Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arhimandrit Sofian Boghiu - Smerenia Si Dragostea Insusirile Trăirii Ortodoxe
Arhimandrit Sofian Boghiu - Smerenia Si Dragostea Insusirile Trăirii Ortodoxe
Cuvnt nainte
Culegere de povtuiri duhovnicesti, contemporan nou - asadar o dovad c
gndirea si trirea crestin sunt nu numai cu putint, ci vii si lucrtoare n aceast
epoc pe care Cuviosul Paisie, Staretul Mnstirii Neamt, o numea, nc de acum trei
veacuri, <vremile cumplite de acum> -, cartea de fat este, deopotriv, un document
al vietii religioase romnesti de la cumpna dintre al doilea mileniu si cel de-al treilea.
ntelegerea deplin a acestor sfaturi ctre tineri, rostite de Printele Arhimandrit
Sofian, s-ar cuveni lrgit cndva prin referiri la filiatia spiritual a Prea Cuviosiei sale,
la ucenicia sa n vetre vestite ale monahismului nostru de dincolo si dincoace de Prut,
prin mrturii despre Printii de un gnd si o vietuire cu dnsul din mnstirile Cernica,
Sfntul Antim sau Plumbuita, ca Ioan cel Strin, Daniil (Sandu Tudor), Petroniu,
Benedict Ghius, Felix Dubneac, Damian Stogu si altii.
n anii imediat urmtori celui de-al doilea rzboi mondial, n special pn la ntetirea
prigoanei comuniste (dar si dup aceea), se aflau n Bucuresti sfinte lcasuri cu viat
liturgic intens, cu slujitori de mare vrednicie; erau duhovnici mbunttiti care au
mplinit mpreun misiunea providential de mbrbtare si ndrumare crestin a
credinciosilor Bisericii noastre.
Cursul vietii duhovnicesti ntr-o comunitate crestin se aseamn adesea firelor de
ap, numite ponoare, cnd se strecoar pe sub pmnt si izbucuri, cnd ies din nou la
suprafat.
Traditia rugciunii nencetate si a cutrii cilor desvrsirii prea s fi intrat la noi
ntr-o perioad de secet n secolul al XIX-lea, dup nflorirea nvtturilor filocalice si
a vietuirii monahale din deceniile de aur ale rennoirii isihaste de sub povata
Cuviosului Paisie si a ucenicilor lui. Dar undele cristaline si dttoare de viat ale
Traditiei au iesit din nou la lumin, curate si puternice, n anii dintre cele dou
rzboaie; ele au rodit n ogorul credintei romnesti atunci cnd rvna trezvitoare a
Printelui Dumitru Stniloae si a duhovnicilor din sihstriile Carpatilor le-a deschis
matc nou ctre cei nsetati de <ap slttoare ntru viat vesnic>, din care cel ce
va bea <nu va mai nseta n veac> (Ioan 4, 14). n ponoare, sub cele patru decenii de
suspiciune si represiune oficial fat de orice manifestare de <misticism>, aceste
izvoare de ap vie au fost pstrate limpezi n taina relatiei dintre duhovnici si ucenici,
artndu-si din nou puterea regeneratoare n Biserica Ortodox Romn umilit,
nedrepttit, dar nebiruit.
Care au fost resursele de Adevr si Trire ce au ntrit crestintatea romneasc n
anii ei de ncercare s-a vzut dup decembrie 1989 din ridicolul ofensivei sectelor
trimise pentru o <misiune> inutil si absurd ntr-o tar n care Cuvntul fusese
predicat cu dou milenii n urm de Sfntul Apostol Andrei, ntemeindu-se astfel una
dintre cele mai vechi si mai puternice Biserici. S-a vzut, de asemenea, din cererea si
rspndirea mbelsugat a crtilor mult timp interzise de cenzura ateist, a acestor
izvoare de nvttur si vietuire crestin pe care se ntemeiase cu cinci veacuri n
urm nssi cultura romneasc. S-a vzut, mai ales, din ntoarcerea ctre Cuvntul
dumnezeiesc a celor lipsiti de puterea Lui ziditoare: cum ar fi tinerii studiosi ai acestei
tri, nu numai teologi, ci din toate ramurile cunoasterii, dornici, pentru viata lor, de
temei sigur si orientare nertcit, cuttori ai Luminii care risipeste ntunericul si
confuzia <veacului cumplit de acum>.
Rostul providential al ntlnirii dintre povetele iscusite ale Printelui Sofian si setea de
adevr a tinerilor din Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romni (ASCOR) apare
din mrturisirea care ncheie cartea de fat. n numele celor de un gnd si o inim cu
el, care i-au ncredintat, pentru anii grei de nceput, problemele asociatiei, cu intuitie
sigur si ascultare de ucenic, Tudor Popescu a cerut rspunsuri si solutii iscusitului
dascl si chip de viat duhovniceasc din Mnstirea Sfntului Antim, Printelui ale
crui cuvinte ziditoare de suflet mpletesc firul traditiei paisiene cu experienta
grupului de rugciune si reflectie crestin <Rugul Aprins>.
Prin aceast carte, o parte dintre studentii bucuresteni preocupati de viata ntru
Hristos au ales s-i cear cuvnt de mntuire Printelui Sofian, ntrit n lucrarea lui
de nvttura Printilor filocalici (mprosptat de Printele Stniloae si de pilda unui
isihast al vremurilor noastre, venit chiar din infernul totalitar sovietic) si sporit prin
ncercrile proprii din temnitele comuniste.
n sfaturile Printelui Arhimandrit, tinerii din ASCOR au aflat arme de aprare n lupta
cu cel putin patru capcane cu care se confrunt azi cuttorii Adevrului. Cartea de
fat se adreseaz ns nu numai tinerilor, ci oricui si ncepe urcusul duhovnicesc,
pentru c, n acest domeniu, cei mai multi suntem abia la nceputul drumului,
indiferent de vrst.
Citind, s-i multumim Printelui Staret pentru povetele sale, cunoscnd c
recunostinta noastr i-o putem arta ntr-un singur chip: mplinind cele pe care cu
ntelepciune si cu dragoste ni le spune.
Academician Virgil Cndea
Scurte repere biografice
- S-a nscut la 7 octombrie 1912 n Basarabia, comuna Cuconestii-Vechi, judetul Blti;
pn n clipa aceea s-a ridicat si a nceput a gri. n marea tcere care s-a asternut
atunci peste cele dou convoaie, Mntuitorul l-a redat pe tnr, viu, mamei sale.
Biata mam, poate, a mai plns si dup aceea, dar plnsul ei era plns de bucurie,
pentru c durerea ncetase; iar multimea a fost cuprins de fric si toti preamreau
pe Dumnezeu pentru aceast nviere din morti, svrsit n vzul tuturor.
Frati crestini,
Tnrul din Nain, mort cnd nu se astepta, ne dovedeste fiecruia dintre noi c
moartea fr de veste i poate surprinde nu numai pe btrni si btrne, ci chiar si pe
tineri.
De obicei tnrul, si nu numai el, se gndeste la toate, numai la moarte nu vrea s se
gndeasc. Dac i aminteste cineva despre aceasta, el rde cu dispret sau cu
nepsare, ca si cum nu va muri niciodat si deci nu se cuvine s-i ntuneci viata cu
asemenea gnduri. Ca si cum moartea este numai pentru altii, nu si pentru el.
Totusi moartea vine pe neasteptate si pentru copilul din leagn, si pentru tnrul
nepstor, si pentru btrnul nlbit de ani.
Cartea Sfnt ne spune c ceasul mortii, la fel ca si ''ziua Domnului vine asa, ca un fur
noaptea'' (I Tesaloniceni 5, 2). Stiti c tlharul niciodat nu se anunt cnd vine la
furat. El apare cnd nu te astepti, cnd toti dorm fr nici o grij. Asa face de multe
ori si moartea! Cnd omul crede c viata nu-i mai este amenintat de nici o primejdie,
cnd se scufund n treburile obsnuite ca ntr-un somn adnc, tocmai atunci se
apropie moartea, ca s-i curme rtcirea vietii.
De multe ori moartea i prinde pe oameni nepregtiti!
n cartea profetului Daniel din Biblie, ni se aminteste visul regelui Nabucodonosor din
Babilon. ntr-o noapte, acel falnic rege din Babilon a visat un copac urias, cu vrful
pn la cer si cu ramurile pn la marginile pmntului; frunzele copacului erau
frumoase, iar roadele sale erau mari si gustoase si din ele se hrneau semintiile
oamenilor si toate vietuitoarelor. Dar, pe cnd copacul se nlta tot mai falnic, un glas
din cer s-a auzit zicnd: ''Doborti copacul si tiati-i crengile, scuturati frunzele lui si
mprstiati roadele lui'' (Daniel 4, 11).
Regele Nabucodonosor s-a ngrozit. La cererea lui, profetul Daniel i tlmceste visul,
care nsemna sfrsitul nprasnic al vietii lui Nabucodonosor, ca pedeaps pentru
nedrepttile sale.
Dar visul, cu porunca de a ''dobor copacul'', mai nseamn si sfrsitul jalnic al fiecrui
om. Cci ce altceva este omul dect un pom sdit pe pmnt - care, la porunca lui
Dumnezeu, cade ca si lovit de trsnet - ori un fir de iarb cosit sau smuls din
rdcin?
Se ntmpl uneori ca, n vecintatea noastr, s cunoastem un om ndestulat cu de
toate, bine vzut de cei din jur, care l privesc si l laud ca pe un pom frumos si plin
de road. Ramurile neamului su se ntind n lung si n lat, n rubedenii numeroase.
Este sntos si tnr, toti din jurul lui i ureaz s triasc multi ani.
Dar, tocmai n clipa cnd parc nici o umbr nu-i tulbur fericirea, deodat, rsun si
pentru el cumplitul glas: ''Doborti copacul!''. Si porunca se mplineste, iar moartea l
loveste pe neasteptate: sugrumat de cancer sau de o boal de inim, zdrobit de un
accident nedorit de nimeni sau lovit, sub o alt form, de o moarte nprasnic. Cei
din jur afl cu uimire c cel plin de viat pn acum cteva ore s-a stins din lumea de
aici, pentru totdeauna.
Cte ntmplri din acestea nu v-a fost dat s vedeti n jurul dumneavoastr, n
familiile dumneavoastr sau ntre cunoscuti?!
Ceea ce este mai dureros nu este numai faptul c moartea vine fr de veste, ci mai
ales c ea i surprinde pe oameni nepregtiti pentru acest pas decisiv.
Nu putem sti ct de pregtit sau ct de nepregtit de moarte a fost tnrul din Nain.
Fiind ns unicul fiu al unei vduve, lipsit de ndrumarea si autoritatea tatlui su,
poate si va fi adunat si el destule pcate ale tineretilor sale pn n ceasul neasteptat
al mortii.
Acel tnr ns a avut atunci ocazia unic de a se ntlni pe drumul ctre cimitir cu
nsusi Stpnul vietii si al mortii, cu Iisus Mntuitorul Care, nduiosat de lacrimile
mamei, l cheam pe tnr iarsi la viata aceasta pmnteasc.
Fr ndoial c acel tnr a vzut dincolo un peisaj de neuitat, nct tot restul vietii si
l-a trit cu mai mult luare-aminte dect toti ceilalti tineri de vrsta lui. Dar cti tineri
pot avea experienta uluitoare a tnrului vduvei din Nain? Aproape nici unul!
Totusi, cti tineri, si nu numai tineri, din vremea noastr, nepregtiti de moarte, si
continu viata n dezordine, cu nepsare, ca si cum n-ar muri niciodat?
Si, dac s-ar putea lega un dialog cu un astfel de tnr dup ce a trecut pragul
celeilalte lumi, l-ai putea ntreba:
Ce-ai fcut, tinere? Te-ai nenorocit pentru totdeauna! Pentru c sufletul tu era plin
de pcate: de printi n-ai ascultat, de Dumnezeu nu te-ai temut, ci adeseori L-ai
njurat si L-ai tgduit, de rugciune nu te-ai ngrijit, de desftri nu te-ai ferit, la
urmrile faptelor tale celor rele nu te-ai gndit, la suflet si la judecata lui Dumnezeu
n-ai cugetat.
Te-ai nenorocit pentru vesnicie, pentru c pomul vietii tale nu numai c s-a tiat fr
de veste, dar se va si arunca n foc.
Drept rspuns, tnrul, dup ce a gustat putin din moarte si a vzut ce este dincolo,
nu va mai rde cu dispret, ci se va ci cumplit pentru lipsa lui de seriozitate si de
ntelepciune, dar atunci va fi prea trziu.
Asemenea surprize cumplite se pot ntmpla oricui, oriunde si la orice vrst.
Mormintele celor dragi zac fr de glas, doar sufletele unora dintre mortii nostri au
ajuns n mna lui Dumnezeu.
Asa trece viata noastr, asa trecem fiecare dintre noi, ca niste umbre pe fata
pmntului, pn cnd nu ne mai vede nimeni, pn cnd aproape toti ne uit,
ajungnd niste morti uitati de orice inim...
Drept aceea:
- s ne sfintim viata prin Sfintele Taine, lsate de Dumnezeu oamenilor;
- s trim n bun ntelegere unii cu altii;
- s nu ne brfim ntre noi, s nu ne nselm unii pe altii, s nu ne invidiem si s nu ne
urm unii pe altii, ci dimpotriv s ne srguim a tri ca fratii, fiind cu totii fii ai
aceluiasi Printe Ceresc pe Care l numim Tatl nostru;
- s ne ostenim a ne tri vremelnica noastr viat asa dup cum ne ndeamn Sfntul
Apostol Pavel: ''ngduindu-v unii pe altii si iertnd unii altora, dac are cineva vreo
plngere mpotriva cuiva; dup cum si Hristos v-a iertat vou, asa s iertati si voi.
Iar peste toate acestea, mbrcati-v ntru dragoste, care este legtura desvrsirii.
