntuitorul Iisus Hristos ne fgduieste mplinirea rugmintilor noastre, atunci cnd
zice: ''Toate cte veti cere, rugndu-v cu credint, veti primi''. Si iarsi: ''Cereti si vi
se va da''.
Cine se roag din toat inima, adncind cuvintele rugciunii, pe lng mplinirea
cererilor sale, dobndeste pacea luntric, pe care nu o poate drui lumea - acea
pace fgduit de Domnul Iisus Mntuitorul Care spune: ''Pace v las vou, pacea
Mea o dau vou, nu precum d lumea v dau Eu>. Si n acest fel simtim o sigurant,
simtim c nu suntem singuri pe lume - numai cu oamenii, ci cu noi este Dumnezeul
printilor nostri Care ne ocroteste si ne apr n viata pmnteasc.
Se ntmpl cteodat ca Dumnezeu s nu mplineasc numaidect rugciunile
noastre, dup cum am spus. Sfnta Monica - mama Fericitului Augustin - 18 ani s-a
rugat lui Dumnezeu ca s se ntoarc fiul su la credint. Struinta ei n rugciune I-a
plcut lui Dumnezeu. Si El a ascultat-o cu adevrat, ntorcnd pe fiul ei la calea
mntuirii, dar nu oricum, ci nzestrat cu toat frumusetea tririi crestine mldiate de
harul dumnezeiesc. ntruct nu stim dac toate cererile noastre ne sunt de folos,
totdeauna este bine s ncheiem rugciunea cu aceste cuvinte: Doamne, Care stii toate,
ajut-ne ca rugciunea pe care o facem naintea Ta s se mplineasc dup voia Ta cea sfnt. Doamne,
fac-se voia Ta n viata noastr.
Esenta vietuirii crestine

Onorat asistent, pe lng toate aceste probleme despre care am vorbit pn acum,
mai exist un fel de rugciune de chemare a numelui Domnului, numit rugciunea
lui Iisus, rugciunea mintii sau rugciunea inimii. Trirea profund a acestei rugciuni
este nssi esenta vietuirii crestine.
Este o rugciune plin de putere - care vine de la Mntuitorul nostru si de la Sfintii
Apostoli - si este cuprins n aceste cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul. Aceast rugciune este scurt si de
aceea poate fi spus oriunde si oricnd, stnd sau mergnd.
Chipul nefcut de mn al Mntuitorului
n lumea modern (n aceast grab a vietii cnd nu avem timp de rugciune
ndelung n camera noastr, n fata icoanei si a candelei aprinse) putem spune
aceast rugciune, n orice loc si n orice timp din viata noastr: si la scoal, si n
magazin, n fabrici, n atelier, putem rosti aceast rugciune n taina inimii noastre.
Iar Iisus Hristos, Care este prezent n viata noastr totdeauna, ne ascult aceast
rugciune care este nchinat numelui Lui, plin de putere. Am auzit pe multi spunnd
c rugciunea lui Iisus le este cunoscut. Stiu multe persoane, tineri si mai n vrst,
care spun aceast rugciune, chiar sunt avansati n aceast rugciune. M-am bucurat
foarte mult ori de cte ori am aflat c exist asemenea credinciosi.
n Sfnta Scriptur ntlnim urmtoarele cuvinte ale Mntuitorului: ''Orice veti cere de
la Tatl n numele Meu voi face, ca s se mreasc Tatl n Fiul''. Si iarsi: ''De veti
cere ceva n numele Meu, Eu voi face''. Aceast rugciune se numeste Rugciunea lui
Iisus, pentru c n mijlocul ei este numele Domnului nostru Iisus Hristos, nume plin de
putere, asa cum am spus. Se numeste rugciunea mintii deoarece, n prima ei faz,
se rosteste cu mintea; si a inimii, pentru c, dup mult vreme de rostire atent,
rugciunea se coboar n inim, n centrul fiintei noastre.
Rugciunea lui Iisus se poate rosti n dou feluri: asa cum vorbim (cum vorbesc eu
acum) sau n gnd; ori n ritmul respiratiei - cnd stm pe un scunel, avem capul
putin aplecat spre stnga si cu dou degete de la mna dreapt tinute usor peste
hain deasupra locului inimii, rostim rugciunea aceasta, tare, soptit sau n gnd.
Rugciunea de chemare a numelui Domnului se cere a fi rostit nencetat, ziua si
noaptea, n orice loc si n orice lucrare ne-am afla. Practic ns, mai ales pentru
nceptori, este greu a fi rostit nencetat si de aceea ea poate fi rostit alternativ cu
alte rugciuni din Ceaslov.
Att pentru clugri, ct si pentru mireni este bine ca rugciunea mintii s fie rostit
de cel putin trei-patru ori pe zi, cte cincisprezece minute de fiecare dat.
nc un lucru trebuie s avem n vedere: cnd rostim rugciunea s fim atenti ca
fiecare cuvnt al rugciunii s cad pe locul inimii duhovnicesti - aici, unde v-am
artat cu cele dou degete, deasupra inimii de carne, deasupra inimii fiziologice.
Acest loc (''descoperit'' de Sfintii Printi care erau mari rugtori si aveau rugciunea
nencetat) este centrul duhovnicesc al fiintei noastre si se afl putin deasupra inimii
carnale.
Rugciunea lui Iisus se cuvine s fie fcut cu binecuvntarea si sub supravegherea
duhovnicului, care, de obicei, o si practic. Ea are menirea s ne ajute s ne curtim

mintea si inima de gnduri si de pofte netrebnice; chemarea deas a numelui

Domnului arde ca un foc ceresc toate necurtiile noastre interioare.
Scopul ultim al acestei sfinte rugciuni este de a cobor mintea n inim, de a unifica
aceste dou centre ale fiintei omenesti - mintea si inima - realiznd un acord
desvrsit ntre ele. De obicei omul gndeste ceva, dar simte altceva. Cnd vorbeste
de bine pe cellalt care st n fata lui, n mintea, n inima lui, n adncurile lui l
huleste. Cnd unim aceste centre - mintea si inima - ele devin o unitate
duhovniceasc si atunci omul este ntreg, asa cum l-a fcut Dumnezeu: om deplin.
Prin rugciunea inimii se realizeaz acest ideal sfnt al vietii noastre omenesti.
Pn s atingem ns acest ultim scop de nnobilare, de sfintire a noastr luntric,
de ridicare a fiintei noastre omenesti sfsiate de patimi, avem nevoie de o sever
lucrare de desptimire, de lupt cu noi nsine - care nu este deloc usoar - de izgonire
a rului din minte si din inim si de adunare a mintii care se risipeste mereu n timpul
rugciunii, cum am mai spus. Dac nu am fi ajutati de sus n aceste eforturi, lupta
noastr cu noi nsine ar fi aproape zadarnic. Dar, spre mngierea si ntrirea
noastr, avem n ajutor experienta si sfaturile Sfintilor Printi, aflate n Vietile Sfintilor
si n toat aceast literatur patristic.
Dac vrem s mergem pe calea desptimirii, vom avea ajutorul Mntuitorului nostru
Iisus Hristos, prin chemarea sfntului Su nume, rostind ct mai des, pe drumul vietii
noastre, rugciunea care am spus-o: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m pe mine, pctosul.
Si chiar dac marea bucurie a coborrii mintii n inim ntrzie - aceasta se produce
numai cu ajutorul lui Dumnezeu si cnd vrea Dumnezeu -, strdania noastr sincer si
statornic prin chemarea deas a numelui Domnului ne este de mare folos; prin
aceast rugciune - slbnoag asa cum este ea - dobndim simtul prezentei lui
Dumnezeu n viata noastr. Simtim c nu suntem singuri, numai cu oamenii, simtim
c El este de fat, simtim ajutorul Lui real n viata noastr. n rbdarea ispitelor si a
necazurilor simtim cum aceast rugciune ne ntreste n credint, ne sporeste
dragostea fat de Dumnezeu si fat de aproapele. Ne lumineaz mintea s ntelegem,
s adncim, s ne plac Sfintele Scripturi. Ne ajut s simtim c bucuriile ceresti sunt
infinit mai mari si mai frumoase dect bucuriile pmntesti.
Toate aceste binefaceri ceresti sunt ca o arvun pentru intrarea noastr n comuniune
cu Mntuitorul Hristos, cu harul lui Dumnezeu, gustnd cte putin n aceast lume din
bucuriile si viata fericit de dincolo, pe ct este cu putint nou, oamenilor.
S ne ajute Bunul Dumnezeu s atingem si acest sfnt ideal de unire a mintii cu
inima, de fapt de unire a noastr cu Dumnezeu. Atunci lupta cu noi nsine se
usureaz, sfnta rugciune se rosteste nencetat n inim, ziua si noaptea, dup
cuvntul din Cntarea Cntrilor: ''Eu dorm, dar inima mea vegheaz''; iar bucuriile
duhovnicesti ntrec orice bucurii pmntesti si dragostea lui Dumnezeu fat de cine
pstreaz poruncile si cheam nencetat numele su este cu adevrat mare, cu greu
de tlmcit prin cuvinte omenesti. Pn atunci ns s rostim cu smerenie, cu
struint si cu dragoste, cu timp si fr timp, cu ncredere n Dumnezeu si cu dor,
aceast sfnt rugciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m,
pe mine, pctosul. Amin.

Rugciunea mintii este de mare actualitate n viata modern

Multumim printelui Sofian pentru aceste cuvinte att de folositoare. Asteptm
ntrebrile dumneavoastr. Pn atunci, o prim ntrebare: n ''Jurnalul fericirii'',
printele Nicolae Steinhardt spune c multi oameni cred c, atunci cnd se roag, se
roag pentru a-i asculta Dumnezeu, dar n realitate este exact invers. Omul cnd se
roag, ncepe el s-L asculte pe Dumnezeu. Ce ne puteti spune despre aceste
afirmatii?
E adevrat c oamenii atunci cnd se roag asteapt ceva de la Dumnezeu, un ajutor
pe care nu-l poate da dect El. De multe ori rugmintile, cererile noastre ctre
oameni sunt zadarnice. ns, dac ncepem s ne rugm, ncepem si s ntelegem mai
bine sfaturile lui Dumnezeu n viata noastr, ceea ce este un mare folos, un adevrat
cstig pentru noi. C Dumnezeu niciodat nu ne nvat de ru, ci totdeauna spre
folosul nostru.
- Ce ne puteti spune despre puterea de rugciune pe care au avut-o unii oameni n
nchisori?
- n nchisori eram asa de bine pziti, asa de constrnsi, c nu ne puteam gndi dect
n sus, pe vertical, la Dumnezeu. De obicei omul se roag cu putere cnd este n
necazuri. Si nchisorile erau cu adevrat niste mari necazuri. Rugciunile celor din
temnitele comunistilor erau primite de Dumnezeu; cu toat mizeria, cu toat rutatea
comandat mpotriva srmanilor detinuti, aveau toti o senintate si o bucurie care nu
puteau s vin dect de sus, de la Dumnezeu.
Rugciunile din nchisori erau niste rugciuni asemntoare cu ale Sfintilor Printi din
pustiu sau cu ale attor martiri arsi pe rug, care, atunci cnd focul clocotea sub ei,
erau veseli si multumeau lui Dumnezeu pentru aceast jertf pe care o aduceau
naintea sfinteniei Sale. Cam asa erau si aceste rugciuni din nchisori, pentru foarte
multi dintre detinutii politici. Pentru noi, cei de acum, zbuciumul lor, modul lor de
viat ne sugereaz gndul c este bine s ne smerim, s ne ostenim, s ducem o
viat ascetic - pe ct e posibil - prin post, prin rugciune, prin metanii, prin iertarea
insultelor pe care le primim n viat, prin rbdare fr crtire si atunci rugciunile
noastre sunt primite naintea lui Dumnezeu, asa cum au fost cele din nchisorile
comuniste.
- n conditiile actuale de viat, cum putem primi darul rugciunii inimii, stiut fiind c
mprstierea mintii la crestinii de astzi este mult mai mare dect a celor de
odinioar?
- Este adevrat ce spuneti, asa este; viata de astzi e zbuciumat, fr astmpr, o
viat plin de miscare. Rugciunile pustnicilor erau niste rugciuni de toat ziua si
noaptea. Spune un sfnt din Filocalie c se ruga de dimineat pn seara si cnd
obosea rugndu-se, citea toat Sfnta Scriptur. Viata lui era o viat angajat
permanent n legtura cu Dumnezeu; el avea o rugciune static, o rugciune care l
obliga s stea pe loc.
Pentru viata modern, parc Dumnezeu a rnduit aceast rugciune scurt: ''Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul'', cum am spus-o

si cum o stiti; sau mcar limita rezumatului acesteia: ''Iisuse, miluieste-m''. Orict de
grbiti am fi n viata aceasta de toate zilele - poate suntem la lectii, ascultm un curs
la universitate, sau suntem la atelier, ori n fabric, sau pe drum, sau comunicm cu
cineva - putem spune totusi din cnd n cnd ''Iisuse, miluieste-m''. Pe de o parte
<Iisuse> - care lumineaz planul acesta al vietii noastre crestine, Dumnezeu cu toat
mprtia Lui si, pe de alt parte, ''miluieste-m'' - starea noastr de jos, starea de
mizerie, de nevoie n care ne aflm adeseori. Mcar aceste cuvinte s le rostim de-a
lungul vietii.
n concluzie, putem spune c n viata modern, cu toat graba ei si cu tot
neastmprul nostru, ne putem hrni din aceast rugciune ntr-un chip cu adevrat
multumitor.
- V rugm s ne spuneti cteva cuvinte despre gruparea duhovniceasc de la
mnstirea Antim care s-a numit <Rugul Aprins> si despre rolul pe care l-a avut
rugciunea inimii pentru cei care au fost acolo.
- Aceast miscare duhovniceasc a ''Rugului Aprins> a luat nastere n timpul
stpnirii comuniste. Pe strad si n viata de toate zilele era un zbucium si un efort
din partea unor puteri vrjmase pentru a schimba tot ce era vechi, asezat, frumos,
statornic, cu o mod nou, pe care o stim si-am trit-o.
n acest zbucium, la Mnstirea Antim, n bibliotec, se vorbea despre rugciunea lui
Iisus, despre aceast lucrare luntric bazat pe Traditia Sfnt, pe practica Sfintilor
Printi, pe toat experienta ascetic de dou mii de ani. Timp de vreo sase ani,
ncepnd din 1945, s-au organizat conferinte n fiecare duminic.
Aceast lucrare obsteasc era foarte plcut. Din pcate ns, ea se desfsura ntr-un
cerc restrns, ntruct nu se putea extinde prea mult din cauza zarvei din afara vietii
noastre mnstiresti.
Erau mari personalitti care ne ocroteau precum printele Stniloae, printele
Benedict Ghius, profesorul Alexandru Mironescu, medicul Vasile Voiculescu, scriitorul
Ion Marin Sadoveanu.
Participa mult tineret, multi studenti care dup aceea, sracii, au suferit n nchisoare.
Veneau setosi s afle si ei ceva despre aceast viat luntric.
Si plecau foarte bine hrniti sufleteste. Dup ce conferentiarul si termina cuvntul,
erau ntrebri din public; fel de fel de ntrebri, cum sunt ntrebat eu acum. Si
rspundeau cei care voiau si puteau s rspund. Era un dialog, o testur de idei, de
gnduri si de dorinte duhovnicesti care i hrneau foarte mult pe asculttori.
- Este adevrat c toti cei care au participat la <Rugul Aprins> au fost nchisi? Care a
fost motivul ce s-a invocat pentru a fi bgati la nchisoare?
- Exist un dicton: ''Cine nu este cu noi este mpotriva noastr''. Cei care ne
stpneau ne cereau tuturor s fim cu ei. Dar noi, fr s-i contrazicem, nu eram de
acord cu marxistii. Erau inteligenti - pentru c diavolul este foarte inteligent - si erau

condusi de acest duh al ruttii. Si-au dat seama c nu suntem cu ei, c suntem
mpotriva lor si atunci ne-au adunat de pe unde ne-au gsit si ne-au pzit cu
strsnicie mai multi ani. Nu cumva s fim mpotriva lor. Acesta a fost rezultatul acelor
seri de lucru.
- Printe arhimandrit, care ar trebui s fie rnduiala zilnic de rugciune n cazul unui
student?
- Dup cum Sfntul Vasile cel Mare si Sfntul Grigorie Teologul nu cunosteau n anii
studentiei dect drumurile care duceau la scoal si la biseric, tot asa ar trebui s-si
mpleteasc viata si studentii de astzi: ntre studii si rugciune. Nu stiu cum si pot
face programul, ns, pe lng hrana trupeasc pe care, vrnd-nevrnd, cutm s
ne-o nsusim, avem nevoie si de hran sufleteasc, fr de care murim; murim, desi
trim. Murim sufleteste, devenim sterpi, mpietriti, uscati, nesimtitori, ri, gelosi,
mndri si asa mai departe.
Rugciunea - aceast legtur cu sfintenia, cu izvorul vietii si al ntelepciunii - ne
ajut s nvtm bine, s sfsiem ntunecimile de pe mintea noastr, pentru ca ea s
devin luminoas; ne ajut s sfsiem nvelisurile de pe inima noastr, nvelisuri care
ne fac nesimtitori n fata lui Dumnezeu. Asa nct s punem accentul pe aceast
apropiere de Dumnezeu si celelalte vin aproape automat. Adic s nu fie goluri n
viata noastr, rugciuni la cte o zi sau cte o clip si restul vietii petrecut cu
celalalte preocupri. Fiecare zi s fie marcat de rugciune si de celelalte ascultri
omenesti, studentesti. Fr aceast alternant, viata noastr schioapt, este o viat
bolnav, o viat insuficient, o viat stirbit.
- Cum ne dm seama care este calea pe care trebuie s mergem: cstorie sau
clugrie?
- Cstoria este calea normal a vietii. De la nceputurile lumii a fost o pereche de
oameni: strmosii nostri, Adam si Eva. Chiar Dumnezeu le-a dat porunca s creasc si
s se nmulteasc. Deci familia este n primul rnd la temelia societtii omenesti. Prin
cstorie, brbatul si femeia devin creatori, nmultind neamul omenesc. Este o
chemare general pentru acest mod de viat, o chemare adresat tuturor oamenilor.
Monahismul este sfat evanghelic si se cere o chemare vie la acest mod de viat.
Trebuie o chemare, trebuie ndemn din miezul fiintei tnrului pentru a veni la
clugrie. Si de aceea este o mare deosebire ntre un mod si altul de viat; alt
misiune are clugrul si alt misiune are familia.
Pe familie se pune accentul ntr-o viat social. Viata familiei cu grijile ei, cu
problemele ei de fiecare zi, adeseori priveste numai n jos sau pe orizontal, nu are
prea mult timp s se uite si n sus. Fratele din mnstire care are chemare pentru
acest tel special - apropierea de Dumnezeu - poate interveni s atrag atentia, s
lumineze mintea si tendintele oamenilor, spunndu-le c mai exist si o alt viat, o
viat nesfrsit dincolo de lumea pmnteasc. Aceasta cred c este misiunea pe
care o are n special clugrul, fat de cel care duce o viat de familie. Cci agonisim
si muncim din zori si pn n noapte pentru pinea de toate zilele si pentru adpost si
petreceri, dar uitm c vom muri ntr-o bun zi si c vom da seama de orice timp
desert folosit n viat, dup cum ne spune nsusi Mntuitorul.

mprtia lui Dumnezeu este n noi

- Vorbiti-ne de lacrimile la rugciune. La rugciune pot veni lacrimi si de la diavol?
- Foarte multe. De la diavol, dar si de la fire. Durerile mari pe care le avem n viata
noastr cea de toate zilele se linistesc prin plns, prin lacrimi. Sunt ns si lacrimi ale
isteriei, sau lacrimi de bucurie pentru un succes pmntesc. Sunt si lacrimi
duhovnicesti care mai greu vin n viata noastr, lacrimi de pocint; ele sunt foarte
bine primite de Dumnezeu si apar atunci cnd ne pare ru de unele fapte urte fcute
n viat, cnd ne cim din toat inima pentru ceea ce am fcut. Sunt si lacrimile
rugciunii noastre de credint. Lacrimile duhovnicesti sunt aduse de Dumnezeu.
Lacrimile celelalte, omenesti, ne scap oarecum de aceast apsare sufleteasc, dar
sunt doar de folos imediat, nu ajut la rugciune.
- Ce este rugciunea fr cuvinte? Dar rugciunea ca focul, de care vorbeste Sfntul
Ioan Casian?
- Rugciunea ca focul sau rugciunea fr cuvinte este rugciunea inimii, de care am
amintit. Ea apare atunci cnd inima noastr se roag fr cuvinte, ziua si noaptea;
atunci cnd harul lui Dumnezeu lucreaz asupra noastr n asa msur nct tot
interiorul nostru arde cu un foc asemntor cu Sfnta Lumin de la Ierusalim. Stiti c
de sute de ani apare n mod miraculos o lumin sfnt la Ierusalim n timpul nvierii.
Aceast lumin la nceput nu te arde; poti umbla cu mna prin ea, poti s-ti dai cu ea
pe fat si tot nu te arde. ns este lumin, este flacr, la fel ca flacra rugului aprins
din Sinai care nu mistuia rugul, pomul de acolo. Cam asa este si acest foc al inimii
rugtoare despre care vorbeste Sfntul Ioan Casian: un foc care nu mistuie, ci arde si
lumineaz asa cum lumineaz Dumnezeu mintea si inima noastr cnd dorim ceva
dumnezeiesc.
- Rugciunea poate suplini Sfnta mprtsanie, asa cum citim n viata unor sihastri?
- Nu poate suplini Sfnta mprtsanie; aceasta are rolul ei, iar rugciunea are un rol
pregtitor pentru primirea Sfntului Trup si Sfntului Snge ale lui Iisus Hristos.
Sfnta Maria Egipteanca numai prin rugciune, fr Sfnta mprtsanie, dup 47 de
ani de sihstrie n pustiul Iordanului, ajunsese ca n timpul rugciunii s se nalte la un
cot mai sus de pmnt. ns cu totii avem nevoie de Sfnta mprtsanie. Sfntul
Zosima - care a venit la ea n pustiu si a mprtsit-o - a pus sigiliu si confirmare pe
aceast vrednicie adus prin rugciune, pn la acest stadiu de nltare a trupului;
asa de usoar a devenit materia din ea c se ridica prin rugciune. ns avea nevoie
numaidect si de Sfnta Euharistie; ea a venit si dup aceea sfnta s-a svrsit. A
doua oar cnd a sosit Sfntul Zosima cu Sfntul Trup si Snge, nu a mai gsit-o n
viat. si luase portia ei de sfintenie prin prima si ultima cuminecare, dup 47 de ani
de viat pustniceasc. Asa nct rugciunea are rostul ei, iar Sfnta mprtsanie este
desvrsirea acestui rost.
- De ce este neaprat nevoie de un duhovnic cnd se practic rugciunea inimii?

- Este nevoie de un duhovnic pentru c aceast rugciune spus nencetat - spus

foarte des, de-a lungul mai multor ani - aduce niste stri speciale pentru cel care o
practic. De pild, apare o cldur aici, n dreptul inimii, mai sus de inima aceasta
carnal. Apare un semn si cel care se roag si nu stie ce rost are aceast rugciune,
se poate mndri, cine stie ce poate crede despre el nsusi. Si duhovnicul i poate
spune c aceast stare de nclzire este o stare fireasc: <Fii linistit, mergi mai
departe!>. Adic pot aprea, pe calea aceasta a rugciunii inimii, niste probleme noi
pentru rugtor. El nu le cunoaste, nu stie cum s le rezolve si duhovnicul care
practic aceast rugciune i poate rspunde precis la frmntrile lui.
- Ce rol are n deprinderea rugciunii inimii, rugciunea rostit cu gura?
- Omul mbrcat n rostiri si psalmi, si acatiste, si canoane, si poate rosti cu gura
aceast rugciune scurt de care am amintit. ns cnd rostesti cu gura, adeseori
mintea colind pe alte coclauri, dup cum am mai spus. Si de aceea este bine s
facem un efort pentru a ne concentra mai mult. Dac nu reusim dintr-o dat, putem
repeta rugciunea. S-o repetm si s ne cim pentru aceast rtcire a mintii si s-L
rugm pe Dumnezeu s ne ajute s ne adunm mintea n noi nsine. Asta pentru orice
rugciune am face: cititul psalmilor (psalmii sunt foarte frumosi, foarte puternici),
Paraclisul Maicii Domnului, Canonul ngerului Pzitor, Canonul de Pocint, Canoanele
Maicii Domnului, foarte frumoase lucruri Dac am avea mintea concentrat asupra fiecrui
cuvnt de acolo, folosul ar fi foarte mare pentru noi.
Dar pentru c mintea rtceste, dup ce ne rugm suntem aceiasi oameni ca si
nainte de rugciune; nu se ntmpl nimic nluntrul nostru! M uit n Biseric la noi:
se fac rugciuni n Biseric, se slujesc liturghii (sfnta liturghie este cea mai mare
rugciune dintre toate rugciunile Bisericii). Apoi se tine un cuvnt de folos. Dup ce
a ncetat slujba si predica, e o hrmlaie, fiecare vorbeste cu totul altceva dect ce a
auzit pn atunci n Biseric. Dovad c n-a rmas aproape nimic n mintea si n
inima celor care au ascultat, fiindc au fost mereu distrati, au fost risipiti.
De aceea este nevoie ca n rugciunile noastre spuse cu glas tare, sau n tain, sau n
soapt, s fie aceast concentrare la fiecare cuvnt. Dac nu reusim s fim atenti,
repetm rugciunea o dat, de dou, de trei, de patru ori, pentru c rugciunea spus
fr s fim atenti este nul, nu are rspuns din partea lui Dumnezeu, deoarece ea
este fcut numai cu buzele, iar cu inima este ''departe de Mine'', dup cum spune
Mntuitorul. Concentrarea asupra cuvintelor rugciunii trebuie s fie n asa fel nct
s ne conduc spre noi nsine, spre acest centru unde Dumnezeu este ascuns n noi.
Mntuitorul ne spune c n noi este mprtia lui Dumnezeu; iar Sfntul Pavel ne
atentioneaz: ''voi sunteti temple ale Duhului Sfnt''.
n noi locuieste Duhul Sfnt! mprtia lui Dumnezeu e n noi! Aici trebuie s tinem
rugciunile si toate invocrile cnd le rostim ctre Dumnezeu, ctre Maica Domnului
si ctre ceilalti sfinti. Si dac mintea este n alt parte, aceste sfaturi si ndemnuri nu
se ntorc ctre noi, ci rmn plutind n vzduh, nu ne folosim deloc de ele. Este asa
cum ne-am uita ntr-o vitrin ncrcat cu toate bunttile, dar ntre noi si vitrin este
un geam, nu putem pune mna pe ele. Asa se ntmpl si cu neatentia - acest geam care se interpune ntre noi si rugciunea noastr. Acest obstacol s nu fie!

- Ce este de fcut cnd duhovnicul meu, care nu practic rugciunea mintii, consider
c nu este necesar ca tinerii s o practice, ndemnndu-i spre un crestinism social, nu
spre un crestinism mistic?
- Pentru mine nu exist o viat crestin fr s fie n acelasi timp si mistic, adic
tainic, adic legat de Dumnezeu. Nu stiu vreun crestin adevrat care s nu fie n
acelasi timp mistic. M refer la un crestin care este mprtsit cu Tainele Bisericii si
care se spovedeste, care si sfinteste viata sa luntric.
Exist o stare mistic, tainic, ascuns: ''Tu ns, cnd te rogi - ne spune Mntuitorul
-, intr n cmara ta si, nchiznd usa, roag-te Tatlui tu, Care este n ascuns''. Cum
poti s te rogi fr s te gndesti la acest Tat ceresc c e ascuns undeva si vede
starea ta luntric? Cum poti fi laic, lumesc, numai pmntesc, fr acest duh, fr
suflet care, dac nu este n noi, atunci aceast masin foarte perfectionat - trupul
nostru - nu-i nimic, se topeste si o mnnc jivinele?
Asa nct n fiecare dintre noi este un centru tainic, mistic. Din acest centru izvorsc
toate relatiile noastre personale: dragostea, buntatea, mila, smerenia noastr, buncuviinta, toate sunt legate de acest centru mistic din noi, unde locuieste Dumnezeu si
mprtia Sa.
Asa nct nu stiu cum ar putea arta o viat crestin fr rugciune, fr acest centru
mistic, fr acest loc al lui Dumnezeu din noi.
Viat social?! Si pgnii aveau o viat social, se ocupau numai de aceast
orizontal a existentei. Iisus Hristos ne spune ns si acel cuvnt n predica de pe
munte: ''Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se
vor aduga vou''. Asa nct nu cred c este o piedic pentru a lucra n viata social
dac ai nluntrul tu un izvor nesecat, datorat prezentei lui Dumnezeu.
- Rugciunile oamenilor care nu s-au spovedit de ani de zile sunt ascultate de
Dumnezeu? De asemenea, celor care triesc n pcate mari li se ascult rugciunile?
- Dac rugciunile sunt fcute la fel ca ale vamesului din Evanghelie - cu umilint, n
durerile inimii, neosndind pe altul, cerndu-si iertare pentru ticlosiile de pn atunci
- Dumnezeu l ascult pe oricare dintre oameni. Pentru pctosi S-a ntrupat
Dumnezeu. Tlharul de pe cruce a zis numai cteva cuvinte si s-a mntuit, a fost
iertat. Spune Fericitul Augustin despre el si acel cuvnt, pe care poate-l stiti unii
dintre dumneavoastr: <Fericit tlhar! Toat viata a furat, iar la urm a prdat si
Raiul''.
Asa c Dumnezeu ascult rugciunea oricruia fcut cu umilint, cu cint, cu regret
pentru tot ce-a fost ru n viata lui de pn atunci, pn n clipa cnd s-a gndit c
exist un Dumnezeu si c are o rspundere pentru tot ce a fcut n viata
pmnteasc.
- Exist n rugciune ispite de-a stnga si ispite de-a dreapta? Ce nseamn acest
lucru?
- Da, sunt ispite de-a stnga si de-a dreapta. De-a stnga sunt foarte cunoscute:

betia, lenevia, desfrul, furtul, rzbunarea, mnia, toate sunt ispite de-a stnga. De-a
dreapta poate fi un post exagerat, adic obsedat de amnunte sau cu mult peste
puterile trupesti.
De aceea este bun ntelepciunea pe care trebuie s o cerem de la Dumnezeu, ca s
ne lumineze drumul vietii pentru a putea fi echilibrati, pentru a nu gresi si pentru a
putea s mergem pe calea mprteasc, cum o numesc Sfintii Printi, pe aceast
cale de aur - via aurea. Postul s fie post, cu ntelepciune fcut, abstinenta s fie
abstinent cu adevrat, paza aceasta a simturilor s fie cu adevrat paz sincer,
cinta s fie sincer, rugciunile s fie ct de multe, dar s fie atente, cu umilint si
cu smerenie, si atunci toate merg bine.
Orict ar fi de lungi rugciunile, dac sunt fcute numai cu buzele, nu sunt primite de
Dumnezeu. Sunt unii bieti crestini care fac acatiste si psalmi - multi psalmi si multe
acatiste - ns si dau seama trziu de tot c le-au fcut numai cu gura. Au fost
absenti cu inima si cu mintea de la ceea ce au spus. Aceste rugciuni ajut foarte
putin. Dumnezeu este prezent continu, El ne stie si ne vede, si ne aude n orice
clip am fi n viata noastr si de aceea si noi trebuie s fim la fel de prezenti si de
atenti cnd vorbim cu El.
- De ce se spune c rugciunea este un dialog cu Dumnezeu, cnd n realitate vorbim
numai noi?
- Totusi este un dialog ntruct Dumnezeu e Cel care ascult rugciunile noastre.
Cnd vorbim cu cineva suntem doi, exist si cellalt care ascult, consimte, aprob
ceea ce spunem noi. Tot asa este si la rugciune, cnd Mntuitorul ne ascult. Poate
s fie si un rspuns din partea lui Dumnezeu, sau Dumnezeu ne ascult rugciunea si
atunci e totusi un dialog, o comunicare, o comuniune cu El.
''Unde este comoara voastr, acolo este si inima voastr''
- Este bine ca un grup de credinciosi, de prieteni, s fac rugciunile de sear si de
dimineat mpreun - sau un acatist, un paraclis?
- Rugciunea aceasta fcut n grup este foarte bine primit de Dumnezeu. V
spuneam c, n momentul cnd Sfntul Petru a fost ntemnitat, undeva n cas se
fceau niste rugciuni de ctre mai multi credinciosi. Toti erau ndreptati cu mintile ca
niste sgeti, n sus - dac am putea spune asa - ctre Dumnezeu. Toti cereau acelasi
ajutor, toti se rugau pentru aceeasi nzuint: ca Sfntul Petru s fie scpat de la
moarte, ntruct a doua zi trebuia s fie scos din temnit si s fie executat n vzul
celor din Ierusalim. Se rugau toti cu acelasi dor, cu aceeasi intentie si Dumnezeu le-a
ascultat rugciunea. Cnd se roag mai multi laolalt, este un lucru frumos; dar cu
aceast conditie: s fie toti atenti la cuvntul rugciunii.
Rugciunea particular e mai bun, mi se pare mie, pentru c, atunci cnd rtcesc
cu mintea, m ntorc, repet rugciunea, sunt atent si m ciesc, si zbovesc asupra
unor pagini. Dac sunt mai multi, nu pot s-i opresc pe toti si s iau de la capt
rugciunea de unde mi-au zburat gndurile. De aceea zic, rugciunea n grup este
foarte bun, cnd toti sunt cu acelasi gnd de rugciune si atenti la ceea ce se spune,
iar dac se ntmpl cazuri de neatentie, de rtcire a mintii - cum am spus despre