Si pacea lui Hristos, ntru care ati fost chemati, ca s fiti un singur trup, s
stpneasc n inimile voastre'' n veci. Amin (Coloseni 3, 13-15).
Duminica a XX-a dup Rusalii, 19 X 1985
Valoarea sufletului
Sufletul rmne o mare Tain -Chipul lui Dumnezeu n om''Putem pierde orice, afar de suflet, cci dac ne rmne acesta nc n-am pierdut
nimic''
Suntem atenti cu adevrat la dorurile sufletului?
''Ce-i foloseste omului s cstige lumea ntreag, dac-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea s dea omul, n schimb, pentru sufletul su?'' (Marcu 8, 36-37)
Frati crestini,
n aceste cuvinte putine si simple, dar pline de nteles adnc, Mntuitorul ne aduce
aminte de pretul si valoarea fr seamn a sufletului nostru.
Ce este oare sufletul omenesc si de ce este el asa de scump naintea lui Dumnezeu,
nct nimic din lumea aceasta nu-i vrednic de el?
Ce este acest suflet al nostru, dac nsusi Cerul se bucur cnd un suflet rtcit se
ntoarce la Dumnezeu (Luca 15, 7) si dac nsusi Dumnezeu a luat trup omenesc si Sa jertfit pentru mntuirea si fericirea lui?
Sufletul rmne o mare Tain
Ca s ne putem da seama ce este sufletul si ce nsemntate are el pentru viata
noastr pmnteasc, cel mai simplu este s comparm cadavrul unui om mort de
curnd cu trupul unui om viu. Si cadavrul are oase, muschi, nervi si snge; dar nu se
misc, nu simte, nu vorbeste si nu gndeste ca omul viu.
Ce-i lipseste oare?
i lipseste puterea aceasta tainic si nevzut insuflat de nsusi Dumnezeu n fptura
primului om, putere care pune n miscare trupul si pe care o numim suflet.
Sufletul este si va rmne pentru viata de aici o mare tain, ascuns vremelnic n
trupul omenesc. El a fost comparat cu un diamant ceresc de mare pret.
Dac privim prin el fpturile si lucrurile lumii, toate strlucesc cu o frumusete care
ntrece toate frumusetile acestei lumi. Dac privim prin el mormintele, ele se deschid
si mortii se vd ca si viii. Dac privim prin el Cerul, cu lumea duhurilor ntelegtoare,
toate se lumineaz si vedem plintatea mprtiei vietii.
Toti oamenii ar dori s descopere aceast mare tain si s pipie acest diamant
ceresc. Dar sufletul nu se poate vedea si nu se poate pipi. Zadarnic l vom cuta n
muschi, n snge, n oase, n nervi, n creier, n inim sau n orice alt prticic de
materie.
Cci, desi el exist si n corp si n afar de corp - asa cum exist un cntec n disc sau
un gnd n minte -, sufletul fiind imaterial nu se poate vedea si nici pipi.
El este duh asezat de Dumnezeu n om si este partea prin care fiinta noastr se
nrudeste cu nsusi Creatorul ntregului univers. Cci sufletul este duh, asa cum Duh
este si Dumnezeu (Ioan 4, 24).
Chipul lui Dumnezeu n om
Cnd a fost plsmuit omul cel dinti a zis Dumnezeu n sfatul Sfintei Treimi: ''S
facem om dup chipul si dup asemnarea Noastr'' (Facere 1, 26), iar mai apoi citim
c ''a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su'' (Facere 1, 27). Tot la nceputul
Scripturii aflm c ''lund Domnul Dumnezeu trn din pmnt, a fcut pe om si a
suflat n fata lui suflare de viat si s-a fcut omul cu suflet viu'' (Facere 2, 7).
Sufletul este deci chipul lui Dumnezeu n noi dup fire, dup har si dup slav.
Dup fire, sufletul omenesc este asemenea Tatlui n ceea ce priveste mintea, care
este izvorul cunostintei; este asemenea Fiului n ceea ce priveste Cuvntul luntric
asezat n noi de la Botez si Care este nceputul ntelepciunii; si este asemenea
Duhului Sfnt n ceea ce priveste libertatea vointei, care este rdcina tuturor
bunttilor.
Dup har, sufletul poate fi asemenea Fiului lui Dumnezeu, pentru c prin taina
Sfntului Botez sufletul primeste darul nfierii, devenind si el fiul lui Dumnezeu dup
har.
Dup slav, sufletul este asemenea cu nsusi Dumnezeu prin puterea luminii
dumnezeiesti revrsat asupra sa, asa cum spune Sfntul Evanghelist Ioan: ''Iubitilor,
acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a artat pn acum. Stim c dac
El se va arta, noi vom fi asemnea Lui, fiindc l vom vedea cum este'' (I Ioan 3, 2).
Deci cel care vrea s afle ce este sufletul, s stie c este marea oper a Sfatului lui
Dumnezeu. Este ntiprirea vie a Sfintei Treimi n fiinta omeneasc.
n mprtia lui Dumnezeu nu este altceva mai frumos, mai scump si mai plcut dect
vederea Fetei lui Dumnezeu, ''spre care si ngerii doresc s priveasc'' (I Petru 1, 12).
Ei nu se mai satur uitndu-se la dumnezeiescul chip, ca la un izvor nesfrsit de
frumusete si de lumin. Cineva spunea: dac Chipul sau Fata lui Dumnezeu s-ar arta
o singur clip n iad, iadul ar ajunge Rai; iar dac o singur clip Fata lui Dumnezeu
nu s-ar mai arta n Rai, acesta s-ar preface n iad. S nu uitm c sufletul omenesc
este dup chipul acestei fete dumnezeiesti. De aceea sufletul este odorul cel mai
scump naintea lui Dumnezeu.
n suflet st toat puterea, toat valoarea fiintei omenesti, tocmai pentru c el este
fcut dup chipul lui Dumnezeu si n vederea unei nesfrsite asemnri cu El.
''Putem pierde orice, afar de suflet,
cci dac ne rmne acesta
nc n-am pierdut nimic''
n suflet st toat superioritatea fiintei umane fat de restul vietuitoarelor, n el se
afl tot ceea ce face din om stpnul universului. n suflet stau ratiunea sau mintea,
priceperea si judecata, cu ajutorul crora omul ptrunde tainele naturii si o cucereste
spre folosul su. Prin darul vorbirii oamenii se nteleg si se apropie unii de altii, iar
prin darul crerii valorilor de art si prin celelalte daruri spirituale, omul se ridic
deasupra tuturor celorlalte fpturi de pe pmnt.
Obrsia sufletului este Dumnezeu, iar locasul lui este omul. Mretia, valoarea si
nobletea sufletului stau deci n originea sa dumnezeiasc.
Pentru mntuirea acestui suflet a trimis Dumnezeu pe nsusi Fiul Su n lume.
Pentru sufletul omului a ptimit Mntuitorul pe Golgota si Si-a vrsat scump Sngele
Su pe cruce.
Pentru el a ntemeiat Domnul Biserica Sa pe pmnt.
Pentru el au fost fcute toate frumusetile lumii acesteia.
Pentru el exist mprtia Cerurilor si toate bunttile vietii vesnice, pe care ochiul nu
le-a vzut, urechea nu le-a auzit ''si la inima omului nu s-au suit''
(I Corinteni 2, 9).
Nu exist deci pe pmnt vreun lucru mai valoros dect sufletul. Dac am pune ntr-o
balant, de o parte, lumea ntreag cu toate bogtiile, frumusetile si plcerile ei, iar
de cealalt parte un singur suflet omenesc, balanta va nclina spre partea acestuia
din urm. Mntuitorul nsusi ne spune foarte clar: ''Ce-i foloseste omului s cstige
lumea ntreag, dac-si pierde sufletul?''
Putem agonisi toate bogtiile pmntului, putem dobndi toat slava si admiratia
lumii ntregi, putem s ne nsusim ntelepciunea si stiinta tuturor neamurilor si a
tuturor nteleptilor, dar dac ne-am vndut sufletul diavolului sau l-am lsat s se
pngreasc prin pcat si s mearg n iad, am pierdut totul. Cci toate celelalte nu
au nici o valoare naintea lui Dumnezeu, dac nu dobndim mntuirea.
Sau altfel spus, putem pierde orice, afar de suflet, cci dac ne rmne acesta nc
n-am pierdut nimic. Toate se pot reface, se pot dobndi la loc, afar de suflet.
Dar cum putem pierde sufletul? Piere el, oare, prin moarte?
Nu, pentru c sufletul este nemuritor si trieste vesnic chiar dup moartea trupeasc.
Ceea ce omoar sufletul este pcatul, iar primejdia care-l amenint pe lumea cealalt
este iadul.
Suntem atenti cu adevrat la dorurile sufletului?
Frati crestini,
Dac sufletul este lucrul cel mai de pret al fiintei noastre, cea dinti si cea mai mare
grij a noastr trebuie s fie grija fat de suflet si fat de mntuirea lui. Sufletul
trebuie s fie centrul de greutate al tuturor preocuprilor si strduintelor noastre.
Bine si firesc este s ne ngrijim si de cele ale trupului: de mncare, de mbrcminte,
de adpost si de celelalte.
Dar n primul rnd Sfnta Evanghelie ne ndeamn s ne ocupm de suflet, de hrana
si de mntuirea lui: ''Au nu este sufletul mai mult dect hrana si trupul dect
mbrcmintea? (...) Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate
acestea se vor aduga vou'', ne nvat Mntuitorul (Matei 6; 25, 33). Iar atunci cnd
a fost ispitit de diavol, Domnul Hristos a spus: ''Nu numai cu pine va tri omul, ci cu
tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu'' (Matei 4, 4). Adic pinea este ntradevr trebuincioas pentru hrana trupului, dar ea nu ndestuleaz, nu satur
ntreaga fiint a omului. Cci omul are si un suflet, iar sufletul acesta are si el nevoie
de hrana si de butura lui, pe care dac nu i-o dai, tnjeste si slbeste, ca si trupul
lipsit de pine si ap.
ntr-una din Fericiri, Mntuitorul fericeste pe ''cei ce flmnzesc si nsetoseaz de
dreptate''; deci exist si o alt foame dect cea de dup pine si o alt sete dect cea
al preocuprilor noastre. S-l ferim mai ales de tina pcatelor, cci sufletul este chipul
lui Dumnezeu n noi.
Purtm n noi icoana Lui. Iar cnd pctuim e ca si cnd aruncm n noroi icoana lui
Dumnezeu.
S-l curtim de pcate prin baia lacrimilor luntrice ale pocintei si ale mrturisirii
adevrate; s-l hrnim cu lumina cunostintelor folositoare, cu simtmintele curate de
mil, de dreptate si iubire, ce nnobileaz inima; s-l mbrbtm cu vointa drz de a
face numai binele, care oteleste caracterul; s-l ntrim cu rugciunea, care ne pune
n legtur cu Dumnezeu; s-l hrnim cu hrana cereasc a Sfintei mprtsanii, ce ne
uneste pe deplin cu Hristos, Mntuitorul nostru.
S ne apropiem, asadar, ct mai mult de noi nsine, de sufletul nostru si s-l
ndemnm la trezvie si la svrsirea tuturor faptelor bune, soptindu-i n tain aceste
cuvinte de sfnt mbrbtare:
''Suflete al meu, suflete al meu, scoal, pentru ce dormi?
Sfrsitul se apropie si te vei tulbura, ci te desteapt, ca s se milostiveasc spre tine
Hristos Dumnezeu, Care pretutindenea este si toate le plineste''. Amin.
21 septembrie 1969
nalt virtute crestineasc: smerenia. Smerenia este foarte bun si foarte necesar si
pentru societatea n care trim, dar mai ales pentru fiecare persoan n parte ca s
putem fi primiti n mprtia lui Dumnezeu. Fr smerenie, spun Sfintii Printi, nu se
poate intra n Cer, n mprtia vietii vesnice.
Pentru acest subiect i-am consultat pe Sfntul Ioan Scrarul, n volumul IX al Filocaliei
si pe Sfntul Dorotei al Gazei (Gaza e un oras din Tara Sfnt, n sud, ctre Marea
Mediteran).
Arma cea mai puternic mpotriva diavolului
Zis-a avva Antonie cel Mare: ''Am vzut toate cursele vrjmasului ntinse pe pmnt si
suspinnd am zis: Oare cine poate s le treac pe acestea? Si-am auzit glas zicndumi: smerenia!''. Astfel de curse semnate pe pmnt, pe care le-a vzut Sfntul
Antonie cel Mare, sunt si astzi mereu ntinse de vrjmasul diavol mpotriva oamenilor
ca s-i ncurce n calea lor ctre Dumnezeu, ctre mntuire.
Si la ntrebarea Sfntului Antonie: ''Cine poate s treac nevtmat prin aceste
curse?'', oare de ce nu ne-a recomandat Mntuitorul Hristos rugciunea, postul,
milostenia, credinta sau alte fapte bune, ci a recomandat smerenia? Pentru c toate
celelalte fapte bune sunt scumpe si de folos nou, crestinilor, dar cea mai puternic
arm mpotriva curselor diavolesti este smerenia. Asa cum cea mai viclean arm a
diavolului mpotriva noastr este mndria. Si, Doamne, ct mndrie este astzi pe
globul pmntesc!
Foarte rare sunt fiintele care s fie smerite cu adevrat. Smerenia autentic, spun
Sfintii Printi, este singura virtute care nu poate fi infectat sau umilit de diavol. De
ce? Pentru c este plin de har dumnezeiesc.
Vrjmasul diavol, tatl minciunii si al mndriei, se amestec n toate faptele bune si le
deformeaz. Vrea cineva s posteasc? I se sopteste de ctre vrjmasul diavol c,
dac posteste, va slbi, nu va putea munci si nu va putea nvta. Si i fur postul.
Vrea cineva s se roage? Diavolul i risipeste mintea, i aduce imagini spurcate sau i
aduce somn si oboseal si astfel i fur rugciunea. Vrea cineva s fac milostenie?
Diavolul i aduce fric de srcie, i aduce zgrcenia si ura de sraci si asa este nselat
de diavol, acest tat al minciunii, rpindu-i faptele bune.
Ce este smerenia?
Smerenia ns, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, stric toate cursele satanei. Smerenia
mpreun cu dragostea sunt puternice pentru c izvorsc din nssi persoana
Mntuitorului Hristos, Care ne ndeamn: ''nvtati-v de la Mine c sunt blnd si
smerit cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre". Dumnezeu, pacea noastr, este
nssi dragostea plin de smerenie, care ocroteste creatura Sa fat de dusmanul
diavol, dusman de moarte al omului - asa cum este numit de nsusi Mntuitorul -,
diavolul fiind ucigas de oameni dintru nceput. Fericit este, fratilor, cel ce are
smerenie; smerenia nu se mnie, nici nu poate s mnie pe cineva. Smerenia nu
brfeste, nu osndeste pe nimeni, nu dispretuieste. Omul smerit nici n gnd nu
dispretuieste pe colegul su. Si dac-l vede pe acesta gresind, ori c are vreun defect
sau mai multe, cuviincios, ntre patru ochi, i atrage atentia cu grij ca s nu-l
jigneasc, s nu-l rusineze; n acest fel caut s-l ndrepte, s-l ajute cu adevrat.
Aceasta este smerenia.
Cte tulburri nu sunt n lume din cauza lipsei acestei smerenii, a acestei virtuti
dumnezeiesti!
Si ct pace, ct linistire ne aduce cu sine smerenia atunci cnd corabia vietii
noastre este cuprins de furtuna necazurilor si a durerilor! Nimic nu poate birui o
asemenea virtute pentru c orice lucru suprtor i s-ar ntmpla celui smerit el se
judec ndat pe sine si se nvinovteste.
Nu rabd s fie nvinovtit cineva din pricina sa, nu rabd s fie aruncat vina asupra
altcuiva. El si ia rspunderea n cazul respectiv. Si asa trece prin viat netulburat,
fr suprare si cu toat odihna.
Exist dou smerenii, precum si dou mndrii.
Cea dinti mndrie este cnd cineva dispretuieste pe aproapele su, socotindu-l ca
fiind un om de nimic, iar pe sine ca fiind mai presus dect el. n cazul n care va
continua cu acest dispret si, dac nu se va trezi repede si nu se va srgui s scape de
o asemenea patim, va veni ncetul cu ncetul si a doua mndrie prin care omul se
trufeste si se mpotriveste lui Dumnezeu si pune pe seama sa isprvile svrsite, nu
pe seama lui Dumnezeu Care ne spune: ''Fr Mine nu puteti face nimic".
Sunt, de asemenea, si dou smerenii. Smerenia cea dinti const n a socoti pe
aproapele su mai ntelept dect sine si ntrecndu-l pe el n toate; a se socoti pe sine
mai prejos dect toti. Ce greu este acest lucru: a renunta la orgoliul nostru, la
mndria noastr si a ne umili din toat inima! E foarte greu, dar foarte pretios
naintea lui Dumnezeu. Iar a doua smerenie const n a pune pe seama lui Dumnezeu
toate faptele noastre bune. Aceasta este smerenia desvrsit a sfintilor. Aceasta se
naste n chip firesc n suflet prin mplinirea poruncilor dumnezeiesti.
Smerenia sfintilor
n volumul I din Filocalie este urmtorul cuvnt: <n mplinirea poruncilor se ascunde
Dumnezeu>. Citim, de asemenea, n cele nou Fericiri - Fericirea a sasea - si acest
cuvnt: ''Fericiti cei curati cu inima c aceia l vor vedea pe Dumnezeu". Se ntmpl
cu cel smerit ca si cu pomul. Cnd pomii poart rod mult, rodul ncovoaie ramurile si
le trage n jos, iar cel ce nu poate s fac rod se nalt si st drept. Asa este si cu
sufletul: cnd se smereste, aduce rod. Cu ct aduce rod mai mult, cu att se smereste
mai mult.
De aceea sfintii, cu ct se apropiau mai mult de Dumnezeu, cu att se vedeau pe ei
nsisi mai pctosi. Asa l auzim pe Avraam. Cnd L-a vzut pe Domnul, s-a numit pe
sine pmnt si cenus. Proorocul Isaia, cnd a fost chemat n misiunea sa de prooroc,
a exclamat: ''Vai mie, sunt necurat". Cnd profetul Daniel era n groapa cu lei, a mers
Avacum proorocul la el cu mncare, din partea lui Dumnezeu, zicndu-i: ''Primeste
mncarea aceasta, pe care ti-a trimis-o Dumnezeu". Ce-a spus atunci Daniel? <Si-a
adus aminte Dumnezeu de mine?> El, care era un sfnt mare al Vechiului Testament,
''brbatul doririlor'', cum l numeste Scriptura. Vezi ct smerenie a avut n inima lui
cnd era n groapa cu lei? De aceea fiarele nu l-au vtmat. Si nu numai o dat, ci si a
doua oar cnd a venit proorocul cu mncare de la Dumnezeu, s-a minunat si a zis
din nou: ''Si-a adus aminte Dumnezeu de mine?''.
Priviti smerenia sfintilor, n ce sfintire se aflau inimile lor! Nici cnd erau trimisi de
Dumnezeu n ajutorul oamenilor, cei cu adevrat smeriti nu primeau, fugind de
prilejul de a fi slviti. Astfel, Moise i-a zis lui Dumnezeu, cnd a fost chemat s scoat
poporul din robia Egiptului: ''M rog Tie, Doamne, trimite pe altul n locul meu, mai
puternic, c eu sunt slab la glas si zbavnic cu limba'' (Moise era gngav). Profetul
Ieremia a zis: ''Sunt prea tnr pentru misiunea pe care mi-o dai, Doamne". Si, simplu
spunnd, fiecare dintre sfinti avea aceast smerenie dobndit n urma mplinirii
poruncilor lui Dumnezeu.
Nimeni nu poate s spun prin cuvnt cum se naste n suflet aceast smerenie, dac
nu o afl omul prin ncercare, prin fapt. Ea trebuie trit. S te smeresti cu adevrat,
la momentul potrivit si, astfel, capeti aceast virtute. Numai din auzite sau din pagini
de literatur bisericeasc nu poti dobndi smerenia. Citind numai, se scutur de pe
noi ce am reusit s adunm cu destul trud si rmnem tot goi, si tot sraci, si tot
mndri, si tot nestiutori.
Cnd avva Agaton din Pateric era s se sfrseasc, aflndu-se pe patul de moarte, lau ntrebat pe el fratii: ''Printe, te temi si tu de judecata lui Dumnezeu?''; iar el a zis:
''Am fcut tot ce am putut ca s pzesc poruncile, dar om sunt si eu. De unde s stiu
dac lucrul meu a plcut lui Dumnezeu? Cci alta este judecata lui Dumnezeu si alta
cea a oamenilor". Iat cum Sfntul Agaton ne-a deschis ochii ca s pricepem cte
ceva din taina smereniei.
Cu alt prilej, un frate a ntrebat pe un btrn: ''Ce este smerenia, printe?'' Si a zis
btrnul: ''Smerenia este un lucru mare si dumnezeiesc, iar la smerire se ajunge prin
ostenelile trupesti n cunostint si prin a se socoti cineva mai prejos dect toti si a se
ruga totdeauna lui Dumnezeu.'' Cine mplineste aceste trei povete dobndeste
aceast mare tain, taina smereniei, care este o virtute dumnezeiasc si de nenteles.
Exemplul Mntuitorului
n ncheiere, adaug si aceast precizare: Sfintii Printi sunt unanim de acord c, prin
ntruparea Sa (fapt unic n tot Universul), Fiul lui Dumnezeu este cu adevrat modelul
smereniei. Prin ntrupare, trind viata Sa pmnteasc plin de umilint, plin de
smerenie si sfrsind prin moartea pe cruce, prin toate aceste fapte, Mntuitorul
rmne, pentru vesnicie, adevratul model al smereniei.
Acum, dup 2000 de ani de la ntruparea Sa, Domnul Iisus, prezent n Cer si pe
pmnt, continu s fie iubit, dar si hulit, njurat si tgduit. Maica Sa, Sfnta Fecioar
Maria, de asemenea, continu s fie hulit si tgduit. Gnditi-v la sectanti, ct o
smeresc, ct o umilesc pe Maica Domnului, aceast sfnt a sfintelor, aceast Sfnt
Fecioar care a ntrecut n curtie pe ngeri, dup cum se spune: cea <mai cinstit
dect heruvimii si mai mrit, fr de asemnare, dect serafimii> - asa i cntm
Maicii Domnului. Pe aceasta dusmanii ei o neag si aduc fel de fel de hule mpotriva
ei. Iar Maica Domnului, bun fiind, smerit fiind, i iart si i asteapt s se ntoarc la
calea cea bun!
n sfnta Sa smerenie, smerenie plin de dragoste, Domnul nostru Iisus Hristos ne
O, de-am ntelege noi acest strigt si acest impuls, acest ndemn al Duhului Sfnt din
noi. Ct ne cheam, ct ne ndeamn, ct ne ntreste! S ne rugm si s tinem
legtura cu Dumnezeul printilor nostri! Asadar, Duhul Sfnt se roag n noi, dup
cum spune fericitul Sfnt Apostol Pavel.
- Teoretic stim ct este de folositor s fim smeriti. Cum s facem s si simtim acest
lucru?
- E o problem foarte grea si foarte necesar. n Pateric un frate l-a ntrebat pe un
avv: ''Printe, ce este smerenia?'' Si printele btrn i-a rspuns: ''Smerenia este
dumnezeiasc si nu se poate dobndi dect prin lucrare, prin lucrarea poruncilor,
plinirea poruncilor".
Dac vrem s fim smeriti, s tinem rnduielile crestine. Cnd v ntlniti acas cu
Noul Testament, cititi predica de pe munte a Mntuitorului care se afl n capitolele V,
VI si VII de la Evanghelia dup Matei. Acolo este vorba despre smerenie, e vorba
despre post, e vorba despre generozitate, druire, e vorba despre pzirea n curtie a
trupului, a acestui templu al Duhului Sfnt. Multi, ncepnd din tinerete, si pervertesc
trupul, dragi tineri si vrstnici, si pervertesc trupul si au acest rspuns pentru printii
sau prietenii lor: ''Las-m s-mi triesc viata". Ce-i viata pentru ei? Petrecere,
desfru, lux si necredint. Nu au nevoie de Dumnezeu.
Ca s fii smerit, v-am spus ce conditii ni se cer, dar depinde de fiecare dintre noi s le
mplinim. Spune printele din Pateric: ostenelile trupului conteaz foarte mult pentru
dobndirea smereniei. Adic postul, metaniile, asceza aceasta trupeasc si
sufleteasc, pzirea ochilor s nu vad desertciunile vietii, pzirea gurii s nu spun
vorbe rele - ''pune, Doamne, paz gurii mele si us de ngrdire mprejurul buzelor
mele>, asa cum se cnt la slujba de sear.
- V rugm s comentati un citat din Sfntul Siluan Athonitul: ''Noi nu suntem smeriti
si de aceea ne chinuim pe noi nsine si pe cei care triesc mpreun cu noi".
- Sfntul Siluan a scris o carte care circul mult n lumea crestin. Cnd am citit-o, am
simtit cum m luminez. Se gseste n aceast carte nssi esenta scopului vietii: a tri
n Duhul lui Dumnezeu. Asa cum spune el, dac trim aceast smerenie si aceast
dragoste si buntate la care ne ndeamn Mntuitorul, noi nsine, fiecare dintre noi
suntem multumiti, plini de viat, plini de doriri bune, de munc si avem relatii
personale autentice cu ceilalti oameni, relatii ntemeiate pe o dragoste adevrat.
Dac nu urmm calea lui Dumnezeu ne purtm ca niste dusmani unii fat de altii.
Sunt n familiile noastre persoane care, de douzeci sau treizeci de ani, nu-si vorbesc,
desi provin din aceeasi mam si din acelasi tat. Sunt persoane care de douzecitreizeci de ani nu s-au spovedit si nu s-au mprtsit. Nu se poate ca n asemenea
vase de lut, mnjite de toate pcatele, s rodeasc smerenia sau fapta cea bun.
Trebuie nti curtit acest vas de lut (asa este numit trupul de ctre Sfntul Pavel: vas
de lut).
Asta suntem noi. Pentru trupul nostru facem totul n viat, chiar si sacrilegii. Facem
totul ca s fie ntretinut acest vas de lut din care, ntr-o bun zi, cedeaz ceva; iar
Pentru c sunt unii care postesc, postesc foarte aspru, chiar post negru; si el lucreaz
ntr-un mediu toxic si mnnc, de pild, fr ulei, acuma n Postul Mare. Masina
aceasta omeneasc are ns nevoie de material pentru ntretinerea ei. Dac asuprim
trupul prea tare, ne mbolnvim, cerem ajutorul doctorului si el ne d regim de spital.
Din cauza unei asemenea boli pe care o are un postitor exagerat, el trebuie s
mnnce mncruri n afara postului, mncruri de carne si celelalte. Asta fiindc, n
loc s posteasc dou zile pe sptmn, miercurea si vinerea post mai aspru si n
cellalt timp al sptmnii s posteasc normal, cumptat, el a exagerat. Si atunci n
loc s tin asa ntregul post, mnnc de dulce n Vinerea Mare. Aceasta reprezint
nedreapta socoteal, ntelegerea strmb a acestei vieti duhovnicesti.
Sau n ceea ce priveste rugciunea. Sunt persoane care se roag foarte mult. Nu stiu
cte acatiste de-a lungul unei zile, ns uneori uit si ce acatist au citit. Si spune
''Tatl nostru'' si, la un moment dat, l mai spune nc o dat. Uit c l-a spus. Asa de
risipit este mintea lui. Aceasta nu mai este dreapt socoteal. Dreapt socoteal
este acest echilibru, aceast observare permanent a sufletului nostru; nseamn a
ne stpni, a avea n mn toat fiinta noastr. Cnd rtcim, cutm ndat s ne
ntoarcem pe calea cea bun. Aceasta ar fi dreapta socoteal la care ne ndeamn
Sfintii Printi.