mine - e mai bun rugciunea particular, fiecare s se roage n parte, n taina vietii
lui.
- Unii printi ne spun c singura rugciune n comun acceptat de Biseric este cea
din timpul slujbelor, altfel riscm s devenim pietisti. Ce ne puteti spune despre acest
lucru si, legat de aceast problem, ce este pietismul?
- Pietismul este rugciunea formal. Rugciunea n public e foarte necesar n
Biseric - slujba Vecerniei, slujba Utreniei, slujba Sfintei Liturghii, nu pot fi fcute de
fiecare persoan n parte. Trebuie fcute undeva, ntr-un lcas anume, n casa lui
Dumnezeu, n public. Unul slujeste, iar ceilalti sunt atenti la ceea ce se spune la altar
sau la stran. Si atunci e nevoie de aceast atentie, pentru c si n timpul slujbelor
unii credinciosi sunt deranjati de altii. Chiar si atunci se gseste cineva s pun o
ntrebare, cnd la Sfntul Altar se cnt ''Pe Tine te ludm" - cel mai sfnt moment
de rugciune din Sfnta Liturghie. Pun o ntrebare despre - stiu eu - cum se
pregteste magiunul sau alt ntrebare din viata comun. Si, n acest fel, l ntrerupe
pe cel de lng el; acesta, la rndul lui, e atent la ce i se spune, ns pierde harul
rugciunii.
- Sincer, eu m poticnesc la rugciunile ctre Maica Domnului, la expresii precum
''singura grabnic folositoare". Cum s nteleg?
- Maica Domnului este Maica Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Mama ntotdeauna
este foarte sensibil fat de fiul su, de copilul su. Orice i se ntmpl copilului,
maica este foarte usor sensibilizat. Dac este ntr-o cumpn grea fiul ei, chiar dac
s-a purtat mai ru pn atunci cu ea, ea este foarte grabnic plin de griji si nu stie
cum l-ar putea ajuta ca s scape din acel impas. Mama pmnteasc! Am ntlnit
multe cazuri de acestea n viata mea de preot.
Mama Mntuitorului este o mare exceptie, este mama lui Dumnezeu ntrupat! Fiind
Iisus pe cruce, El a dat pe Maica Domnului n grija Sfntului Ioan, spunndu-i:
''aceasta este mama ta''. Prin ncredintarea aceasta din timpul celui mai greu
moment al vietii pmntesti a Domnului Iisus Hristos, Maica Domnului devine mama
noastr, a pmntenilor. Ea se roag cu adevrat pentru noi si e mare mijlocitoare a
noastr ctre Dumnezeu.
Maica Domnului si Sfntul Ioan Boteztorul, acesti doi martori ai lui Iisus Hristos, au
foarte mult trecere naintea Mntuitorului. Adresndu-ne Maicii Domnului - neavnd
curajul, din pricina faptelor noastre rele, ca s ne adresm direct Mntuitorului -, ea
atunci mijloceste pentru noi: ''Doamne, eu care Te-am purtat n bratele mele, care Team crescut n viata Ta pmnteasc, ajut-m n rugciunea mea si ajut pe acest
om care se roag mie". n Acatistul Acopermntului Maicii Domnului Sfnta Fecioar
spune: ''mprate ceresc primeste pe tot omul ce se roag Tie si cheam numele meu
ntru ajutor, ca s nu plece nimeni de la fata mea neajutat si neascultat''. Dac te rogi
cu adevrat, rugciunea Maicii este primit de Fiul su, cci Fiul su e Dumnezeu plin
de dragoste.
Mai stiu o scurt ntmplare de la cineva care a stat 20 de ani n nchisoare. ntr-o
anchet extraordinar de grea, i s-a terminat rbdarea si el si-a pus n gnd s
gseasc un mijloc ca s-si curme viata. Si-a adus ns aminte c, atunci cnd era

liber, bunica i spunea: Cnd dai de un necaz mare, s te rogi Maicii Domnului; si el nu
ntelegea acest lucru. Si spunea el: <Ctre Mntuitorul nu aveam curajul s m rog
fiindc nu stiam dac ntelegea greselile mele. Pe cnd la Maica Domnului, care a fost
si ea pmntean ca si noi, m-am rugat. Scurt, rugciune la disperare: ''Maica
Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici. Ajut-m''! Se
ruga n celul. Si, peste cteva clipe, a vzut intrnd pe usa nalt a celulei o fptur
n alb, cu un prunc n brate care i-a spus cu dragoste: ''M-ai chemat. O s te-ajut. Fii
pe pace!''. Si a plecat mai departe. Dup aceea, el nu a mai fost chemat la anchet; a
fost mutat n alt parte, la Polul Nord, undeva. Apoi toat viata lui - a trit nc foarte
multi ani n nchisoare - a avut o liniste n suflet, desi conditiile din afar erau destul
de grele, din cnd n cnd. Maica Domnului l-a ajutat n momentul urmtor dup
rugciunea sa. Aceast ntmplare o stiu de la cel care-a ptit-o, el mi-a spus-o. Si n
nchisoare nu se minte. n nchisoare spune fiecare ce are curat n inima lui. Mi-a spus
bietul om ce-a ptit si cum i s-a rezolvat problema lui.
Asa face Maica Domnului, e grabnic ajuttoare. ns rugciunea s fie cu tot dorul, cu
toat fiinta, cu toat puterea, cu toat ncrederea, la disperare fcut si rugciunea
se mplineste n momentul urmtor. Nu trebuie timp si rugciuni prea lungi. Uneori e
nevoie de rugciuni lungi ca s ne potolim noi, s ne adunm ca s ne putem
concentra. Alteori, n astfel de momente foarte grele, pe loc, atunci ti rspunde
Sfnta Fecioar.
- Printe arhimandrit, credeti c ar fi necesar ca n calendarul Bisericii Ortodoxe
Romne s fie trecut o zi pentru pomenirea celor care au murit pentru Hristos n
nchisorile comuniste? Si legat de aceasta, dac ati cunoscut n nchisori oameni care
au trit rugciunea, au mers cu adevrat pe calea sfinteniei si dac puteti s ne
descrieti cteva din aceste personalitti duhovnicesti.
- Mai greu de spus. Multi dintre cei care au trit o viat duhovniceasc n nchisori nu
mai sunt printre noi, sunt acolo sus, undeva, n mprtia lui Dumnezeu. Dar la
cealalt ntrebare, dac e bine s avem o rugciune n calendar sau o rugciune n
sufletul nostru pentru cei care au murit n nchisori, aceasta este o foarte bun fapt
crestin. Pentru c nu toti cei care au murit n nchisori n-au nevoie de rugciuni.
Numai sfintii n-au nevoie de rugciunile noastre. Noi ne rugm ca s mijloceasc ei
pentru noi n fata lui Dumnezeu. Dar ceilalti, care au trecut prin viata aceasta si sunt
acum dincolo, poate ncrcati de niste pcate grele si neiertate, rugciunile Bisericii si
ale noastre, personale, sunt foarte bune pentru ei.
- Cum s facem ca, n timpul rugciunii, s ne scoatem din minte toat grija cea
lumeasc? Ce s fac dac am inima mpietrit si nu simt nimic cnd spun rugciunea?
- S ne cim pentru acest pustiu n care ne aflm; acolo fiind, n rugciune. S ne
cim naintea lui Dumnezeu: Doamne, sunt ca un pmnt fr de ap, pustiu si
nelucrat. Ajut-m, coboar harul Tu peste inima mea nsetat de Tine. O rugciune
particular, personal, se poate face atunci, pe loc, n taina inimii tale. Este necesar si
un examen de constiint; sunt anumite necazuri, avem anumite motive pentru care
suntem mpietriti.
De obicei, pcatele noastre ne mpietresc. Am fcut niste lucruri rele, avem niste
oameni pe care nu-i putem ierta si astfel peste inima noastr este un nvelis gros de

mpietrire, din cauza acestei uri mpotriva aproapelui nostru. S ne rugm s sfsie
Dumnezeu aceste vluri, s ne deschid iarsi inima pentru tot ceea ce este folositor
n jurul nostru. Atunci vom putea s lepdm toat grija cea lumeasc. Aceast cint
pentru pcatele noastre si aceast rugciune tainic ctre Dumnezeu pot s sfsie
vlul de mpietrire si de nesimtire de care suntem cuprinsi.
- La un moment dat spun rugciunea mecanic, fr s ajung la sufletul meu. Parc
ar avea loc o tocire a rugciunii. Exist rutin n rugciune?
- E bine s-o repetm, atunci; s repetm rugciunea si s facem un efort ca s ne
gndim la ceea ce spunem. S cerem de la Dumnezeu aceast grabnic prospetime a
rugciunii - atunci, pe loc. Si se va ntmpla ceva cu noi.
- Printe, ce spuneti despre cei care practic rugciunea inimii, dar mprtsesc o
nvttur strin de cea ortodox, de pild yoga sau parapsihologie?
- Cred c Dumnezeu nu ascult rugciunile lor. Aceste practici sunt strine de neamul
nostru, de mentalitatea noastr si nu sunt nscute prin Hristos si pentru Hristos. E un
fel de ftrnicie a rugciunii sau o nselare. Amestec lucrurile ca s ne par c yoga,
de pild, e cu stirea lui Iisus. Ca de la cer la pmnt este deosebirea dintre acestea.
Exist de asemenea vrjitoare care ghicesc folosindu-se de anumite icoane. Este o
nselare a noastr dac cerem vreo consultatie de la vrjitoare. Nu se poate mpca
Duhul lui Dumnezeu cu minciuna, cu aceast ftrnicie. Dup fapta lor i veti
cunoaste pe acesti oameni care amestec rugciunea lui Iisus cu yoga. Dac ne uitm
bine si atent la viata lor, vedem c, de obicei, calc pe alturea; viata lor e alta dect
cea crestin. Chiar n yoga se ntmpl niste lucruri foarte discutabile, multe
necuviinte. Cei care fac yoga stiu la ce m refer.
- Cstoria poate constitui n vreun fel o piedic n calea rugciunii inimii?
- Poate constitui o piedic, dar eu cunosc persoane cstorite care se roag foarte
rodnic cu aceast rugciune. Adic eu cred c totusi este posibil ca o persoan s se
poat ruga chiar dac este cstorit, dac are familie. Dac reuseste s-si conving
si restul familiei s mearg pe aceast cale, atunci viata lor va fi mult mai usoar si
mai frumoas.
- Si o ultim ntrebare: v rugm s comentati versetul biblic ''Unde este comoara
voastr, acolo este si inima voastr".
- Cred c nu-i nevoie de un comentariu complicat n aceast privint, dac ne gndim
c, ntr-adevr, ce ne pasioneaz mai mult aceea ne atrage si atentia noastr.
Comoara presupune n primul rnd bnutul sau dolarul. Sunt oameni care n-au alt
grij dect de a se mbogti. n vremea noastr sunt vreo trei categorii de oameni:
oameni sraci, mijlocii si foarte bogati. Cei foarte bogati cred c adeseori si au inima
acolo unde le sunt banii; se gndesc cum s-i adune si s-i pun unul peste altul, ca
s-si creasc tot mai mult acest venit, aceast comoar. n timpul rugciunii, n
timpul citirii Sfintei Scripturi, a Filocaliei si a altor texte binecuvntate, atentia lor se
mparte ntre locul comorii si mijloacele de a o spori si ceea ce se spune n textele

sfinte; iar adeseori mintea fuge mai mult acolo unde-i comoara material, dect la
locul unde-i comoara spiritual, adic ceea ce citesc pentru sufletul si pentru
mntuirea lor. De aceea se spune: <unde este comoara voastr, acolo este si inima
voastr>. Asta cred c o poate recunoaste fiecare n propria sa viat.
Sfintii au avut ns o alt gndire: Sfntul Antonie, de pild, s-a degajat, s-a desprins
total de averea aceasta pmnteasc dup moartea printilor si; a mprtit averea
la sraci si singur, doar cu o desag, a plecat la pustnicie. Avea un om care-i aducea
din cnd n cnd niste pesmeti si putin ap; iar de la toat cealalt avere - cci era
bogat, de pe urma printilor si - si-a desprins inima. Si atunci nu avea cum s se mai
gndeasc la aceast avere, la aceast comoar. Fiindc nu mai exista, fusese
mprtit la sraci, iar el avea alta n mprtia lui Dumnezeu. De aceea, unde era
adevrata lui comoar, la Dumnezeu - pentru care vnduse tot - acolo era si inima lui.
Asa au fcut toti acesti lepdati de averi, oamenii lui Dumnezeu care tot timpul triau
n rugciune si n meditatie, cu mintea lipit de aceast realitate, dincolo de viata
pmnteasc, n vesnicie. Aveau inima unde era comoara, unde era Dumnezeu, unde
era harul, unde erau Tainele, unde era bucuria pentru vesnicia de dup moarte.
Conferint tinut n
Aula Universittii din Bucuresti,
14 XI 1996

Cuvinte la nceput de post

Postul, n general, este nfrnare si cumptare. Cumptare la mncare, la butur, la
vorba desart si de prisos; stpnire de sine si nfrnare de la orice lucru vtmtor.
Att Vechiul, ct si Noul Testament, profetii, apostolii si toti Sfintii Printi pun foarte
mare pret pe practicarea postului trupesc si sufletesc, urmrind astfel stpnirea
ruttilor din noi.
Practic, nu este deloc usor a te supraveghea mereu, a rezista ispitelor dinluntru si
din afar, a-ti tia voia, a-ti smeri trupul si sufletul, n dorinta sincer de a birui rul
din tine si de a te modela dup voia lui Dumnezeu.
De aceea, truda postului este socotit ca o jertf a sufletului si a trupului adus lui
Dumnezeu si n acelasi timp este o dovad c iubim pe Dumnezeu cu adevrat,
mplinindu-I si aceast strveche porunc dat strmosilor nostri nc de la
nceputurile lumii.
Postul deplin, postul crestin bine plcut lui Dumnezeu este nsotit ntotdeauna de
rugciune si de milostenie, acestea fiind socotite de Sfintii Printi ca aripi ale postului.
Accentul trebuie s cad mai ales pe postul sufletesc. Dac ne lsm robiti de pofte
urte, de patimi, cu toate c postim cu trupul, alungm de la noi harul lui Dumnezeu

si pierdem rsplata postului.

Cci iat:
Unul posteste, dar se ceart si se judec cu fratele su, ca s-i rpeasc pe nedrept
bunurile.
Altul posteste cu trupul, dar se mnie, vorbeste de ru, ocrste si defaim pe
aproapele su.
Cellalt are stomacul gol de hran, dar inima i este plin de rutate, de egoism, de
invidie si de gnduri spurcate. El nu mnc nici carne, nici lapte, dar ucide cinstea si
numele bun al confratelui su, prin calomnii, prin minciuni si prin osndiri viclene.
''Nu stiti voi postul care mi place?''
''Nu stiti voi postul care mi place?'', ntreab Domnul prin prorocul Isaia. ''Rupeti
lanturile nedrepttii, dezlegati legturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfrmati
jugul lor. mparte pinea ta cu cel flmnd, adposteste n cas pe cel srman, pe cel
gol mbrac-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Atunci lumina ta va rsri ca zorile si tmduirea ta se va grbi. Dreptatea ta va
merge naintea ta, iar n urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te
va auzi; la strigtul tu El va zice: Iat-M!'' (Isaia 58, 6-9).
Deci, dac postesti cu adevrat, deschide inima ta egoist ctre cel nevoias si,
precum nfrnezi gura ta de la bucate, tot asa nfrneaz gura ta de la minciun, de la
npstuire, de la osndire, de la clevetire si de la tot pcatul care intr prin cuvnt.
Sfintii Printi, marii nvttori si asceti ai lumii laud foarte mult postul si-l recomand
cu struint.
Iat cteva din cuvintele lor:
''Postul este sntate si pace a sufletului si a trupului.''
''Postul este stingerea aprinderilor trupesti, eliberarea de vise urte, curtia
rugciunii, paza mintii, usa umilintei, smerita suspinare pentru pcate, nceputul si
temeiul a toat lucrarea cea duhovniceasc, bineplcut lui Dumnezeu.''
Iar Sfntul Vasile cel Mare adaug:
''Dac oamenii ar lua postul ca sftuitor al faptelor lor, o pace adnc ar domni n
toat lumea. Nu s-ar mai rscula popoarele unele mpotriva altora, nu s-ar mai furi
arme, n-ar mai fi tribunale si nici nchisori.
Pdurile si pustiurile n-ar mai avea tlhari si viata oamenilor n-ar mai fi att de plin
de tristete si de lacrimi, pentru c postul i-ar nvta pe oameni s se nfrneze nu
numai de la anumite mncruri si buturi, ci i-ar nvta s izgoneasc din viata lor:
lcomia, egoismul, destrblarea, viclenia, lenea si orice patim.''

Acestea sunt numai o parte din binefacerile si din roadele postului, roade pe care le
putem dobndi si noi cu ajutorul harului dumnezeiesc si cu strdania noastr
statornic.
Fericiti sunt crestinii care respect cu srguint rnduiala celor patru posturi de peste
an, mpreun cu miercurile si vinerile, cum fceau printii si bunicii nostri, spre
nnoirea trupului, luminarea sufletului si schimbarea n bine a ntregii noastre vieti.
Doamne ajut!
Articol publicat n nr. 2 al revistei ''Schimbarea la Fat'',
editat de ASCOR Bucuresti, n noiembrie 1997

Dreapta socoteal
- Experienta rugciunii inimii
- Printele Ioan Kulghin n Romnia. ntlnirile de la Rugul Aprins
- Capcanele falsei credinte - nsusirile tririi ortodoxe
- Discernmntul. Cum va fi sub domnia Antihristului?
-Importanta duhovnicului - Credinta tinerilor - Esentialul
V rugm s ne povestiti cteva lucruri importante despre una sau dou mari
personalitti duhovnicesti pe care le-ati cunoscut.
- M-as referi pe scurt la printele rus Ioan Kulghin, despre care am mai vorbit cu alt
ocazie. L-am cunoscut pe vremea cnd se retrgea din Rusia, ndat dup rzboi,
cnd rusii - ajutati de americani - au obligat armatele germane s se ntoarc din
victoria lor. Printele Ioan era n acea vreme duhovnicul mitropolitului Nicolae al
Rostovului. Avea pe atunci aproximativ 60 de ani.
Printele a intrat de mic n mnstirea Optina din nordul Moscovei. Ca frate - dup
cum spunea el - a trit mai mult n schitul Optina, care era aproape de mnstire, lipit
de ea.
Dup Revolutie am avut dorinta s vd unde a crescut printele Ioan Kulghin si am
fost pn la mnstirea Optina. Este la marginea unei pduri. Biserica mare este
astzi restaurat, dup ce comunistii au tinut n ea tractoare. Le-am povestit
clugrilor de acolo despre printele Ioan. Ei nu stiau nimic despre el, deoarece
printele a fost luat la canal de comunisti cnd era doar frate de mnstire. Le-am
istorisit despre el, iar ei l-au scris n dipticele lor si acum printele este din nou acolo,
la locul lui.
Experienta rugciunii inimii
La schitul Optina erau doisprezece frati mai tineri si patru duhovnici. n fiecare zi
acesti frati se spovedeau, iar duhovnicii i ajutau s-si simt viata foarte luminoas.
Ca niste psri zburtoare se simteau dup spovedania zilnic, ca niste psrele
usoare. Acolo ei practicau si rugciunea lui Iisus; dup un timp nu mai erau niste
nceptori, erau tritori!
n privinta rugciunii nencetate - dup cum se stie - o problem foarte important
este coborrea mintii n inim. Acesti tineri, printre care era si printele Ioan Kulghin,

si nsusiser pentru nceput doar prima parte a rugciunii. Se rugau zilnic. Struind,
pn la urm printele Ioan si-a nsusit aceast rugciune cu tot ce are ea mai
pretios: unirea mintii cu inima.
Pentru c, pn cnd mintea nu coboar n inim, omul este dublu: una gndeste si
alta simte. Niciodat omul nu poate realiza n sufletul su o unitate adevrat. Cnd
ajunge mintea n inim, atunci omul ce gndeste, aceea simte, aceea spune si aceea
face. Abia atunci se poate numi omul sincer! Pn s ajung la aceast nalt stare
duhovniceasc, el te poate luda cu cuvinte foarte frumoase, pe care le auzi, dar n
acelasi timp, pe la spate, te poate njura sau te poate vorbi de ru. Cnd a intrat
mintea n inim, atunci omul devine cu adevrat unitar si sincer. Atunci inima devine
curat. Cei curati cu inima - spune Fericirea a sasea - vor vedea pe Dumnezeu.
Dumnezeu si are locasul n inima de tain a omului. Acolo, n aceast inim
duhovniceasc, este templul Duhului Sfnt din noi. Acolo st Mntuitorul dup botezul
nostru. n acest lcas coboar si mintea rugtorului, care pn atunci este de obicei
foarte umblreat si nestatornic.
Printele Ioan avea aceast experient care este greu de agonisit; el si-o nsusise
deja si asa l-a apucat revolutia ruseasc, pe cnd avea 17-18 ani. Atunci comunistii iau mpuscat sau i-au tiat cu sabia pe toti btrnii din mnstire, iar tineretul a fost
arestat si trimis la munc fortat.
Cu aceast ocazie, printele Ioan a fost scos din linistea si din bucuria zilnic pe care
o tria la Optina si a fost dus ntr-un santier revolutionar bolsevic - la un fluviu - unde
se fceau fel de fel de lucrri, cum s-au fcut si pe la noi. Acolo erau foarte multi
tineri, lume obisnuit, care njurau si blestemau toat aceast miscare revolutionar
care era n Rusia. Printele lucra att de linistit, nct a atras atentia: ''De ce esti asa
de vesel, ce-ai ptit? Esti un om cu o viat foarte chinuit aici''. Iar el rspundea
simplu: ''l am pe Hristos, am totul. N-am nici un fel de tulburare''. Hristos era n inima
lui si-L simtea prezent acolo. Sigur c multi n-au nteles, bietii oameni, fiindc erau
oameni tineri pe vremea aceea, cu preocupri ca si cele ale multor tineri de astzi.
Asa a trit printele Ioan n acea viat foarte crunt, foarte grea pn cnd a fost
bgat la nchisoare.
De la cei ntemnitati comunistii aveau prilejul s afle multe lucruri, pentru c omul
constrns n nchisoare este silit s spun ce stie si ce nu vrea s spun. Optina
fusese un centru duhovnicesc foarte puternic; acolo veneau multi scriitori rusi si, fr
ndoial, acestia deveniser ntre timp dusmanii revolutiei. De aceea comunistii voiau
s afle ct mai multe lucruri de la tinerii care au trit n Optina. Asa c printele Ioan
a fost stors de tot ce stia el, la vrsta aceea, despre alte persoane care interesau
securitatea ruseasc. Dup aceea a fost scos afar la munc, apoi iar bgat n
temnit, asa nct a cunoscut foarte bine nchisoarea comunist din acea perioad.
Cnd s-a mai slbit aceast prigoan bolsevic si s-au folosit alte metode de
supraveghere, s-a lsat libertate mai mult si Bisericii, astfel c si mitropolitul
Rostovului (de care se va lega destinul printelui Ioan) a nceput s duc o viat mai
activ. ntre timp nu mai erau preoti, deoarece majoritatea fuseser executati;
rmseser cei care mai ieseau din nchisoare. Si, fr ndoial, c printele Ioan era
unul dintre ei. El si-a pstrat aceast integritate pentru c, datorit rugciunii lui Iisus,

nu s-a consumat prea mult, cu toate prigoanele si suferintele pe care le-a ndurat ct
a fost nchis.
Printele Kulghin era un om foarte integru si avea o memorie foarte bun. Deoarece
era foarte greu ca cineva s scrie si s mai citeasc pe undeva cteva pagini crestine
- masinile de scris si tipriturile fuseser cenzurate si strnse, nct nu se gseau crti
duhovnicesti - printele a fost obligat s nmagazineze, s tin minte unele scrieri ale
Sfintilor Printi. Cum avea o minte foarte limpede, a reusit s nvete multe lucruri pe
de rost. Cita - cum am auzit si pe printele Cleopa de la noi - cu foarte mult precizie
scrieri din Sfintii Printi filocalici. Si, n acelasi timp, stiti de ce era puternic cuvntul
lui? Pentru c el tria ce scriau Sfintii Printi. Iar cuvntul lui era un cuvnt care
impresiona si atrgea si asta l-a convins si pe Prea Sfintitul mitropolit Nicolae ca s-l
ia ca protopop al lui, desi era necstorit. Printele Ioan era astfel si duhovnic, si
protoiereu al mitropolitului.
Printele Ioan n Romnia.
ntlnirile de la Rugul Aprins
Dup un timp, balanta rzboiului prea s se ncline spre partea Germaniei care
nainta cu rapiditate pe teritoriile Uniunii Sovietice. ns pn la urm nemtii au fost
obligati s se retrag, iar mitropolitul Nicolae a fugit din Rusia cnd a aflat c
bolsevicii sunt din nou aproape de Rostov. Erau cu el printele Ioan, un diacon, sora
mitropolitului - care era maic - si o prieten a acesteia. Dup ce au ajuns n
Bucuresti, mitropolitul a mers la Patriarhie, cum era si normal. Pe vremea aceea era
patriarh Prea Fericitul Nicodim Munteanul, care n tinerete si fcuse studiile la Kiev,
deci stia foarte bine ruseste; si s-a nteles cu mitropolitul Rostovului ca tot acest grup
s fie cazat la mnstirea Cernica, n casa Nifon.
ntre timp, printele Ioan - care era un om duhovnicesc autentic - s-a interesat unde
ar putea s mai gseasc un loc ca s-si mprospteze viata sufleteasc. Cineva l-a
ndrumat ctre mnstirea Antim (pe vremea aceea ncepuse deja Rugul Aprins).
ntr-o bun zi a plecat singur de la Cernica spre Bucuresti. n oras a ntrebat, n
tramvai, unde e mnstirea Antim, iar un tnr i-a rspuns n ruseste: ''Stiu eu, v
conduc dac aveti nevoie, m numesc Leontie, sunt basarabean, stiu si ruseste, si
romneste, asa nct pot s v ajut''. Acel tnr era un fost soldat din armata
sovietic (era mbrcat civil atunci, armata fiind n descompunere). n acest fel a
aprut printele Ioan n mnstirea Antim, pe cnd eram si eu acolo, n anul 1945.
A venit la Antim ntr-o duminic sear, nainte de vecernie; si atunci, dup slujba
vecerniei, se cnta ca si astzi Paraclisul Maicii Domnului. L-am invitat mai nti la
slujb n biseric, iar dup aceea am nceput s ne cunoastem. Era prezent si
printele Benedict Ghius, era si fratele Andrei Scrima, ucenicul lui Anton Dumitriu profesor de logic si filosofie la facultate; era prezent si Sandu Tudor, care, mai trziu,
va deveni printele Daniil Teodorescu (el a fost de fapt initiatorul Rugului Aprins).
Asadar printele Ioan, ntr-o duminic sear din octombrie, a fcut cunostint cu
acele persoane. A rmas noaptea la noi si dup aceea, timp de doi ani, a venit n
fiecare smbt seara, ca s fie si la priveghere. Slujea cu noi mpreun si, dup
Sfnta Liturghie de a doua zi, rmnea, iar seara participa la aceast sedint a
Rugului Aprins.

La aceste ntlniri era de obicei mai nti o conferint despre Rugul Aprins - care este
un simbol att al Maicii Domnului, ct si al rugciunii nencetate -, iar dup aceea, sub
form de seminar, erau ntrebri si desigur rspunsuri. Printele Ioan era si el
prezent.
Conferintele se tineau n biblioteca mnstirii (n partea dreapt a incintei);
ntotdeauna sala si scrile erau ocupate cu auditoriu.
Odat, cnd a nceput partea a doua cu ntrebrile, printele Ioan a completat un
rspuns cu cteva sfaturi referitoare la rugciunea lui Iisus. Dup aceea a devenit o
persoan foarte important si aproape la fiecare sedint din duminicile care au urmat
era si el ntrebat n chip deosebit. Stia foarte multe lucruri, povestea frumos, n limba
rus binenteles, iar fratele Leontie traducea.
Astzi unii scriu despre Rugul Aprins nchipuindu-si fiecare cam ce am discutat, ce
probleme au fost abordate la acele conferinte.
Adevrul este c principalele probleme despre care se vorbea - din punct de vedere
practic, istoric si mistic - au fost Sfnta Liturghie si viata liturgic din Sfntul Altar,
precum si rugciunea lui Iisus. Asadar, de la Sfntul Altar la altarul inimii. Pentru c,
asa cum se spune si n imnul-acatist al Rugului Aprins, ''inima este liturghisitorul cel
adevrat''. Adic n fiecare din noi exist si se svrseste continuu o liturghie
luntric. Acesta este idealul.
Un ideal usor de mplinit dac n inim exist rvn pentru rugciunea lui Iisus. Miezul
ntlnirilor Rugului Aprins a fost, de fapt, aprofundarea si explicitarea rugciunii inimii.
Despre Rugul Aprins, dup cum stim foarte bine, se istoriseste n Sfnta Scriptur.
Moise proorocul, fugit din Egipt, a ajuns la muntele Sinai si a vzut acolo, chiar n fata
sa, un rug ca un pom, care ardea ncontinuu, fr s se mistuie. Acest rug este
simbolul Maicii Domnului. Desi foc ceresc era Iisus Hristos, Maica Domnului a rmas
nears, ns ndumnezeit prin Pruncul Sfnt. Pentru noi, cei care dup 1945 ne-am
ales acest simbol drept patron sfnt al ntlnirilor de la Mnstirea Antim, Rugul
Aprins era si simbolul rugciunii nencetate. Cine se roag nencetat se aseamn cu
acel rug care ardea si nu se mistuia. Crestinii care practic cu adevrat rugciunea
inimii si pstreaz propria identitate, desi sunt uniti cu Dumnezeu, sunt mereu uniti
cu El prin harul, prin focul Lui, prin acea nesfrsit vlvtaie de lumin si putere. Cu
ct acesti rugtori ard mai mult pentru rugciunea lui Iisus, cu att devin mai
luminosi si mai apropiati de Dumnezeu.
n ianuarie 1947 printele Ioan a fost arestat de armata sovietic la mnstirea
Cernica - mpreun cu fratele Leontie - si dus n Bucuresti la tribunal, judecat si bgat
n nchisoare. Cu el erau ntemnitati si romni. Prin acestia printele tinea legtura cu
noi. Unii se eliberau, veneau pe la noi si ne aduceau vesti sau anumite lucruri de la
printele Kulghin. Atunci nchisorile erau mai putin severe dect n perioada ce a
urmat; mai trziu, cnd am fost si noi anchetati si nchisi, viata la puscrie si la
securitate a devenit foarte aspr.
Printele Ioan a fost condamnat s aleag ntre nchisoarea pe viat si pedeapsa cu

moartea. Printele a ales nchisoarea pe viat. Spunea c n temnitele comuniste sunt

foarte multi oameni descurajati care cred c totul se termin acolo, n puscrie, iar el
poate s-i ajute, s le ridice moralul. Si a preferat nchisoarea pe viat. ns a fost
transferat de la Bucuresti la Odessa, iar acolo, la un moment dat, pentru cumintenia,
btrnetea si trecutul lui, a fost scos din celul n curtea nchisorii, la aer (aerul a
contat foarte mult pentru cei care au fost nchisi). Era un fel de parc n acea curte si el
se ocupa cu ngrijitul florilor. Printele Ioan a murit n cele din urm n temnita de la
Odessa. Dumnezeu stie unde este nmormntat acolo, dac mai exist ceva din trupul
lui. Aceasta este pe scurt viata unui mare duhovnic pe care l-am cunoscut, printele
Ioan Kulghin.
- Puteti s mai adugati si alte lucruri referitoare la portretul interior al printelui
Ioan?
- Era un om foarte luminos la minte. Cnd l vedeai, ti se prea c nu dai nici un ban
pe el, nu-ti ddeai seama ce valoare duhovniceasc are. Era micut, blond, cu ochii
albastri, purta o mbrcminte simpl; era foarte modest. Dar cnd te apropiai de el
si-l ntrebai niste lucruri, rspundea magistral, ntruct era plin de acest mare har al
rugciunii nencetate.
De mai multi ani la printele Ioan chemarea Domnului coborse din minte n inim; el
se ruga si cnd vorbea, si cnd mnca, si cnd mergea. Rugciunea era pentru el ca
si respiratia. Si n somn se ruga... O stiu chiar de la el; eu l gzduiam n chilia mea de
smbt pn luni si vorbeam cu el multe lucruri care mi-au fost cu adevrat de mare
folos.
Odat l-am ispitit: printele vorbea foarte aprins cu cineva despre grozviile pe care
le ntlnise n temnitele comuniste din Rusia, iar eu i-am pus mna pe umr si l-am
ntrebat: ''Printe Ioan, acum te rogi?''. Si mi-a rspuns simplu: ''Da, printe, m rog''.
Pn atunci nu ntlnisem un preot sau un mirean care s spun aceast rugciune
cu adevrat nencetat.
Cunostea toate volumele din Filocalie, cita texte lungi din ele si, mai ales, era un
rugtor adevrat; avea aceast rugciune nencetat care se fixase n inima lui. Si nu
exist o bucurie mai mare pentru o persoan dect aceea pe care o simte atunci cnd
rugciunea lucreaz n inima ei.
- Printe Sofian, v-ati nscut si ati trit mai multi ani n Basarabia si de aceea poate
ne lmuriti mai bine o problem: din mijlocul poporului rus au iesit mari personalitti
duhovnicesti, cum ar fi printele Ioan Kulghin pe care l-ati cunoscut. Nu mai vorbim
de sfintii apreciati astzi n ntreaga lume, precum Sfntul Serafim de Sarov, Sfintii de
la Lavra Pecerska sau Sfntul Siluan Athonitul. n acelasi timp ns tot rusi au fost si
cei care ne-au furat Basarabia, nordul Bucovinei, tezaurul (iar acum nu vor s ni le
mai dea napoi); tot rusi au fost si cei care au deportat sau au omort mii de romni.
Cum se explic faptul c n mijlocul aceluiasi popor exist simultan aceste dou
extreme, oameni radical deosebiti?
- Poporul rus este un popor mare, un popor urias, asa nct au loc laolalt si sfintii, si
oamenii fr suflet.

- Puteti s ne mai spuneti cteva cuvinte si despre alti mari duhovnici pe care i-ati
cunoscut?
- As mai spune cteva cuvinte despre printele Gheorghe Rosca, la care m-am
spovedit aproximativ zece ani. Si domnul profesor Virgil Cndea s-a spovedit la Prea
Cucernicia sa. Printele Rosca a fost un preot de mir foarte cult. Stia bine ruseste si a
tradus n limba romn mai multe scrieri cu adevrat folositoare, printre care as
aminti n primul rnd Sbornicul. Era tot basarabean. Cunostea foarte multe lucruri
practice si duhovnicesti. Si mai ales era un duhovnic foarte priceput, un bun
ndrumtor al rugciunii inimii.
Mai amintesc pe printele Ghelasie (care era un fel de pustnic) si pe printele
Teodosie; la ei m-am spovedit ct timp am fcut seminarul la mnstirea Cernica
(ntre anii 1932-1940). nainte de 1945 la mnstirea Sfntului Calinic a fost o viat
duhovniceasc nalt, datorat n special monahilor btrni, printre care erau si acesti
doi sftuitori foarte buni. Pentru noi, elevii de atunci, acesti printi erau niste oameni
deosebiti.
Un alt mare duhovnic si un om cu un suflet foarte bun a fost printele Benedict Ghius.
Printele Benedict a primit de la printele Ioan Kulghin o binecuvntare special,
egal cu o initiere n rugciunea lui Iisus.
ntre cei 16 arestati (din noaptea de 13-14 iunie 1958) si condamnati la ani grei de
temnit (pentru ''activitti de uneltire'' n cadrul organizatiei Rugul Aprins), au fost, n
primul rnd, printele Daniil Teodorescu si printele Benedict Ghius - initiatorii acestei
miscri crestine, care ntretineau flacra Rugului Aprins, ce ardea si nu se mistuia.
Cu ocazia acestor sase ani de nchisoare am reusit s nteleg mai bine suferinta
ntregului popor romnesc, deoarece n viata de temnit am ntlnit oameni din toate
categoriile sociale.
Cei care am participat la conferintele de la Antim ne-am revzut cu totii pentru prima
dat de la arestare la proces, n sala de judecat a Tribunalului Militar Bucuresti, apoi
la Jilava. La Aiud nu ne-am vzut dect partial. Tot partial ne-am rentlnit peste patru
ani, n colonia de munc silnic de la Salcia, aproape de Brila.
Ct am stat la Jilava - nghesuiti ntr-o celul mare, cu peretii nnegriti de pcur -,
unde, n afar de noi, mai erau multi alti oropsiti, printele Benedict, luminos la chip,
s-a impus de la nceput, prin cuvntul su blnd, convingtor si ntelept, ca o mare
mngiere pentru toti cei de fat - civili, ofiteri, preoti, medici, monahi, tineri si
vrstnici - nct uitam cu totul de mizeria n care ne aflam.
Dup cei patru ani de viat aspr si grea de la Aiud, viat static, de celul, n conditii
de mizerie si de exterminare, am fost scosi la munc silnic. n regimul de la Aiud era
interzis orice activitate, ct de nensemnat. Trebuia s stai fr s faci nimic. Si era
foarte greu s nu ai voie s lucrezi. n regimul de munc silnic, dimpotriv, trebuia
s muncesti fr pic de odihn.
n colonia de munc silnic de la Salcia ne-am revzut cu printele Benedict si cu alti
colegi de la Rugul Aprins, timp de mai bine de doi ani. Mai ales duminicile, se formau

grupuri n curtea nchisorii si n fiecare grup se afla mcar un preot (la Salcia eram n
jur de o mie de detinuti, dintre care o sut eram preoti ortodocsi). Grupul cel mai
mare dintre toate era cel din jurul printelui Benedict.
Se ruga pentru toti, apoi ne vorbea din Sfnta Scriptur, din Sfintii Printi, din istorie
si din propria sa viat. Ne vorbea din bogtia inepuizabil a cunostintelor sale si din
plintatea inimii sale stpnite de har. Cuvintele printelui pline de lumin si de
mbrbtare mergeau direct la inim, ca o adevrat hran duhovniceasc,
bucurndu-ne si ntrindu-ne, nct suferintele nchisorii le suportam mult mai usor,
sporindu-ne n acelasi timp si ncrederea n Dumnezeul printilor nostri.
- Ce ne puteti spune despre Sandu Tudor, cel care a fost principalul initiator al
miscrii duhovnicesti a ''Rugului Aprins''?
- Era un om cu un suflet frumos si foarte dinamic, gndea mereu lucruri noi. Era
curios, n sensul bun al cuvntului, adic era un vesnic cuttor. Sandu Tudor avea un
stil direct si nu prea puteai s faci compromisuri cu el. Ti-o spunea direct n fat, fr
vreun ascunzis. Dup ce s-a clugrit a devenit si mai direct.
Am fost la el acas nainte de a se clugri. Avea o bibliotec impresionant - pe care
i-au risipit-o comunistii - si era foarte cult. Foarte cult! Dac aveai vreo ndoial, dup
ce discutai cu el ti-o lmureai. Citea ultimele crti aprute n special din literatur,
chiar si dup ce a ajuns la mnstirea Antim.
Alexandru Mironescu i spunea odat: ''M, Sandule - erau prieteni vechi -, tu esti un
om de nesuferit, dar esti extraordinar!''. Asa era. Trebuia s-i nduri mai multe
accente prin care ti spunea c esti un prost si alte asemenea, dar, n acelasi timp,
avea un fel de a fi care te fcea s treci peste tot ce-ti spusese si ajungeai n cele din
urm s-l ndrgesti.
Dup ce s-a clugrit a devenit foarte simplu, n mncare, n toate. n nchisoarea de
la Aiud ne-am ntlnit o singur dat; ne-am zmbit unul altuia, dar n-am putut s
vorbim nimic. n cele din urm, printele Daniil - nume pe care si l-a luat atunci cnd
a mbrcat schima cea mare - a devenit martir si s-a dus cu rugciunea inimii n
mprtia lui Dumnezeu. El a fost ajutat si sftuit foarte mult n aceast lucrare a
rugciunii nencetate de ctre printele Ioan. Att Sandu Tudor, ct si Vasile
Voiculescu au cptat n mod autentic rugciunea lui Iisus, pentru c au cutat-o si siau nsusit-o din toat inima.
Capcanele falsei credinte
- Printe arhimandrit, cum s ntelegem cuvntul Sfntului Siluan Athonitul: ''Tine
mintea n iad si nu dezndjdui''?
- Sfntul Siluan a scris o carte care i s-a comandat de sus; i s-a poruncit s scrie ceva
despre viata duhovniceasc. n ea vorbeste despre har, despre rugciune, despre
smerenie, despre Maica Domnului... Sunt niste lucruri extraordinar de frumoase. Mi se
pare c este o carte cu adevrat inspirat, de o nltime spiritual aproape egal cu
Sfnta Scriptur.
Aici gsim si acest cuvnt despre care ati ntrebat. E un cuvnt mai greu.

Eu am aflat - si nu e deloc o noutate - c iadul nu este undeva n afar de pmnt, ci

este undeva chiar n pmnt. Si aceasta am aflat-o din catavasia a sasea a nvierii
care spune asa: ''Pogortu-Te-ai n cele mai de jos ale pmntului''.
Mntuitorul, dup ce trupul Su a fost rstignit pe cruce, a cobort sufletul Su n iad
si i-a scos pe toti dreptii care erau acolo, undeva n pmnt. Trupul Su a fost
prohodit si ngropat, pus sub peceti, iar sufletul Lui a cobort n iad. Exist o
rugciune care explic foarte frumos ce s-a ntmplat atunci: ''n mormnt cu trupul,
n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, n Rai cu tlharul si pe scaun mpreun cu Tatl si
cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplndu-le, Cel ce esti necuprins''. Adic
Mntuitorul este prezent n aceste locuri dup moartea Sa de pe cruce.
Iadul este ns si pe pmnt. Deci, exist n pmnt dar si pe pmnt, nct noi
suntem obisnuiti cu el. Iadul si-l fac multi dintre tritorii acestei lumi atunci cnd duc
o viat fr fric de Dumnezeu, el devine astfel descurajant, devine nimicitor. Dar a
suporta iadul pe pmnt cu aceast ncredere n Dumnezeu este un lucru foarte
necesar pentru viata noastr. Trim cu aceast ncredere c iadul va avea un sfrsit
(si astfel vom fi cu adevrat liberi si vom putea cu adevrat s ne ocupm de viata
noastr luntric), n ciuda descurajrii pe care ne-o aduce diavolul - pentru c el este
n iad, dar este si n lume. Este printul lumii care a cstigat foarte multi pmnteni
pentru frtia lui.
Pe toti cei care suntem nc n lume, diavolul ne vneaz si ncearc s ne acapareze
si s ne atrag n mprtia lui, mprtia ntunericului si a mortii, pentru a se distra
cu noi chinuindu-ne. ns, cernd ajutorul lui Dumnezeu, rezistm si nvingem aceast
tendint lacom a diavolului de a cuceri fptura lui Dumnezeu.
- Printe Sofian, pentru un tnr care doreste s se apropie de Biseric pot aprea
diferite capcane spirituale si am dori s ne spuneti cteva cuvinte despre trei dintre
acestea. Prima ar fi pietismul. Unii definesc pietismul ca un amestec sentimentalist de
superstitii si de exagerri ale unor lucruri neimportante. Ce ne puteti spune despre
pietism si cum s ne ferim de el?
- Noi urmrim n viat s ne mentinem pe calea ortodoxiei care este lumina credintei
noastre, lumina lui Hristos si care stim sigur c ne conduce ctre mprtia lui
Dumnezeu. Celelalte surogate ale ortodoxiei nu le lum n seam si de aceea le
recomand tinerilor s nu alunece n superstitii si n astfel de miscri cum este
pietismul. Pietate, evlavie adevrat, aceasta e cu totul altceva, este calea pe care
trebuie s o urmeze un tnr ce-si doreste mntuirea. Nu ne intereseaz pietismul, de
aceea nici nu vorbesc despre el.
- O alt ispit ar fi intelectualismul n care credinta apare mai mult ca o problem
interesant de cultur si nu, n primul rnd, ca un act de trire.
- Si cultura aceasta, orict ar fi ea de nalt, este amestecat cu mndrie; iar mndria
este aruncat n lume de duhul minciunii, adic de diavol. El este foarte savant.
Diavolul stie foarte mult filosofie, foarte mult teologie si impresioneaz cu stiinta
lui, ns aceast stiint l tine mereu rece fat de Dumnezeu. Mintea lui este
ncremenit n cunoasterea pe care o are; tot la fel se ntmpl si cu prietenii si,

intelectualii orgoliosi, mai ales ateii. Stiu de toate si rmn mai departe nchisi n
stiinta lor, fr nici o deschidere ctre Dumnezeul cel adevrat, cel viu. Sunt morti
pentru Dumnezeu si pentru ei nsisi. Rmn nchisi n aceast stiint si impresioneaz
pe cei care au aceleasi preocupri.
Cu toat aceast filosofie a lor si cu toat aceast intelectualitate nalt, sunt ca o
trmbit care sun puternic, dar lumea nu este atras de asemenea sunete. Nu este
o melodie anume, ceva care s plac, este un strigt adeseori uscat, nct, de multe
ori, acest intelectualism - chiar cnd vine n contact direct cu credinta si trirea
crestin - nu se mpac cu nvttura lui Hristos, n general, si cu trirea crestin, n
special; le refuz. i convine s rmn ntr-o uscciune intelectual; cei care sunt
obisnuiti cu ea sunt multumiti s asculte aceast depnare de cunostinte si de
probleme ale intelectului, ale mintii, dar rmn mereu uscati n aceast form de
cunoastere seac pentru suflet si pentru viata ntru Hristos.
Intelectualismul nu are valoare duhovniceasc, pentru c cei care sufer de o
asemenea insuficient sunt mereu n afara comuniunii cu Dumnezeu, ca si diavolul,
care este foarte savant, ns nu poate face niciodat parte dintre prietenii lui Hristos.
Prietenii lui Hristos sunt sfintii care aveau foarte multe cunostinte duhovnicesti, dar n
acelasi timp le triau si pstrau n suflet bucuria dumnezeiasc a harului, care i fcea
fericiti cu adevrat.
- O alt capcan pentru tinerii care doresc s se apropie de Biseric, o capcan mai
nou, este criticismul. Unii sustin c trebuie s criticm ct mai mult pentru ca
lucrurile s fie mai dinamice, altfel ele pot s nlemneasc; dac vom critica, va
aprea ceva nou, ceva viu. Cum vedeti Sfintia voastr aceast problem?
- Aceast problem o vd mai simplu. Pentru mine aceast critic repetat se
confund adeseori cu judecarea aproapelui. Adic, criticismul este o pornire mpotriva
poruncii evanghelice de nu a judeca pe aproapele meu.
ntre anumite limite poate fi necesar si aceast critic, ns ea trebuie s fie
obiectiv, s fie cinstit. De obicei, judecarea aproapelui se face n lipsa celui judecat
si de multe ori este gresit, fals. Se judec si se condamn n lips si pentru asta
este un pcat. Pentru c, ni se spune n Scriptur: ''a Mea este judecata''; adic numai
Dumnezeu are aceast putere si aceast calitate de a judeca pe fiecare dintre noi, iar
judecat Lui este corect cu adevrat. Dumnezeu este fr greseal si este singurul
care stie tot ce se ntmpl cu fiecare persoan si cu toti laolalt.
Cnd cineva critic pe altul care nu-i de fat, i spune pcatele lui pe care le stie; dar
cel care e socotit vinovat si pctos are si el constiint si astfel se poate reabilita
naintea lui Dumnezeu prin pocint. Cel care judec nu poate ptrunde mai mult
dect ceea ce vede sau aude si de aceea el poate s rmn n greseala aceasta c la osndit, iar cel vinovat se poate ndrepta. Dumnezeu l primeste pe acesta din
urm, iar cel care a judecat este osndit pentru clcarea poruncii de a nu judeca
pentru a nu fi judecati (Matei 7, 1).
ns critica de care ati pomenit la nceput este si necesar, pentru c un om nu poate
mereu s vad totul n jurul lui. De aceea cteodat sunt necesare mai multe minti
pentru a rezolva o problem, iar o critic cinstit, fcut cu dragoste si sinceritate,

poate aduce ceva folositor. Poti critica ce nu-i bun, dar trebuie s aduci n locul
acestui element gresit ceva pozitiv. Si atunci se poate colabora pentru a se ajunge la
un adevr ntreg, nu un adevr stirbit sau un adevr insuficient.
nsusirile tririi ortodoxe
- Printe, cum i convingem pe tineri s vin la Biseric?
- Le propunem s fac o experient, dac tinerii sunt sinceri si caut cu adevrat
ceva. Pentru c viata obisnuit, viata de plcere pe care o are un tnr n jurul lui nu
i este suficient si simte deseori un gol nluntrul lui; asta o simte si fr s-i spun eu.
Cum si poate umple acest vid luntric? Trebuie s caute ceva. Dac-i usuratic, va
rmne cu golul acesta pn n golul mormntului. Dar dac este serios n ceea ce
caut, va gsi ceva care s-i vindece aceast neputint sufleteasc. Deci sinceritatea
i trebuie n constientizarea si rezolvarea acestei insuficiente personale.
De obicei, pe noi ne intereseaz - constient sau nu - multumirea sufleteasc, dar nu
multumirea aceasta pe care o ai dup ce mnnci si bei si petreci si te desftezi n
alte pcate, nu aceast multumire; tnjim dup acea multumire sufleteasc care s
ne nsoteasc permanent n viat. Cutm ceva care s ne ajute s crestem
sufleteste. Spre exemplu, poti s cunosti toat stiinta care exist n lume si nu esti
totusi multumit si atunci cauti altceva.
Un loc unde se gseste aceast mplinire sufleteasc este Biserica, pentru c acolo se
spun si se cnt niste adevruri lsate special n lume pentru a umple golul nostru
luntric. De la altar sau de la stran nu se spun niste idei oarecare, ci vorbesc aici
tritori crestini care au aflat aceast surs, acest izvor de cunoastere ce i mplineste,
fiindc le rspunde la problemele lor.
Dup aceea, binenteles c Biserica te ndeamn s citesti cel putin Noul Testament.
Citesti Evangheliile, scrierile Sfintilor Apostoli. Citesti c Sfntul Pavel a fost un
rtcit, a fost dusmanul lui Hristos si s-a ntlnit cu Hristos pe drumul Damascului. Dar
anumite persoane care-L caut cu sinceritate pe Dumnezeu se pot ntlni cu El nu
numai n Noul Testament, ci si pe un alt drum al Damascului.
Sau tnrul se poate ntlni cu un duhovnic si poate l ndeamn Dumnezeu s se
spovedeasc si atunci - tot n Biseric - gseste calea cea mai profund prin care
poate afla pacea sufleteasc.
- Cum s ntelegem cuvintele Mntuitorului ''mil voiesc, iar nu jertf>?
- Jertfa este un act prin care druiesti din ceea ce ai. Pe vremea aceea, la temple,
erau jertfele de animale. Omul avea oricnd o pasre sau un animal pentru jertf.
Mntuitorul ne spune ns c mai scump este naintea lui Dumnezeu dragostea.
Este si foarte greu s dobndesti aceast dragoste, care este de fapt mila. Dumnezeu
caut totdeauna ceva viu, ceva personal n jertf, iar jertfa de animale era un lucru
foarte cunoscut, uzat. n multe cazuri aceste jertfe ajunseser s se fac nu din
dragoste, ci din rutin; nu era ceva viu, nu era ceva din inim, din sufletul
credinciosilor. Jertfa n sine este ceva uscat, nu are mare valoare. Dac jertfa ns
este unit cu mila, atunci ea este bine primit de Dumnezeu.

- Dac ar fi s enumerati principalele nsusiri ale ortodoxiei, pe care dintre ele le-ati
pune primele?
- Smerenia si dragostea! Cele pe care le recomand Mntuitorul: ''nvtati-v de la
Mine, c sunt blnd si smerit cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre''. Domnul
nostru Iisus Hristos ne ndeamn aici s ncercm s dobndim smerenia si
dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu. De aceea cred c cu aceste dou virtuti
se poate ncepe descrierea ortodoxiei.
Discernmntul.
Cum va fi sub domnia Antihristului?
- ntruct trebuie s ne lmurim si s-i lmurim pe cei din jurul nostru asupra
anumitor fenomene care au tangent cu viata Bisericii, v rugm s ne sftuiti cum
s ne raportm la unele din acestea. De exemplu, cum s ne raportm la miscarea
legionar?
- Miscarea legionar a aprut n perioada interbelic. Legionarii au artat o msur pe
care puteau s o arate atunci, creznd n Dumnezeu si aprnd credinta crestin. Si
fcnd si fapte crestine. ns aveau niste greseli: aceast grab de a sfinti pe oameni
si, dac unii nu ascultau de acest imperativ al lor, atunci le curmau viata. Cam asa
erau si asta a fost o greseal capital.
Pentru ntoarcerea omului la o viat crestin trebuie si timp, si exemplu. Dac
acestea dou nu exist, e foarte greu s convertesti pe un ateu sau pe un om
indiferent. Si de aceea legionarii n-au putut schimba n bine prea mult lume. Au
convertit niste fiinte adeseori cu inimi curate si i-au atras la miscarea legionar; ns
prea mult lume - cum ar fi o parte din oamenii cu spirit critic, care se gndeau la mai
multe aspecte si la anumite adevruri - nu au putut s conving.
De aceea trebuie s ai n aceast problem o capacitate deosebit care - n limbajul
nostru bisericesc - se cheam dreapta socoteal. Dac nu avem acest echilibru n
gndirea si n viata noastr, facem lucrurile imperfect, adic nu vedem o anumit
latur a problemei care poate s fie chiar cea esential. Dar dac avem aceast
dreapt socoteal, vedem lucrurile n ansamblul lor. Si atunci mergem pe o linie pe
care pot s mearg si altii cu succes, pentru c e o linie deplin, care multumeste pe
om din toate punctele de vedere sau din majoritatea acestor puncte de vedere. Altfel,
lucrurile grbite nu prind.
Desi Cpitanul a fost un om echilibrat, dup moartea sa au rmas n lume niste
principii nedefinite si netlmcite. Apoi legionarii au ajuns pentru un timp foarte scurt
la conducerea trii; ns atunci au intrat n aceast grupare niste elemente negative,
fr sinceritate, chiar elemente care au vrut s compromit miscarea. Legionarismul
a esuat n cele din urm si a ajuns la ceea ce se stie c a ajuns: o miscare terorist si
periculoas.
- Ati fcut parte din miscarea legionar?
- Nu! Erau lucruri diferite. n general, legionarii aveau un stil repezit si voiau s

schimbe societatea din temelii, iar noi eram ntr-un cadru duhovnicesc si voiam, n
primul rnd, s ne schimbm pe noi nsine. Nu se potrivea duhul nostru cu duhul lor.
Miscarea legionar a avut si prti bune, dar si prti discutabile. Din punct de vedere
crestin, principala greseal a legionarilor au fost, din pcate, cele cteva crime pe
care le-au comis. Eu cred c spre sfrsitul vietii chiar Codreanu si-a dat seama de
acest lucru. El devenise tot mai ngndurat si tot mai spiritualizat. Dac nu ar fi fost
omort, Cpitanul ar fi ncercat s reorienteze miscarea pe o directie mai smerit,
mai crestineasc. Cei care au venit dup el nu au nteles ns cu adevrat necesitatea
unor asemenea schimbri; dimpotriv, ei au mers cu violentele mai departe si le-au
amplificat.
- Printe, unii spun c si voievodul Stefan cel Mare, vrnd s apere credinta si
neamul, a comis violente. Si totusi a fost canonizat de Biserica Ortodox Romn.
- n primul rnd Sfntul Stefan a avut o cint foarte puternic pentru pcatele pe
care le-a fcut. O asemenea cint l poate conduce pe orice om la sfintenie. Nu
trebuie uitat c voievodul a avut un duhovnic sfnt (pe Cuviosul Daniil Sihastrul) la
care se spovedea cu fric de Dumnezeu si cu care se sftuia tot timpul. De
asemenea, Sfntul Stefan a ridicat multe biserici si mnstiri care au rmas pn
astzi. Un lucru foarte important este c el a reusit s apere crestintatea de pericolul
musulman, cu smerenie, cu ncredere si cu multe jertfe.
- Cum s ne raportm la ecumenism, miscarea
ecumenic?
- Nu prea sunt eu convins de aceast problem...
Mult lume credincioas nu este multumit de faptul c la noi n tar se recomand
s se fac slujbe religioase n comun cu neortodocsii, mai ales cu sectantii. Si se
ntreab credinciosii nostri cum se poate s se fac o Sfnt Liturghie sau o alt
slujb alturi de sectanti care exclud pe Maica Domnului din cultul crestin! Ei resping
Sfnta Cruce, icoanele, sfintii, martirii - toti cei care au murit pentru Hristos, toti cei
care L-au slujit pe Hristos n viata aceasta si pe care-i numim prietenii lui Hristos, cum
i numeste nsusi Mntuitorul. Cum se poate face o Sfnt Liturghie fr Maica
Domnului, sau fr Sfnta Cruce, sau fr sfinti, sau fr Taine, sau fr Sfnta
Euharistie? Acesta este un aspect negativ. Suntem obligati s participm la
asemenea slujbe.
Pe de alt parte, ni se spune c ecumenismul este de folos ntr-un fel pentru
cunoasterea ortodoxiei de ctre celelalte culte.
Ortodoxia este viata integral a crestinismului. Noi am pstrat si ncercm s
respectm de la nceput tot ceea ce recomand Mntuitorul, Sfintii Apostoli si Sfintii
Printi.
Se poate ns si pe alte ci s fie cunoscut credinta ortodox: prin conferinte sau
lucrri scrise. Dar asa, ca s slujesti cu sinceritate lui Dumnezeu si s vezi n acelasi
timp c cellalt se scarpin n cap sau c i este dor de o tigar...

De aceea n privinta ecumenismului si a miscrilor ecumenice sunt n aceast stare

de nedumerire si astept cu timpul s m lmuresc...
- Cum s ne raportm la asa-zisa intrare n Europa, mai ales c acum ni se impune, ca
o conditie la aceast integrare, s legalizm homosexualitatea?
- Da, aceasta este o problem foarte spinoas pentru mine. Si pentru ntreaga
Europ. Desigur, de la Europa Occidental avem de nvtat si niste lucruri frumoase
cu adevrat, dar nu atunci cnd este vorba s acceptm niste pcate. Mai ales cnd
sunt n discutie niste patimi despre care Biblia de la nceput ne spune c sunt att de
periculoase nct, pentru a se pedepsi asemenea spurcciuni, se coboar ngeri din
cer ca s ard, s desfiinteze niste orase mpreun cu locuitorii lor si s se aleag de
ele numai fum de pucioas... Am fost pn la Marea Moart, am bgat degetul n ap
si l-am pus pe limb; e o ap groas, amar si pe acolo miroase a sulf. Att a mai
rmas din civilizatia celor dou orase (Sodoma si Gomora), despre care ni se
povesteste n Vechiul Testament. Vedem astfel ct dispret arat Dumnezeu pentru
asemenea pcate.
Pentru nici o alt patim nu se coboar cineva din cer ca s aduc pedepse. Si tocmai
cu astfel de pcate ne cere Europa ''civilizat'' si mndr ca s ne spurcm neamul
nostru. Au mai fcut oamenii asemenea greseli (c homosexuali au fost si sunt la noi,
fr s fie legiferati de Parlament), dar ele sunt probleme de spovedanie, de canon.
Dac ns sunt legalizate aceste patimi, le faci fr grij, sub acoperirea <Sfntului
Parlament>. Politicienii nostri sunt liberi s fac ce vor; iar ei, netinnd seama de
credinta si spiritualitatea acestui neam, aprob tot felul de frdelegi, pentru a putea
s fie prieteni cu asa-zisa Europ.
n concluzie, nu sunt de acord ca pentru niste bunuri pmntesti s primim o
pedeaps dumnezeiasc. Dac atunci s-au cobort ngeri din cer si-au ars Sodoma si
Gomora, acum Dumnezeu va trimite din cer niste pedepse asupra trii noastre, prin
care s fie sanctionate asemenea pcate legiferate. Dar ai nostri nu sunt convinsi; ei
spun: ''astea sunt popesti''.
Pe de alt parte, trebuie spus c crestinul este o personalitate bivalent, care face
parte dintr-un stat pmntean, dar face parte si dintr-un stat ceresc, este si
cetteanul lui Dumnezeu. El trebuie s pun accentul pe esential; trebuie s stie c
este alctuit din dou componente: omul material, pe care-l mnnc viermii n
mormnt si sufletul care merge la judecat dup ce se termin viata pmnteasc.
Dac omul cade n acest pcat calc o porunc veche, de la creatia lumii si va da
socoteal n fata lui Dumnezeu. Cnd l face pe om, Dumnezeu i spune: ''Cresteti si
v nmultiti>. Cu aprobarea homosexualittii aceast porunc fundamental este
nclcat, pentru c brbatul nu poate naste copii si nu se poate continua neamul
omenesc asa cum a hotrt Dumnezeu de la nceput. Cnd omul se deprinde cu
aceast patim, ea nu-i d copii, dar i d probleme.
- Ce atitudine ar trebui s avem fat de masonerie?
- S ne facem datoria crestin pn la capt! Masoneria este o miscare universal
care are mijloace de a te obliga s taci. Si ntruct nu se mai pot lua msuri mpotriva
ei, nu avem altceva de fcut dect s ne pstrm credinta si s-L mrturisim pe

Dumnezeu pn n ultima clip a vietii noastre.