Acestia spuneau dup cum practicau si ei n viata lor particular. Sfntul Antonie,
care era un maestru duhovnicesc, spunea: Fratilor, am cunoscut mari postitori care,
neavnd cunostint de pilde duhovnicesti, au postit pn cnd n-au mai putut s
triasc din cauza mbolnvirii. Am vzut rugtori cu minte risipit, care n-au avut nici
un folos din rugciunile lor. Am vzut oameni milostivi, care si-au risipit toat averea
lor dndu-o la sraci si mai pe urm s-au mndrit si-au pierdut tot. Si tot el adaug c
cea mai mare virtute este dreapta socoteal, echilibrul n viata noastr, n fiecare zi
din viata noastr.
S dm tuturor ceea ce li se cuvine si, n primul rnd, nou, acestui om luntric, care
are nevoie si el de hran si hrana noastr, asa cum spune Mntuitorul, nu este numai
pinea, ci este cuvntul lui Dumnezeu. Adic un om are nevoie si de pinea aceasta
pentru viata lui fizic, dar are nevoie si de pinea cea spre fiint, pe care o cerem n
''Tatl nostru'' ca s putem continua o viat cumptat, n vederea mntuirii.
- Nationalismul crestin poate fi acuzat de lips de smerenie?
- Dac esti sincer, nu. Pentru c suntem datori s iubim pe aproapele nostru.
Aproapele nostru, spune Mntuitorul, este oricine, chiar un dusman; dar aproapele
nostru este, n primul rnd, fratele meu, sora mea de snge. Iubind pe acesti apropiati
ai mei, iubesc si neamul meu, poporul meu. Si atunci, dac iubesc (n sensul profund
crestin) poporul meu, m numesc nationalist. Dac este sincer aceast afirmatie,
atunci smerenia nu ar trebui s ne lipseasc.
La Voronet - cred c ati fost fiecare pe acolo - un perete ntreg de sus pn jos
nftiseaz Judecata Viitoare. Si acolo, ntre altele, sub toate elementele acestei
Judecti, este si nvierea neamurilor, venirea neamurilor la Judecata lui Dumnezeu.
Vin grupati: evreii, turcii, romnii, vin toti la Judecat, pe neamuri.
Atunci ne vom ntreba: dac un conational de-al meu, fiind clugr, meserias sau
politician, a fcut niste fapte bune, eu de ce n-am putut s fac? Aceleasi conditii au
fost si pentru mine.
Prin urmare, la Judecata viitoare se va avea n vedere si aceast grupare pe neamuri.
n cadrul acesta al neamului de-a lungul istoriei vom fi fiecare judecati. Neamul
romnesc are si sfinti foarte multi, avem si oameni de bun-credint, foarte
cuviinciosi, avem ns si criminali. Fiecare si va primi rspuns si rsplat dup cum sia dus viata pmnteasc.
- Papa de la Roma, crezndu-se infailibil, are smerenie?
- Eu nu m gndesc la actualul pap, m gndesc istoric. Istoric, papalitatea a avut si
sfinti. Sfntul Grigore, de pild, Grigore Dialogul, care a fcut o liturghie ce se slujeste
numai n Postul Mare. Si a fost sfnt si pap.
Asa c eu nu acord important acestei calitti politice sau omenesti - c este infailibil,
c el nu greseste niciodat. Asta numai Dumnezeu o poate spune; totusi a nu gresi
niciodat, omeneste vorbind, este o minciun. Asta nu o spun eu, o spune Sfntul
Ioan Evanghelistul n prima sa epistol: ''dac zicem c pcat nu avem, ne amgim pe
noi nsine si adevrul nu este ntru noi''. Suntem pctosi, gresim, dar avem si
aceast posibilitate de ndreptare.
Dac Sfntul Printe - cum i se spune - nu greseste, Dumnezeu s-l binecuvnteze si
s-l ajute s nu greseasc, s fie cu adevrat infailibil, adic fr greseal. ns din
cte stim, numai Mntuitorul a fost fr greseal, fr pcat. A avut toate cele
omenesti ca si fiecare dintre noi, ns nu a avut pcate. <Cine dintre voi m vdeste
de pcat?> spune Domnul Hristos. Foarte multi dusmani a avut Mntuitorul si puteau
s-L arate cu degetul, dar nu gseau nici un pcat la El. Era fr pcat. El era infailibil.
De pap nu rspundem.
<Nu dezndjdui!>
- Printe arhimandrit, v rugm mult s comentati cuvintele pe care le-a auzit Sfntul
Siluan: ''Tine-ti mintea n iad si nu dezndjdui''.
- Nu prea stiu s rspund... Ce nseamn a tine mintea n iad si a nu dezndjdui?
Aceast expresie n-am mai ntlnit-o la Sfintii Printi, dect la Sfntul Siluan Athonitul.
Pentru mine, mi-am explicat-o asa: n aceast viat, adeseori iadul este n inima
fiecruia - cnd avem scandaluri n familie sau la serviciu, viata noastr seamn
atunci cu iadul. Dac esti ntr-o asemenea atmosfer, ntr-o asemenea situatie, s nu
dezndjduiesti! Dumnezeu este si acolo, Dumnezeu te poate scoate si dintr-un
asemenea iad. Dac nu dezndjduim, dac nu ne descurajm n aceste neputinte
omenesti si dac avem - prin rugciune - aceast legtur trainic si permanent cu
Dumnezeu, ne putem mntui.
Dar v puteti mntui si prin nedezlegarea acestei probleme, a acestei ntrebri. V
puteti mntui. Fiti smeriti cu adevrat si veti dobndi dragoste; dragoste smerit s
aveti si v asigur c v veti mntui. Asta cred eu acum si pentru mine.
- Cum ati nvtat si cum ati exersat smerenia n iadul nchisorilor comuniste?
- n nchisorile comuniste, unde am stat ctiva ani, toti cei care erau n celul cu mine
se rugau, se pociau, si depnau pcatele, regretau; erau niste oameni aflati pe
calea aceasta, a pocintei. Erau smeriti, cuviinciosi si duceau o viat crestin. V
spun cinstit c adeseori m-am simtit mai bine n nchisoare dect afar. De mic sunt
n mnstire si aici am avut tot ce mi-a trebuit pentru viata trupeasc si sufleteasc.
n nchisoare era cam aceeasi situatie; aveam strictul necesar ca s putem trece de la
o zi la alta. Era acolo o viat cu preocupri duhovnicesti. Se nvtau pe de rost texte
din Sfnta Scriptur, atunci cnd n nchisoare nu era voie s intre o fituic de hrtie
sau un vrf de creion. Pe talpa bocancului, uns cu spum de spun, se scria cu o
grif (care era furat de afar, o dat pe cnd fusesem scosi la aer curat). Si asa se
scria un text din Evanghelia lui Matei, un text din Evanghelia Sfntului Ioan, din
epistola Sfntului Iacob. Si cum se aflau aceste texte? Cioc, cioc, cioc, cu alfabetul
Morse, prin perete. Erau puscriasi mai vechi, care apucaser vremurile cnd n
nchisoare intra si Biblia si acestia au nvtat atunci texte din ea; au nvtat aceste
lucruri sfinte si le transmiteau pe calea auzului, prin alfabetul Morse n perete si asa
se puteau nvta. Scriau cte un text scurt nvtat pe de rost dup ce l scriau fiecare
mai nti pe tabla inimii si a memoriei. Aceste texte sfinte, cu aceste mijloace foarte
srace.
Era o atmosfer crestin n nchisoare. Toate insultele de la anchete erau bobrnace
pentru a ne curti de mndrie. Erai smerit de nevoie, dar ni se cere s fim smeriti de
bun voie; dac nu suntem smeriti de bun voie, ne smeresc altii din afar, ne insult
si ne spun fel de fel de cuvinte grele. Asa nct era o atmosfer smerit n nchisoare.
Smerit de nevoie, dar si de voie, pentru c, n necazurile de acolo, aproape fiecare
simtea vie n inima sa pacea lui Iisus.
- Referitor la situatia din nchisoare si nu numai, care ar fi diferenta ntre a fi smerit si
a fi umilit?
- Se ajut una pe alta. Dac, din cauza mndriei, nu ne convine s fim umiliti, e una;
si e o suferint, pentru c nu acceptm, nu acceptm umilinta. S m fac cineva
prost si toate celelalte... si eu s nu reactionez, s nu m apr. ns numai n
momentul n care acceptm aceste umilinte din afar am ajuns la smerenie. Dac nu
le accepti, e o suferint pentru tine.
ntre umilint si smerenie este o apropiere, pentru c prin umilint vine smerenia,
dac umilinta este acceptat din interior. Mntuitorul a fost umilit, a fost umilit de
oameni; dar a fost si smerit prin dumnezeirea Lui, izvorul smereniei si al dragostei Lui.
Dac nu este acceptat umilinta, apare o revolt n noi. Dac este acceptat umilinta,
devine smerenie si atunci e unit si cu rugciunea si te rogi pentru dusmanul tu care
te-a umilit. Dac ajungi la aceast stare, ai smerenia si o porti naintea lui Dumnezeu.
- Printe, cum putem renunta la orgoliul intelectual?
- Orgoliul intelectual este un fel de nebunie. Pentru c ti se pare c toti se nvrtesc n
jurul tu, c tu esti stlpul de lumin pentru toat omenirea, si trecut, si viitoare.
Acesta e orgoliul cu gradul cel mai nalt. E o mare prostie, pentru c totdeauna au fost
oameni mai nvtati dect mine, mai priceputi dect mine, mai frumosi dect mine,
mai ntelepti dect mine; multi altii, dintre contemporani si din istorie, au fost n
trecut si apar n viitor. nct a m face pe mine centrul inteligentei, centrul centrelor,
asta este o lips de bun-cuviint n primul rnd. Si e bine s-si revin o astfel de
persoan. Poate c nu de doctor are nevoie, ci este bine s mai posteasc, s se mai
roage lui Dumnezeu, s mai citeasc niste lucruri duhovnicesti, s-si dea seama pe ce
lume este. Si, dac e sincer n acelasi timp, se vindec; dar, dac nu urmeaz calea
lui Dumnezeu, moare nebun.
- Poate gresesc, dar mi se pare c unii oameni au o predispozitie mai mare spre
smerenie. Ce prere aveti?
- Sunt de acord cu idea si i felicit pe oamenii acestia, numai s fie cu adevrat
smeriti. Aceast virtute apropie desvrsirea sfinteniei. Sfintii au fost cu adevrat
mari nevoitori, nu puneau nimic pe seama lor, ci pe seama lui Dumnezeu.
Mie mi este fric de oamenii care socotesc smerenia lasitate. E o mare demnitate
smerenia, o demnitate la care ne ndeamn si Mntuitorul. Maica Domnului, aceast
fiint pmntean, care este mai presus dect toate femeile si dect toate fetele din
lume, este cea mai smerit fptur a lui Dumnezeu. Maica Domnului! Iar ea a fost
preabinecuvntat de Dumnezeu s nasc pe Iisus Hristos, ca s ne aduc adevrata
nvttur, adevrata pine a vietii, prin care s existm. Deci smerenia aceasta ct
de putin este, numai s fie corect, e foarte bine venit, ea ne apropie de smerenia
si desvrsirea sfintilor.
- Pentru a-i nvta pe ucenici smerenia, unii btrni folosesc asprimea. Este corect
aceast metod?
- Sunt niste exceptii. Sunt, de pild, pctosi, n Pateric si n viata de toate zilele, care
vor s se pociasc si nu-i las cineva dinluntru. Si atunci si mai dau niste palme.
Cnd esti acas singur cu tine, ti aduci aminte de pcatele tale si, ca s nu te
pedepseasc Dumnezeu, te pedepsesti tu.
n Pateric sunt cteva cazuri dintr-acestea: se pedepsesc btndu-se, autobtnduse. Spre exemplu, un tnr voia s se poat ruga cu lacrimi. Si le cerea si nu veneau era mpietrit. Si atunci a lsat cmasa si, cu un servet ud, fcut frnghie, se lovea
peste spinare: ''Nu vrei s plngi? ti dau eu tie lacrimi ca s plngi'', vorbea el cu sine
nsusi. Asa c sunt asemenea cazuri, asprimi ale smereniei.
Dac ti d Dumnezeu lacrimi, dac ti d aceast cint pentru pcatele tale, ai
cptat smerenia. ns trebuie mentinut dup aceea. E greu si de ntretinut
smerenia. Dac nu o cultivi, se stinge. Cine stie ce ispite dau peste tine si rmi cum
ai fost mai nainte! Ca si cu rugciunea lui Iisus; dac este spus continuu, cu
smerenie si cu ascez, cu stpnire de sine, se prinde de inima, de viata noastr, dar
dac nu o mai practicm, se stinge, nceteaz.
''Trim ntr-o epoc foarte primejduit si de aceea trebuie s fim tari, s fim smeriti''
- Dac puteti s dati o definitie a smereniei pentru un tnr... Si care sunt metodele
pentru a ajunge la smerenie?
- Definitia smereniei este aceeasi si pentru un tnr, si pentru ceilalti crestini. Din tot
ceea ce am spus pn acum se poate extrage definitia smereniei. Un tnr, ca s
poat s se smereasc, ar trebui s-si fac mai des examen de constiint, cum fceau
crestinii din trecut. n fiecare sear crestinul se gndea, ncepnd de dimineat si
pn atunci, ce-a fcut bine si ce-a fcut ru si constata c a fcut mai mult ru dect
bine. Azi asa, mine asa, si atunci ncepea s se cunoasc pe sine, s cunoasc c n
el domin mai mult pcatul si rul dect binele si virtutea. Si atunci, dac-i om serios
acest tnr, se angajeaz pe o cale sincer a binelui.