Cci va veni Antihrist si desigur c el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de
minuni, de scamatorii ca s-i nsele pe oameni. Mult lume va fi de acord cu el, nct
majoritatea celor care vor lua msuri mpotriva acestei miscri vor fi suprimati. Vor
rmne mai departe doar cei care triesc pentru viata aceasta. Cci nu toti vor fi
mpotriva masoneriei, cnd va intra ea n actiune.
Asa nct eu nu m pot lupta cu lumea ca s fie de acord cu mine. Eu mi fac datoria
de crestin. C toat lumea stie cum s fac un bine, dar nu-i convine totdeauna acest
lucru pentru c asta oblig la niste sacrificii, iar omul este dispus s rezolve ct mai
simplu problemele vietii. Dac masoneria ti va da un numr cu care vei putea
cumpra orice, vei putea s mnnci, vei putea s te mbraci, s petreci, s
cltoresti unde vrei, foarte mult lume va fi de acord: ''Gata, drag, multumesc!''.
Atunci lumea va fi mprtit: fiecare si va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor
alege s sufere orice numai s fie alturi de Hristos vor fi o turm mic, asa cum
spune Scriptura. Este un cuvnt n Evanghelie n care Mntuitorul se ntreab dac va
mai fi credint pe pmnt...
- <Cnd va veni Fiul Omului, va mai gsi credint pe pmnt>?
- Da, da... Toate aceste probleme vor fi, dar mntuirea, credinta si atasamentul fat
de Mntuitorul vor rmne la alegerea fiecruia.
- Dup 1990 au aprut n limba romn dou crti scrise de monahi atoniti: ''La
apusul liberttii'' si ''Apocalipsa 13''. n esent n ele se sustine c toate aceste
procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalrii
treptate a unei dictaturi globale; iar aceast dictatur va culmina n cele din urm cu
ntronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentioneaz pe baza unor
argumente n general pertinente c lucrurile evolueaz spre un control deplin al
ntregii populatii prin tehnicile moderne si sofisticate retele de supraveghere. Adic
ne ndreptm spre cea mai cumplit si subtil nrobire a oamenilor care a existat pn
acum n istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?
- Nu! Nu mi se par exagerate!
Omenirea, prin felul cum gndeste si se comport astzi, merge ctre un sfrsit.
Dezordinea care exist acum n lume l supr pe Bunul Dumnezeu. M gndesc n
primul rnd la necredinta, la lepdarea de Dumnezeu n care ne aflm, ca si la faptele
noastre, pcatele noastre nnoite, pcate pe care Biblia le condamn total si pe care
Guvernul le aprob.
Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur c nu-I place lui Dumnezeu. De pild, s-i spun
pe nume unui pcat care acum este foarte ntins (si protejat de legi) n mai multe tri:
homosexualitatea. Am amintit nainte de cele dou cetti din Vechiul Testament unde
acest groaznic pcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rmas nimic din ele.
De aceea, gndindu-m si la un asemenea fapt istoric, cred c lumea se ndreapt
ctre acest sfrsit, poate inevitabil.

S-ar mai putea amna sfrsitul dac ar ncepe o mare pocint si ndreptare, ceea ce
ns este mai greu, nu se vede asa ceva.
Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fr ndoial c n lumea de
acum, care merge pe calea cea larg a plcerilor si a patimilor, trebuie s existe
cineva, un fel de conductor, care i antreneaz pe oameni la aceast grab spre
autodistrugere. Exist institutii care nu spun pe fat c politica lor este distrugerea
umanittii, fiindc atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc
popoarele ctre dezastru, dar spun c le conduc spre libertate (o libertate asa cum o
nteleg unii oameni, nu asa cum este ea n realitate).
nc o dat spun: lumea s-ar putea renviora dac am face un efort s ne par ru cu
adevrat pentru pcatele noastre; dac ne-am poci cu totii, de la rege pn la ultima
slug, asa cum s-a ntmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.
- Sunt si alte semne care s arate c vremurile de astzi ar putea fi cele de pe urm?
- Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce exist n zilele noastre acest mars
ctre ru. De aceea cred c au dreptate cei care au scris crtile despre care ati
ntrebat.
- Cu alte ocazii, la aceleasi ntrebri ati dat niste rspunsuri mai rezervate...
- ntre timp s-au schimbat mai multe lucruri.
Eu cred c, cu ct vom nainta spre sfrsitul lumii, cu att Dumnezeu va interveni mai
mult n partea aceasta, unde vor rmne putini cu El. La nceput or s fie multi
habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar pn la urm vor rmne foarte
putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rmne crestini pn la capt vor fi
putini, dar vor fi mai hotrti si mai statornici n credint. Va fi mult disput, mult
ndoial, mult nesigurant si lepdare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una,
adic vor renunta la averi, la masini pentru a-si pstra credinta. Ei nu vor mai avea
dect att ct le va trebui ca s supravietuiasc, ca s nu moar de foame; iar altii
vor tri n huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca s se stie totul despre ei. O s
fie mult intimidare si mult fric, dar n rndurile celor care-L vor mrturisi pe Hristos
pn la sfrsit va fi si optimism si mult curaj.
Importanta duhovnicului
- O problem foarte important de care depinde schimbarea vietii noastre luntrice
este relatia cu duhovnicul. Care sunt criteriile pentru alegerea unui preot la care s ne
mrturisim?
- N-as putea s v spun. Aceasta este o problem care revine celui ce-si caut
duhovnic.
- S zicem c este la nceput si vrea s-si gseasc un preot la care s se
spovedeasc...
- ntreab pe un cunoscut: <Ce duhovnic ai?>, ''Cutare''. <Esti multumit?>. ntreab
pe altul care i recomand pe altcineva. Se duce la duhovnic. Nu este chiar att de

usor s gsesti dintr-o dat un duhovnic care s corespund cu starea ta, cu

problemele tale. Si de aceea rmnem la recomandarea Evangheliei: ''caut si vei
afla''. ntrebnd din om n om; binenteles c nu ntrebi pe fiecare om de pe strad, ci
numai pe cel care este preocupat de viata n Biseric. Atunci cnd esti la nceput te
poti spovedi o dat sau de dou ori la ctiva printi pentru a putea s te hotrsti
asupra unuia singur.
Am cutat si eu un duhovnic, dar nu am gsit pe unul de care s m leg pentru toat
viata. Printele Ioan era insuficient pentru mine ntruct eu nu stiam atta limb rus
nct s nteleg sfatul unui duhovnic rus. Am cutat alt duhovnic pe vremea lui,
folosindu-m de toate mijloacele care pot s duc la gsirea acestuia. De aceea v
sftuiesc s ntrebati din om n om si pn la urm o s-l gsiti.
- n ce conditii ne putem schimba duhovnicul?
- Exist situatiile acestea cunoscute care-ti permit s schimbi duhovnicul: cnd el este
eretic sau te ndeamn la pcat, cnd este foarte bolnav si nu mai poate spovedi sau
cnd te muti ntr-o alt localitate, ori este un duhovnic foarte aglomerat si tu - din
cauza serviciului - nu mai ajungi s te spovedesti dect foarte rar.
Mai exist ns si niste cazuri de exceptie: se poate ntmpla s sporeasc o persoan
si duhovnicul s nu-i mai fie suficient. Si atunci caut altul. Acestea sunt ns cazuri
rare care apar la cei care vor s aib un ndrumtor pentru rugciunea inimii. Mai ales
n legtur cu problema aceasta a rugciunii lui Iisus, este greu s ai un povtuitor,
este greu s gsesti un duhovnic care s fie si tritor al acestei rugciuni si s spun
ceva adevrat si multumitor.
ns mai nti trebuie s fim atenti ca nu cumva s existe n noi niste probleme mari
de orgoliu sau de judecare a aproapelui, si atunci, n loc s ne cim, noi s dm vina
pe duhovnic. De aceea este bine s strigm la Dumnezeu cu sinceritate si insistent,
din tot sufletul, si atunci Dumnezeu ne va rndui duhovnicul de care avem nevoie.
Trebuie, de asemenea, s constientizm foarte limpede c toti preotii au harul, venit
de la Mntuitorul, pentru a ierta pcatele.
Oricum, dup ce te-ai mrturisit de cel putin trei-patru ori consecutiv la acelasi
duhovnic, trebuie s-i ceri binecuvntare dac te duci n alt parte la spovedit.
Nu trebuie s fim prea pretentiosi cu preotul la care ne mrturisim. Dac el este
sincer si cu fric de Dumnezeu, ne putem spovedi la el cu toat deschiderea. Este de
mult folos pentru noi s avem prere de ru pentru pcatele pe care le-am fcut si le
mrturisim. Nu este deloc bine s ne spovedim formal!
Este de asemenea foarte folositor ca toat viata s avem cint pentru pcatele pe
care le-am svrsit, chiar dac ele au fost iertate la spovedanie si chiar dac nu le-am
mai repetat. Este bine tot timpul s ne pstrm cinta nluntrul nostru fr a cdea
n dezndejde, ci, dimpotriv, trebuie s ne pstrm si ncrederea n buntatea lui
Dumnezeu.
- Unii intelectuali sunt foarte pretentiosi atunci cnd si caut un duhovnic...

- Sunt si oameni pretentiosi. Pe duhovnic l ntrebi sau i spui problema ta si el ti

rspunde deplin sau ct poate s rspund si te multumeste. A doua oar iarsi l
ntrebi alte probleme care apar prin mintea ta. Sau i mrturisesti greselile tale. El se
poate ruga pentru tine, te poate ajuta n felul acesta.
Dac este un intelectual pretentios care caut un duhovnic deosebit, mai greu o s-l
gseasc; fiindc el vrea s vorbeasc cu un preot care s fie filosof ca si el. Asteapt
rspuns pe limba lui si atunci se poate s ntlneasc un duhovnic care nu-i ntelege
ntrebrile lui, vorbele lui, dar stie foarte mult viat duhovniceasc de care are
nevoie filosoful sau intelectualul. Ei nu se pot ntelege pentru c acesta din urm e
prea pretentios si, adeseori, mbtat de mndrie datorit stiintei lui. Un asemenea om
pretentios e greu s gseasc un duhovnic ''duhovnicesc''. Si rmne s caute toat
viata si n multe cazuri nici nu-l gseste pn la urm. Rmne cu filosofia lui si cu
jumtate de msur duhovniceasc.
- Ct de aspru trebuie s fie duhovnicul n aplicarea unor canoane, tinnd cont c n
vremurile de astzi exist multi oameni care cad n pcate mari din ignorant?
- Dac preotul duhovnic recomand un canon cu autoritate sau cu nervi, trebuie s fie
sigur de la nceput c nimeni nu-l va respecta. Este bine ca duhovnicul s fie blnd, s
fie linistit si s ncerce s-l conving pe credincios, cu dragoste, c i este de mult
folos canonul pe care vrea s i-l dea.
nainte de toate, penitentul trebuie pregtit pentru a-si da seama c nravul care este
ndtinat n el este cel mai mare ru. Procednd astfel, credinciosul se va deprinde
mai usor s mplineasc orice canon, orict de greu. Dac impunem direct canonul,
oamenii nu-l vor respecta, pentru c de obicei acestia nu constientizeaz primejdia
unui pcat si faptul c-si pot pierde vesnicia din cauza patimilor. Nici nu au o idee
foarte clar despre ce nseamn vesnicia. Sunt strini de asemenea lucruri. Asa c
este foarte necesar s-i pregtim sufleteste pentru a ntelege c patima lor e asa de
mare nct trebuie s scape de ea cu orice pret, cu orice pret trebuie alungat.
Este bine s ne purtm frumos cu credinciosii care vin la spovedit. Dac le poruncim
si dac este greu canonul si i surprinde, nu-l vor face. Pleac de la tine si si vd de
treburile lor; se ntmpl si asa ceva. De aceea am spus c nu trebuie impus canonul;
cci poate e un canon pe care nu-l poate face. Atunci penitentul va dori s scape de
el si chiar dac i mai spunem noi niste lucruri folositoare, el le va refuza interior.
n concluzie, lucrul cel mai important este ca duhovnicul s se gndeasc foarte bine
la penitent si s-l sftuiasc n asa fel nct acesta din urm - dac vrea cu adevrat
s se schimbe - s constientizeze gravitatea pcatului n care a czut si s-si
doreasc sincer s scape de orice patim.
- Pn unde merge ascultarea fat de duhovnic? Fiindc pot exista dou extreme: una
prin care duhovnicul este vzut ca un fel de functionar care iart la nesfrsit pcatele,
iar alta n care duhovnicul este idolatrizat de ctre fiii si duhovnicesti si nu mai
ncape n mintea lor nimic altceva n afar de ceea ce spune acesta n general, nu
neaprat n timpul tainei Spovedaniei.
- Aici, cred c si ntr-o parte, si n alta, sunt niste greseli. Ce nu stie duhovnicul stie

Dumnezeu; un om care este duhovnic nu poate s stie tot. De aceea, pentru ce nu

stim, i trimitem pe credinciosi s citeasc din Sfntul Ioan Scrarul, Sfntul Ioan Gur
de Aur (care a fost un mare duhovnic), Sfntul Vasile cel Mare si fiecare si poate
culege ceea ce are nevoie de la acesti Sfinti Printi.
Oamenii nu pot s cunoasc n ntregime toate problemele vietii duhovnicesti; asa
nct duhovnicul nu poate s spun ceva definitiv, nu poate spune totul. Sunt ns
anumite lucruri pe care le poate zice: cum s te pzesti de patimi, ce s faci ca s
scapi de ele; s scapi, de pild, de desfrnare, care este o patim des ntlnit n
rndul tinerilor. Sau cum s scapi de patima fumatului (c si asta este o patim si
aduce multe neplceri si scandaluri n familie). Duhovnicul poate s-ti dea niste
sfaturi pe care, dac le pui n aplicare, scapi de aceste pcate. Dar prea departe nu
mergem si atunci i trimitem pe asemenea credinciosi la anumite crti, s citeasc si
s se documenteze si s nteleag mai mult dect se poate ntelege de la un om care
este de obicei mrginit.
- Un printe contemporan spunea la un moment dat c vor veni vremuri de prigoan
mpotriva Bisericii si atunci mirenii vor avea un rol foarte important, iar preotii nu vor
mai putea face mare lucru. Cum apreciati aceast idee?
- Se va ntmpla, probabil, cum s-a ntmplat n timpul revolutiei sovietice, chiar de la
nceputul ei, cnd clerul si mai ales duhovnicii erau trecuti prin ascutisul sabiei. Si
atunci nu se mai gseau duhovnici; pur si simplu nu mai existau preoti la care s te
spovedesti.
S ne gndim la ce se ntmpl astzi n America. Acolo nu exist dect foarte putini
duhovnici, n rest sunt psihiatri. Si un mare pctos merge la psihiatru ca s fie ajutat.
Psihiatrul de acolo, din America - ca si psihiatrii din vremea prigoanei care va veni - i
poate da sfaturi cu duiumul, dar nu-l poate ierta, cci nu are harul acesta. Nu noi,
preotii, iertm pcatele, ci, la spovedanie, ntotdeauna, n orice mprejurare, este si
Hristos de fat si ascult spovedania si El iart; eu, ca preot, rostesc numai formula
de dezlegare.
Cnd se va ajunge s nu mai existe duhovnici si s fie numai laici care vor avea o
foarte mare important - cum ati spus dumneavoastr - atunci oamenii se vor linisti,
se vor multumi cu niste sfaturi de la acesti medici (priceputi oarecum n cele
sufletesti), dar vor rmne ncrcati de aceleasi patimi pe care le-au avut pn
atunci.
Pcatele mrturisite sunt iertate deplin dac se respect canonul pe care l d
duhovnicul. Canonul este un fel de medicament, asemntor celui pe care l d
doctorul unui bolnav. Dac respecti cu smerenie canonul si cu aceast convingere c
ti se iart pcatele, ele chiar se iart si te vindeci treptat de bolile sufletului. Dar
dac, n timpul canonului, faci alte prostii, atunci pcatele vechi si cele noi nu sunt
iertate si te ncarci mereu.
Prin urmare, duhovnicul, cu ajutorul harului preotiei pe care l-a primit prin
succesiunea apostolic, are aceast calitate de a ierta pcatele n numele lui Iisus
Hristos. Iar un psihiatru ti d numai ceea ce are el personal, din stiint.

Medicul psihiatru care nu este un crestin practicant (prin asta nteleg si faptul c nu
d prioritate nvtturilor inspirate ale Scripturii si ale Sfintilor Printi, n fata oricror
altor scrieri) ti poate oferi niste ndrumri nendestultoare pentru suflet pe care le
poti lua n serios atunci cnd ti lipsesc sfaturile venite de la Dumnezeu prin duhovnic.
Mai trziu, ns, uiti aceste ndrumri si ti duci viata ta amrt mai departe.
Credinta tinerilor
- Care credeti c a fost rolul pe care l-a avut ASCOR-ul dup 1990 pn acum si ce leati recomanda s fac n continuare tinerilor care fac parte din aceast organizatie?
- ASCOR-ul a ncercat dup 1990 s mplineasc o lucrare foarte necesar: s
rspndeasc nvttura lui Dumnezeu n facultti, printre studenti. S-au fcut lucruri
frumoase, ns insuficiente n comparatie cu nevoile sufletesti ale studentilor. Poate
c ascor-istii ar trebui ajutati mai mult pentru a-si putea mbogti activittile. Eu sunt
tare bucuros c, n timpurile acestea att de tulburi pe care le trim, exist si tineri cu
preocupri crestinesti care s-au grupat ntr-o asemenea asociatie.
Este bine c tinerii din ASCOR au fost uniti si porniti s realizeze ceva atunci cnd
Biserica a fost confruntat cu niste probleme. ASCOR-ul a fost de prerea Bisericii si a
aprat pozitia ei.
n timp s-a mai maturizat aceast organizatie. Ascor-istii capt experient unii de la
altii; pe de o parte sunt cei care termin studiile si se retrag n viata lor, la posturile
lor, iar pe de alt parte sunt ceilalti, care vin si ncep aceeasi cale. Totusi cei tineri
beneficiaz de experienta celor mai vechi si pot astfel s fac si altceva mai
ndrznet.
Sfatul meu este ca membrii ASCOR s se asocieze ct mai mult cu viata Bisericii, s
colaboreze cu Biserica n problemele ei.
De asemenea, trebuie s ne dm seama c sunt o sumedenie de lucruri pe care
poporul nu le stie, iar ascor-istii sunt niste tineri nvtati, abia iesiti de pe bncile
universittilor. Dac un tnr absolvent de facultate ar sta de vorb, de pild, cu un
tran, i-ar putea transmite acestuia din urm multe cunostinte. C ASCOR-istii nu sunt
numai teologi, sunt si de la alte facultti. Ar trebui s existe aceste dialoguri ntre un
tnr si unul sau mai multi cetteni simpli, ntruct este destul nestiint n popor, nu
numai n ceea ce priveste religia.
Apoi, acesti studenti care fac parte din organizatie, fiecare dintre ei, binenteles c
trebuie s aib curaj si s fie putin mai organizati. Sunt probleme sociale grave fat
de care este bine s se ia atitudine, ca de pild aceste noutti urte - ncercarea de a
legaliza homosexualitatea si prostitutia. Ascor-istii nu trebuie s fie numaidect
teologi, ci oameni cu bun simt, tineri de la diverse facultti - psihologie de pild - care
ar putea s aib un cuvnt mpotriva acestor hotrri, artnd c nu-i necesar s se
legalizeze asemenea pcate. Exist un imperiu al rului si un print al rului care se
cheam si diavol; el oricum legifereaz rul prin practica la care te ndeamn cu
foarte multe viclesuguri, asa nct nu-i nevoie s se mai asocieze si autoritatea de
stat la aceast lucrare malefic.
- Cum ar trebui s fie relatiile dintre tinerii care fac parte din ASCOR? Cum ar trebui s

fie atmosfera n aceast asociatie?

- Ar trebui s fie o atmosfer crestin, o atmosfer de familie, de familie ideal. O
familie n care toti membri se respect si triesc sub acest har al Duhului Sfnt. Chiar
dac sunt unii care se mai abat de la aceast cale dumnezeiasc, majoritatea ns
asa trebuie s fie. S se ajute unul pe altul, s fie modesti, s colaboreze n bine si pe ct se poate - s fie uniti n ndeprtarea rului, s nu-l ncurajeze si s nu-l
practice.
- Cum trebuie s se poarte un student care este interesat de viata crestin, atunci
cnd se afl n mijlocul colegilor lui care nu sunt aproape deloc atrasi de Biseric?
- Te orientezi dup bunul simt; adic s nu se fac numaidect caz de crestinism, de
post si de alte practici religioase, care de obicei displac tinerilor si i descurajeaz.
Este bine ca studentul crestin s fie smerit, s fie un adevrat model; iar crestinismul
s nu-l afirme ostentativ, ci el s apar de la sine prin tot ceea ce face si gndeste
tnrul respectiv.
Deci i trebuie bunul simt care l ndeamn s fie un om cuminte, constiincios si cinstit
sufleteste.
- O problem actual pentru tineri este cea a liberttii. Suntem educati de mici c
trebuie s fim liberi, c trebuie s ne cerem drepturi. n acest context, v rugm s ne
nvtati cum s-i convingem pe colegii nostri de adevrul cuvintelor Scripturii: ''Dac
Fiul v va face liberi, liberi veti fi ntr-adevr>?
- Rspunsul este greu de dat. E mai usor s ntrebi, cum ntreab copiii niste lucruri la
care se rspunde foarte greu. Hai s lum tot de la Mntuitorul rspunsul: pcatul
este cel care ne face robi si trebuie s luptm mpotriva lui ca s fim cu adevrat
liberi. Cci omul a fost creat liber la nceput.
Pe tineri i putem sftui s duc o viat curat. n ce fel? De pild, sunt multi tineri
care, nainte de cstorie, calc o porunc, porunca aceea foarte delicat; vor s fac
niste cstorii de prob. S triasc el viata respectiv cu fata cu care se va cstori;
s-si triasc propria lui dorint, s-si satisfac dorinta trupeasc prin acest pcat al
desfrnrii. Dac face asa, de la nceputul vietii lui mature devine rob, devine neliber,
devine prietenul patimii si prietenul diavolului. Si apoi este foarte greu de convins
cineva, care-i mptimit, s triasc o viat curat.
O viat curat nseamn o viat luminoas - mintea lui este luminoas, cugetarea lui
este corect, adeseori si viata lui n totalitate este ntreag. Un flcu sau o fat - n
adevratul nteles al cuvntului - sunt niste oameni ntregi, oameni de omenie; un
sfat, un cuvnt al lor poate s aib putere. Un om care este ticlosit n viata aceasta
trupeasc are timiditate, nesigurant n ceea ce spune, iar cu Dumnezeu (Care este
izvorul ntelepciunii si al sfinteniei) este certat. De aceea, un tnr care vrea s
ajung cineva trebuie s-si pstreze aceast curtie trupeasc, s si-o pzeasc.
Ca s vorbesti astzi despre propunerea mea, cred c multi ar rde, ar face semne cu
ochii si ar spune: ''sta-i un prostnac!''. Asemenea sfaturi s dai astzi, cnd
printele ndeamn pe copil: ''Du-te, caut-ti o fat si f asa...!''? Din pcate cunosc

astfel de cazuri. De la pcat este foarte greu s-l opresti pe tnr astzi. Asa nct eu
rmn la aceast metod de a-l ndruma pe tnr - care este nc abia ajuns n pragul
vietii de majorat - s-si pstreze aceast stare trupeasc si sufleteasc, asa cum
recomand Dumnezeu.
Sunt ns si multi tineri astzi care vor s asculte acest sfat, chiar fr voia sau
acordul printilor. Printele l ndeamn s-si caute drum deschis, cum a trit si el la
vremea lui. Sunt persoane, oameni naintati n vrst, care nc nu s-au cununat si nu
s-au spovedit de 20 sau 30 de ani. Si mor asa. Si atunci ce educatie d el tnrului
care vrea s duc o viat crestin? Tnrul (sau tnra) se retrage ntr-o camer si
citeste niste rugciuni de sear sau psalmii. Mama se uit pe gaura cheii si, cnd
vede c citeste o rugciune, atunci deschide usa cu brutalitate si i spune: ''Nu mai
citi, nu te mai ruga asa, c ai s nnebunesti!''. Ce s aleag tnrul sau tnra, care
simte niste bucurii cnd se roag si i spune mama asa ceva? Mama nu se roag,
trieste n pcat, necununat si cu fel de fel de avorturi si fel de fel de pcate care o
covrsesc si o ntunec si este de acord cu diavolul, fr s-si dea seama. Si
ndeamn pe fiica sau pe fiul ei s fie la fel ca si ea. Atunci tnrul si ia libertatea ssi triasc viata cum a nteles-o el acum, la vrsta lui. Se ntmpl astzi multe cazuri
de acestea, pe care le aflu si eu la spovedanie.
Din pcate multi dintre btrnii si adultii de astzi au un fel de mpietrire n
necredint. n schimb, exist acum si multi tineri care se orienteaz dup calea
luminoas a credintei. Este regretabil c printii nu pot s sftuiasc pe copiii lor care pot s ajung sfinti -, asa cum ne ndeamn Dumnezeu.
Viata este lsat pentru fiecare dintre noi ca s ne strduim s adunm un capital de
fapte bune si de viat crestin care va fi foarte folositor pentru vesnicie, la lumin.
Toti trebuie s trim n aceast perspectiv a vietii viitoare; s nu trim ca animalele
doar pentru viata aceasta pmnteasc. Mnnci, bei, te nmultesti si te distrezi cum
se distreaz animalele, n felul lor! Viata noastr omeneasc are un alt ideal si un alt
scop mult mai nalt. De la Mntuitorul stim c viata omeneasc are n viitor aceast
perspectiv a vesniciei si a liberttii totale ntru Hristos; pentru ea trim.
n concluzie, pe linia aceasta, a neascultrii de Dumnezeu, se poate spune c pcatul
este o piedic mpotriva liberttii fiecrui om.
- Pentru multi dintre tinerii credinciosi care triesc sau studiaz n marile orase, o
problem important este c nu-si pot gsi pacea interioar, ntruct sunt risipiti n
prea multe probleme. Ce-i sftuiti s fac?
- S-si fac un program pentru suflet. Golul si aceast nemultumire a lor este n ei
nsisi. S-si fac deci program si s umpl acest gol sufletesc cu rugciunea si cu
viata n Dumnezeu.
- Care sunt principalele motive pentru care se ajunge la certuri n cuplurile tinerilor si
cum pot fi depsite acestea?
- Foarte greu pot fi depsite, pentru c, de obicei, atractiile ntre un tnr si o tnr
se mrginesc la formele anatomice si la plcerile trupesti. Rari sunt tinerii care se
gndesc s discute nainte de cstorie despre cum ntelege unul sau altul viata,

scopul vietii. Este important s se stie dac au amndoi un scop crestin n viat, adic
s nu aib n vedere numai mbogtirea. Dac el sau ea au masin, gata - li se pare
unora - e un avantaj si un motiv de cstorie; dac are niste bani pusi n banc,
atunci gata, s-a aranjat ntelegerea si cstoria. Dac ns tinerii se mrginesc numai
la acest aspect material, atunci de le nceput este compromis cstoria.
n afar de aceste probleme materiale, pmntesti - masin, pmnt, avere - mai
sunt si niste conditii de ordin sufletesc. De pild, dac acestor tineri - care vor s se
asocieze ntr-o familie - le place credinta, dac gsesc satisfactie n credint, n
problemele religioase. Cci, dac unul este crestin si altul este ateu sau i e scrb de
credint, recomand cu toat energia s nu ndrzneasc s se cstoreasc, pentru
c el sau ea este frumos sau frumoas si nu stiu ce alte lucruri omenesti; toate
acestea la un moment dat se deterioreaz si tinerii rmn ntr-o situatie destul de
trist si si continu viata n probleme, n durere. Asa nct credinta si acordul n
credint sunt conditii foarte importante pentru ntemeierea unei familii.
Dac printii sunt credinciosi, atunci si cresc copiii n credint si n cumintenie, n
aceast viat de respect si comuniune cu ceilalti oameni. Dac numai unul dintre
printi este credincios, pentru el viata este un adevrat chin. Ea merge la biseric si
el la petrecere, sau la teatru, sau la cinematograf, sau la alte distractii. El ajunge beat
acas, iar ea vine de la Biseric. Si atunci ce asociere, ce comuniune, ce discutii s
aib ei mpreun? De aceea am spus c credinta este un element esential ntr-o
familie. Mcar aceste dou lucruri s fie: un acord n sinceritate si credint. Pentru c
unii promit la nceput ca s se vad cstoriti, iar dup aceea schimb placa si ncep
o viat sincer n ru, care duce la nefericirea si nenorocirea ambilor soti pentru
ntreaga viat. Am cunoscut fel de fel de familii si de aceea o spun cu mult
convingere.
Mai sunt si alte aspecte. De pild, se cstoreste un tnr ortodox cu o catolic. Am
ntlnit niste cazuri de acestea. Ea, de pild, si are cercul ei catolic, prietenele ei,
colegii, colegele ei, srbtorile lor, Pastele lor; cealalt parte, brbatul care este
ortodox are si el prietenii lui, slujbele la biseric si celelalte. Ea merge la Biseric
pentru a srbtori Pastele catolic (atunci cnd noi prznuim Floriile) si mnnc ou
rosii. El mnnc de post si a doua zi ncepe Sptmna Patimilor. El posteste mai
aspru, iar ea mnnc de dulce. Parc n-ar fi asa de important, dar este destul de
trist si o asemenea asociere. De la nceput e bine ca tinerii s fie prudenti si s-si
aranjeze un climat care s le fie de folos pentru toat viata.
Esentialul
- n ce msur monahismul este o chemare de la Dumnezeu si n ce msur este un
act al alegerii personale?
- Binenteles cnd este o lucrare de la Dumnezeu, atunci este o chemare: cutare este
chemat de Dumnezeu n monahism ca, prin acest mod de existent, s-si
pregteasc o viat plcut lui Dumnezeu.
Exist si cazuri cnd cineva pleac la mnstire asa, de la sine, fr s aib o
chemare de la Dumnezeu, spunnd c i place viata monahal. Cu multi ani n urm,
am cunoscut un astfel de caz, n viata femeilor. Unei tinere i plcea s ajung
clugrit, dar eu i spuneam: <Domnisoar, termin-ti mai nti studiile - era

student la medicin - si dup aceea ai s vezi ce mai gndesti>. Ea m asculta, iar

apoi fcea tot ce-i dicta inima ei. Stiu c se mbrca n haine de clugrit, se uita n
oglind s vad cum i st. Pn la urm eu am plecat din tar pentru un timp si cnd
am revenit, am aflat c fata a fost pe la niste mnstiri si nu i-a plcut acolo si s-a
ntors din nou n viata obisnuit. Medicina nu a fcut-o mai departe ntruct nu-i
plcea marxismul la care era obligat s asiste si s rspund, binenteles.
Mai trziu am aflat c a plecat undeva, prin Africa. S-a ncurcat cu cineva de acolo si
s-a cstorit. Dup un alt timp am aflat c s-a ntors n tar pentru printi. Tatl ei era
avocat si mama sa casnic. A plecat apoi ntr-o tar nordic, Suedia sau Norvegia, cu
acest tnr si aveau si o fetit. Asta mi-a dovedit c pentru viata clugreasc
trebuie s ai ct de ct o chemare de la Dumnezeu, altfel te ncurci pe parcurs, cum
s-a ncurcat si ea, srmana. Si, culmea culmilor, ntr-o bun zi vine ea cu sotul la
mine, la mnstirea Antim. Ce-a fost si ce-a ajuns ideala clugrit!
Dac nu este chemare de la Dumnezeu, s nu intri n aceast viat clugreasc.
Desi pcatele sunt comune tuturor oamenilor, dac esti chemat de Dumnezeu n
mnstire, chiar dac gresesti cumva, ai aceast posibilitate de a te poci. Avnd
biserica n curtea mnstirii, avnd toaca, avnd clopotele care te trezesc n orice zi
pentru a-ti ntri dorul ctre Dumnezeu, dac ai rbdare, cu toate patimile care te
cerceteaz, la un moment dat reusesti s le biruiesti. Cci Dumnezeu ne ajut n mod
sigur, mai ales atunci cnd ne rugm.
Cine ns nu are nici un fel de chemare sufleteasc pentru viata monahal si colcie
n el sngele - patima aceasta trupeasc sub diferitele ei forme -, acela trebuie s
asculte glasul sngelui si s urmeze calea traditional a familiei; si si face o viat de
familie. Cine are ns o nclinatie ctre rugciune, ctre niste idealuri duhovnicesti
mai nalte, ctre Sfintii Printi, cine se simte impresionat de un cuvnt al Sfntului
Ioan Damaschin sau al Sfntului Grigorie Palama sau al Sfntului Vasile, al Sfntului
Ioan si suspin dup niste gnduri bune, Dumnezeu l ajut si el progreseaz n viata
monahal.
Chiar cnd un gnd de viat monahal apare fr s existe si o chemare special,
dac fratele are ct de ct nceput bun, intr n problemele clugresti, d de izvor,
din cnd n cnd scade, d n niste patimi, Dumnezeu nu-l las, ngerul pzitor l ajut
si el sporeste si se adnceste n viata mnstireasc si poate s ajung un om foarte
util pentru ceilalti.
Dar, dac este ndeosebi chemat, atunci are si mai mult succes, mai mult har. Pentru
c harului i place s gseasc un teren curat. Acolo se adposteste harul lui
Dumnezeu. Sfintenia e ceva foarte fin, foarte delicat, foarte albstriu, foarte greu de
obtinut asa, ntr-o viat obisnuit. Sfintenia are ceva dumnezeiesc n ea. Cnd harul
cuprinde un asemenea trup omenesc, l salt, l ajut s creasc uimitor de frumos
fat de ceilalti oameni.
- Care credeti c este principalul lucru care ar trebui ndreptat n monahismul
romnesc de astzi?
- S trim clugreste, asa cum triau tinerii si btrnii din trecut. nvtturi sunt tare
multe. Noi s trim mai bine zis cele trei voturi: srcia neconditionat, curtia

(fecioria) sufleteasc si trupeasc, precum si ascultarea.

Este bine ca monahul s asculte de conductorul mnstirii. Pentru c tuturor
staretilor le place s fie ordine n mnstire; ei vor ca monahii s triasc o adevrat
viat clugreasc si s fie de folos att lor nsilor, ct si credinciosilor care vin la
mnstire ca s se nvioreze sufleteste.
Pelerinii, atunci cnd poposesc ntr-o atmosfer clugreasc, cnd particip la
slujbe, cnd se spovedesc sau cnd prind putere de la exemplul monahului, atunci ei
se ndreapt sufleteste si merg acas mai ntriti. Acesta este rolul mnstirii:
mntuirea vietuitorilor ei si a celor care o viziteaz.
- Ne apropiem de sfrsitul acestui foarte folositor interviu. Printe staret, din ce cauz
cei mai multi dintre noi nu reusim s practicm rugciunea inimii?
- De ce? Pentru c rugciunea inimii presupune struint n chemarea numelui
Domnului. Struint cu mult luare-aminte si ntr-un duh smerit. Cei care se
angajeaz la aceast rugciune, auzind multe lucruri despre ea, vor s si-o
nsuseasc, dar nu au cu ei si mijloacele ajuttoare.
Adic, n primul rnd nu au rbdare s o zic continuu. Se cheam rugciunea
nencetat, asa i spune Sfntul Apostol Pavel. n viata noastr obisnuit sunt fel de
fel de preocupri care ne atrag; suntem risipiti si aceast rugciune se ntrerupe
foarte des. Nu avem continuitate duhovniceasc, nu putem s ne pstrm n duh de
rugciune cnd chemm numele Domnului. Mintea noastr zboar chiar n momentul
cnd spunem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
pctosul. Mintea noastr deseori rtceste, se ntlneste cu fel de fel de alte
probleme strine de rugciune. Si, de fapt, nu ne rugm ncontinuu, iar asta
duneaz foarte mult.
Pe urm, atunci cnd ne rugm avem de obicei nluntrul nostru niste rmsite de
ur. Suntem certati cu cineva, dar nu bgm de seam. ns, cnd suntem certati cu
cineva, nu prinde rugciunea; nu se prinde, ne rugm ca la un obiect. E o trncneal
din gur. Si desigur c n asemenea conditii nici rugciunea inimii nu o putem
dobndi.
Mai este aceast smerenie n care trebuie s fie rostit rugciunea. Smerenia!
Suntem strini de ea! Dac prinde putin rugciunea n noi, avem un fel de felicitare
proprie: <iat unde am ajuns eu!>. Si atunci o lum din nou de la nceput si batem
pasul pe loc. Dar n rugciunea inimii, chiar dac nu ajungem la punctul ei culminant,
faptul c chemm numele Domnului ne este de mare folos. Unde este Dumnezeu
toate lucrurile se linistesc si devin favorabile pentru interiorul nostru. Se stric
mndria si toate relele se ndeprteaz.
Foarte importante sunt si raporturile noastre cu Maica Domnului. Sfnta Fecioar este
cea mai mare mijlocitoare pentru rugciunea aceasta si i ajut pe cei care au cultul
ntreg si cinstirea ntreag pentru ea. Sfntul Siluan a dobndit rugciunea inimii dup
nu stiu cte sptmni de cerere si mijlociri ctre Maica Domnului. Mntuitorul si Prea
Sfnta Nsctoare de Dumnezeu cunosc exact starea noastr luntric si rspund
exact la aceast cerere. Unde stie Dumnezeu c smerenia va continua si cultul ctre

Maica Domnului va fi pstrat n continuare, iar cinstirea ctre Mntuitorul, ctre

Dumnezeu - c El este cel chemat - va dura, i druieste rugciunea inimii mai
repede. Altora foarte greu sau niciodat nu li se d acest dar; c, oricum, acest
rugciune este un dar. Oamenii caut s-si nsuseasc rugciunea inimii si sunt
multisori care o spun cu bucurie si cu folos, ns nu att de multi ct ar trebui, din
cauza nestatorniciei noastre.
- Printe Sofian, ati cunoscut de-a lungul timpului diversi credinciosi care practicau
rugciunea inimii. Unii s-au format n linistea schiturilor, altii triau n aglomeratia
marilor orase. De aceea v ntrebm care este legtura ntre mediul n care trim si
practica rugciunii nencetate?
- Mediul pentru rugciunea inimii este struinta cu care ne angajm ntr-o asemenea
lucrare. Acesta este ''mediul'' cel mai prielnic. Trebuie s struim n a rosti rugciunea
lui Iisus cu seriozitate, adic cu atentie si cu mult pocint.
- n ncheiere, v rugm s ne explicati afirmatia Sfntului Apostol Pavel: ''Si acum
rmn acestea trei: credinta, ndejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este
dragostea''.
- Dragostea este mai mare pentru c Dumnezeu este nssi dragostea. De aceea
iubirea adevrat e mai mare si de aceea rmne n vesnicie.
De o anume credint si o anume ndejde este nevoie si pentru a rezolva niste lucruri
practice. Pentru o asemenea credint trebuie numaidect ca s te agti de ceva aici,
pe pmnt. Dac vrei, spre exemplu, s-ti construiesti un bloc si s faci acolo un
garaj, niste magazine, trebuie s ai credinta c asa cum esti tu - cu averile si puterile
pe care le ai - poti s duci la bun sfrsit aceast lucrare. Trebuie s ai si ndejde,
adic statornicie n credint si ncredere n ce te asteapt.
Dragostea ns este nevoie s o ai n special pentru ca s te poti apropia de
Dumnezeu. Trind n dragoste, triesti n Dumnezeu. Atunci le ai pe toate, cu ajutorul
lui Dumnezeu. Dar dac nu ai dragoste, nici credinta si nici ndejdea nu au statornicie
n tine. Cci le lipseste esenta: nsusi Dumnezeu. S ne strduim s avem aceast
dragoste si dup aceea o s mai vorbim.
- V multumim foarte mult si s v dea Dumnezeu putere si sntate n continuare.
- La ntrebrile care mi s-au pus, eu am rspuns n felul meu. ns, dac vreti s v
nsusiti mai multe daruri dect v-ati imaginat, osteniti-v, faceti propria experient!
Numai din ascultarea unor vorbe nu iese nimic. Cci noi stim deja foarte multe lucruri
pentru viata noastr.
De aceea v ndemn, pe cei care cititi aceste cuvinte (spuse cu neputintele care sunt
si se vd n ele): dac vreti s aveti folos dintr-un cuvnt duhovnicesc, triti-l. Fr a-l
tri, nu puteti gusta cu adevrat din miezul lui si nu puteti aduce rod. Ca s rodeasc,
trebuie s fie trit. Domnul nostru Iisus Hristos spune si aceste cuvinte: ''Cel ce va
face si va nvta, acesta mare se va chema n mprtia Cerurilor''. Faceti si
Dumnezeu v va ajuta s creasc n sufletul vostru toate nvtturile mntuitoare.
Amin.

Interviul a fost realizat n primvara anului 2000

si a fost revizuit si completat n perioada martie-aprilie 2002

Prezenta Sfntului Duh

n capitolul doi din Faptele Apostolilor ni se istoriseste c Pogorrea Duhului Sfnt a
fost precedat de un ''vuiet'' si de aparitia unor ''limbi ca de foc'' care au sezut pe
fiecare dintre apostoli. Aceste semne nu constituie ns Coborrea Duhului Sfnt, ci
ele sunt numai niste simboluri. Momentul Cincizecimii este un mister, ca tot ceea ce
este divin. Dumnezeu este cea mai mare Tain si actiunile Lui sunt tot tainice.
Dup felul cum se raporteaz la acest fapt biblic, credinciosii se pot mprti n trei
categorii:
1) Unii crestini se ndoiesc de asemenea evenimente istorice si le socotesc inventii
sau mituri.
2) Altii sunt formalistii religiosi, care reduc ntreaga credint la forme si care afirm c
n viata lor n-au simtit vreodat cum se pogoar Duhul Sfnt.
3) Altii cred si afirm cu putere adevrul relatat n Sfnta Scriptur, ns nu toti
cunosc si nvttura Sfintilor Printi care ne ajut foarte mult la ntelegerea Bibliei.
De la nceput trebuie s spunem un mare adevr: nu este posibil o viat crestin
complet lipsit de Duhul Sfnt. Fiecare crestin a primit mcar o dat Duhul Sfnt, la
Botez.
Trebuie de asemenea spus c o bun parte din minunile si semnele vzute de la
nceputurile crestinismului s-au produs atunci si au fost necesare pentru acele
vremuri. Unii sectanti (penticostalii) ncearc si azi s reproduc - exact ca atunci anumite manifestri materiale. Felul cum actioneaz este o blasfemie, denaturnduse adevrul, cci o singur dat n istorie s-au produs semnele materiale de la Rusalii.
Substanta evenimentului Cincizecimii - adic Pogorrea Sfntului Duh n fiinta uman
- exist dintotdeauna n Biseric, iar crestinii au datoria de a fi cuttori si pstrtori
ai Duhului Sfnt, ns nu toti reusesc acest lucru.
n istoria Bisericii exist perioade cnd Duhul Sfnt se revars n viata oamenilor mai
mult sau mai putin. n zilele noastre, se resimte o criz a Duhului Sfnt n viata
crestinilor. A avea Duh Sfnt nseamn a tri n Dumnezeu, a fi unit cu Dumnezeu, a
avea dragostea lui Dumnezeu. n Biserica vzut, n comunitatea social, se resimte
lipsa Duhului Sfnt.
Mrturia pentru Hristos
Problema este urmtoarea: ce atitudine avem fat de Duhul Sfnt? Suntem plini sau
nu de puterea Lui?

Ca s putem rspunde corect la aceste ntrebri, este bine s cercetm cu atentie ce

s-a ntmplat cu Sfntul Apostol Petru la zece zile dup nltarea Domnului.
Dup Coborrea Duhului Sfnt Apostolul Petru a tinut prima predic. l cunoastem pe
Sfntul Petru n diferite ipostaze: curajos, uneori iluminat fcnd mrturisiri
fundamentale, alteori sovitor, plin de gnduri omenesti, nfricosndu-se si
lepdndu-se de Hristos n curtea arhiereului.
Dup Pogorrea Sfntului Duh, Apostolul Petru este un om cu totul nou, cu un curaj
infinit, este ca un monolit de granit, cu o puternic lumin interioar. El predic
Evanghelia simplu, fr talent oratoric, face numai unele mustrri cu scopul de a
ndrepta pe cei pctosi. Predica lui ns are un efect formidabil, cci se convertesc
3000 de suflete.
Datorit Duhului Sfnt, Apostolul Petru este dispus la orice sacrificiu. La fel au fost toti
sfintii, cci prezenta Duhului Sfnt se vdeste n roade. Predica Sfntului Petru a trezit
constiintele si a trezit credinta puternic (ce se naste din pocint). n fond nu este o
predic, ci o mrturie pentru Domnul Iisus Hristos.
De 2000 de ani n lume se dezbate procesul deschis de satana mpotriva
Mntuitorului Iisus. Stpnitorul acestei lumi (Ioan 12, 31) nu vrea s se lipseasc de
supusii si.
De 2000 de ani Biserica este prigonit pe pmnt, adeseori chiar de cei dinluntrul ei.
Fiecare generatie si fiecare membru al Bisericii trebuie s depun mrturie n acest
proces care depseste orice timp si orice spatiu. Pe cei care l mrturisesc pe Hristos,
Domnul Iisus i va recunoaste n fata Tatlui Su.
La captul acestui proces se va nvedera tuturor cum L-am cunoscut pe Domnul si ct
de mult am simtit puterea Duhului Sfnt n viata noastr, ct de mult ne-am cit de
pcate, ct de mult Duhul Sfnt a strpuns inimile noastre. Asadar, ne sunt de
neaprat trebuint pocinta, spovedania si apoi - ca rezultat - viata nou n aceast
lume, viat trit n Dumnezeu.
Adevrul c Dumnezeu exist, c Dumnezeu este Iubire, nu trebuie mrturisit prin
tomuri de predici, ci prin viata celor care cred. Credinta este viat.
Nu de ru s ne plngem, ci de lipsa binelui. Lipsesc martorii lui Hristos n lume!
Lipseste Duhul Sfnt n viata noastr. Nu bomba atomic trebuie s ne nspimnte,
ci bomba mniei lui Dumnezeu care apare pentru pcatele noastre grele si pentru
lipsa noastr de pocint!
S ne ntoarcem la viata n Dumnezeu, ceea ce depinde numai de noi. S chemm
Duhul Sfnt n toate mprejurrile, n orice gnd sau fapt, si atunci cnd El va fi
prezent n viata noastr vom merita s ne chemm crestini.
1958, nainte de arestare

SCHIMBAREA
Mai poate fi schimbat societatea? - Treptele rugciunii inimii
Ne puteti spune un cuvnt de folos?
- Sunteti lacomi s strngeti de la mine ceva foarte pretios, dar eu - asa cum sunt
acum, bolnav - sunt mai putin darnic cu asemenea sfaturi. V arunc cte o vorb,
cte un ndemn care nu sunt att pretioase, dar fceti-le mcar pe acestea.
S v rugati! S nu rmneti fr rugciune! Dumnezeu este prezent n fiecare clip,
la ndemna noastr, e prezent pretutindeni. Oricnd, n orice zi, mcar ct de putin,
rugati-v cu mare atentie, nu asa, cu superficialitate. Rugati-v de pild cu un Tatl
nostru, spus ncet, concentrat, mcar o dat, de dou ori pe zi.
Chiar dac sunteti studenti si aveti de nvtat, este totusi bine s fiti activi, s faceti
ceva pentru aproapele vostru. Ne putem mntui si ne putem valorifica numai prin
ceea ce lucrm pentru cel de lng noi. n fiecare zi este bine s facem mcar o fapt
de milostenie.
Sfntul Ierarh Mucenic Antim Ivireanul,
icoan pe lemn de la Sfnta Mnstire Antim (1991-1992)
Uitati-v la Sfntul Antim Ivireanul care luda foarte mult fapta bun; desi era un
strin pentru noi, a fcut multe lucruri bune n cei peste douzeci si cinci de ani ct a
trit n Tara Romneasc.
Pe lng alte ndatoriri pe care le mpliniti, nu uitati s cercetati si bolnavii; ajutati-i
cum si ct puteti. Un bolnav are nevoie ntotdeauna de un ban sau de un
medicament.
n concluzie, s ncercm s facem n fiecare zi o fapt bun, ct de mic. Mntuitorul
ne spune c si pentru un pahar de ap pe care l-am dat unui nsetat, nu ne vom
pierde plata.
Mai poate fi schimbat societatea?
- Dup 1990 pn astzi cum vi se pare c a evoluat la romni raportul dintre situatia
material si starea spiritual?
- Omul progreseaz din punctul de vedere al credintei atunci cnd este mai
strmtorat material.
Dup Revolutie foarte multi au sperat c o s fie mult mai bine, cel putin din punct de
vedere material. ns, n general, cei care au avut posibilitti s-au mbogtit n
continuare, iar cei care au fost mai putin smecheri si poate mai cinstiti au rmas n
starea lor de mai nainte si au continuat s fie sraci mai departe.
Unii sraci s-au apropiat de Dumnezeu, altii njur si blestem pe cei bogati.

Observm cu totii c exist mai mult libertate exterioar dect n comunism; dar din
pcate exist si chemrile sectante care vin tot de la cei bogati si care i nenorocesc,
le stric credinta crestinilor nostri.
Dup 1990 era de asteptat s fie o ntoarcere la credint, la o viat bun, armonioas
si, dimpotriv, vedem c este un fel de viat amar. Unii huzuresc, nu au ce face cu
banii, iar altii, sracii, aproape c mor de foame. Vin la poart aici si cer o pine.
Aceast cerseal nu este normal pentru c tara este bogat, pmntul produce ca si
pn acum, numai c gospodarii nu sunt cinstiti. Cei care au parte de avere nu sunt
mai deschisi, mai darnici, mai credinciosi cu adevrat.
n privinta aceasta, Mntuitorul, Care este Stpnul universului si este prezent n
viata noastr, a fiecruia, coboar pn acolo nct apare n persoana unui srac si ti
cere s-L ajuti. Iar tu, dac-l vezi mai tnr, i strigi: ''La munc!''; nu-ti dai seama c
de fapt nu L-ai ajutat pe Hristos. Sunt oameni care termin totul si nu mai au ce s
mnnce. Este foarte greu de rezistat n asemenea conditii, mai ales cnd trebuie s
aib grij si de niste copii. Atunci, dac noi i ajutm, ei ne rmn recunosctori si ne
ajut apoi chiar ei cnd devin mai avuti; si astfel viata merge normal.
Este bine ca cel srac s se spovedeasc cu maxim sinceritate si s ierte din inim
pe toti cei cu care este n suprare, de multe ori din cauza unor simple mofturi (sau
mcar s se roage zilnic pentru ei); iar dac el nu crteste si nu se revolt mpotriva
celor care au si nu vor s-i dea, la timpul critic, cnd nu mai poate cu adevrat, este
ajutat de Dumnezeu. Dac n loc s se roage lui Dumnezeu, el njur si blestem pe
cei care au, atunci pe lng srcia material, o are si pe cea duhovniceasc si este
pierdut si el pentru Dumnezeu. Nu toti sracii se mntuiesc, ci doar cei care au
buntate, care au o trire duhovniceasc.
Exist de asemenea milionari si miliardari. Acestia trebuie s fie constienti de faptul
c, dac nu sunt milostivi n aceast viat, se vor duce acolo unde nu vor avea nimic.
Iar cei care nu au nimic aici, dar respect rnduiala crestin, vor avea dincolo totul.
Dac eu strng bani si nu-i dau la nimeni, asta arat c triesc ntr-o minciun
continu. Cnd ns l ajut pe aproapele meu s duc o viat decent, ne putem
mntui mai usor cu totii.
- Printe, unii ne spun c, ntruct suntem o asociatie studenteasc, trebuie s luptm
pentru schimbarea societtii. Ce s le rspundem?
- V sftuiesc s nu luati niciodat n serios asemenea ndemnuri: c voi, tinerii din
ASCOR, sunteti chemati s schimbati societatea. O s fiti desfiintati cu totul. Trebuie
doar ca noi s ne facem niste crestini buni, niste oameni sociabili. Declamatori si
organizatori de parad sunt sectantii.
Este foarte greu acum s schimbi societatea. Ea merge nainte pe drumul pe care a
apucat-o. Ceea ce putem face astzi este s ne schimbm pe noi nsine si s devenim
o lumin pentru cei din jur, fie c suntem acas, fie c suntem la serviciu.
Apoi gnditi-v si la faptul c exista securitate chiar pe vremea Mntuitorului, ca si
astzi. Si atunci - ca si acum - erau unii care notau fiecare cuvnt pe care l spunea

Domnul Iisus Hristos pentru ca s-L poat prinde cu ceva. Iar bietii credinciosi - ca n
toate vremurile ce au urmat pn acum - alergau dup Cuvntul lui Dumnezeu, dup
Adevr...
Asa nct ASCOR-ul s-si propun s fie n pace cu Dumnezeu, iar fiecare membru din
asociatie s fie un fiu al lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile plcute cu adevrat lui
Dumnezeu. Pentru asta S-a ntrupat Fiul Cel Vesnic, pentru asta a murit pe cruce, ca
s ne apropie, s ne mpace cu Dumnezeu.
Foarte important pentru voi este s nu v mndriti. Dac v trufiti, nu aveti nici un
spor duhovnicesc. Fiti cuviinciosi, fiti modesti. Nu te mndri, pentru c tot ceea ce
avem noi ne este dat ori de la Dumnezeu, ori de la profesorii nostri, ori de la oamenii
mai vechi dect noi. Totul ne este dat.
Eu v urez ca Dumnezeu s v ajute s sporiti n tot ceea ce este bun si valoros si s
terminati examenele si studiile universitare n care sunteti angajati. Cnd le veti
termina s v spuneti cuvintele pe care i le spunea un tat fiului su ce tocmai luase
bacalaureatul: <Dragul meu, abia de acum ncep studiile tale>. Si eu am urmat dou
facultti: pictura si teologia. Iar dup ce le-am terminat am nvtat n continuare.
nct... v urez s nvtati bine, fiindc lumea pune pret pe un licentiat, pe un
crturar.
Stiti c Sfntul Pavel spune c n mprtia lui Dumnezeu nu intr nimic necurat. De
aceea este bine s pstrati aceast sfintenie a vietii. S spui adevrul! Dumnezeu
este Adevr!
S cutati deci apropierea de Dumnezeu si de voi nsiv, si de cinstea sufleteasc.
Pstrati aceast sinceritate n inim, curtia aceasta, cinstea fat de ceilalti, c
mincinosi avem destui. S fiti curati! Dumnezeu s v dea sntate!
- Un tnr care a lucrat mai multi ani n mass-media spunea c, pe zi ce trece,
televizorul devine cel mai mare dusman vzut al vietii spirituale a omului. Cum vi se
pare aceast afirmatie?
- Foarte adevrat! Din ceea ce aud si eu n special de la tineri, cred c afirmatia este
foarte adevrat. Acestia mi povestesc despre dezgustul, despre golul pe care l las
n sufletul lor televizorul. Si nu este vorba numai de acest gol, ci de niste spurcciuni
care ptrund n mintile lor. Mai ales sunt unele programe de dup miezul noptii care
pur si simplu i pervertesc pe tineri, i mnjesc, i spurc!
Eu nu am televizor, dar aud si eu cum se plnge lumea. De aceea nici n-am vrut s-mi
cumpr. Odat cineva mi-a druit un televizor, ns l-am refuzat. Televizorul ti ia
ochii, e un fel de a te orbi, iar apoi ti transmite niste lucruri care te spurc. Apoi
televizorul ti fur timpul n care ai putea s citesti o carte, s te rogi, s meditezi, s
te odihnesti. Dar tu, dac te concentrezi s fii atent la emisiune ca s nu scapi ceva si
s pierzi legtura cu restul filmului, atunci televizorul ajunge n cele din urm s te
prelucreze n asa fel nct iesi pgubit sufleteste.
Treptele rugciunii inimii

- Lucrarea specific a ASCOR-ului este propovduirea credintei n mediul studentesc.

Ce sfaturi ne puteti da, ca s putem ndeplini ct mai bine aceast misiune?
- Accentul trebuie pus pe rugciune, avnd constiinta faptului c nu noi facem o
lucrare pozitiv, ci Dumnezeu nsusi.
- Printe staret, eu sunt student la Teologie. Aici ni se predau multe lucruri, ns este
greu s cuprinzi totul. Ce ar trebui s punem pe primul plan?
- Concentrati-v n primul rnd asupra Sfintei Scripturi. Aici este principalul izvor al
nvtturii lui Dumnezeu.
- Ce sfaturi doriti s le dati profesorilor si studentilor din faculttile de teologie?
- Nu pot s le dau sfaturi acestor profesori ntruct ei sunt mai pregtiti dect mine.
Cum s-i sftuiesc eu pe doctorii n teologie? Eu nu sunt doctor. Ei cunosc deja aceste
sfaturi pe care le-as putea da eu. nct s fac ei nsisi ceea ce stiu c cere Domnul
Iisus Hristos de la dnsii.
Eu o s amintesc doar de aceast virtute a dragostei. Mntuitorul ne-a nvtat s ne
iubim ntre noi, s iubim adevrul si pe Dumnezeu.
Apoi accentul trebuie ntotdeauna pus pe fapt. Domnul Iisus Hristos spune: ''Cel ce
va face si va nvta, acesta mare se va chema n mprtia Cerurilor'' (Matei 5, 19).
Profesorii i nvat pe tinerii care intr n scolile teologice s duc o viat crestin. Iar
viata crestin este o viat dumnezeiasc. Crestinismul s-a impus prin practica vietii,
nu prin abstractiuni. Aceasta lipsea n lumea pgn. Crestinismul a adus modelul
sfinteniei dup chipul lui Dumnezeu.
Toti acesti profesori stiu mai bine dect mine ce nseamn sfintenia, ce nseamn o
viat trit n sfintenie...
- De unde si d seama un credincios c n el este harul dumnezeiesc si c nu este o
nselciune?
- si d seama dup acea liniste interioar pe care o are cel n care se slsluieste
harul dumnezeiesc. Omul care nu are har n primul rnd este frmntat, nu are pace,
orice ar spune, nu are pace. Lumea de astzi este rzboit, este tulburat din cauza
patimilor si de aceea avem cu totii nevoie de aceast pace - pacea luntric; ea se
poate obtine atunci cnd cerem ajutorul lui Dumnezeu si cnd facem eforturi pentru a
birui ndemnurile la pcat.
- La ce se refer Mntuitorul atunci cnd spune: ''Foc am venit s aduc pe pmnt si
ct as vrea s fie aprins!''?
- Acest foc este rvna pentru Dumnezeu. Mntuitorul doreste ca toti s avem o rvn
puternic pentru cele dumnezeiesti, asa cum aveau crestinii primelor veacuri.
- Care sunt treptele rugciunii inimii?

- Prima treapt este rugciunea fcut cu buzele. O spunem (atunci cnd suntem
singuri), asa cum vorbim, simplu sau n ritmul unei respiratii prelungite.
Treapta a doua este rugciunea mental. Adic o rostim nu numai cu buzele, ci si cu
mintea. Cu mult atentie, n primul rnd. Aici intervine lupta noastr cu mintea. Cnd
vezi c mintea ti-a alunecat n alt parte, nu te lasi. Te umilesti si te lupti s te rogi cu
mult luare-aminte. Ne mustrm pe noi nsine, cci desi ne aflm n fata lui
Dumnezeu, gndurile noastre sunt spurcate sau mintea noastr este departe de El. Si
ne silim pe noi nsine, pn cnd mintea se umileste si se ndreapt, curat, ctre
Dumnezeu.
Mai ales s-I cerem Mntuitorului s ne scape El de bntuiala vrjmasului diavol care
vine asupra noastr n timpul rugciunii. Dac mintea umbl pe la birou n timp ce te
rogi sau se ceart cu dusmanii, te ostenesti n zadar; mintea nu se poate hrni atunci
cu Duhul Sfnt.
Iar vrjmasul asa face: tocmai n timpul rugciunii te bntuie cu gnduri necurate si
imagini care ti spurc inima si mintea si ti spurc astfel rugciunea. Sau ti trimite
altfel de gnduri: <ai de splat cmsi>, <ai uitat s uzi florile> si cte si mai cte.
Dar dac te silesti pe tine si strigi cu mare dor ctre Dumnezeu, atunci slbesc sau
chiar se sting aceste puteri ale ntunericului; si atunci ne putem ruga cu mintea
curat, adic toat luarea-aminte a noastr se ndreapt ctre Dumnezeu.
Treapta a treia este rugciunea inimii. Mintea si inima se unesc laolalt si atentia
noastr este concentrat nluntrul inimii. Acolo se svrseste rugciunea. Mintea
coboar n inim si acolo, n adncul inimii, ncepe s se roage. Este ceea ce spune
psalmistul: <Dintru adncuri am strigat ctre Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul
meu>. La aceast treapt rugciunea noastr tsneste dintru adncul inimii. Nu este
vorba de inima aceasta carnal, ci de inima duhovniceasc, centrul fiintei omenesti,
care este detectat de Sfintii Printi putin mai sus - cu dou degete - de snul stng.
Cnd se uneste mintea cu inima duhovniceasc, abia atunci devenim integri, fiinte
curate. Pentru c noi, de obicei, una gndim si alta spunem... De cte ori nu ne-am
surprins pe noi nsine n aceast stare de falsitate profund. Spui cuiva <te iert>, dar
n-ai vindecat rana dinluntrul tu, n-ai sters vina lui din inima ta, ti aduci mereu
aminte de ea. Nu ne putem pune de acord cu noi nsine. Rugciunea lui Iisus este
singura rugciune care are acest dar, aceast putere de a uni cele dou centre ale
fiintei noastre ntr-unul singur, fcndu-ne oameni integri, duhovnicesti.
Celor care practic rugciunea inimii li se ntmpl adeseori, trezindu-se din somn, s
simt cum rugciunea se rosteste singur nluntrul lor, asa cum auzim btile inimii,
fr controlul sau comanda noastr. La fel se svrseste aceast rugciune nencetat
cnd mintea coboar n inim... Si se produce acolo o mare bucurie, o nval de
lumin duhovniceasc si se trezec crestinii cntnd Sfinte Dumnezeule sau
Aprtoare Doamn si ncep s se nasc n ei gnduri frumoase, gnduri cu adevrat
dumnezeiesti si simt pe deplin harul care se revars n ei. Iar pe ultima treapt a
rugciunii, aceast stare este nsotit de vederea luminii dumnezeiesti.
Roadele acestei rugciuni sunt de necrezut. Dar aceste lucruri cu adevrat
dumnezeiesti rmn ca un ideal, ca o zare foarte ndeprtat. Noi, pentru nceput, s

chemm simplu numele lui Iisus, rostind de multe ori aceast rugciune, cu mult
atentie asupra fiecrui cuvnt. Este foarte folositor s avem constiinta c invocm pe
Cineva, c ne adresm Cuiva. Este bine s ne dm seama c suntem slbnogi si
neajutorati, iar acest ''miluieste-m'' cuprinde ntr-un singur cuvnt toate rugciunile
Bisericii si tot strigtul nostru dup Dumnezeu. S ncepem simplu, rostind aceste
cuvinte peste tot, oriunde ne aflm, dar cu foarte mult atentie. Si, n acelasi timp, cu
grij s lepdm de la noi toate patimile si gndurile cele spurcate.
Si ncet-ncet, pe msura umilintei noastre, se lumineaz acest luntru al nostru si
simtim c nu suntem singuri, simtim c este Cineva cu noi n fiecare clip si ne poart
de grij. Totodat creste rvna noastr pentru cele sfinte (fat de care n mod
obisnuit suntem foarte ndrtnici si nepstori). Poate ati observat si dumneavoastr
c seara, cnd vrei s te rogi, adormi cu capul pe ceaslov - din oboseal sau din
plictiseal; dac ns ar trebui s faci ceva care ti place (n afar de rugciune), ai
putea s veghezi usor toat noaptea...
Printii Bisericii ne spun c atunci cnd rugciunea se lipeste de noi (cu ajutorul lui
Dumnezeu si prin chemarea numelui lui Iisus), atunci lsm toate celelalte si este o
adevrat bucurie numai gndul la rugciune. Parc ne mistuie dorul de rugciune.
Simtim ca un glas, ca o mustrare nluntrul nostru; e ceva care ne ndeamn mereu:
Nu te rogi? Roag-te! nssi rugciunea ne nvat s ne rugm si mai apoi ea se
rosteste singur n inima noastr, chiar noaptea. Dar, pentru ca s ajungem la aceste
roade, trebuie mult strdanie, mult struint, mult rbdare si mai ales mult
smerenie. Si ncet-ncet, cu mila lui Dumnezeu, rugciunea ncepe s curg n noi.
La nceput e greu, mintea fuge peste tot, dar ne ajut harul lui Dumnezeu. Asa spun
Sfintii Printi: <D-i pe Doamne Iisuse acestei minti nestatornice>. Rugciunea inimii
este o adevrat hran duhovniceasc. Uneori este scurtat la dou cuvinte: <Iisuse,
miluieste-m!> Din rugciunea lui Iisus a izvort acest <Doamne, miluieste> cu care
ne rugm de obicei la slujbe; din aceast chemare a numelui Domnului, cel plin de
putere...
Rugciunea mintii ne ajut foarte mult s ne curtim pe dinuntru, s nsmntm n
noi dragostea pentru ceea ce este cu adevrat frumos si nlttor n viat, nu pentru
lucrurile acestea mrunte, n care ne ncurcm cu atta nechibzuint.
De aceea, dimineata, dac n-ai avut timp s te rogi cu rgaz n fata icoanei, spune
mcar pe strad, pe drumul pe care mergi, spune <Doamne Iisuse> n taina inimii
tale. Pentru c mintea noastr, oricum, nu st degeaba. Se ceart, amenint... Asa c
mai bine s chemm numele Domnului, care ne poate ocroti si sfinti cu adevrat.
Mntuitorul spune: <Cereti si vi se va da>. Prin toate faptele bune putem cstiga
dragostea pentru Dumnezeu, dar prin nici una ca prin rugciune. De aceea trebuie
spus ct mai des si cu ct mai mult atentie.
De altfel este si o mare jignire, o adevrat blasfemie adus lui Dumnezeu, aceast
lips a atentiei atunci cnd stm n fata Lui. Dumnezeu este foarte bun si foarte atent
cu viata fiecruia dintre noi. Dac nici firul de pr si nici gza cea mai nensemnat nu
sunt trecute cu vederea n ochii Lui, cu att mai mult se ndreapt aceast atentie a
lui Dumnezeu spre fiinta omeneasc. Numai noi suntem absenti de la aceast
ntlnire cu El. De aceea Dumnezeu asteapt de la noi nu o rugciune formal, ci o

rugciune constient, vie. S ai constiinta aceasta c l chemi pe Dumnezeu n viata

ta si c El ti rspunde si te poate ajuta... Rugciunea atrage aceast ocrotire din
partea lui Dumnezeu asupra ta si cu att mai mult se ntmpl acest lucru atunci
cnd spui rugciunea inimii.
Exist si acea rugciune numit mai mult vedere duhovniceasc sau rugciune
contemplativ; cnd crestinul ajunge la aceast treapt, el este ptruns de Duhul
Sfnt si vede si ntelege niste lucruri care l umplu de uimire, acea uimire de care
vorbeste Sfntul Pavel: <Si-l stiu pe un astfel de om - fie n trup, fie n afar de trup,
nu stiu, Dumnezeu stie - c a fost rpit n Rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu
se cuvine omului s le griasc> (II Cor. 12, 3-4).
Noi nu am ajuns pn acolo. S o lum ns de jos. S ncepem prin aceast lupt cu
gndurile care ne vin n timpul rugciunii si cu grijile vietii care ne ocup mintea zi si
noapte. S rpim ct mai multe clipe din timpul nostru si s le nchinm lui Dumnezeu
rugndu-ne. S ne tinem tari, cu toat energia, mpotriva vrjmasului care vrea s ne
fure aceast pictur de timp nchinat lui Dumnezeu. Si ncet-ncet, cu ajutorul
Bunului Dumnezeu, vom urca si noi spre rugciunea cea curat.
Decembrie 2001