Pentru c binele, dragi asculttori, binele este necesar si n viata aceasta si e de folos
societtii, dar si n viata de dincolo. Sfntul Pavel spune c n mprtia lui Dumnezeu
nu intr nimic necurat. Trebuie s ne purificm, s aruncm tot noroiul de pe noi, tot
balastul acesta al pcatelor, s ne curtim zi de zi ca s ajungem niste oameni, n
primul rnd. Scris cu O mare: Oameni. Asta vrea s ne fac Scriptura, Dumnezeu: s
fim oameni cu adevrat, s avem n noi omenia. Smerenia se poate asemna cu
omenia.
Din pcate, n lumea de astzi este foarte putin omenie. Fiecare e hrpret, trage la
sine s fie plin de ct mai multe milioane si altul nu are nici de pine.
Asa nct, acest tnr s se gndeasc si la toate lucrurile pe care le-am spus. A tri
viata zadarnic, a o tri n patimi, n desfruri, n betii, n petreceri fr rost este o
pierdere de timp si pierderea vesniciei, vesnicia fericirii pentru care suntem creati.
Domnul nu ne-a fcut pentru iad, ne-a fcut pentru Rai, dar pentru Raiul unde nimic
necurat nu intr. Urmeaz ca n aceast viat s trim n asa fel nct s ne pregtim
zi de zi pentru zorii vietii vesnice, care e plin de lumin, de bucurie, de sfintenie si de
pacea lui Dumnezeu.
- Printe, credeti c sunt exagerate afirmatiile care sustin c astzi sunt destul de
evidente semnele vremurilor de pe urm?
- Poate sunt exagerate ntr-un fel. E vorba de Antihrist, de numrul lui, de anumite
lucruri care vor veni. Mai nti anul 2000. A trecut un mileniu si vine acum cestlalt, al
doilea, iar lumea se asteapt la un cataclism, la ceva asemntor iadului. Un astfel de
cataclism a nceput ast-noapte n Serbia.
Noi nu stim ce gnduri are Dumnezeu cu acest sfrsit al lumii. Chiar apostolii l-au
ntrebat pe Domnul Iisus Hristos: <Spune-ne nou cnd vor fi acestea si care este
semnul venirii Tale si al sfrsitului veacului?>; Mntuitorul le-a rspuns: <de ziua
aceea si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatl>. El ca om, Iisus Hristos ca om, nu stia cnd va fi sfrsitul lumii. n a doua sa
epistol, Sfntul Apostol Petru scrie c, dac se amn acest timp al sfrsitului lumii
este pentru c Dumnezeu vrea s poat cstiga mai multi credinciosi pentru
mprtia Sa. Printre cei care se zmislesc si care nu sunt ucisi prin avort sau alte
mijloace, cine stie ce sfinti ne va rndui Dumnezeu. Asa nct, dac Mntuitorul nu-si
permite s le rspund apostolilor, cum pot s-mi permit eu? Aceasta este o tain a
lui Dumnezeu.
ns sfrsitul lumii pentru mine si pentru fiecare dintre dumneavoastr este atunci
cnd mor eu si cnd muriti dumneavoastr. Atunci totul este sfrsit. Dup moarte nu
putem face nici o fapt bun. Murim pentru totdeauna. Cred c acesta este rspunsul.
Sfrsitul lumii, de fapt, e sfrsitul nostru. Pn atunci ns trebuie s ne pregtim ca
- Cel care este cu adevrat smerit nu se gndeste la aceasta: ''Vai, ce smerit sunt!'' rd si curcile de noi. Dac esti smerit cu adevrat, nu-ti vine acest gnd, pur si simplu
nu-ti vine.
Sfintii ntotdeauna si vd cele mai mici pcate. O btrn de la tar, la spovedanie,
spunea: ''Printe, am un pcat: venea un pui de la closc lng mine si am dat asa cu
mna si l-am lovit pe nger si tare m mustr constiinta''. Fiindc a ndeprtat un pui
de la closc i s-a prut c a fcut un pcat. Aceast femeie era o fiint curat la
suflet, smerit cu adevrat. Asa sunt sfintii. Cele mai mici pete de pe constiinta lor
sunt pentru ei mari pcate, nct atunci cnd vine acest gnd - ''sunt smerit'', numai
smerit nu esti. Sau sunt frumoas, sau sunt desteapt, sau ce haine am eu si se uit
n oglind toat ziua. Astea sunt semnele mndriei acesteia prostesti.
- Printe, v rog s-mi spuneti cum s m port cu o persoan care respinge sfaturile
pentru credint cu mult agresivitate verbal? E bine s insist sau s tac si s m
rog?
- S v rugati pentru el.
- Ce se ntmpl cu cei care spun: ''Eu stiu c Domnul m iubeste si m ajut, cci ori
de cte ori am avut nevoie mi-a ajutat> - si nu fac totusi nimic pentru a se apropia de
Dumnezeu? Ei cum pot fi ajutati s nteleag c drumul ctre Dumnezeu trece prin
smerenie?
- Dac triesc o viat corect n constiinta lor, se ntlnesc cu smerenia.
- Acum cteva sute de ani, n vremuri grele ca cele de acum, se cerea poporului un
plus de pocint, care ducea la smerenie. De ce nu se mai face asa ceva si astzi?
- Pentru srcia smereniei.
n anul 1947 tara noastr a fost bntuit de o foamete, foamete de jos pn sus. Pe
atunci era un biet muncitor, chiar la noi la mnstire - se fceau niste turle acolo la
biserica mare -, mos Iacob i se spunea. Cra cu roaba material de constructie. Si-l
ntreb: ''Mos Iacob, ce mai faci?'' Si el plngea: ''Uite, nu mai pot de foame. Primesc
salariu 400.000 de lei - n '47 - si nu-mi ajunge dect pentru un kilogram de mlai. Da'
n-am cu ce-l mnca. Si nu pot s-mi fac serviciul meu''. Asa srcie este si astzi ca
atunci, dar n smerenie. De aceea nu se poate mplini ceea ce doreste ntrebtorul.
- Printe, ce nseamn smerenia dinluntru si smerenia din afar?
- Da, e o mare deosebire; ca ntre trup si suflet. Smerenia dinluntru e smerenia
Mntuitorului, smerenia inimii; smerenia din afar sunt plecciunile acestea false si
cuvintele de felicitri false - te felicit n fat si pe la spate te njur: ''ce prost e
sta!'' Si cnd a spus asa, s-a deosebit de smerenia aceasta a inimii, care este
statornic. Smerenia inimii e smerenia de totdeauna. Cealalt, din afar, este foarte
fals, mincinoas.
- Printe, v rugm s ne spuneti dac greutatea de a mrturisi pcatele la
spovedanie se datoreaz mndriei sau mai sunt si alte cauze si cum se poate lupta cu
aceast dificultate?
- Cum se poate lupta? Dac, de pild, vine un bolnav la doctor si pe el desi l doare
ficatul, i spune doar: ''Domnule doctor, am niste simple ameteli''; iar doctorul i d
aspirin. Dar dac spune: <Domnule doctor, sunt nenorocit - de pild, este epileptic cad fr s-mi dau seama, m zvrcolesc, m lovesc, m doare dup aceea; ce s
fac?'', atunci doctorul i aplic tratamentul unui epileptic si l ajut. Dar, dac este
nesincer fat de doctor, e nesincer fat de propria lui constiint si nu poate fi ajutat.
La fel se ntmpl si cu cel care merge cu nesinceritate la doctorul de boli sufletesti,
adic la preotul duhovnic. Faptul c se spovedeste este pierdere de timp. La
spovedanie trebuie s vii cu lacrimi, s-ti asculti constiinta care este ncrcat cu fel
de fel de lucruri nedemne de om: fapte urte, primejdioase pentru aproapele meu,
pentru familie, pentru mine nsumi, pentru sufletul meu; m duc la spovedanie
ncrcat de aceast cint si m mrturisesc lui Dumnezeu care e martor atunci lng
duhovnic. Apoi Dumnezeu l inspir pe preot ca s spun ce trebuie celui care se
spovedeste si n acest fel l ajut pe credincios s se poat vindeca, primind rspunsul
potrivit pentru starea lui de moarte.
- Cum s scpm de gndurile rele?
- Cu efort personal, adic s le alungi. Cum le alungi? Deschizi o carte, un album, te
uiti la un obiect, ncepi s te gndesti la el, s rupi gndul cel pctos. Nu poti asa
usor, atunci trebuie s te ciesti mai mult: ''Doamne, sunt naintea Ta Care le stii pe
toate si m vezi asa cum sunt. Ajut-m, Doamne, s alung acest nor de gnduri din
viata mea''. Si se ntmpl ceva atunci. Dar trebuie s fii plin de cint si de voint ca
s te scuturi, s te cureti de aceste gnduri nemernice.
- Dac rugciunea inimii nu reuseste, este bine s continum, adic s o spunem
mecanic?
- Nu este bine s o spunem mecanic fiindc asta nseamn c suntem nesinceri cu noi
nsine. n rugciunea inimii este angajat Iisus Hristos fat de noi. Si atunci, deci, este
foarte folositor s ne rugm cu atentie la fiecare cuvnt pe care l spunem naintea lui
Dumnezeu. Si chiar dac nu avem rspunsul imediat, trebuie s avem rbdare si
trebuie s stim c rspunsul la rugciunea inimii este acela clasic de coborre a mintii
n inim. Adic ceea ce gndesti aceea s si simti.
Dac spui cu atentie rugciunea, faptul c chemi numele lui Iisus Hristos n viata ta,
aceasta te ajut mult; ti d spor de credint, spor de evlavie, spor de omenie, spor
de ntoarcere ctre tine, umilit, cu cint. Pentru c e vorba de Numele lui Iisus care
este un nume plin de putere. Chemat n noi, lucreaz. Pn s se coboare mintea n
inim este un drum mai lung, dar, chemndu-l totusi cu atentie, cu luare-aminte si cu
smerenie, acest nume lucreaz n noi si ne ajut s sporim duhovniceste.
Conferint tinut n
Aula Universittii din Bucuresti,
25 III 1999
O scurt meditatie
''Nu m voi teme de mii de popoare,
care mprejur m mpresoar''.
(Psalmi 3, 6)
Nu m voi teme - zice psalmistul - de zeci de mii de noroade, avnd, Doamne,
sprijinul si ajutorul Tu; mpresurtori, numeste David - literal - pe Abesalom si pe
ajuttorii lui care l dusmneau, iar anagogic - pe diavoli, cci, dup Sfntul Maxim
Mrturisitorul, diavolii ne nconjoar n vrjmsia lor si ne dau rzboi n patru feluri:
1) din fat, cnd ne dau ndejdi de norociri si de buntti desarte;
2) din spate, cnd vor s ne spurce sufletele cu aducerea-aminte a pcatelor noastre
trecute, mai ales a celor trupesti;
3) din dreapta, cnd ne ajut pe ascuns a face fapt bun peste msur cu scopul de
a ne arunca n slava desart;
4) din stnga, cnd ne silesc s facem vreun pcat greu ntru cunostint.
Orbirea sufleteasc
Cum apare orbirea sufleteasc? - Nu trebuie s uitm
de ochii sufletesti! - ''Srguieste dar si te pocieste''
Frati crestini,
Multe boli si multe suferinte chinuiesc viata oamenilor. Dar cea mai grea suferint
pare a fi orbirea. Neputnd munci ca s poat tri, de obicei, orbii cersesc. Dintre
toate categoriile de cersetori din lumea aceasta, orbii impresioneaz n chip deosebit
pe cei care trec pe lng ei. Orict de zgrcit sau orict de pornit ar fi cineva
mpotriva cersetorilor, este cu neputint s nu-l nduioseze ct de putin mna ntins
a unui orb.
Ceva asemntor s-a petrecut cu orbul din Ierihon - al crui nume era Bartimeu, dup
cum aflm din Evanghelia scris de Sfntul Marcu. El sedea jos, la marginea drumului
si cerea milostenie. Sedea lng drumul care venea din Ierihon si mergea spre
Ierusalim. Pe aceast cale trecea mult lume si cred c erau destui care l ajutau. Si
totusi el continua s rmn un nenorocit, orict milostenie ar fi adunat.
Nenorocirea lui consta n faptul c el nu-l vedea nici pe cel care i ddea milostenia,
nu vedea nici ceea ce-i ddea, nu-si vedea nici propria mn n care i se punea
milostenia, nu se vedea nici pe sine nsusi. Mcar pentru asemenea pricini putem
spune c orbirea trupeasc este o stare dintre cele mai nenorocite din viata unui om.
Omul are ochi nu numai trupesti, ci si ochi sufletesti. Cei trupesti sunt asemntori cu
ochii altor vietti de pe pmnt: cai, lupi si multe altele. Ochii cei sufletesti ns se
aseamn cu ochii ngerilor si cu ochii lui Dumnezeu.
Deci, pentru c omul are dou feluri de ochi, trupesti si sufletesti, apoi si orbirea
omului poate fi tot de dou feluri: trupeasc si sufleteasc. Orbirea trupeasc poate fi
din nastere, din pricina unui accident sau din pricina unei boli. Din pricina orbirii
trupesti nu putem vedea lumea aceasta material si nici pe noi nsine, nu putem
merge fr cluz si nu ne putem bucura de lumina, de culorile si de toate
frumusetile lumii vzute.
Orbirea sufleteasc este ns cu mult mai primejdioas dect cea trupeasc si un
asemenea orb este mai nenorocit dect orbul Bartimeu din Sfnta Evanghelie de
astzi. Dac orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L
vede pe Soarele drepttii si Printele luminilor, cu strlucirea harului Su. Nu
recunoaste pe Cel care i d buntti nepieritoare: viat, suflet, nemurire si nu se
vede nici pe sine nsusi asa cum este cu adevrat.
Cum apare orbirea sufleteasc?
Ne putem ntreba: de unde vine aceast orbire sufleteasc?