Iubirea duhovniceasc
Pune n sufletul meu sporirea dragostei ctre Tine.
F-m s nteleg smerenia Ta, n care ai trit pe pmnt.
Exist o iubire duhovniceasc. Dup cum este o hran trupeasc si una
duhovniceasc, o butur dup trup si alta dup duh, asa exist o dragoste a crnii
care vine de la Satan si o alt dragoste a Duhului, la Dumnezeu avndu-si nceputul;
nimeni nu poate fi stpnit de amndou aceste iubiri. Dac esti iubitor al trupului,
dragostea Duhului nu o poti cuprinde.
Dac pe toate cele trupesti le-ai dispretuit - nu spun numai carnea si sngele, argintul
si averile, dar si pmntul nsusi si chiar cerul, pentru c toate acestea vor trece - si
dac de nici una din ele nu-i legat sufletul tu, dac nu esti robit de nici o iubire de
patimi, vei putea atunci si iubirea duhovniceasc s o ntelegi.
Sfntul Apostol Ioan, Teologul Iubirii
2. Cine se abtine de la vorbria desart si de la patimile de tot felul, de la plcerile
trectoare - nu din dispret fat de oameni si de viat, ci din focul unei prea mari iubiri
fat de Dumnezeu -, un asemenea om, dac nu fuge el dup oameni, fug acestia
dup el. Unde e flacra mare n suflet, acolo se adun oamenii s-si nclzeasc
sufletele lor reci.
3. Gnditi-v la ''Tatl nostru''. Dac esti certat cu cineva, chemarea acestui Tat
sfnt se preface n blestem: ''nu m ierta, Doamne, precum nici eu nu pot s iert''.
Contradictia dintre ceea ce spunem si ceea ce facem anuleaz rugciunile noastre.
Iertarea noastr de ctre Dumnezeu depinde de iertarea noastr fat de aproapele.
Aici nu e vorb goal, e nenorocire. Cine nu iart nu iubeste. Cine nu iart si cine nu-l
iubeste pe om nici pe Dumnezeu nu-L iubeste.

n viata de toate zilele ne ntepm unul pe altul, ne mhnim si fr ndoial ne

tulburm, ne rzvrtim. Vin aici, la noi, cei care au niste dusmani si ncep s se roage:
''s-i trsneasc Dumnezeu'', ''s-i fac praf si pulbere''... Uitm c avem de mplinit
niste porunci dumnezeiesti, c trebuie s ne rugm pentru dusmanii nostri.
Poate c cea mai mare virtute este iubirea de vrjmasi; sau mcar s te rogi pentru
ei, sau mcar s nu te rzbuni pe ei. Las-L pe Dumnezeu s fac dreptate. Nu
judeca, slug strin! ''A Mea este rzbunarea'' - zice Domnul. Este bine s fim
constienti c exist o pronie dumnezeiasc si c nimic nu se ntmpl n lumea
aceasta fr ca s nu stie Dumnezeu.
4. Cea mai important arm mpotriva rului care vine asupra noastr este smerita
cugetare. S-L rugm cu umilint pe Dumnezeu s potoleasc acest ru si s ne
acopere cu harul si iubirea Sa.
5. Fiecare are relatia lui personal cu Dumnezeu. Nu exist un sablon prin care s se
mntuiasc toti oamenii.
Este necesar s avem din cnd n cnd aceast ntoarcere ctre sine, pentru c toti
suntem n lips fat de ceea ce ar trebui s fim. S ne cim cu aceast constatare
sincer c suntem nevrednici. Iar Dumnezeu Care nu ne face procese - asa cum ne
fac oamenii -, ne va primi cu toat dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu este mai
presus de orice dragoste omeneasc. n orice stadiu de viat am fi, s ne cerem n
mod profund iertare, cu lacrimi, cu cint.
6. Niciodat nu suntem singuri, totdeauna suntem cu Dumnezeu. El este cu att mai
prezent n viata ta cu ct l chemi mai des.
Exist o rugciune pe care trebuie s o spun monahul, o rugciune de invocare a
numelui lui Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine pctosul. Aceast rugciune suntem datori - dup rnduial - s o spunem
mereu. Si ncet-ncet, aceast datorie se transform ntr-o chemare de dragoste.
Dac aceast rugciune e fcut struitor, mai mult timp, rezultatele ei sunt
deosebite. Se produce o cldur duhovniceasc n inima rugtorului, i sporeste
credinta si dragostea pentru Dumnezeu, pentru oameni si pentru ntreaga creatie.
Este ptruns de acest sentiment de trire n Dumnezeu. Asa cum trieste pestele n
ap, asa trieste monahul n Dumnezeu, n aceast atmosfer n care te simti deplin
n Dumnezeu.
M refer la monahii care vietuiesc dup rnduiala lui Dumnezeu. Cci si peste noi
npdesc tot felul de curente ale vietii pmntesti; practic nu suntem deloc fiinte
ceresti, desi am vrea s fim. Ne strduim ca prin chemarea lui Dumnezeu n viata
noastr s devenim fiinte nesingure. Dac reusim s-I facem loc lui Dumnezeu n noi,
cu att mai bine pentru noi, dar si pentru altii...
7. Sfintenia sau desvrsirea nu presupune numaidect semne si minuni, asa cum
suntem obisnuiti s credem. Nu toti sfintii au fcut minuni n viata aceasta.
Mntuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi ar trebui s-i pun pe gnduri:
''Multi mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit
si nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut? Si
atunci voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine

cei ce lucrati frdelegea'' (Matei 7, 22-23). Minuni care pot s uimeasc pe oameni
ajung s fac si vrjitorii, ajutati de puterile ntunericului; dar sfintenia nu pot s o
dobndeasc dect cei blnzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru
Dumnezeu si pentru aproapele lor.
8. Unii oameni se nasc cu o putere mai mare de a primi si a drui iubire. Altii primesc
darul dragostei dup ce se ostenesc mai mult timp pentru a duce o viat deplin n
Dumnezeu. Cci ascultarea si supunerea fat de Dumnezeu l ajut pe om s intre
ntru bucuria iubirii dumnezeiesti.
9. Iubirea de Mam a Sfintei Fecioare o ndeamn s sar imediat n ajutor acolo unde
este chemat si cinstit Prea Sfntul Nume al Fiului ei Cel Unul Nscut si acolo unde fiii
ei dup har - credinciosii rvnitori - o cinstesc si pe ea ca pe o adevrat Maic a
Domnului.
Asadar, cnd suntem tulburati de necazuri, bntuiti si arsi de patimi, s ne ndreptm
cu ncredere mai ales ctre Maica Domnului, care este si Mama noastr, a
pmntenilor, stiind c rugciunea mamei mult poate naintea Fiului ei. S ne rugm
cu umilint, zicnd ctre Dnsa asa:
Prea Sfnt Nsctoare de Dumnezeu, care ai adus pe pmnt Lumina ntregii zidiri,
lumineaz ntunericul mintii si al inimilor noastre, ca s ne cunoastem pcatele, s ne
cim pentru ele si ca s nu le mai svrsim.
Maica Domnului - simbolul Bisericii
Tu, care ai nscut cu trup pe mpratul pcii, sdeste n noi pacea Fiului tu si
goneste din sufletele noastre viforul patimilor.
Tu, care esti izvor nesecat de vindecri, tmduieste neputintele noastre si ne alin
durerile, c toate le poti cte le voiesti, ca o Maic a Celui Atotputernic. Amin.
10. Nu cunosc un cuvnt mai dulce, auzit din gura Domnului, dect acela pe care l
adreseaz poporului Su prin profetul Maleahi:
''Iubitu-v-am pe voi...''
Si n acelasi timp nu stiu un cuvnt mai aspru si mai nedrept, dect rspunsul acestui
popor:
''Cum ne-ai iubit Tu?...''
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov i scosese din robia Egiptului, i
adusese ntr-o tar bogat unde curgea miere si lapte, i cluzise prin profetii Si; iar
El rezuma toate acestea prin: ''Iubitu-v-am pe voi...''
11. Nu te msura cu cei mai slabi dintre oameni, ci mai degrab cu cei naintati n
iubire, adic n virtute.
12. Cununia este Taina Dragostei pentru c la temelia ei st Dumnezeu, Care este
dragoste. ntr-o csnicie adevrat exist mai ales iubirea jertfelnic, despre care
vorbeste Sfntul Apostol Pavel n imnul de la I Corinteni 13. Dragostea jertfelnic este
singura care nu se stinge dincolo de moarte.
Nu exist un obstacol ntre ascultare si dragoste n viata de familie. Dragostea
sfrm toate piedicile si atunci sotii se ascult unul pe altul si ascult unul de altul,
dar capul familiei rmne brbatul. Este bine ca cei doi tineri cstoriti s aib un

acelasi duhovnic la care s se mrturiseasc.

Si n viata de mnstire, atunci cnd exist iubire te deschizi si asculti, iar ceea ce
faci n ascultare este bine primit naintea lui Dumnezeu. Dac monahul simte c nu
are dragoste fat de staret sau n general fat de oameni, atunci trebuie s-L roage
pe Dumnezeu cu struint s-i druiasc smerenia si dragostea, asa cum fcea
Sfntul Siluan.

Clugrul n fata Dreptei Judecti

Suntem cu adevrat constienti de Ziua Judectii? - Cum apare clugrul n fata
Judectii Viitoare? - ''Acum este Judecata acestei lumi''
Nu fr un simtmnt de ngrijorare mi rostesc cuvntul din seara aceasta. Cu totii
cred c ne dm seama de puterea cu care ne angajeaz propriile cuvinte - rostite sau
scrise -, precum si de rspunderea ce o avem fat de ele. E att de adevrat lucrul
acesta, nct nsusi Cuvntul lui Dumnezeu, fcut trup, a tinut s-l arate cu
desvrsit limpezime, atunci cnd a zis: ''V spun c pentru orice cuvnt desert, pe
care-l vor rosti, oamenii vor da socoteal n Ziua Judectii. Cci din cuvintele tale vei fi
gsit drept, si din cuvintele tale vei fi osndit'' (Matei 12, 36-37).
Gndindu-ne numai la aceste spuse ale Mntuitorului, ntelegem ct de mult se
expune unei ndoite judecti - din partea lui Dumnezeu si a asculttorilor si - cel care
ndrzneste s vorbeasc despre ceea ce stie foarte bine c st deasupra oricror
cuvinte, adic despre Dreapta Judecat a Domnului nostru Iisus Hristos. n fata
Acestuia ne vom gsi la un moment dat fiecare dintre noi pentru a ne cstiga dreptul
la vesnicie, n functie si de felul cum am stiut s ne chivernisim propriile cuvinte n
cursul vietii pmntesti.
S realizm, asadar, cu ct atentie va fi judecat un cuvnt pe care l-am spus despre
Judecata Universal. Cu ce grij trebuie s ne apropiem de ntelesurile acestei
nfricosate clipe de tain, ce va pecetlui pentru totdeauna viata noastr si asa destul
de tainic! Unei evidente nevrednicii personale vine s i se adauge n acest caz si o
anumit dificultate n sine a subiectului anuntat.
A vorbi despre ''Clugrul n fata Dreptei Judecti'' nseamn mai putin a rezolva o
problem, ct mai ales a o formula just. Cci descoperirea deplin a adevratei
asezri sufletesti pe care a avut-o monahul fat de realitatea Judectii Viitoare nu se
va svrsi - obsteste - dect numai la sfrsitul acestui veac. Pn atunci simtirea
prezentei aievea, vii, a Zilei Judectii este pstrat doar ctorva alesi, numai acelor
uriasi ai Duhului, care - chiar n msurile acestui veac fiind - se nvrednicesc totusi s
vad mprtia lui Dumnezeu venind cu putere n taina inimii lor, celei mai dinluntru,
dup nssi fgduinta Domnului.
Oprindu-ne asadar asupra temei anuntate, putem deslusi trei idei esentiale. Mai nti
este firesc s zbovim o clip asupra ntelesului notiunii de Dreapta Judecat si a
rostului ei n viata noastr. n al doilea rnd va trebui s cercetm pozitia aparte pe
care o va avea clugrul n fata acestei supreme instante. n sfrsit, ntr-un al treilea

moment, vom ncerca s desprindem unele concluzii practice (valabile n conditiile

concrete ale vietii noastre de toate zilele), care ne descoper faptul c noi suntem
nc de pe acum ntr-o legtur efectiv - si de cele mai multe ori nebnuit - cu
Dreapta Judecat a lui Dumnezeu.
Suntem cu adevrat constienti de Ziua Judectii?
Ne gsim, prin urmare, n fata acestei prime ntrebri. Ce nteles si ce rost se cuvine
s deslusim pentru noi nsine n notiunea de Dreapt Judecat a lui Dumnezeu? Nu e
vorba s analizm aici nvttura dogmatic a Bisericii, ci - ntemeiati pe descoperirile
neclintite ale Scripturii si ale Sfintilor Printi - vom ncerca s limpezim functiunea pe
care trebuie s o aib pentru noi, fiinte tritoare nc nluntrul acestui veac, gndul
si realitatea Judectii Viitoare.
Trebuie s recunoastem nc de la nceput c rare sunt lucrurile care s se bucure
mai putin de atentia noastr serioas si treaz, dect gndul la Judecata ce va s fie.
S-a nrdcinat n deprinderile noastre de fpturi zmislite n pcat obisnuinta s ne
gndim aproape tot timpul la scopurile imediate ale vietii acesteia. Fiecare cutm s
ne ornduim existenta pe intervale mici dar sigure (credem noi) si pentru aceasta
luptm din toate puterile spre a dobndi niste mijloace de trai care devin ele nsele printr-o vinovat rsturnare de adevr - scopurile vietuirii noastre pe pmnt. n felul
acesta telurile mrunte ne leag de ele. Pe nesimtite ne plecm din ce n ce mai jos si
cdem - fr s ne dm seama - afar din viata autentic; uitm cu desvrsire c
pretul adevrat al vietii acesteia este dincolo de ea si nu nluntrul ei. ntr-o
asemenea situatie gndul sfrsitului se sterge din cugetarea noastr; cel mult dac
mai struie ca o amintire vag si neputincioas, cnd n realitate el este chemat s fie
una din prghiile principale ale nnoirii continue din noi nsine.
Cnd omul pierde din vedere finalitatea spre care se ndreapt vremelnica sa
petrecere n aceast lume, el si organizeaz o viat plat, cenusie, o viat doar cu
doar dou dimensiuni. El nu mai stie s priveasc spre nltimi sau spre adncuri, ci
se intereseaz doar de ceea ce este imediat n jurul su, ntocmai ca o vietate care se
misc doar pe lungime si pe ltime. Dar existenta duhovniceasc ne cere, dup
cuvntul Apostolului Pavel, s ntelegem ''mpreun cu toti sfintii care este lrgimea si
lungimea si nltimea si adncimea'' (Efeseni 3, 18).
Datorit faptului c exist un sfrsit al slsuirii noastre pe pmnt si o Judecat care
va msura, va cntri si va pretui pn si cele mai mici fapte petrecute n cursul vietii
de aici, ntreaga existent dobndeste ntelesuri nebnuit de adnci.
Pentru cel care-si lumineaz traiul cu gndul la piscurile Dreptei Judecti, lumea se
schimb la fat: ea nu mai este ntmpltoare, nu mai este supus nimicirii vesnice
sau bunului nostru plac, ci ntr-nsa se manifest intentiile si hotrrile lui Dumnezeu
ce se vor vdi la un timp anume. Cugetarea la Dreapta Judecat transform de pe
acum lumea ntr-un loc sfnt. Faptul c Stpnul ntregii zidiri ti va cere la un
moment dat socoteal de felul cum te-ai comportat n ea te oblig s te porti cu
atentie, s-ti dai si mai bine seama de valoarea lucrului minilor lui Dumnezeu.
Realitatea Judectii Viitoare devine astfel cel mai puternic temei pentru o just
apreciere, pentru o revalorificare a lumii n perspectiva dimensiunii eternittii.

Gndul la Judecata Universal rodeste n viata noastr si n alt chip. Pentru a ntelege
despre ce este vorba, s meditm asupra urmtorului fapt biblic: cderea omului s-a
produs sub pomul cunostintei binelui si rului, atunci cnd protoprintii nostri au uitat
c nu le este permis totul. Si astzi rdcina pcatului continu s stea pentru om n
acelasi gnd: nu cumva ne este permis totul? Nu cumva ne este ngduit orice? Chiar
dac legile omenesti din afar mi pun oarecare piedici, nu pot eu, oare, stiut numai
de mine nsumi, s fac ce-mi place?
Dac fiecare am zbovi cu sinceritate asupra vietii personale, ar trebui s
recunoastem c toate cderile noastre duhovnicesti vin din faptul c ne transformm
n propriii nostri judectori (si binenteles n niste judectori foarte ngduitori). Iat
ns c realitatea de netgduit a Judectii vine si ne spune: Nu, nu ne este permis
totul!
Exist limite pentru cele ngduite omului, limite puse nu din bunul plac al lui
Dumnezeu, ci ele exist chiar prin legile profunde ale vietii; trecnd peste acestea
devenim propriii nostri cli.
Faptul c vom trece printr-o Judecat Final ne ajut de pe acum s ntelegem c
omul e ncadrat ntr-o ordine, ntr-o rnduial, de pstrarea creia este rspunztor.
Eu sunt dator s m port cu cei din jurul meu nu dup voia mea, adesea rtcit
datorit pcatelor, ci dup o rnduial de peste noi ce m ocroteste deopotriv si pe
mine, si pe ei.
Dreapta Judecat devine astfel - pentru cel care i ntelege rostul - un adevrat temei
de comuniune social. n numele ei suntem chemati s realizm nc de pe acum o
nemincinoas mpreun-trire, o vietuire obsteasc ntr-un duh de dragoste si de
ngduint. Omenirea n ceasul Judectii va aprea ca un singur trup de obste si
atunci ni se va cere fiecruia socoteal de ceea ce am fcut cu fratele nostru, care
este un mdular al aceluiasi trup obstesc. De aceea, frica si cutremurul pe care n
mod firesc trebuie s le trezeasc n noi amintirea Judectii din urm nu sunt
nicidecum niste simtminte josnice si oarbe, ci ele se nasc, dimpotriv, din naltul
sentiment al responsabilittii fat de cei din jur si fat de mine nsumi.
Prin faptul c vom fi chemati s rspundem de noi nsine n fata lui Dumnezeu se
vdeste pentru mine ncredintarea c eu am o misiune de ndeplinit pe acest pmnt,
sunt rspunztor de mine nsumi, reprezint deci o valoare n ochii Domnului meu. De
aceea, trebuie s m port cu grij duhovniceasc nu numai fat de cei din jur, ci si
fat de mine nsumi (aceasta nsemnnd cu totul altceva dect egoismul).
n sfrsit, o alt mplinire de sine, prilejuit n acest veac de asteptarea trezvitoare a
Judectii Viitoare, este ndeprtarea credinciosului de la judectile dinainte de vreme,
adic de la clevetirea si osndirea aproapelui. De-abia la confruntarea final a lumii
cu Dumnezeu se va descoperi cu adevrat distinctia dintre bine si ru. Binele si rul
nu sunt cu adevrat limpede deosebite dect n ochii Celui Atoatestiutor; de aceea,
Lui singur I se cuvine s fac desprtirea absolut, definitiv, ntre ele, la sfrsitul
veacului. Cci numai Dumnezeu singur cunoaste planul de ansamblu si intentia ultim
a ntregii Sale Creatii.
Noi, fpturile Lui mrginite, trind o existent limitat, avnd posibilitti restrnse de
cunoastere, nu putem s ne dm seama de adevratele urmri si semnificatii ale

actelor semenilor nostri. Pentru aceasta, oricine judec pe aproapele su se substituie

lui Dumnezeu si se asaz singur sub osnda Judectii care este nemilostiv celor ce
judec. n virtutea marii ntrebri de la sfrsitul veacului, viata noastr se cere trit
n duhul osndirii de sine si nu de aproapele, singura cale prin care nu avem nimic de
pierdut, ci numai de cstigat.
Cum apare clugrul n fata Judectii Viitoare?
Am spus mai nainte c, stiut sau nestiut de noi, adevratul sens al lumii acesteia st
dincolo de ea, anume la captul su, n Ziua Judectii. Atunci va fi ceasul deplinelor si
surprinztoarelor descoperiri de noi nsine si de altii, n fata ntregii zidiri adunate
laolalt. Pn atunci nimeni dintre noi nu apare cu adevrat asa cum este: cci n
aceast viat putem nsela pe altii, ne putem nsela pe noi nsine, dar nu vom putea
nsela Dreapta Judecat a lui Dumnezeu. n fata ei fiecare dintre noi va sta conform
propriei asezri sufletesti pentru care s-a ostenit.
Care va fi deci pozitia specific a clugrului la Judecata din urm? Ce i se va cere si
ce va rspunde el atunci, deosebit de ceilalti semeni ai si? Cci ntr-adevr starea
monahului la acest prag al vesniciei va fi cu totul aparte fat de starea celorlalti
oameni.
Este ngduit pentru altii s se ndeletniceasc - desigur, n chip cuviincios - cu
treburile acestei lumi si s-si pregteasc, indirect, rspunsul la Dreapta Judecat si
dup felul cum si chivernisesc viata pmnteasc. De la clugr ns se asteapt ssi aseze constient si organizat ntreaga sa trire, sub lumina Judectii din urm.
Este firesc pentru credinciosii din lume ca s poarte grij de nftisrile si problemele
felurite pe care le pune aceast viat. Clugrului ns, ca unuia ce a murit lumii
acesteia, i este firesc s poarte grija, n primul rnd, de problemele vietii celeilalte si
s se fereasc de ispitele celei de aici. Altfel spus, n msura n care un vietuitor din
lume este dator s nu uite c trieste n ea si de aceea trebuie s se poarte
cuviincios, dup ntocmirile ei, n aceeasi msur un clugr este obligat s-si
aminteasc pururi c el este chemat s triasc (nc de pe acum) viata veacului
viitor, adic el are menirea s se poarte dup rnduielile acesteia. Aici st taina si
pretul de nespus al vietii clugresti.
Cinul monahicesc a fost lsat de Dumnezeu n mijlocul acestui veac ca o solie, o
nainte-vestire a mprtiei Ceresti ce va s fie. Asa au nteles si au trit Printii viata
clugreasc: ca o prghie de transformare a lumii dup chipul vietii nestriccioase
de dup Judecata Universal, astfel ca oamenii - dup chiar cuvntul Mntuitorului s nu vin la Judecat, ci s se mute din moarte la viat.
Adevratul monah trieste, se misc si respir mereu n vzduhul clipei celei
nfricosate a Dreptei Judecti si n acest fel - dup cuvntul Sfntului Isaac Sirul poate pune pe pmnt ''nceput mprtiei Cerurilor''. Gndul la nfricostoarea
Judecat i devine temeiul cel mai puternic al biruintei si al desvrsirii de sine.
''Biseric a harului - spune Sfntul Grigorie Teologul - este cel care s-a pierdut pe sine
n Dumnezeu si trieste cu grij de Judecata Lui.
Dar cum este cel care s-a pierdut n Dumnezeu? Si ce este grija de Judecat? Ce alta

dect s cauti pururi odihna Lui, s fii mereu cu grij si s te ntristezi n tot timpul
ntruct nu poti s ajungi la desvrsire din pricina neputintei firii tale?! Si astfel se
slsluieste Dumnezeu n suflet, cci l ai mereu prezent n tine prin aducereaaminte''.
Faptul c monahul realizeaz prin viata lui o anticipare, o nainte-svrsire a Dreptei
Judecti, are un neasemuit pret duhovnicesc pentru ntreaga umanitate. Monahismul
devine astfel centrul spiritual al lumii acesteia, dincolo de constiinta sau vrednicia
clugrilor. Acestia - ca unii ce triesc n lume, dar sunt nc de pe acum dincolo de
ea - pun n fata omenirii modelul bun de urmat al ntregii vietuiri crestinesti. Fr
ndoial, nu toti oamenii sunt chemati s devin clugri. Viata monahal druieste
ns tuturor celor din afara ei un criteriu, un semn vesnic si neclintit al desvrsirii
crestine. ''Cele trei lepdri - spune Sfntul Ioan Scrarul - sunt semnele de biruint
ale clugrilor si lumea nu le poate cuprinde pe acestea; cci dac le-ar cuprinde,
atunci n-ar mai fi nevoie de monahism si de fuga din lume''.
Trebuie subliniat si faptul c rspunderea cu care monahul va veni ncrcat n fata
Dreptei Judecti va fi nespus mai mare dect a oricrui alt om! Cel care nu avea pe
pmnt nimic deasupra lui care s-l depseasc - fiindc monahul este un nger n
trup - va trebui atunci s dea socoteal n fata Celui Atoatestiutor de felul cum si-a
chivernisit viata spre a fi un ndreptar pentru cei din jurul su. O sarcin urias apas
pe umerii monahului ce se nftiseaz naintea Neftarnicului Judector. Ne spune
Sfntul Ioan n ''Scara'': ''Lumini pentru monahi sunt ngerii, iar lumina pentru toti
oamenii este vietuirea monahal. De aceea, monahii s se nevoiasc s fie pild bun
ntru toate, fr s dea poticnire cuiva n ceva, nici prin fapte, nici prin cuvinte. Iar
dac lumina aceasta e ntuneric, apoi ntunericul acela - adic cele ce se petrec n
lume - cu att mai mult se ntunec''.
n fata Judectii de Apoi clugrul va descoperi un lucru poate nebnuit adesea n
aceast viat: desi lepdat de lume, desi iesit din ea - sau mai bine zis tocmai de
aceea -, el nu rmne rupt de soarta duhovniceasc a omenirii. Dimpotriv, am putea
spune c de-abia acum el intr mai adnc n viat si ntr-o legtur vie cu semenii si.
De grumajii celui mai umil dintre monahi, de felul cum ntelege si se strduieste s-si
poarte crucea rscumprtoare a fgduintelor lui, atrn mntuirea unei prti a
semenilor si. n fata Dreptei Judecti, clugrul si va da seama ct de apropiat
trebuia s fie viata lui de a Apostolilor si de a Mntuitorului, Care a purtat n chip
pilduitor jugul pcatelor omenirii. Este adevrat c nu poate fi pentru un om o
chemare mai grea dect clugria, dar nici nu exist o alt chemare mai nalt.
''Un monah neagonisitor - ne spune tot Sfntul Ioan Scrarul - este stpnul lumii care
a ncredintat lui Dumnezeu grija despre sine, iar prin credint i are robi
(duhovnicesti) pe toti''. Clugrul se leapd de grija lumii si de grija sa proprie, nu
printr-o tgduire a vietii, ci, dimpotriv, din dragoste fat de ea. El fuge nu de lume,
ci de lumesc, adic de aspectul pctos, corupt al creaturii, aspect care l mpiedic
s se apropie duhovniceste de ea. Deprtndu-se de lume si de sine nsusi (adic de
omul vechi), monahul rmne liber pentru slujirea lui Dumnezeu si a vicarului Su:
aproapele nostru (cci, ntr-un anume fel, aproapele nostru este loctiitorul permanent
al lui Dumnezeu pe pmnt).

n Ziua nfricosatei Judecti Fiul Omului va mprti neamul omenesc n dou cete,
dup cum a fost sau nu slujit cu dragoste ntr-unul din fratii si mai mici. Clugrul va
fi n chip deosebit chemat s dea socoteal att pentru cele trei jurminte pe care lea fcut, ct si pentru felul cum a ngrijit - prin fapt, rugciune si ntreaga sa viat de cei lipsiti duhovniceste ai lumii acesteia, sub chipul crora se ascundea nsusi
Hristos.
Pentru c el este un stpn duhovnicesc al vietii de aici, va fi ntrebat pentru a
rspunde dac a hrnit cu cuvntul lui Dumnezeu pe cel flmnd si dac a dat de
but din apa vietii (a darurilor Duhului Sfnt) celui nsetat. Va fi ntrebat dac a primit
cu dragoste pe cel strin de Hristos, dac a mbrcat cu puterea credintei pe cel gol
de ea, dac a cutat cu leacul iubirii de aproape pe cel bolnav sufleteste si dac a
cercetat cu rbdare si pogormnt pe cel aflat n temnita pcatului (Matei 25, 35-36).
n msura n care monahul va cuta cu seriozitate la propria sa mntuire, n aceeasi
msur va fi pus n situatia de a avea grij, ntr-un fel sau altul, de mntuirea
aproapelui.
Este ntr-adevr un lucru cutremurtor s fii chemat s rspunzi n fata lui Dumnezeu,
ca unul ce ai mbrtisat de bunvoie, total, cauza Lui si ai fgduit s ntemeiezi n
mijlocul lumii o vietuire dup chipul Su. A tri dup chipul lui Dumnezeu nseamn s
triesti n primul rnd pentru altul si nu pentru tine; nseamn s triesti pentru
lucrurile mari si serioase ale vietii, iar nu pentru cele neimportante, ct si pentru
ntelegerea celor vesnice si nestriccioase, iar nu pentru stpnirea celor pmntesti
si striccioase.
Pentru clugrul ce si-a ornduit ntreaga sa viat cu temere fat de Ziua Judectii, se
vor mplini aievea spusele Mntuitorului: ''Adevrat, adevrat zic vou: Cel ce ascult
cuvntul Meu si crede n Cel ce M-a trimis are viat vesnic si la Judecat nu va veni,
ci s-a mutat din moarte la viat'' (Ioan 5, 24).
Poate c nimeni nu este mai ntemeiat dect adevratul monah s nteleag frica
sfnt - nu oarb - ce trebuie s-o avem cu totii n fata realittii Judectii. Fptura
omeneasc e mai mult sau mai putin pregtit pentru o multime de nenorociri care
pot veni asupra ei. Cutremur, foc, revrsare de ape, boli, nvliri de popoare, diferite
alte necazuri sunt intrate de mult timp n gndirea umanittii si de aceea ni le putem
reprezenta cu destul usurint. Pentru cele ce vor fi la Dreapta Judecat, ca si pentru
strile sufletesti prin care vom trece atunci, nu putem ns avea cu adevrat
cunostint culegnd date din lumea de aici. Pentru aceasta viata monahal cere de la
cel care o mbrtiseaz s-si fac o ndeletnicire de cpetenie din crearea unei
sensibilitti, a unei putinte de a simti luntric - nc de pe acum - teama suprafireasc
ce ne va stpni atunci.
n istoria Bisericii au existat chipuri de clugri care si umpleau ntreaga lor viat cu
meditatii asupra Judectii, vdite si prin suspinurile: ''Ce-o s fie! Ce-o s fie!'';
acestea i fereau de pcat si i pstrau curati pentru ceasul din urm, care ntr-un fel
ajunsese pentru ei familiar.
Tocmai intimitatea lui cu Judecata din urm l face pe monahul rvnitor s-si dea
seama de gravitatea cumplit a acelei clipe si s-si simt sufletul mprtit ntre team

si bucurie, ntre duhovniceasc dezndjduire si ncredere, ntre cutremur si fericire.

n fata Dreptei Judecti, clugrul - fie el cel mai sfnt si cel mai iscusit - va aprea cu
fiinta sfsiat de aceste stri, ca rstignit pururi pe o cruce de gnd. Si poate c
acesta nu va fi cel mai mic temei al nvierii sale, biruitoare, la viata vesnic, de ctre
Cel care a frnt cu rstignirea Sa pe cruce, puterea mortii.
''Acum este Judecata acestei lumi''
Ajunsi aici, este momentul s ncercm ca s desprindem - din cele spuse pn acum
- unele ntelesuri ct mai apropiate de trirea noastr concret si s culegem astfel
eventuale ndemnuri valabile pentru viata practic n care ne gsim.
Un gnd care ne-a cluzit de la nceput a fost evidenta adevrului c noi suntem
nc de pe acum ntr-o legtur real si vie cu Judecata Final. Rmne numai s
devenim constienti de acest fapt. Desigur, n iconomia istoriei lumii Ziua Judectii de
Apoi are un rost deosebit, un rost unic, pe care nimic nu-l poate nlocui. ns aceasta
nu nseamn c pn atunci faptele noastre nu sunt mereu prezente naintea
divanului Dreptului si Vesnicului Judector, c nu sunt neprtinitor cntrite de El.
nsusi Cuvntul ntrupat al lui Dumnezeu face s rsune n urechile noastre pururea:
''Acum este Judecata acestei lumi; acum stpnitorul lumii acesteia va fi aruncat
afar'' (Ioan 12, 31).
n orice timp crestinul - si cu att mai mult clugrul - este dator s se simt cu
adevrat sub Judecata scruttoare si nemincinoas a Domnului su si s izgoneasc
din inima lui pe stpnitorul acestui veac. Iar la momentul Judectii de Obste vom
ntelege cu totii limpede c de fapt noi am stat mereu n fata tronului dumnezeirii
ascuns n adncul inimii noastre; iar atunci cnd am uitat acest lucru, ne-am osndit
singuri.
Devenind constienti de Ziua Judectii, ne facem vrednici de cuvntul att de frumos
al Sfintilor Printi: ''Nu te teme de moarte, cci iat Dumnezeu poate s te ridice mai
presus de ea''.
Dac toate cele care s-au spus pn aici nu ar fi de ajuns ca s ne pecetluiasc
cugetul nostru, nssi Biserica vine s ne aduc aminte de Dreapta Judecat, prin
rnduiala anului liturgic. Ne gsim n sptmna premergtoare marelui post. Intrm
ntr-un timp mai sfnt, mai duhovnicesc dect cel obisnuit. Aceast sptmn de
rscruce este cuprins ntre Duminica nfricosatei Judecti si Duminica Izgonirii lui
Adam din Rai.
Se ascunde fr ndoial n aceast rnduire un nteles duhovnicesc, asupra cruia se
cade s zbovim o clip. Judecata din urm va fi cea mai mare si ultima srbtoare
duhovniceasc a lumii noastre. Ea va fi cu adevrat si de-a dreptul praznicul lui
Dumnezeu, ziua Fiului Omului, cu care se va sfrsi istoria.
Dimpotriv, duminica ce vine pomeneste izgonirea lui Adam din Rai, prima zi a
omenirii de sub pcat, nceputul istoriei ce ne cuprinde nc. nti ni se pune nainte
sfrsitul lumii, pentru c st n firea vietii duhovnicesti s se ngrijeasc mai mult de
acest capt al vremilor, de unde ncepe odihna vesnic n Dumnezeu. Apoi ni se
aminteste nceputul nostru, pcatul si neascultarea ce ne-a izgonit din Rai, ca s ne
aducem aminte c cele pe care le vedem sunt trectoare si c rostul omului este s

rscumpere pcatul firii si s lupte pentru restabilirea zidirii n prima ei stare,

paradisiac.
ntre aceste dou stri duhovnicesti - pedeapsa izgonirii din Rai si nftisarea la
nfricostoarea Judecat - se desfsoar toat lupta pentru izbvirea noastr. Timpul
dintre ele ne-a fost dat ca s ne ridicm iarsi de unde am czut si s ne rentoarcem
n Dumnezeu, de unde ne-am desprins. Chezsia acestor adevruri este tocmai
nvierea Domnului, ce ne asteapt la captul Presimilor.
Vremea sfntului si marelui post ni se deschide astfel ca o suprafireasc prescurtare a
celor mai nalte ntelesuri si fapte duhovnicesti. Gndul la Judecata Viitoare ca si
semnificatia urmtoarelor duminici ale Triodului ne aduc aminte de singura cale a
mntuirii: de la cderea celui dinti Adam, printele omului, trebuie s ne ridicm la
nvierea Celui de-al doilea Adam, Hristos Dumnezeu, Fiul Omului.
Dac orice crestin este dator s urmeze Mntuitorului n toat viata lui, cu att mai
mult monahul - si mai cu seam n acest timp al Presimilor - e obligat s nteleag si
s ia asupr-si crucea mntuitoare a Domnului Iisus Hristos. Este obligat s nteleag
c ntreg sensul crestinismului si toat slujirea monahismului const n aceste trei
fapte: s iei asupra ta rul care este n lume, s mori cu acest ru prin desptimirea
de sine si s renviezi n curtie. Pentru toate aceste slujiri este cu deosebire prielnic
rstimpul de pocint si de cunoastere de sine al marelului post.
Toate nvtturile prezentate n seara aceasta - pe care cu nevrednicie le-am adunat
din scrierile Bisericii - sunt foarte greu de mplinit pentru noi, monahii vremurilor de
acum. S-I cerem ns cu umilint ajutorul Bunului Dumnezeu, iar El ne va ntri ca s
putem fi ct mai aproape de trirea acestor frumoase nvtminte si ca s ne putem
nsusi chemarea de foc - nfricosat si mntuitoare - cu care fiul tunetului pecetluieste
deopotriv Sfnta Scriptur si inimile noastre:
''Amin! Vino, Doamne Iisuse!''.
1946, conferint tinut la ntlnirile Rugului Aprins

Sapte ndemnuri pentru a gsi calea adevrului

Mai nti suntem datori a ne aminti pururea de Domnul Dumnezeu, ca s ne bucurm

de ndejdea n El, urmnd fericitului David care zicea despre sine: ''Adusu-mi-am
aminte de Dumnezeu si m-am cutre- murat'' (Psalmi 76, 3).
Al doilea lucru la care suntem chemati s meditm sunt patimile lui Hristos, pentru ca
si noi s suferim toate cu bunvoint pentru El. Este bine s ne gndim cu seriozitate
cum Fiul cel vesnic al lui Dumnezeu S-a cobort din nltimile ceresti, S-a ntrupat, iar
n cele din urm a fost nltat pe cruce n acest Trup Sfnt. Prin toate acestea ne-a
deschis cu pace mprtia de Sus. Si-a vrsat prea scump Sngele Su pe pmnt si
ne-a deschis prin aceast jertf cale spre Muntele lui Dumnezeu, spre a fi acolo
mpreun-locuitori cu ngerii.
Este foarte important de asemenea s avem o cugetare smerit si s ne recunoastem
propriile patimi. n acest fel vom dobndi ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne putea
ndrepta.
Cci, dup cuvntul Printilor Bisericii, ''cine si simte pcatele este mai bun dect

unul care, prin artarea sa, este de folos lumii ntregi. Si cine s-a nvrednicit s se
vad pe sine asa cum este, e mai bun dect unul care s-a nvrednicit s vad ngeri''.
n al patrulea rnd, este bine s cugetm la ceasul sfrsitului nostru, ca s fim
totdeauna pregtiti pentru el. Toat ntelepciunea omului st n gndul la moarte. De
aceast zi s-au cutremurat si se cutremur chiar si marii nvtati ai tuturor timpurilor.
Apoi, este folositor s avem tot timpul n fat Ziua Judectii. Atunci cerul si acest
pmnt vor trece si vor iesi mortii din morminte si toate faptele oamenilor se vor
nvedera. Toti vor sta la fel naintea judectii lui Hristos, ''cci nimic nu este acoperit
care s nu ias la iveal si nimic ascuns care s nu ajung cunoscut'' (Matei 10, 26).
Numai pcatele curtite mai nainte prin pocint si spovedanie le va acoperi Domnul
la aceast judecat.
Al saselea cuget pe care l gsim des exprimat n Sfnta Scriptur si n scrierile
Sfintilor Printi este teama de chinurile iadului. Despre acestea proorocul Isaia spune:
''viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge'' (Isaia 66, 24). Viermele este
constiinta celor ajunsi n iad, cci cei osnditi n acest loc vor cunoaste c sufer
asemenea chinuri pentru faptele lor.
n al saptelea rnd este bine s avem pururea n minte viata vesnic, ca s dorim a
ajunge acolo unde sfintii mostenesc bucuria ntru Hristos, fericirea de unde a fugit
suferinta si frica.
Cu aceste sapte cugetri sufletul celui drept se apr de diavol si cu ele poate s-l
nving pe vrjmasul mntuirii noastre. Necontenita amintire a acestora si mai ales
cugetarea la Dumnezeu ne fac s-L iubim mai mult dect toate. Iar prin ajutorul si
puterea Sa, dup veacul acesta, l vom putea iubi n veci cu ngerii, cu arhanghelii si
cu toti sfintii. Amin.

nvierea

ntr-un an, de Pasti, fiind n nchisoare am simtit bucuria nvierii si a rugciunii mai
profund dect n libertate.
La srbtoarea nvierii timpul parc se opreste si credinciosii au alte chipuri, sunt mai
luminosi. Atunci poti tri aproape deplin aceast nval a dragostei. Toat natura
este plin de harul nvierii. Dac suntem cu adevrat pregtiti pentru acest praznic al
praznicelor, firea noastr se deschide si simtim cum Dumnezeu este deschis total
ctre noi prin iubirea Sa.
''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale Crui urme se vd pe plaja
stelelor
La trmul lui Dumnezeu
A venit ntr-un grunte si acolo
ntre pustiul mic si pustiul apei sub

mslini
a fost rstignit.
Lumea nu are dect o singur justificare - nvierea!''
Fragment din nvierea, de Daniel Turcea

Prima grupare studenteasc crestin

(...) Gruparea studentilor crestini din Atena s-a fcut cunoscut nu numai n Atena si
Grecia, ci n tot Imperiul Roman. Faima lor se rspndise pretutindeni. Studentii care
veneau aici din toate prtile Imperiului vorbeau, mergnd n locurile lor natale, despre
activitatea gruprii.
Desigur, gruparea studentilor crestini s-a fcut att de cunoscut datorit lui Vasile si
Grigorie (este vorba de Sfntul Vasile cel Mare si Sfntul Grigorie de Nazianz n anii de
studentie din a doua jumtate a secolului al IV-lea - n.red.). Acestia i-au dat putere
spiritual si strlucire. Datorit celor doi, toti si-au ntors privirile asupra gruprii, unii
pentru a o admira - crestinii -, altii pentru a o invidia - pgnii.
Att de mult i-au impresionat Grigorie si Vasile pe profesorii si colegii lor, nct cei doi
au dobndit n lume o faim asemntoare celor mai vestiti profesori din Atena.
Constituirea gruprii studentilor crestini a avut efecte binefctoare asupra
membrilor acesteia. Tinerii studenti crestini ajunseser ntr-un oras care rmsese
centrul idolatriei. Nici un oras nu mai pstra att de puternic viata idolatr ca Atena.
Oriunde ar fi iesit cineva n Atena, se afla ntr-o pdure de statui ale zeilor si
demonilor. Orice grupare social ar fi cunoscut, ntlnea distractii si desftri
materiale.
Viata aceasta si gsea sprijinul si n profesorii pgni, care adeseori se aflau n
primele locuri la ritualurile pgne n temple sau n locuri deschise, chiar si pe
drumuri. Cu alte cuvinte, multi profesori erau initiati ai zeilor si ai religiilor pgne.
Viata social constituia iarsi, pentru studentii noi, o permanent provocare spre
libertinaj, spre o viat usoar. Studentii crestini ncercau s se opun atractiei
pgnismului si a imoralittii. Se ntruneau, discutau si naintau n cele duhovnicesti.
Pentru a evita modul de viat imoral, trebuia s cultive un alt mod de viat, plcut si
virtuos. (...)
Prietenia dintre Vasile si Grigorie era admirat de ntreaga comunitate academic
atenian. Drumurile lor erau dou: cel care conducea la putinele biserici crestine si
cel care ducea la scoal.
Stelianos Papadopoulos,
Vulturul rnit - Viata Sfntului Grigorie Teologul

Postfat

<S nu uitati, oameni buni, c am plecat cu sufletul curat si c am murit din prea
mult dragoste! S nu credeti cumva c
n-am stiut ce fac; toti am stiut! Si, cteodat, cnd clcati mai apsat, amintiti-v c
pmntul acesta se sprijin pe piepturile noastre.>
- sora martirului Dragos Mladinovici
(20 de ani, omort n decembrie 1989) ,
vorbind n numele lui n toamna anului 2001, ctiva tineri i-am fcut o vizit domnului academician Virgil
Cndea. Cu aceast ocazie i-am relatat despre intentia noastr de a edita o carte care
s reuneasc o bun parte din cuvintele de folos pe care printele arhimandrit Sofian
Boghiu le-a adresat tinerilor n cadrul ntlnirilor organizate de Asociatia Studentilor
Crestini Ortodocsi Romni (ASCOR). Domnul profesor ne-a sftuit atunci s adugm
la cuprinsul acestei scrieri si o mrturie referitoare la experienta pe care au acumulato n acest mediu misionar studentesc unii dintre membrii reprezentativi ai asociatiei.
Domnia sa a accentuat faptul c o astfel de mrturie nu trebuie s se piard, ea
putnd s devin - peste multi ani - foarte util. Printele Sofian, aflnd despre o
asemenea propunere, a ncuviintat s scriem o postfat care, plecnd de la
problemele cu care ne-am confruntat n ASCOR, s prezinte niste concluzii ct mai
practice pentru tinerii ce doresc s se apropie de Biseric.
V ntrebati, probabil, care este legtura dintre sfaturile printelui staret si
frmntrile ascor-istilor. Rspunsul este simplu: printele Sofian Boghiu a fost pn
n 1998 unul dintre cei mai importanti povtuitori duhovnicesti ai tinerilor din ASCOR
Bucuresti. n aceast postfat vom prezenta felul n care am ncercat s aplicm n
viata asociatiei ndemnurile printelui, precum si problemele de care ne-am lovit n
acest demers.
Putem spune c aceast carte ne prezint, poate, cel mai bine calea pe care au dorit
s se mentin tinerii din ASCOR, dup 1990.
n acea stare de har, de efervescent spiritual care predomina n societatea
romneasc imediat dup 1989, nzuiam cu totii s continum, ntr-un duh de
sinceritate si jertf, lucrarea nceput de tinerii martiri din decembrie. Fr sfatul
permanent al printelui Sofian, credem c nu am fi ncercat s ne asumm - la nivelul
nostru, studentesc - aceast linie de echilibru si deschidere duhovniceasc, ce mbin
armonios credinta practic cu aprofundarea nvtturii bisericesti, fapta cu
rugciunea si care si are originea n <veacul de aur al ortodoxiei romnesti>, cum
numea Nichifor Crainic epoca Sfntului Paisie Velicikovski.
Ca un fir nentrerupt, influenta paisian a ajuns la mnstirea Optina din Rusia, iar de
aici s-a rentors pe pmntul romnesc prin ieromonahul Ioan Kulghin, duhovnicul
att de iubit al printelui Sofian. n acest fel ne-am mprtsit si noi, dup putint, din
duhul care a nsufletit rennoirea isihast romneasc din secolul al XVIII-lea. Abia
mult mai trziu ns aveam s constientizm importanta acestei filiatii duhovnicesti.
Filocalia n mediul studentesc

Una dintre problemele foarte importante care s-au pus n ASCOR, ncepnd cu 1994 cnd au avut loc primele ntlniri la nivel national -, a fost cum s-ar putea sintetiza cel
mai bine orientarea spiritual pe care trebuie s o aib studentii crestini care doresc
s fac misiune n cadrul acestei organizatii. Dup multe discutii, am czut cu totii de
acord s nscriem n statut ceea ce am considerat a fi mesajul cel mai actual si mai
necesar al generatiei noastre: scopul asociatiei este promovarea n mediul universitar
a credintei ortodoxe, n duhul filocalic redescoperit de printele profesor Dumitru
Stniloae.
S-a nteles atunci c ncercarea de a ne asuma nvttura Bisericii, avnd ca model
viata si scrierile Printilor filocalici, este calea renasterii duhovnicesti a neamului
romnesc.
Aceast ncercare de a merge pe calea filocalic, legturile statornice cu marii
duhovnici, precum si lucrarea mrturisitoare (fr nici un interes personal) a celor
care s-au implicat cu dragoste si hotrre n asociatie, toate acestea au fcut ca
ASCOR-ul s rmn - prin purtarea de grij a lui Dumnezeu - o prezent vie, cu un
mesaj aparte pentru studentii din mai multe centre universitare.
Cum s-a oglindit orientarea filocalic n viata luntric a organizatiei?
Este foarte greu s descrii starea de har, comuniunea si vioiciunea spiritual pe care
au simtit-o n ASCOR multi dintre cei care au avut rbdarea si puterea s se implice
ctiva ani cu seriozitate n activittile asociatiei. Simteai n permanent ajutorul lui
Dumnezeu dac druiai totul. Simteai firescul, bucuria si frumusetea nebnuit a
relatiilor personale. Simteai c te-ai implicat ntr-o experient spiritual (putin cam
neobisnuit pentru unii colegi de generatie) n care se mpletesc armonios
sinceritatea tinerilor cu ndrumrile duhovnicilor si n care esti foarte liber fiind n
ascultare.
O sans cu totul deosebit pentru membrii organizatiei a fost (si este) faptul c n
ASCOR se ntlneau tineri de la toate faculttile, care erau preocupati de problemele
credintei. Schimburile de experient aprute cu aceste ocazii, dialogurile,
mrturisirea propriilor frmntri, toate alctuiau un univers dinamic din care ieseai
foarte mbogtit.
Calea filocalic s-a concretizat pentru noi si n concluziile directe privitoare la viata
sufleteasc la care ajungeam n urma misiunii practice fcute cu binecuvntare. Vom
da un singur exemplu: din experient am observat c biruinta cea mai grea (dar si
cea mai folositoare) a credinciosului este aceea de a recunoaste - n primul rnd n
fata lui Dumnezeu si a propriei constiinte - c a gresit. Acest lucru este afirmat de
ctre Printii Patericului atunci cnd ne arat c cea mai sigur cale a mntuirii
pentru tot omul este ''a se prihni si a se defima pe sine totdeauna''.
n mod inerent, drumul cutrilor ascor-iste a fost presrat si cu greseli, deziluzii,
cderi si ispite. Chiar si din acestea ns puteai s iesi ntremat sufleteste, dac ti
asumai deficientele, dac renuntai la propriul tu orgoliu si te lsai purtat de mna lui
Dumnezeu. Atunci realizai c fr astfel de ncercri nu se poate ajunge pe calea
Adevrului si a vietii vesnice.

Pentru cei din exterior ASCOR-ul putea prea o poezie, ns cnd ncepeai s ptrunzi
n frmntrile cotidiene ale organizatiei, ti ddeai seama c era vorba de o lucrare
misionar care se ndeplinea foarte greu, cu multe sacrificii. Realizai c numai cernd
struitor si permanent ajutorul lui Dumnezeu, puteai merge mai departe.
Prin iconomie dumnezeiasc, prindeai putere vzndu-i pe tinerii care mrturiseau c
pelerinajele noastre, colindele n spitale sau conferintele de la <Serile filocalice> i-au
ajutat s descopere senintatea vietii crestine si s scape de anumite patimi.
Ne ntlneam uneori cu fosti studenti pe care nu-i remarcaserm pn atunci, dar
care ne spuneau c unele din actiunile ASCOR-ului au fost pentru ei o adevrat
scoal duhovniceasc care le-a schimbat cursul vietii, determinndu-i s se
spovedeasc pentru prima dat, s se nscrie la Facultatea de Teologie, s renunte la
yoga, la secte sau la muzica rock etc.
Ar mai fi multe de istorisit... Adugm doar multumirea noastr adresat ierarhilor si
duhovnicilor care au sprijinit cu adevrat organizatiile de tineret ale Bisericii.
Contactul direct cu acesti printi a nsemnat pentru multi tineri o limpezire decisiv a
propriei lor existente.
De s-a pierdut entuziasmul de la Revolutie?
Pentru un tnr care se afl n anii studentiei la nceputul mileniului al treilea, cele
spuse pn aici i pot prea niste relatri de acum cel putin patru-cinci decenii. n
doar 10-12 ani lucrurile s-au schimbat mult n ntreaga societate. De la an la an
misiunea crestin n mediul studentesc se face parc tot mai greu, fiindc la nivel
general romnii si-au pierdut mult din entuziasmul si suflul tineresc care i anima n
primii ani de dup 1990.
Cauzele acestei scderi spirituale se pot gsi si n plan politic, economic sau social.
ns cele mai importante explicatii ale acestei nempliniri romnesti sunt cele de ordin
duhovnicesc. ntr-o discutie avut cu printele Sofian, Prea Cuviosia sa ne-a atras
atentia asupra faptului c lipsa de smerenie si de pocint autentic care exist
astzi la ntregul popor, ne-a adus pe toti n aceast stare. S ne amintim numai de
absenta cintei fat de milioanele de crime fcute prin avorturi imediat dup
Revolutie. Sau s ne gndim la totala mpietrire a multora dintre cei care - n ultimul
deceniu - au participat (sau particip) la jafurile uriase din economia romneasc.
n contextul descris mai sus lucrarea ASCOR-ului este mult mai anevoios de mplinit
acum n comparatie cu perioada anilor 1990-1995. Totusi nu trebuie uitate cuvintele
Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne ndeamn s-I cerem ajutor, pentru a depsi
necazurile si greuttile ce par de nenvins: <La oameni aceasta este cu neputint, la
Dumnezeu ns toate sunt cu putint> (Matei 19, 26).
Revenind la ncercarea asumrii practice de ctre tinerii din ASCOR a mesajului
Filocaliei, trebuie spus c n acest demers ne-am vzut confruntati - n special la
nivelul mentalittilor - cu tot felul de ispite pe care a trebuit s le depsim, nvtnd
din sfaturile duhovnicilor ncercati si din propriile greseli. Despre aceste tendinte
deviante de la nvttura crestin pe care le-am ntlnit (pietismul, zelotismul,
intelectualismul, ecumenismul ru nteles), ca si despre alte sase probleme pe care a
trebuit s le lum n considerare, vom vorbi n continuare, fr s avem pretentia c

dm lectii cuiva. Dorim doar s mprtsim si altor tineri cte ceva din propria noastr
experient, avnd ndejdea c rndurile urmtoare i vor interesa pe toti cititorii.
Pietismul
n cartea <Ortodoxie si Occident>, teologul si filosoful grec Christos Yannaras afirm
c <pietismul este rsturnarea adevrului Bisericii. Dac adevrul Bisericii reprezint
un mod de existent n comuniune, nseamn a fi n comuniune de iubire, atunci
antipodul acestui mod de existent este acela de a tri ca individ, a fi ca individ. Din
acest punct de vedere, pietismul, care d prioritate virtutilor individuale, se situeaz
la antipodul vietii si realittii Bisericii (...). Trim un mod de viat occidental si, n
acelasi timp, vrem s fim ortodocsi. Adic, trim cu civilizatia pe care pietismul a
produs-o si vrem, n acelasi timp, s fim fiinte ecleziale, adic s vietuim n
comunitatea de iubire a Bisericii.
Acesta e motivul pentru care am vorbit de schizofrenie. Dac ajungem s avem
constiinta acestei schizofrenii, cred c se ntrezreste o sperant. Acum situatia este
foarte dificil, pentru c pietismul domneste aproape peste tot>. Am dat acest citat
pentru a ne da seama c notiunea de pietism cuprinde mai multe semnificatii dect
pare a avea la prima vedere.
Mai departe ne vom referi doar la felul cum am perceput noi aceast ispit, fiind n
contact direct cu tineri de la diferite facultti. La nceput am respins doar
sentimentalismul ieftin - echivalat de obicei cu pietismul - prin care se promova
tabloul religios n locul icoanei si corala n locul muzicii psaltice.
Apoi din lucrarea practic misionar am observat c pietismul se mai caracterizeaz
prin cel putin una din urmtoarele trei nsusiri: individualism, incapacitatea de a
sesiza esentialul si risipirea ntr-un sentimentalism nerealist, ignorant, superstitios si
dulceag.
Putem spune c suntem pietisti si atunci cnd observm n viata noastr religioas
alte simptome, precum: ncptnare orgolioas, ifose de trire <autentic>,
mimarea comuniunii, duhul contrazicerii, obsesia amnuntelor, confuzia valorilor si a
planurilor (n sensul de nencadrare corect a unei probleme), artificialitate spiritual
datorat si abuzului de termeni sau sfaturi duhovnicesti, bnuial cronic, formalism
al gesturilor bisericesti, zpceal si lips de coerent, nesinceritate bine camuflat,
instabilitate duhovniceasc (ce ne face usor manipulabili tocmai de ctre cei care nu
triesc n duh ortodox), activism misionar - sau dimpotriv pasivitate - fr
discernmnt, superficialitate, stilul contradictoriu si sucit, dulcegrii si superstitii de
orice nuant, ignorant suficient siesi unit cu prerea de sine, nentelegere a felului
cum trebuie mpletit dragostea cu fermitatea si neputint de a vedea o problem n
ansamblul ei. De obicei pietistii rmn cu o idee fix, pe care nu o pot schimba ani
de-a rndul.
Ne-am oprit cu struint asupra unora dintre trsturile pietismului din cauza
nocivittii pe care acesta o are asupra vietii crestine de astzi, nu numai n cadrul
unor organizatii misionare. Gndirea pietist poate fi si un revers la dimensiunea
ideologic si impersonal a societtii moderne, fiind boala sufleteasc a omului ce-si
doreste s aib o viat religioas, dar cruia nu-i este nc clar ce nseamn acest
lucru.