Ne va prea, poate, neplcut rspunsul, dar acesta este adevrul: orbirea sufleteasc
ne vine, fratilor, prin ochii trupului. Ochii sunt cei doi lumintori ai fetei, dar si dou
punti prin care pcatul este adus din afar nluntrul sufletului.
Dup Sfntul Vasile cel Mare ''ochii sunt cele dou mini netrupesti ntinse nainte, cu
care sufletul atingndu-se de departe de acelea pe care nu le poate atinge cu minile
trupului, le cuprinde cu ochii si le aduce la sine''. Dac privirile ochilor sunt
nestpnite, ele ndeamn sufletul la gnduri urte si la fapte necuviincioase.
Privind cu patim la frumusete strin, chipul acelei frumuseti coboar din minte n
inim si acolo, n cmara inimii duhovnicesti, unde trebuie s fie necontenit locasul lui
Dumnezeu si mprtia Lui, acolo coboar ntunericul si se svrseste pcatul. n
aceast privint Mntuitorul ne nvat: ''Lumintorul trupului este ochiul; de va fi
ochiul tu curat, tot trupul tu va fi luminat. Iar de va fi ochiul tu ru, tot trupul tu
va fi ntunecat'' (Matei 6, 22-23). Iar n alt loc ne spune asa: ''oricine se uit la femeie,
poftind-o, a si svrsit adulter cu ea n inima lui'' (Matei 5, 28). Sau invers, femeia
care se uit cu poft la brbat a si svrsit pcatul n inima ei. Si pcatul ntunec
ochii cei dinluntru, iar omul devine nnegurat si orb.
Biblia, aceast carte de cpti a omenirii, ne ofer multe pilde de orbire sufleteasc
nc de la nceputul lumii. Voi aminti cteva exemple.
Astfel, n cartea Genezei aflm c femeia - prima femeie din lume - a vzut c rodul
pomului cunostintei binelui si rului era plcut la vedere si bun la mncare; si a luat, a
mncat si a dat si brbatului su (Facere 3, 6). Si cu adevrat li s-au deschis ochii,
ns nu ca la ngeri sau ca la Dumnezeu, cum i amgise sarpele, ci li s-au deschis
ochii ca la cei pctosi si au vzut c sunt goi (Facere 3, 5). Li s-au deschis ochii, dar
li s-a nchis Raiul (Facere 5, 7).
Mai departe, tot n cartea Genezei, citim c ''fiii lui Dumnezeu, vznd c fiicele
oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. () Vznd ns
Domnul Dumnezeu c rutatea oamenilor s-a mrit pe pmnt si c toate cugetele si dorintele inimii lor
sunt ndreptate la ru n toate zilele, I-a prut ru si S-a cit Dumnezeu c a fcut pe om pe pmnt''
(Facere 6; 2, 5-6).
Pentru orbirea sufleteasc si pentru pcate cumplite, au fost nimicite cu foc cettile
Sodoma si Gomora si acoperite de apa Mrii Moarte (Facere 19, 16-26).
Din pricina ochilor trupului a fost orbit Samson care, vznd pe Dalila, a poftit-o si
astfel, orbind cu sufletul, a fost biruit de o femeie tocmai el, acela pe care nu-l puteau
nvinge mii de oameni (Judectori 16).
Orbit a fost Olofern de Iudita, care, cu gtelile ei, i-a luat ochii, cu frumusetea ei i-a
robit inima, iar cu sabia i-a tiat capul (Iudita 13).
Orbit de pofta ochilor a fost mpratul David vznd pe Batseba, sotia lui Urie si, tot
asa, cei doi btrni din Babilon, vznd pe Suzana la baie. Orbit a fost Irod privind pe
Salomeea, fiica Irodiadei, jucnd si chiar nteleptul Solomon a fost orbit sufleteste de
femeile strine si a gresit si el naintea lui Dumnezeu (III Regi 11, 3-4).
Asemenea exemple sunt foarte multe n Sfnta Scriptur si, fr ndoial, cu mult mai
multe n viata oamenilor, de-a lungul istoriei.
Prin aceste ferestre deschise ale ochilor nostri, odat cu ispitele citate din Biblie, intr
n noi valuri ntregi de alte amgiri si pofte ca: mndria, lcomia dup avere si lux,
invidia, mnia, betia, spectacole ce tulbur nchipuirea s.a. Pe rnd sau toate laolalt,
ntunec lumina cea dinluntru a sufletului si zguduie ntreaga viat a omului.
Nu trebuie s uitm de ochii sufletesti!
Omul nu este fcut de Dumnezeu numai pentru aceast lume a pmntului. Ci
aceast lume este pentru noi numai un cmp de lupt, un stadion de ncercare a
puterilor sufletesti si trupesti, din care crestinul - fcnd bine si rspndind lumin n
jurul lui - ncearc s ias biruitor pentru ca s merite premiul, adic fericirea vietii
viitoare si nesfrsite.
Pentru a ne descurca n aceast lume, ne sunt dati si ochii acestia trupesti, ca s
vedem pe unde mergem, s ne informm si s cunoastem realittile de aici si s ne
bucurm n chip nevinovat de toate lucrurile bune si frumoase care ne nconjoar.
Dar nu numai att. Acesti ochi trupesti ne sunt dati si ca s-i tinem mereu n legtur
cu ochii cei luminosi ai sufletului nostru, prin care putem ntelege rostul cel adevrat
al existentei si n acest fel s putem cunoaste pe nsusi Stpnul vietii, pe Cel care a
zis: ''Eu sunt Calea, Adevrul si Viata''.
De aceea, pe lng multele griji ale vietii noastre pmntesti, s nu uitm niciodat
de vzul cel dinluntru, de ochii cei sufletesti, ca nu cumva s fie umbriti sau
ntunecati de patimi, ci s fie curati si luminosi ca ochii pruncilor sau chiar ca ochii
ngerilor. Si dac se spune despre unele lucruri sau fiinte c ne sunt dragi ca lumina
ochilor, apoi cu att mai mult trebuie s ne fie drag lumina sufletului nostru, partea
aceasta din noi care d sensul si esentialul fiintei omenesti.
''Srguieste dar si te pocieste''
Mare primejdie este pentru fiecare dintre noi atunci cnd suntem cu sufletul bolnav,
cnd suntem orbiti de patimi si nu ne dm seama c suntem bolnavi.
''Dac ati fi orbi n-ati avea pcat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pcatul
rmne asupra voastr'', le zice Mntuitorul fariseilor (Ioan 9, 41). Cu alte cuvinte,
Iisus le spune: ''Dac v-ati recunoaste orbi, n-ati avea pcat, pentru c M-ati ruga s
v vindec. Dar voi pretindeti c vedeti adevrul, cnd de fapt sunteti orbi si nu voiti
s fiti vindecati de Mine''.
Cnd omul si d seama c este bolnav cere un sfat de la cineva, alearg la doctor, se
roag lui Dumnezeu - face ceva ca s scape de boala care i amenint sntatea. Dar
dac rmne nepstor, boala progreseaz si ntr-o bun zi cade la pat si moare. Tot
asa se ntmpl si cu boala cea dinluntru, cu orbirea sau chiar cu moartea sufletului.
Pentru multi dintre noi se mplineste cuvntul din Apocalips, n care Dumnezeu ne
spune asa: ''Stiu faptele tale, c ai nume, c triesti, dar esti mort. Privegheaz si
ntreste ce a mai rmas si era s moar'' (Apocalips 3, 1-2).
Care sunt aceste fapte ucigtoare pe care le avem si le purtm cu noi, care ne
ntunec sufletul nct ajungem s murim, desi suntem nc n viat? Le-am amintit
de curnd: trufia, invidia, mnia, betia, desfrul, lcomia, lenea, superficialitatea,
necredinta, lipsa de dragoste, osndirea pe nedrept a semenilor nostri etc.
Cte familii nu se destram din pricina patimilor si a ncurcturilor nengduite pe
care le are unul sau altul dintre soti?!
Cte sotii nu-si plng amarul csniciei cnd sotul vine acas trziu si beat, face
scandal, i sperie si i bate pe ea si pe copii, iar mai apoi si prseste familia si se
ncurc cu alta?!
Cti crestini nu se roag lui Dumnezeu numai cnd d peste ei cte un necaz, iar
cnd le merge bine uit si de Dumnezeu, si de suflet si duc o viat urt si strin de
orice bine?!
Asemenea fapte, frati crestini, sunt ca niste umbre negre, umbre grele, care nvluie
sufletul si constiinta noastr, mbolnvindu-ne de moarte.
n ncheiere am s citez - tot din cartea Apocalipsei - cuvintele lui Dumnezeu care ni
se potrivesc, n msuri diferite, fiecruia dintre noi:
''Stiu faptele tale; c nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Astfel, fiindc esti cldicel - nici fierbinte, nici rece - am s te vrs din gura Mea.
Fiindc tu zici: Sunt bogat si m-am mbogtit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii c tu
esti cel ticlos si vrednic de plns, si srac si orb si gol!
Puterea rugciunii
Rugciunea curat - mplinirea si foloasele rugciunii n Esenta vietuirii crestine Rugciunea inimii este de mare actualitate n viata modern mprtia lui Dumnezeu este n noi - ''Unde este comoara voastr, acolo este si inima
voastr''
Srbtorim n chip deosebit ziua de astzi; pstorul nostru sufletesc, Prea Fericitul
Printe Patriarh, mplineste acum zece ani de patriarhat. De dimineat, dup ce s-a
slujit Sfnta Liturghie la Catedrala Patriarhal (precum si la Biserica Sfntul Grigorie
Palama din Politehnic), s-au tinut mai multe cuvntri importante care au artat
toat truda, tot amarul si toate roadele frumoase aprute n acesti zece ani, prin grija,
prin echilibrul, prin ntelepciunea Printelui Patriarh Teoctist. Cu acest prilej, v rog s
nchinati un gnd si o rugciune n seara aceasta pentru anii ce vin. Dumnezeu s-l
ocroteasc si s-l tin n fruntea Bisericii, pentru c este un bun si adevrat printe
sufletesc. S-i urm cu adevrat, din toat inima, s triasc ntru multi si fericiti,
rodnici ani.
Prea Fericitul Printe Patriarh nconjurat de tineri
de la filialele ASCOR si ale Ligii Tinerilor Crestini Ortodocsi Romni, noiembrie 2001
n afara acestei srbtoriri a Printelui Patriarh, ziua de 14 noiembrie ne prilejuieste si
un alt motiv de bucurie: prznuirea Sfntului Grigorie Palama, teologul rugciunii.
ntr-o vreme foarte grea pentru practicarea rugciunii lui Iisus - cnd erau multe
nedumeriri si multe critici nedrepte referitoare la o asemenea lucrare - apare acest
mare teolog din partea lui Dumnezeu, care, prin ntelepciunea sa, prin harul Sfntului
Duh mai ales, a lmurit foarte bine ce reprezint aceast rugciune care duce la
unirea omului cu Dumnezeu.
De ce este asezat aceast pomenire a Sfntului Grigorie Palama la nceput de post?
Dup cum stiti, de mine dimineat intrm n postul dinaintea Nasterii Mntuitorului.
Si n post avem nevoie de mult rugciune, la fel cum si rugciunea este ajutat mult
de post. Fr o comuniune ntre aceste dou practici, viata noastr duhovniceasc
schioapt.
Asadar astzi, la invitatia fratilor studenti din ASCOR - mi-s frati sufletesti -, iat-m
aici, n fata dumneavoastr, ncercnd s spun cteva cuvinte despre rugciune.
Onorat asistent, Sfntul Apostol Pavel vorbind despre importanta rugciunii ne d
acest sfat: ''Rugati-v nencetat''. Dup cum stiti, Dumnezeu este duh si este
prezent: ''Eu sunt Cel ce sunt'', spune Dumnezeu proorocului Moise n fata rugului
din Sinai. Si nu exist o bucurie mai mare dect aceast comuniune a noastr cu
Dumnezeu Cel Viu, prin rugciune.
Rugciunea curat
Ce este rugciunea? Stim cu totii. Cnd am nceput cuvntul de aici, eram deja n
rugciune. Se cnta Paraclisul Maicii Domnului de la mnstirea Putna. n ''Filocalie''
citim c rugciune nseamn vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu.
Cnd ne rugm, cnd i spunem psurile noastre lui Dumnezeu si i cerem s ne ajute
n necazuri, se cuvine s deprtm din minte toat grija cea lumeasc - asa cum se
cnt n timpul Liturghiei, la Heruvic - si s cugetm numai la El. Vorbim cu nsusi
Dumnezeu! Nu este bine s ne rugm doar cu buzele, iar mintea s fie departe de
cuvintele rugciunii. Asta nseamn necuviint si pcat. ''Cum puteti pretinde lui
Dumnezeu s ia aminte la rugciunile voastre - ne ntreab un Sfnt Printe - dac voi
nsiv nu luati aminte la rugciunile voastre? Nu stiti ce spuneti!''
Rugciunea fcut cu evlavie, cu inim curat, cere o anumit pregtire, frati
studenti, cere supravegherea simturilor noastre. Moise proorocul n-a putut s se
apropie de rugul aprins din Sinai dect dup ce si-a deprtat toat ncltmintea din
picioarele sale. ''Dezleag toat ncltmintea din picioarele tale - spunea Dumnezeu
din rug - pentru c locul pe care te afli este sfnt.'' Aproape orice loc unde ne rugm
este sfnt, deoarece Dumnezeu e de fat ntr-un chip tainic. De aceea suntem si noi
gata ca acest reflector luntric al vietii noastre s fie deschis pentru convorbirea
mintii cu Dumnezeu. Ne strduim ca, nainte de a ncepe rugciunea, s izgonim din
inima noastr orice gnd ptimas, cci inima noastr este templu al Duhului Sfnt,
cum ne spune marele Apostol Pavel.