Dintr-o perspectiv realist, putem spune c majoritatea persoanelor care descoper

Biserica si doresc s se apropie de ea trec, n devenirea lor spiritual, printr-o etap
caracterizat de pietism; el poate mbrca diverse forme, de la cele usor sesizabile,
pn la cele profund patologice, de tip sectar.
ntr-o asociatie format n general din tineri fr experient duhovniceasc, care se
deosebeau de ceilalti colegi ai lor printr-un anumit gen de lucrare mrturisitoare,
aceast rtcire putea foarte usor s ia amploare. Datorit ns sfaturilor printilor
duhovnici, a ascultrii de ierarhie si mai cu seam prin iconomia lui Dumnezeu vdit si n mustrrile pe care le primeam, cu sau fr dreptate, de la cei din jur credem c am reusit, cel putin la nivelul majorittii actiunilor asociatiei, s fim pziti
de aceast ispit. La nivelul vietii duhovnicesti personale, sperm c Bunul
Dumnezeu ne va ajuta mereu pentru a putea vedea unde gresim si pentru a ne putea
ndrepta.
Zelotismul
Referitor la problema zelotismului este necesar s rememorm putin momentul n
care s-a decis rstignirea Mntuitorului. Pontiu Pilat a pus n fata multimii iudeilor
urmtoarea alternativ: s elibereze pe Domnul Iisus Hristos sau pe Baraba, cel ce
fusese nchis mpreun cu o seam de rzvrtiti <care n rscoal svrsiser
ucidere> (Marcu 15, 7). Evreii dezlntuiti au preferat s fie liber zelotul Baraba - cel
care, n asteptarea lui Mesia, apra Legea veche cu arma n mn - n locul Celui care
era chiar <mplinirea legii> (Romani 13, 10). Orbirea zelotist i-a mpins atunci pe
iudei att de departe nct au strigat cu acele nfricostoare cuvinte: ''Sngele Lui
asupra noastr si asupra copiilor nostri!''.
De ce am dat acest exemplu? ntruct exist o categorie de crestini care merg pe
aceast linie zelotist a unui puritanism militant, ns, neavnd dreapt socoteal,
pun naintea dragostei sabia legii si a drepttii, fcnd astfel ca rvna lor pentru
credint s fie confiscat de diavol, care o ndreapt n cele din urm mpotriva
Domnului Iisus Hristos. Tot la fel s-a ntmplat n cazul lui Baraba si a altor conationali
de ai si, care - mergnd dup litera legii, iar nu dup duhul dragostei - nu L-au
recunoscut pe Mesia, pe care l asteptau cu nfrigurare de atta timp.
Zelotistii sunt activi si bine intentionati. Ei vor s apere crestinismul, ns, din cauza
stilului lor exaltat, rzvrtit, ncrncenat, repezit si ncremenit n clisee, mai ru
ncurc lucrurile. Prin actiunile lor nechibzuite trezesc reactii adverse foarte
categorice si astfel ajung s fac deservicii Bisericii pe care vor s o slujeasc.
Acestia promoveaz n general o atitudine care favorizeaz concentrarea pe
exterioritate n detrimentul interiorittii, o asemenea stare fiind vizibil n dorinta lor
de a face n primul rnd schimbri pozitive n jur, iar nu n propriul suflet. Credinciosii
cu o gndire zelotist sunt oricnd gata s tin lectii celor cu care se ntlnesc, fiindc
ei oricum ''se pricep'' s abordeze aproape orice tem.
Zelotistii observ foarte usor unde gresesc ceilalti, dar mai greu unde gresesc ei. De
asemenea, ei nu constientizeaz faptul c exagerarea si orice fel de teribilism sunt o
form de a (te) minti (de altfel, acestia sunt fermi convinsi c toate verdictele pe care

le dau n aproape orice problem sunt ''foarte sigure'', ''definitive'' si ''n deplin
cunostint''). Desi pot s sustin cu ndrjire unele adevruri teologice, istorice sau de
alt natur, nefiind ns atenti la dimensiunea duhovniceasc a vietii, ajung totusi s
produc dezbinare sau certuri.
Zelotistii, de obicei, nu nteleg si mai ales nu simt n profunzime faptul c pe un
crestin trebuie s-l intereseze n primul rnd dreptatea prin iubirea si voia lui
Dumnezeu, iar nu dreptatea dup mintea omeneasc sau reforma social ori
bisericeasc. n unele cazuri, acestia nu analizeaz cu atentie dac jertfa pe care sunt
dispusi s o fac pentru binele obstesc este cu adevrat ntemeiat pe ascultarea de
Dumnezeu, dac este cu adevrat plcut lui Dumnezeu.
Zelotismul este o reactie superficial (dar care poate prinde usor la tineri), aprut n
urma constatrii cresterii vizibile a lucrrilor malefice n lumea contemporan.
Problema la care trebuie s meditm se rezuma ns la urmtoarea ntrebare:
militantismul ortodox este acelasi lucru cu calea duhovniceasc a Sfintilor Printi? Cu
alte cuvinte, demascarea agitat a racilelor social-bisericesti este acelasi lucru cu
asumarea rului din lume ca avndu-si izvorul principal n propriile mele pcate?
n concluzie, putem depista n noi nsine tendinte zelotiste n cel putin trei cazuri:
1. atunci cnd ne propunem cu o nfumurare zgomotoas lucruri mult mai mari dect
putem duce;
2. atunci cnd facem confuzia ntre a fi activ si foarte hotrt n virtutea unor principii
moral-civice, si a avea o lucrare ferm pentru si ntru Hristos;
3. atunci cnd abordm ostentativ problemele credintei, dar ne lipsesc blndetea si
modestia, care si au izvorul n rugciunea curat.
Este foarte greu, atunci cnd esti tnr, cnd esti plin de ardoare si dinamism, dar
esti lipsit de frna dreptei msuri, s nu aluneci n aceast ispit. Ceea ce stim ns
cu sigurant este c rugciunea sincer si bunvointa, smerenia si dragostea,
cluzite de duhovnic prin spovedanie, sunt paveze sigure n biruirea acestui vrjmas
al mntuirii.
Intelectualismul
Cu toate c din ASCOR fac parte studenti de la diverse facultti, care au prin urmare
un orizont cultural mai larg dect cel religios, ispita aceasta a intelectualismului - a
unui crestinism livresc, rational, abstract, suficient siesi - a marcat putin viata
asociatiei noastre.
Acest lucru s-a datorat, poate, faptului c majoritatea tinerilor care s-au apropiat de
Biseric dup 1990 si au intrat n ASCOR au fcut aceasta nu n urma unui demers
intelectual, pur rational, ci ca un rspuns la o chemare tainic a lui Dumnezeu,
manifestat ntr-o sete neostoit de religios, de sens si adevr. Si dintre noi am fost
totusi ctiva care am avut la nceput tendinte intelectualiste si o viziune pur
culturalist asupra crestinismului. Odat ns cu integrarea noastr n ASCOR, s-a
produs simultan si o mbrtisare treptat a teologiei practice ce presupune n primul

rnd participarea la slujbele Bisericii, mentinerea legturii cu mnstirile si cu marii

duhovnici, spovedania regulat si constientizarea propriilor neputinte n lucrarea de
mrturisire a adevrului crestin n fata colegilor de generatie.
Au existat de asemenea influente intelectualiste mai ales la filialele care erau n
contact direct cu crestinismul apusean, prin ntlnirile ecumenice.
Vorbind n general despre intelectualism gndul ne duce n primul rnd la intelectualii
care nu doresc s cunoasc pn la capt nvttura si trirea crestin, n multe
situatii acestia avnd o viziune formalist, abstract si criticist n ceea ce priveste
viata Bisericii. Pentru asemenea crestini se potrivesc foarte bine cuvintele
Mntuitorului: ''Cum puteti voi s credeti, cnd primiti slav unii de la altii, si slava
care vine de la unicul Dumnezeu nu o cutati?'' (Ioan 5, 44).
Totusi, prin intermediul ASCOR-ului s-a putut observa destul de usor c exist si multi
intelectuali tineri care, atunci cnd simt c n fata lor se afl un interlocutor sincer si
serios, manifest n mod firesc o deschidere foarte mare fat de trirea crestin.
De aceea trebuie s recunoastem c, n unele cazuri, asa cum remarca printele
Dumitru Stniloae, <nu densitatea n elementele proprii face teologia neagreat de
intelectuali, ci prezentarea ei n clisee stereotipe, fr adncire personal, fr
trecerea ei prin intimitatea sufleteasc a teologului, de unde s se mbrace n
dogoarea convingerilor>.
Din experient putem si noi spune c cele mai subtile influente intelectualiste asupra
tinerilor din ASCOR au venit, ntr-un mod oarecum neasteptat, chiar din partea unora
dintre cei care, studiind teologia (fr a fi anume interesati de''dogoarea'' vietii
duhovnicesti), o priveau mai mult ca o filosofie captivant dect ca o nvttur
mntuitoare.
Pentru asemenea persoane a prezenta teologia fr clisee nseamn s ai un limbaj
ct mai cutat, dar lipsit de duh, si idei moderniste, pentru a te face nteles de
oamenii de acum; nseamn s folosesti din plin informatii filosofice sau stiintifice;
nseamn s fii la curent cu ceea ce au spus teologi catolici sau protestanti. Iar n cele
din urm, fcnd o sintez ntre toate acestea si nvttura traditional a Bisericii utilizndu-se expresii specializate si concepte nalte -, s le arti intelectualilor ct de
actual este ortodoxia. Cu alte cuvinte, teologia devine n acest fel o depnare
perpetu de cunostinte, iar nu o lucrare vie de trire si vorbire sub puterea harului.
Fr s tgduim necesitatea unei pregtiri culturale a studentului teolog, totusi
aceast viziune rationalist ce-si propune s cunoasc nvttura crestin, dar nu are
ca punct de plecare conlucrarea direct a credinciosului cu harul dumnezeiesc, ci
doar niste informatii, poate fi numit intelectualism teologic. Aceasta este o tendint
care apare inevitabil la toti cei care dobndim multe cunostinte duhovnicesti, dar, din
pcate, ele rmn la un nivel pur cerebral deoarece nu ncercm s ni le asimilm pe
toate prin trire.
Intelectualismul teologic este o ispit - foarte greu de ocolit - a nsusi sistemului
teologiei academice din aproape toate timpurile si de aceea el poate influenta negativ
viata tinerilor din Biseric.

Ecumenismul ru nteles
Problema implicrii n miscrile internationale ecumenice a frmntat ctiva ani
ASCOR-ul, la nivel national. Stiam c cei mai mari dogmatisti ortodocsi ai secolului XX
- printele Dumitru Stniloae si printele Justin Popovici - au numit ecumenismul
<pan-erezia timpului nostru>. Desigur, acestia nu s-au referit la ecumenismul nteles
ca dialog sincer, de frtietate si iubire, ce trebuie s existe la nivel local si personal
ntre membrii diferitelor religii sau confesiuni, fr a fi nevoie de un cadru special
finantat de interesele politice. Nu s-au referit n vreun fel nici la ncrctura semantic
pe care o mostenesc din primul mileniu crestin expresiile ''ortodoxie ecumenic''
(adic universal, soborniceasc) si ''sinod ecumenic'' (a toat Biserica). Distinsii
printi profesori au vizat prin aceast afirmatie n special <nevinovatele> si mai ales
<apoliticele> miscri internationale ecumenice care si desfsoar activitatea sub
umbrela sincretist a directivelor politico-masonice.
Fr s existe o hotrre sau mcar o dezbatere a membrilor ori a conducerii ASCOR,
printr-o initiativ individual, mnat de anumite interese, asociatia noastr a devenit
membr afiliat la Federatia Mondial a Studentilor Crestini (WSCF) prin anii 19901991. Aceast organizatie cuprindea peste 90% asociatii protestante si reprezentanti
de tineret ai ctorva culte neoprotestante.
Ispita ntlnirilor ecumenice organizate de WSCF consta n faptul c tinerilor din
ASCOR li se propuneau cltorii n strintate, mese festive si alte avantaje materiale;
astfel c ncepuser deja s apar ctiva oportunisti care voiau s fac <misiune> n
Occident si care ar fi putut schimba orientarea asociatiei, transformnd-o ntr-o
agentie ortodox de turism.
Dincolo de faptul c majoritatea ascor-istilor nu aveau vrsta si pregtirea necesar
pentru a reprezenta Biserica Ortodox la acest tip de ntlniri politico-ecumenice,
nssi participarea lor la asemenea manifestri, compromisurile, experientele pe care
le aveau i schimbau mult, pn la pierderea aproape cu desvrsire a duhului
ortodox. Prin urmare, la sfrsitul anului 1993, ASCOR Bucuresti, pentru a nltura
riscurile pe care le presupuneau legturile cu WSCF, a ntrerupt orice contact cu
aceast asociatie. Dup aceast dat, la ntlnirile pe tar, o singur filial (care
derula multe activitti peste hotare) sustinea, n mod constant, implicarea n WSCF.
n toamna anului 1995, la Bucuresti, a avut loc o Consftuire National n care s-a
hotrt s se discute oportunitatea rmnerii noastre n aceast international
ecumenic studenteasc. ASCOR Bucuresti a adunat o serie de materiale prin care
demonstra c WSCF este o organizatie politic cu puternice tendinte sincretiste si
apostate. Discutiile au fost ncinse, reprosndu-ni-se c nu acceptm dialogul ntre
confesiuni. Rspunsul firesc a fost c este normal ca, mai nti, noi, ortodocsii, s ne
cunoastem unii pe altii, s dialogm si s aflm problemele cu care se confrunt fratii
nostri ortodocsi din alte tri. Iar dup aceea putem s depunem eforturi pentru a-i
recupera - att ct este posibil - pe cei care au iesit din snul Bisericii Ortodoxe
Romne si au trecut la alte confesiuni sau chiar la alte religii.
Printre cele mai importante argumente mpotriva mentinerii legturii cu aceast
federatie a fost faptul c n brosurile editate sau rspndite de WSCF se gseau tot

felul de ciudtenii. De exemplu, la un moment dat, n <liturghia> femeilor, se

spunea: <Doamne, nu mai vreau s mi te nchipui ca un brbat, vreau s mi te
nchipui ca o femeie si s m rog Tie>; n alt parte Mntuitorul aprea cu coroana de
spini si cu o tigar n gur, iar dedesubt scria: <o nou viziune asupra lui Hristos>;
ntr-una din brosurile rspndite de WSCF chiar n Romnia si intitulat <Teologia
homosexualilor si a lesbienelor>, li se propunea tinerilor s ia legtura cu diversi
homosexuali si lesbiene din ntreaga lume...
Pn la urm s-a votat, n unanimitate - eram aproximativ 50 de reprezentanti din
majoritatea centrelor universitare - pentru iesirea din WSCF.
ASCOR-ul si unele ispite de-a dreapta
Dorinta noastr de a respecta ntru totul predania ortodox a fost pndit n unele
cazuri de pericolul ispitelor de-a dreapta.
De pild, exista riscul de a fi elitisti; adic exist pericolul de a ne considera mai buni
dect cei care nu ncearc si ei s urmeze linia filocalic.
Sau, ncercnd s facem activitti cu caracter duhovnicesc care aveau o desfsurare
si o finalitate bine calculate, se ajungea uneori la o institutionalizare de tip occidental,
ce dizolva tocmai vioiciunea tinereasc si relatiile personale. Adic se tindea spre o
organizare perfect n ceea ce priveste lucrarea misionar n mediul studentesc, dar
cteodat neglijam involuntar tocmai problemele sufletesti ale celui de lng noi.
Institutionalizarea este una dintre cele mai profunde amgiri care poate mbolnvi
aproape orice aspiratie de propovduire a credintei la nivel colectiv. Ea mbrac
multiple fatete, dintre care mai amintim doar promovarea cantittii n defavoarea
calittii duhovnicesti, precum si folosirea cu precdere pentru combaterea rului din
jur a gndirii si mijloacelor lumesti, atunci cnd, n cele mai multe cazuri, prioritatea
(sau chiar exclusivitatea) trebuie s o aib armele Duhului.
Pe de alt parte, pentru a se pstran viata asociatiei spontaneitatea si pentru a se
evita institutionalizarea si activismul, se aluneca n unele situatii ntr-o alt extrem:
dezorganizare enervant, lips de initiativ si de responsabilitti precise.
Cei care au pus suflet pentru realizarea comunittii ASCOR sper ca pe viitor noile
generatii s aib discernmntul necesar pentru a ocoli orice ispit si pentru a merge
pe calea de mijloc, calea mprteasc recomandat de Sfintii Printi.
Ar mai trebui fcute cteva precizri necesare: capcanele spirituale descrise n
aceast postfat nu sunt prezentate de pe o pozitie elitist, a unor credinciosi
adevrati care nu au gresit, iar acum dau sfaturi. Dimpotriv!
De asemenea, este foarte important s ntelegem din aceste rnduri c trebuie s ne
ferim de anumite boli sufletesti si nu c trebuie s judecm anumiti oameni.
Oricare dintre aceste tendinte deviante de la nvttura crestin ne pot influenta fr
s ne dm seama. Uitndu-ne cu maxim sinceritate n noi nsine si dndu-ne seama
c avem asemenea deficiente, ne putem ns ndrepta cu ajutorul lui Dumnezeu, iar

aceasta este - asa cum remarca printele Nicolae Steinhardt - cea mai mare minune
care i se poate ntmpla unui om; putem oricnd s ne (re)venim n fire, ajungnd la
dreapta socoteal.
Criticismul - o solutie?
Criticismul este una dintre bolile grave ale societtii romnesti. Nu am nteles
niciodat cum au reusit unii s scape att de repede de propriile patimi, nct s le
rmn timp si energie pentru a-i critica obsesiv pe altii si a produce dezbinare la
nesfrsit. De mai multe ori l-am ntrebat pe printele Sofian din ce cauz suntem un
popor att de dezbinat. Sub diferite forme, printele ne-a dat acelasi rspuns: din
mndrie!
Unele persoane si ntemeiaz stilul de a critica ncontinuu pe ideea c, procednd n
acest fel, lucrurile sunt mai dinamice si putem depsi mentalitatea comunist, unde
nu era voie s critici pe nimeni, ntruct totul era considerat perfect.
Pentru a ne da ns seama dac critica noastr este sau nu plcut lui Dumnezeu
este necesar, n primul rnd, s vedem roadele acesteia. Cnd critica noastr
insistent produce tulburare (n jur sau nluntrul nostru) si nu ndreptare, este foarte
posibil ca ea s nu fie dup voia lui Dumnezeu, ci s-si aib izvorul n propriul nostru
orgoliu.
Cteodat este firesc s dezbati critic o problem, oferind cu dragoste si solutii.
Criticismul ns produce o tulburare inutil, dac prin el ntelegem o atitudine
ncrncenat prin care depistm milimetric rul din jurul nostru, din societate sau din
viata Bisericii, dar nu-l punem n legtur cu neajunsurile din sufletul nostru. Adic nu
constientizm faptul c principalele cauze ale existentei rului care ne apas sunt
propriile noastre pcate.
Sfnta Biseric ne reaminteste mereu c, pentru a scpa de boala criticii delirante, ne
stau la ndemn si urmtoarele medicamente ale spiritualittii ortodoxe: a vedea
partea bun si frumoas a oamenilor, a ne frmnta numai pentru problemele care
sunt n puterea si rspunderea noastr, a ne concentra asupra propriilor greseli,
precum si asupra mplinirii unei lucrri pozitive, n duhul Evangheliei. Aceste
modalitti de gndire si actiune - binecuvntate prin experienta Sfintilor Printi constituie de fapt temelia oricrei schimbri (fcut n duh ortodox) a vietii
bisericesti. O astfel de schimbare are marele avantaj de a nu produce sminteal, cci
Mntuitorul ne avertizeaz foarte limpede: ''Iar cine va sminti pe unul dintre acestia
mici care cred n Mine, mai bine i-ar fi lui s i se atrne de gt o piatr de moar si s
fie afundat n adncul mrii''. Aceste ultime consideratii reprezint motivatii
importante pentru ca tinerii din ASCOR s ncerce s adopte o atitudine inspirat din
''reteta prescris'' mai sus, ori de cte ori ei observ nereguli n interiorul Bisericii.
Trebuie spus faptul c n organizatia noastr nu prea se luau n seam criticile
nesincere (privitoare la problemele asociatiei), adic cele care ascundeau o alt
motivatie dect cea afisat. De exemplu, unii erau suprati pe noi fiindc nu i
invitasem niciodat s conferentieze, dar, cnd ne criticau, invocau cu totul alte
motive; altii pstrau ceva resentimente de pe vremea cnd li se tiase avntul prin
ASCOR, datorit oportunismului, trufiei exagerate sau vicleniei de care dduser

dovad.
Cei care puneam umrul s realizm o actiune fceam si greseli sau nu eram tot
timpul de acord ntre noi. ns prin discutii, polemici, diferite ntmplri, se rezolvau
problemele aprute, fiindc aproape nimeni nu se supra cnd era criticat, cu
dragoste si simplitate, de un coleg, mai ales c lucrul cel mai important care ne-a
interesat dintotdeauna a fost s facem lucrurile dup voia lui Dumnezeu si nu dup
voia noastr.
ntruct stim c nu am reusit ntotdeauna s facem ceea ce trebuie, ne cerem iertare
fat de toti cei care sunt suprati pe noi ntr-un fel sau altul, fie din cauza unor actiuni
ale asociatiei, fie din cauza felului nostru de a fi.
Viata cettii
Foarte criticate au fost manifestrile organizatiei n arena social-politic (desi ele nu
au constituit nici pe departe centrul preocuprilor noastre asa cum li se poate prea
unora). Una dintre acuzele care ni se aduceau era ideea nerealist - si n acelasi timp
foarte comod - conform creia nu exist vreo legtur ntre filocalie, duhovnicie si
faptul de a lua atitudine fat de o grav incorectitudine politic sau social, care vine
ntr-o contradictie flagrant cu nvttura Mntuitorului. Ca si cum cel care este
preocupat de rugciune nu se mai implic deloc n viata cettii, atunci cnd, lng el,
se ntmpl ceva foarte important, care pune ntr-un mare pericol viata sufleteasc a
semenilor si.
Binenteles c n aceast implicare este foarte necesar ca valorile si exigentele
duhovnicesti s primeze; adic n primul rnd punctul de pornire al unor asemenea
manifestri s fie convingerea c Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat pentru a-l ajuta pe
om s se schimbe si nu pentru ca s reformeze societatea.
La temelia unor astfel de atitudini este necesar s existe n acelasi timp un anumit
simt al proportiilor si discernmnt, pentru a nu te arunca orbeste cu capul nainte.
Aceasta mai ales n zilele noastre, cnd ipocrizia si cinismul politic au atins poate, la
nivel global, cotele cele mai rafinate din ntreaga istorie a umanittii, iar majoritatea
crestinilor - fiind intoxicati cu attea informatii false - nu mai nteleg aproape nimic
din adevrata fat a propagandei politice (iar cteodat nici mcar nu mai pot bnui
existenta nenumratelor metamorfoze ale intruziunii politicului).
n ceea ce ne priveste, se vede foarte clar acum c aproape toate manifestrile
noastre publice de dup 1992 - cu privire la anumite probleme social-politice - au fost
perfect justificate. Vom da un singur exemplu: lupta mpotriva legalizrii
homosexualittii.
Criticile adresate cu aceast ocazie ascor-istilor din partea societtii <curat> civile au
fost foarte virulente, iar unora (chiar dintre cei care, n mod normal, ar fi trebuit s ne
sprijine) li s-a prut c am exagerat cu actiunile noastre n aceast privint. ns
brosura pe care am editat-o cu aceast ocazie si am nmnat-o oamenilor politici - ca
si alte initiative - a avut un impact destul de puternic, contribuind n mod semnificativ
la amnarea cu ctiva ani a oficializrii sodomiei, dup cum au lsat s se nteleag
unii parlamentari si reprezentantii de la Comisia International a Drepturilor

Homosexualilor si Lesbienelor. Romnia a fost astfel, pentru ctva timp, printre foarte
putinele state europene unde se mai sanctiona penal homosexualitatea, acest lucru
fiind atunci pentru noi o sperant c nu ne va prsi ajutorul lui Dumnezeu. Actiunile
noastre nu au fost ns suficiente pentru a se putea stopa rul.
Pentru a ne da mai bine seama ct de ''exagerati'' am fost n aceast problem, vom
prezenta pe scurt situatia la care s-a ajuns n momentul de fat (iunie 2002).
n privinta legiferrii inversiunilor sexuale, lucrurile au avansat nepermis de mult, ntrun sens negativ. Alesii nostri, dup ce s-au vzut cu sacii n crut (parlament), au
sters cu totul din Codul Penal referirea la sodomie, nelsnd-o nici mcar la
perversiuni (ca s nu mai vorbim si de o alt initiativ la fel de ''benefic'':
oficializarea prostitutiei). Cu alte cuvinte, pentru prima dat n istorie statul romn prins acum ntre ciocan si nicoval - ncearc prin presiunea legilor s prezinte
anormalitatea ca normalitate, s modifice constiinta poporului care de dou mii de
ani consider homosexualitatea un pcat strigtor la cer.
Odat lsat deschis poarta rului, au nceput deja s apar primele complicatii
evidente. n toamna anului 2001 am reusit cu totii s ne dm mai bine seama ct de
''mrinimos'' reactioneaz stpnii acestei lumi atunci cnd sunt contrazisi n privinta
unor legi pe care vor s le impun n toate trile. Astfel, romnilor li s-a adus la
cunostint c Statele Unite au trimis n Romnia un ambasador homosexual, cu tot cu
amantul su. Interesant este faptul c, desi majoritatea populatiei Romniei nu a fost,
nu este si nu va fi de acord cu o asemenea anomalie, aproape nimeni nu a avut
curajul s ia atitudine n mod public. Trim o epoc nfloritoare, de libertate si
democratie, nu-i asa?
Continuitatea
AScor a continuat dup 1990, n mediul studentesc, lucrarea spiritual nceput de
Asociatia Studentilor Crestini din Romnia (A.S.C.R.), nfiintat la Bucuresti n 1921.
Ca un arc peste timp ntre cele dou organizatii studentesti se pot gsi mai multe
trsturi importante n comun, dintre care amintim: apolitismul si ncercarea de a
promova ortodoxia autentic prin manifestri culturale (conferinte, reviste etc.).
Din A.s.c.R. au fcut parte diverse personalitti care se vor impune peste ani n
cultura romneasc sau chiar universal, printre care se numr: Mircea Vulcnescu,
Gheorghe Racoveanu, Arsavir Acterian, Eugen Ionescu, Sergiu Condrea, Maria Droc
sau Constantin Noica.
Ceea ce se stie mai putin este faptul c initiatorul ntlnirilor de la ''Rugul Aprins'',
poetul Sandu Tudor, a fost unul dintre membrii marcanti ai asociatiei; de altfel, la
acele conferinte duhovnicesti din incinta mnstirii Antim s-au rentlnit dup 1945 o
parte dintre vechii A.s.c.R.-isti, cum ar fi scriitorul Paul Sterian, cunoscutul bizantinist
Alexandru Elian sau arhitectul Constantin Joja. Este impresionant si faptul c cei doi
tineri care au condus ctva timp ntlnirile A.s.c.R.-iste - Mircea Vulcnescu si Sandu
Tudor - aveau s mprtseasc, n cele din urm, un acelasi sfrsit mucenicesc n
temnitele comuniste.
La rndul su, ''Rugul Aprins'' a constituit una dintre cele mai profunde forme de
rezistent spiritual pe care le-a dat poporul romn n fata agresiunii bolsevice, att

prin tematica duhovniceasc abordat la aceste ntlniri, ct si prin importanta

participantilor. Aici au conlucrat, sub acopermntul mnstiresc, trei categorii
sociale care au avut ntotdeauna un rol cheie n perpetuarea valorilor romnesti:
clericii (dimpreun cu monahii), crturarii si studentii. n acest sens, printele
arhimandrit Roman Braga - unul dintre fostii studenti care s-au format n acele timpuri
la conferintele de la mnstirea Antim - observa n 1991: ''Guvernul comunist de la
Bucuresti intrase n panic. S-a speriat de "Rugul Aprins" mai mult dect de toate
centrele de rezistent din Carpati. Pentru partizani exista pedeapsa cu nchisoarea si
moartea. Dar ce te faci cu acel "centru" din om pe care nimeni nu-l poate controla si
despre care Lunacearski i spunea lui Lenin ntr-o scrisoare: "Dac vrei s-l stpnesti
pe om, ucide-i intimitatea!">.
Lund n considerare toate cele spuse mai sus, ct si noul tip de rzboi care se duce cel putin la nivel cultural si informational - mpotriva poporului romn, ncepnd cu
anul 1990, se poate ntelege ntr-o alt lumin importanta pe care au avut-o si o au
multe din actiunile ASCOR-ului; acestea vizeaz tocmai construirea unor punti de
legtur ntre mediile universitare si slujitorii sfintiti ai Bisericii, ele situndu-se n
prelungirea nu numai a rvnei a.s.c.R.-iste, ci si - la o alt dimensiune - a
problematicii si fervoarei duhovnicesti prezente la ''Rugul Aprins''.
ntr-o discutie pe care am avut-o cu printele Sofian, referitoare la perioada de
dinainte de 1945, Prea Cuviosia sa ne-a atras atentia c, pentru a fi cu adevrat n
continuitatea celor de atunci, trebuie s aprofundm att viata duhovniceasc, ct si
pregtirea cultural; dup care, a adugat:
''Pe vremea aceea romnii erau liberi; acum, dup ce s-au amestecat comunistii (care
au fost dusmanii credintei), lucrurile sunt foarte schimbate. Multi dintre tinerii din
perioada interbelic aveau o rvn duhovniceasc aproape natural, cum este a
copiilor; parc Dumnezeu i-a ridicat asa si parc El se ocupa direct de ei, mai mult
dect printii lor. Parc Dumnezeu i pregtea si le ddea ntelepciune, ca si unor
tineri din vremea noastr. Tinerii de atunci au fost pregtiti pentru aceast grea
ncercare - comunismul; s-ar putea ca, ntr-un fel, lucrurile s se repete si n zilele
noastre.
Lucrul cel mai important pe care ar fi bine s-l nvtm din acesti peste 40 de ani de
ocupatie comunist este c trebuie s ncercm tot timpul s fim buni crestini, s
ncercm s avem mai mult dragoste''.
Romnia Real
Am observat c de multe ori criticismul se mpleteste cu o viziune pesimist si
dezarmant privitoare la verticalitatea poporului nostru, la societatea n care trim, la
viitorul care ne asteapt. Niciodat nu am aderat la o asemenea stare de spirit; dar
nici nu am sustinut n schimb neaosismul sau vreo alt variant a nationalismului
demagogic.
Poate c motivul principal al apropierii noastre de firescul crestin si national romnesc
a fost tocmai cunoasterea - n special prin intermediul ASCOR-ului - a unor romni
adevrati, din toate categoriile sociale. Cu purtarea de grij a dragostei lui
Dumnezeu, am reusit ca prin acesti oameni - de o calitate sufleteasc exceptional -

s descoperim o cu totul alt lume dect Romnia oficial sau Romnia manualelor
alternative. Pentru noi, acestia reprezint Romnia Real si nu blciul care ni se ofer
zilnic, cu cinism si <obiectivitate>, la posturile de televiziune sau n ziare. De aceea
ne dor vicrelile dezgusttoare ale unor oameni care cred c, lovind n poporul din
care s-au nscut, si rezolv propriile complexe de inferioritate.
Adevrata Romnie am ntlnit-o si n atmosfera foarte vie, realist, plin de
sensibilitate, comuniune si cldur sufleteasc din ASCOR si din paraclisul studentesc
ocrotit de Sfntul Nicolae. n aceste dou medii prielnice cresterii duhovnicesti, s-au
legat prietenii pentru ntreaga Viat, care ne-au ajutat s depsim multe obstacole.
Tot aici am descoperit cu bucurie, la unii studenti din domenii diferite, o dorint
puternic si oarecum instinctiv de a avea, laolalt cu alti tineri, o mpreun-lucrare
misionar n duhul ortodoxiei autentice promovate de ctre Marii Apostoli si Printi ai
Bisericii, precum: Sfntul Apostol Andrei, Sfntul Grigorie Palama, Sfntul Paisie
Velicikovski, Sfntul Serafim de Sarov, Sfntul Ierarh Calinic de la Cernica, Printele
Dumitru Stniloae, Printele Justin Popovici, Cuviosul Serafim Rose sau Sfntul Siluan
Athonitul. Interesant este c unii dintre tinerii pe care i-am cunoscut simteau mai nti
o chemare tainic spre acesti Sfinti sau Printi si de abia dup aceea le citeau
scrierile.
Tinnd cont si de toate aceste realitti, gndindu-ne si la rugciunile pe care le fac
pentru poporul nostru martirii de la Revolutie, mucenicii din nchisorile comuniste si
totii sfintii acestui pmnt binecuvntat, nu ntelegem de ce ar trebui s fim
pesimisti, atunci cnd sensul vietii noastre este dobndirea mprtiei lui Dumnezeu,
dup cum ne spune nsusi Mntuitorul: <cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si
dreptatea Lui>!
Omul duhovnicesc
Majoritatea tinerilor preocupati cu adevrat de credint nu mai sunt acum
impresionati de discursurile frumoase. Dup attea deziluzii aprute n ultimii ani n
societatea romneasc, dar si pe fondul unei febrile cutri spirituale n ntreaga
lume crestin, acesti tineri si orienteaz tot mai mult viata dup oamenii
duhovnicesti. Fr prezenta acestora din urm, crestinismul ar deveni o simpl
ideologie colorat religios, fariseic, activist social si moralizatoare.
Ce s facem pentru a deveni oameni duhovnicesti?
Sfntul Siluan Athonitul - ale crui scrieri printele Sofian le recomand imediat dup
Sfnta Scriptur si Vietile Sfintilor - ne ndeamn s ascultm de preotul la care ne
spovedim, artndu-ne c ''asculttorul care crede duhovnicului su si nu crede siesi
se va tmdui degrab de orice vtmare sufleteasc'', scpnd mai ales de amgirea
trufiei care ne sectuieste spiritual.
Sfntul athonit ne atentioneaz de asemenea c n tot rzboiul pe care-l ducem
pentru a ne nduhovnici - adic pentru a fi constienti si pentru a ne elibera de patimile
care zac n noi - ne sunt necesare n primul rnd dou arme: ascultarea si smerenia.
Ce nseamn a te smeri?

Sfntul Siluan ne lmureste, uimitor de frumos: ''Sunt multe feluri de smerenie. Unul
este asculttor si se nvinuieste pe sine nsusi ntru toate; si aceasta este smerenie.
Un altul se cieste pentru pcatele sale si se socoteste un nemernic naintea lui
Dumnezeu; si aceasta este smerenie. Dar alta este smerenia celui care a cunoscut pe
Domnul prin Duhul Sfnt; cunoasterea si gustul celui ce a cunoscut pe Domnul prin
Duhul Sfnt sunt altele.
Cnd, n Duhul Sfnt, sufletul vede ct de blnd si smerit este Domnul, atunci se
smereste pe sine pn la capt. Si aceast smerenie e cu totul deosebit si nimeni nu
o poate descrie. Dac oamenii ar cunoaste prin Duhul Sfnt ce fel de Domn avem, sar schimba cu totii: bogatii ar dispretui bogtiile lor, savantii stiinta lor, ocrmuitorii
slava si puterea lor, si toti ar tri n mare pace si iubire si mare bucurie ar fi pe
pmnt''.
n numele mai multor fosti membri ASCOR
Tudor Popescu, Presedinte ASCOR Bucuresti ntre anii 1995-1999
iunie 2002, Srbtoarea Pogorrii Duhului Sfnt
Simbolismul Crucii
<M bucur, iubiti tineri, c pretuiti att de mult Sfnta Cruce si vreti s ridicati aceste
cruci ca un simbol al orientrii voastre n viat si ca o cinstire a memoriei celor care
si-au nsusit crucea, primind moartea pentru neamul acesta. Crucea reprezint pentru
noi - pentru crestini, pentru poporul care si face semnul nainte de orice fapt si la
toate rugciunile - suprema iubire a unuia pentru altul si suprema iubire a fiilor pentru
neamul lor.
Crucea nsemneaz c mergi pn la moarte, de bunvoie, pentru ceilalti. Hristos,
prin cruce, a mers de bunvoie pn la moarte pentru noi, ca s nving moartea.
Numai primind crucea de bunvoie, nu silit, ci din iubirea suprem pentru cellalt,
numai asa capeti si tu viat vesnic si te nalti spre desvrsire, prin unirea cu
Hristos, ajutndu-i si pe ceilalti s fac aceasta.
Crucea este semnul iubirii dintre noi si semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
Ridicnd aceste cruci, manifestati hotrrea de a v iubi neamul, de a v iubi unul pe
altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru pn la moarte.>
Cuvnt adresat de printele Dumitru Stniloae
tinerilor din ASCOR care au ridicat n 1993
crucile din Piata Universittii.