Este folositor s-i acordm rugciunii cinstea cuvenit si astfel s ascultm pe
Mntuitorul care ne ndeamn: ''Iar tu cnd te rogi, intr n cmara ta, nchide usa si
roag-L pe Tatl tu, care este n ascuns''. Totdeauna este Dumnezeu de fat, ns
este ascuns de ochii trupesti. Cmara este inima, simturile sunt poarta. De aceea ele
trebuie bine zvorte, cci prin acestea vine sminteala n timpul rugciunilor.
Rugciunea trebuie fcut cu struint, dup cum avem multe exemple n Sfnta
Evanghelie. S ne aducem aminte de acea femeie pgn, acea canaaneanc care
striga disperat n urma Mntuitorului ca s-i vindece fiica ndrcit. Desi Mntuitorul
pare c nu o aude, pn la urm i vindec fiica si nc de la distant. S ne aducem
aminte de Bartimeu, acel orb din Ierihon. Lumea i cerea s tac, dar el, dimpotriv,
striga si mai tare. Si Iisus, Care l-a auzit, i-a tmduit orbirea lui.
Ne putem ntreba: cnd mplineste Dumnezeu mai repede rugciunile noastre?
Rspunsul poate fi dat n mai multe chipuri. O cale sigur este atunci cnd rugciunea
noastr este nsotit de post, de milostenie si viat fr prihan. Milostenia si postul
sunt aripi care nalt rugciunea, asa cum am spus la nceputul ntlnirii. Aceste trei
fapte bune - rugciunea, postul si milostenia - se ntreptrund si se ajut ntre ele
pentru folosul nostru.
De asemenea rugciunile noastre sunt foarte repede ascultate cnd chemm n ajutor
pe Maica Domnului si pe sfintii (prietenii) lui Dumnezeu si cnd aceste rugciuni sunt
fcute de mai multi credinciosi mpreun. Sfntul Apostol Petru a fost nchis de Irod n
temnit, cu picioarele n butuci, iar rugciunile nencetate, fcute de multi credinciosi
pentru dnsul naintea lui Dumnezeu, au fost att de puternice nct Dumnezeu a
trimis un nger din Cer si n chip minunat l-a eliberat pe Sfntul Petru din temnit. Asa
se ntmpl adeseori ca Dumnezeu s rspund rugciunilor noastre.
mplinirea si foloasele rugciunii
Sunt ns destul de multe cazuri cnd Dumnezeu nu mplineste rugciunile noastre.
Din ce motiv? Pentru c multi, asa cum am spus, se roag numai cu buzele, iar
mintea lor colind pretutindeni. Ne zboar atentia de la cuvintele rugciunii.
Mntuitorul nostru i mustr pe cei care au o astfel de rugciune, zicnd: ''poporul
acesta M cinsteste numai cu buzele, iar inima lui e departe de Mine.''
De asemenea, Dumnezeu nu ne ascult rugciunile atunci cnd, fr s
constientizm, cerem ceva care ar putea fi nefolositor pentru propria noastr viat.
Astfel, o persoan pe care o cunosc, fiind n nchisoare, cerea mereu s fie scoas la
munc; tot n nchisoare, ns la munc, afar, sub cerul liber. Pentru c viata n
celul devenise foarte grea si insuportabil. Dumnezeu amna mereu rspunsul la
cererea lui. Mai trziu s-a convins ns de ce nu-i era ascultat rugmintea: unii dintre
cei care plecaser la munca cmpului - sub presiunile nchisorii, la munca silnic - au
murit acolo, n balt sau la cmp, sau n delt. Iar multi, aproape toti, s-au ntors
bolnavi la celulele lor din temnit. Asa nct Dumnezeu nu i-a ascultat cererea atunci
cnd se ruga, pentru c putea s moar acolo.
Asa se ntmpl n unele cazuri atunci cnd i cerem un lucru lui Dumnezeu si nu-l
primim. Dumnezeu, Care stie precis tot cursul vietii noastre de cnd ne nastem si
pn murim, stie ce ne trebuie si ce nu ne trebuie, ce ne este de folos si ce nu ne este
folositor. De aceea, prin atotstiinta si atotntelepciunea Lui, face asa cum este mai
bine pentru viata noastr. Chiar pctosi cum suntem, Dumnezeu tot ne iubeste si ne
vrea binele. Si n anumite mprejurri Dumnezeu vrea s ne ajute, neascultnd
rugciunile noastre care sunt pgubitoare pentru suflet.
Ce trebuie s-I cerem lui Dumnezeu n rugciunile noastre? Pentru c multi cer lucruri
Onorat asistent, pe lng toate aceste probleme despre care am vorbit pn acum,
mai exist un fel de rugciune de chemare a numelui Domnului, numit rugciunea
lui Iisus, rugciunea mintii sau rugciunea inimii. Trirea profund a acestei rugciuni
este nssi esenta vietuirii crestine.
Este o rugciune plin de putere - care vine de la Mntuitorul nostru si de la Sfintii
Apostoli - si este cuprins n aceste cuvinte: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul. Aceast rugciune este scurt si de
aceea poate fi spus oriunde si oricnd, stnd sau mergnd.
Chipul nefcut de mn al Mntuitorului
n lumea modern (n aceast grab a vietii cnd nu avem timp de rugciune
ndelung n camera noastr, n fata icoanei si a candelei aprinse) putem spune
aceast rugciune, n orice loc si n orice timp din viata noastr: si la scoal, si n
magazin, n fabrici, n atelier, putem rosti aceast rugciune n taina inimii noastre.
Iar Iisus Hristos, Care este prezent n viata noastr totdeauna, ne ascult aceast
rugciune care este nchinat numelui Lui, plin de putere. Am auzit pe multi spunnd
c rugciunea lui Iisus le este cunoscut. Stiu multe persoane, tineri si mai n vrst,
care spun aceast rugciune, chiar sunt avansati n aceast rugciune. M-am bucurat
foarte mult ori de cte ori am aflat c exist asemenea credinciosi.
n Sfnta Scriptur ntlnim urmtoarele cuvinte ale Mntuitorului: ''Orice veti cere de
la Tatl n numele Meu voi face, ca s se mreasc Tatl n Fiul''. Si iarsi: ''De veti
cere ceva n numele Meu, Eu voi face''. Aceast rugciune se numeste Rugciunea lui
Iisus, pentru c n mijlocul ei este numele Domnului nostru Iisus Hristos, nume plin de
putere, asa cum am spus. Se numeste rugciunea mintii deoarece, n prima ei faz,
se rosteste cu mintea; si a inimii, pentru c, dup mult vreme de rostire atent,
rugciunea se coboar n inim, n centrul fiintei noastre.
Rugciunea lui Iisus se poate rosti n dou feluri: asa cum vorbim (cum vorbesc eu
acum) sau n gnd; ori n ritmul respiratiei - cnd stm pe un scunel, avem capul
putin aplecat spre stnga si cu dou degete de la mna dreapt tinute usor peste
hain deasupra locului inimii, rostim rugciunea aceasta, tare, soptit sau n gnd.
Rugciunea de chemare a numelui Domnului se cere a fi rostit nencetat, ziua si
noaptea, n orice loc si n orice lucrare ne-am afla. Practic ns, mai ales pentru
nceptori, este greu a fi rostit nencetat si de aceea ea poate fi rostit alternativ cu
alte rugciuni din Ceaslov.
Att pentru clugri, ct si pentru mireni este bine ca rugciunea mintii s fie rostit
de cel putin trei-patru ori pe zi, cte cincisprezece minute de fiecare dat.
nc un lucru trebuie s avem n vedere: cnd rostim rugciunea s fim atenti ca
fiecare cuvnt al rugciunii s cad pe locul inimii duhovnicesti - aici, unde v-am
artat cu cele dou degete, deasupra inimii de carne, deasupra inimii fiziologice.
Acest loc (''descoperit'' de Sfintii Printi care erau mari rugtori si aveau rugciunea
nencetat) este centrul duhovnicesc al fiintei noastre si se afl putin deasupra inimii
carnale.
Rugciunea lui Iisus se cuvine s fie fcut cu binecuvntarea si sub supravegherea
duhovnicului, care, de obicei, o si practic. Ea are menirea s ne ajute s ne curtim
si cum o stiti; sau mcar limita rezumatului acesteia: ''Iisuse, miluieste-m''. Orict de
grbiti am fi n viata aceasta de toate zilele - poate suntem la lectii, ascultm un curs
la universitate, sau suntem la atelier, ori n fabric, sau pe drum, sau comunicm cu
cineva - putem spune totusi din cnd n cnd ''Iisuse, miluieste-m''. Pe de o parte
<Iisuse> - care lumineaz planul acesta al vietii noastre crestine, Dumnezeu cu toat
mprtia Lui si, pe de alt parte, ''miluieste-m'' - starea noastr de jos, starea de
mizerie, de nevoie n care ne aflm adeseori. Mcar aceste cuvinte s le rostim de-a
lungul vietii.
n concluzie, putem spune c n viata modern, cu toat graba ei si cu tot
neastmprul nostru, ne putem hrni din aceast rugciune ntr-un chip cu adevrat
multumitor.
- V rugm s ne spuneti cteva cuvinte despre gruparea duhovniceasc de la
mnstirea Antim care s-a numit <Rugul Aprins> si despre rolul pe care l-a avut
rugciunea inimii pentru cei care au fost acolo.
- Aceast miscare duhovniceasc a ''Rugului Aprins> a luat nastere n timpul
stpnirii comuniste. Pe strad si n viata de toate zilele era un zbucium si un efort
din partea unor puteri vrjmase pentru a schimba tot ce era vechi, asezat, frumos,
statornic, cu o mod nou, pe care o stim si-am trit-o.
n acest zbucium, la Mnstirea Antim, n bibliotec, se vorbea despre rugciunea lui
Iisus, despre aceast lucrare luntric bazat pe Traditia Sfnt, pe practica Sfintilor
Printi, pe toat experienta ascetic de dou mii de ani. Timp de vreo sase ani,
ncepnd din 1945, s-au organizat conferinte n fiecare duminic.
Aceast lucrare obsteasc era foarte plcut. Din pcate ns, ea se desfsura ntr-un
cerc restrns, ntruct nu se putea extinde prea mult din cauza zarvei din afara vietii
noastre mnstiresti.
Erau mari personalitti care ne ocroteau precum printele Stniloae, printele
Benedict Ghius, profesorul Alexandru Mironescu, medicul Vasile Voiculescu, scriitorul
Ion Marin Sadoveanu.
Participa mult tineret, multi studenti care dup aceea, sracii, au suferit n nchisoare.
Veneau setosi s afle si ei ceva despre aceast viat luntric.
Si plecau foarte bine hrniti sufleteste. Dup ce conferentiarul si termina cuvntul,
erau ntrebri din public; fel de fel de ntrebri, cum sunt ntrebat eu acum. Si
rspundeau cei care voiau si puteau s rspund. Era un dialog, o testur de idei, de
gnduri si de dorinte duhovnicesti care i hrneau foarte mult pe asculttori.
- Este adevrat c toti cei care au participat la <Rugul Aprins> au fost nchisi? Care a
fost motivul ce s-a invocat pentru a fi bgati la nchisoare?
- Exist un dicton: ''Cine nu este cu noi este mpotriva noastr''. Cei care ne
stpneau ne cereau tuturor s fim cu ei. Dar noi, fr s-i contrazicem, nu eram de
acord cu marxistii. Erau inteligenti - pentru c diavolul este foarte inteligent - si erau
condusi de acest duh al ruttii. Si-au dat seama c nu suntem cu ei, c suntem
mpotriva lor si atunci ne-au adunat de pe unde ne-au gsit si ne-au pzit cu
strsnicie mai multi ani. Nu cumva s fim mpotriva lor. Acesta a fost rezultatul acelor
seri de lucru.
- Printe arhimandrit, care ar trebui s fie rnduiala zilnic de rugciune n cazul unui
student?
- Dup cum Sfntul Vasile cel Mare si Sfntul Grigorie Teologul nu cunosteau n anii
studentiei dect drumurile care duceau la scoal si la biseric, tot asa ar trebui s-si
mpleteasc viata si studentii de astzi: ntre studii si rugciune. Nu stiu cum si pot
face programul, ns, pe lng hrana trupeasc pe care, vrnd-nevrnd, cutm s
ne-o nsusim, avem nevoie si de hran sufleteasc, fr de care murim; murim, desi
trim. Murim sufleteste, devenim sterpi, mpietriti, uscati, nesimtitori, ri, gelosi,
mndri si asa mai departe.
Rugciunea - aceast legtur cu sfintenia, cu izvorul vietii si al ntelepciunii - ne
ajut s nvtm bine, s sfsiem ntunecimile de pe mintea noastr, pentru ca ea s
devin luminoas; ne ajut s sfsiem nvelisurile de pe inima noastr, nvelisuri care
ne fac nesimtitori n fata lui Dumnezeu. Asa nct s punem accentul pe aceast
apropiere de Dumnezeu si celelalte vin aproape automat. Adic s nu fie goluri n
viata noastr, rugciuni la cte o zi sau cte o clip si restul vietii petrecut cu
celalalte preocupri. Fiecare zi s fie marcat de rugciune si de celelalte ascultri
omenesti, studentesti. Fr aceast alternant, viata noastr schioapt, este o viat
bolnav, o viat insuficient, o viat stirbit.
- Cum ne dm seama care este calea pe care trebuie s mergem: cstorie sau
clugrie?
- Cstoria este calea normal a vietii. De la nceputurile lumii a fost o pereche de
oameni: strmosii nostri, Adam si Eva. Chiar Dumnezeu le-a dat porunca s creasc si
s se nmulteasc. Deci familia este n primul rnd la temelia societtii omenesti. Prin
cstorie, brbatul si femeia devin creatori, nmultind neamul omenesc. Este o
chemare general pentru acest mod de viat, o chemare adresat tuturor oamenilor.
Monahismul este sfat evanghelic si se cere o chemare vie la acest mod de viat.
Trebuie o chemare, trebuie ndemn din miezul fiintei tnrului pentru a veni la
clugrie. Si de aceea este o mare deosebire ntre un mod si altul de viat; alt
misiune are clugrul si alt misiune are familia.
Pe familie se pune accentul ntr-o viat social. Viata familiei cu grijile ei, cu
problemele ei de fiecare zi, adeseori priveste numai n jos sau pe orizontal, nu are
prea mult timp s se uite si n sus. Fratele din mnstire care are chemare pentru
acest tel special - apropierea de Dumnezeu - poate interveni s atrag atentia, s
lumineze mintea si tendintele oamenilor, spunndu-le c mai exist si o alt viat, o
viat nesfrsit dincolo de lumea pmnteasc. Aceasta cred c este misiunea pe
care o are n special clugrul, fat de cel care duce o viat de familie. Cci agonisim
si muncim din zori si pn n noapte pentru pinea de toate zilele si pentru adpost si
petreceri, dar uitm c vom muri ntr-o bun zi si c vom da seama de orice timp
desert folosit n viat, dup cum ne spune nsusi Mntuitorul.
- Ce este de fcut cnd duhovnicul meu, care nu practic rugciunea mintii, consider
c nu este necesar ca tinerii s o practice, ndemnndu-i spre un crestinism social, nu
spre un crestinism mistic?
- Pentru mine nu exist o viat crestin fr s fie n acelasi timp si mistic, adic
tainic, adic legat de Dumnezeu. Nu stiu vreun crestin adevrat care s nu fie n
acelasi timp mistic. M refer la un crestin care este mprtsit cu Tainele Bisericii si
care se spovedeste, care si sfinteste viata sa luntric.
Exist o stare mistic, tainic, ascuns: ''Tu ns, cnd te rogi - ne spune Mntuitorul
-, intr n cmara ta si, nchiznd usa, roag-te Tatlui tu, Care este n ascuns''. Cum
poti s te rogi fr s te gndesti la acest Tat ceresc c e ascuns undeva si vede
starea ta luntric? Cum poti fi laic, lumesc, numai pmntesc, fr acest duh, fr
suflet care, dac nu este n noi, atunci aceast masin foarte perfectionat - trupul
nostru - nu-i nimic, se topeste si o mnnc jivinele?
Asa nct n fiecare dintre noi este un centru tainic, mistic. Din acest centru izvorsc
toate relatiile noastre personale: dragostea, buntatea, mila, smerenia noastr, buncuviinta, toate sunt legate de acest centru mistic din noi, unde locuieste Dumnezeu si
mprtia Sa.
Asa nct nu stiu cum ar putea arta o viat crestin fr rugciune, fr acest centru
mistic, fr acest loc al lui Dumnezeu din noi.
Viat social?! Si pgnii aveau o viat social, se ocupau numai de aceast
orizontal a existentei. Iisus Hristos ne spune ns si acel cuvnt n predica de pe
munte: ''Cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se
vor aduga vou''. Asa nct nu cred c este o piedic pentru a lucra n viata social
dac ai nluntrul tu un izvor nesecat, datorat prezentei lui Dumnezeu.
- Rugciunile oamenilor care nu s-au spovedit de ani de zile sunt ascultate de
Dumnezeu? De asemenea, celor care triesc n pcate mari li se ascult rugciunile?
- Dac rugciunile sunt fcute la fel ca ale vamesului din Evanghelie - cu umilint, n
durerile inimii, neosndind pe altul, cerndu-si iertare pentru ticlosiile de pn atunci
- Dumnezeu l ascult pe oricare dintre oameni. Pentru pctosi S-a ntrupat
Dumnezeu. Tlharul de pe cruce a zis numai cteva cuvinte si s-a mntuit, a fost
iertat. Spune Fericitul Augustin despre el si acel cuvnt, pe care poate-l stiti unii
dintre dumneavoastr: <Fericit tlhar! Toat viata a furat, iar la urm a prdat si
Raiul''.
Asa c Dumnezeu ascult rugciunea oricruia fcut cu umilint, cu cint, cu regret
pentru tot ce-a fost ru n viata lui de pn atunci, pn n clipa cnd s-a gndit c
exist un Dumnezeu si c are o rspundere pentru tot ce a fcut n viata
pmnteasc.
- Exist n rugciune ispite de-a stnga si ispite de-a dreapta? Ce nseamn acest
lucru?
- Da, sunt ispite de-a stnga si de-a dreapta. De-a stnga sunt foarte cunoscute:
betia, lenevia, desfrul, furtul, rzbunarea, mnia, toate sunt ispite de-a stnga. De-a
dreapta poate fi un post exagerat, adic obsedat de amnunte sau cu mult peste
puterile trupesti.
De aceea este bun ntelepciunea pe care trebuie s o cerem de la Dumnezeu, ca s
ne lumineze drumul vietii pentru a putea fi echilibrati, pentru a nu gresi si pentru a
putea s mergem pe calea mprteasc, cum o numesc Sfintii Printi, pe aceast
cale de aur - via aurea. Postul s fie post, cu ntelepciune fcut, abstinenta s fie
abstinent cu adevrat, paza aceasta a simturilor s fie cu adevrat paz sincer,
cinta s fie sincer, rugciunile s fie ct de multe, dar s fie atente, cu umilint si
cu smerenie, si atunci toate merg bine.
Orict ar fi de lungi rugciunile, dac sunt fcute numai cu buzele, nu sunt primite de
Dumnezeu. Sunt unii bieti crestini care fac acatiste si psalmi - multi psalmi si multe
acatiste - ns si dau seama trziu de tot c le-au fcut numai cu gura. Au fost
absenti cu inima si cu mintea de la ceea ce au spus. Aceste rugciuni ajut foarte
putin. Dumnezeu este prezent continu, El ne stie si ne vede, si ne aude n orice
clip am fi n viata noastr si de aceea si noi trebuie s fim la fel de prezenti si de
atenti cnd vorbim cu El.
- De ce se spune c rugciunea este un dialog cu Dumnezeu, cnd n realitate vorbim
numai noi?
- Totusi este un dialog ntruct Dumnezeu e Cel care ascult rugciunile noastre.
Cnd vorbim cu cineva suntem doi, exist si cellalt care ascult, consimte, aprob
ceea ce spunem noi. Tot asa este si la rugciune, cnd Mntuitorul ne ascult. Poate
s fie si un rspuns din partea lui Dumnezeu, sau Dumnezeu ne ascult rugciunea si
atunci e totusi un dialog, o comunicare, o comuniune cu El.
''Unde este comoara voastr, acolo este si inima voastr''
- Este bine ca un grup de credinciosi, de prieteni, s fac rugciunile de sear si de
dimineat mpreun - sau un acatist, un paraclis?
- Rugciunea aceasta fcut n grup este foarte bine primit de Dumnezeu. V
spuneam c, n momentul cnd Sfntul Petru a fost ntemnitat, undeva n cas se
fceau niste rugciuni de ctre mai multi credinciosi. Toti erau ndreptati cu mintile ca
niste sgeti, n sus - dac am putea spune asa - ctre Dumnezeu. Toti cereau acelasi
ajutor, toti se rugau pentru aceeasi nzuint: ca Sfntul Petru s fie scpat de la
moarte, ntruct a doua zi trebuia s fie scos din temnit si s fie executat n vzul
celor din Ierusalim. Se rugau toti cu acelasi dor, cu aceeasi intentie si Dumnezeu le-a
ascultat rugciunea. Cnd se roag mai multi laolalt, este un lucru frumos; dar cu
aceast conditie: s fie toti atenti la cuvntul rugciunii.
Rugciunea particular e mai bun, mi se pare mie, pentru c, atunci cnd rtcesc
cu mintea, m ntorc, repet rugciunea, sunt atent si m ciesc, si zbovesc asupra
unor pagini. Dac sunt mai multi, nu pot s-i opresc pe toti si s iau de la capt
rugciunea de unde mi-au zburat gndurile. De aceea zic, rugciunea n grup este
foarte bun, cnd toti sunt cu acelasi gnd de rugciune si atenti la ceea ce se spune,
iar dac se ntmpl cazuri de neatentie, de rtcire a mintii - cum am spus despre
mine - e mai bun rugciunea particular, fiecare s se roage n parte, n taina vietii
lui.
- Unii printi ne spun c singura rugciune n comun acceptat de Biseric este cea
din timpul slujbelor, altfel riscm s devenim pietisti. Ce ne puteti spune despre acest
lucru si, legat de aceast problem, ce este pietismul?
- Pietismul este rugciunea formal. Rugciunea n public e foarte necesar n
Biseric - slujba Vecerniei, slujba Utreniei, slujba Sfintei Liturghii, nu pot fi fcute de
fiecare persoan n parte. Trebuie fcute undeva, ntr-un lcas anume, n casa lui
Dumnezeu, n public. Unul slujeste, iar ceilalti sunt atenti la ceea ce se spune la altar
sau la stran. Si atunci e nevoie de aceast atentie, pentru c si n timpul slujbelor
unii credinciosi sunt deranjati de altii. Chiar si atunci se gseste cineva s pun o
ntrebare, cnd la Sfntul Altar se cnt ''Pe Tine te ludm" - cel mai sfnt moment
de rugciune din Sfnta Liturghie. Pun o ntrebare despre - stiu eu - cum se
pregteste magiunul sau alt ntrebare din viata comun. Si, n acest fel, l ntrerupe
pe cel de lng el; acesta, la rndul lui, e atent la ce i se spune, ns pierde harul
rugciunii.
- Sincer, eu m poticnesc la rugciunile ctre Maica Domnului, la expresii precum
''singura grabnic folositoare". Cum s nteleg?
- Maica Domnului este Maica Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Mama ntotdeauna
este foarte sensibil fat de fiul su, de copilul su. Orice i se ntmpl copilului,
maica este foarte usor sensibilizat. Dac este ntr-o cumpn grea fiul ei, chiar dac
s-a purtat mai ru pn atunci cu ea, ea este foarte grabnic plin de griji si nu stie
cum l-ar putea ajuta ca s scape din acel impas. Mama pmnteasc! Am ntlnit
multe cazuri de acestea n viata mea de preot.
Mama Mntuitorului este o mare exceptie, este mama lui Dumnezeu ntrupat! Fiind
Iisus pe cruce, El a dat pe Maica Domnului n grija Sfntului Ioan, spunndu-i:
''aceasta este mama ta''. Prin ncredintarea aceasta din timpul celui mai greu
moment al vietii pmntesti a Domnului Iisus Hristos, Maica Domnului devine mama
noastr, a pmntenilor. Ea se roag cu adevrat pentru noi si e mare mijlocitoare a
noastr ctre Dumnezeu.
Maica Domnului si Sfntul Ioan Boteztorul, acesti doi martori ai lui Iisus Hristos, au
foarte mult trecere naintea Mntuitorului. Adresndu-ne Maicii Domnului - neavnd
curajul, din pricina faptelor noastre rele, ca s ne adresm direct Mntuitorului -, ea
atunci mijloceste pentru noi: ''Doamne, eu care Te-am purtat n bratele mele, care Team crescut n viata Ta pmnteasc, ajut-m n rugciunea mea si ajut pe acest
om care se roag mie". n Acatistul Acopermntului Maicii Domnului Sfnta Fecioar
spune: ''mprate ceresc primeste pe tot omul ce se roag Tie si cheam numele meu
ntru ajutor, ca s nu plece nimeni de la fata mea neajutat si neascultat''. Dac te rogi
cu adevrat, rugciunea Maicii este primit de Fiul su, cci Fiul su e Dumnezeu plin
de dragoste.
Mai stiu o scurt ntmplare de la cineva care a stat 20 de ani n nchisoare. ntr-o
anchet extraordinar de grea, i s-a terminat rbdarea si el si-a pus n gnd s
gseasc un mijloc ca s-si curme viata. Si-a adus ns aminte c, atunci cnd era
liber, bunica i spunea: Cnd dai de un necaz mare, s te rogi Maicii Domnului; si el nu
ntelegea acest lucru. Si spunea el: <Ctre Mntuitorul nu aveam curajul s m rog
fiindc nu stiam dac ntelegea greselile mele. Pe cnd la Maica Domnului, care a fost
si ea pmntean ca si noi, m-am rugat. Scurt, rugciune la disperare: ''Maica
Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici. Ajut-m''! Se
ruga n celul. Si, peste cteva clipe, a vzut intrnd pe usa nalt a celulei o fptur
n alb, cu un prunc n brate care i-a spus cu dragoste: ''M-ai chemat. O s te-ajut. Fii
pe pace!''. Si a plecat mai departe. Dup aceea, el nu a mai fost chemat la anchet; a
fost mutat n alt parte, la Polul Nord, undeva. Apoi toat viata lui - a trit nc foarte
multi ani n nchisoare - a avut o liniste n suflet, desi conditiile din afar erau destul
de grele, din cnd n cnd. Maica Domnului l-a ajutat n momentul urmtor dup
rugciunea sa. Aceast ntmplare o stiu de la cel care-a ptit-o, el mi-a spus-o. Si n
nchisoare nu se minte. n nchisoare spune fiecare ce are curat n inima lui. Mi-a spus
bietul om ce-a ptit si cum i s-a rezolvat problema lui.
Asa face Maica Domnului, e grabnic ajuttoare. ns rugciunea s fie cu tot dorul, cu
toat fiinta, cu toat puterea, cu toat ncrederea, la disperare fcut si rugciunea
se mplineste n momentul urmtor. Nu trebuie timp si rugciuni prea lungi. Uneori e
nevoie de rugciuni lungi ca s ne potolim noi, s ne adunm ca s ne putem
concentra. Alteori, n astfel de momente foarte grele, pe loc, atunci ti rspunde
Sfnta Fecioar.
- Printe arhimandrit, credeti c ar fi necesar ca n calendarul Bisericii Ortodoxe
Romne s fie trecut o zi pentru pomenirea celor care au murit pentru Hristos n
nchisorile comuniste? Si legat de aceasta, dac ati cunoscut n nchisori oameni care
au trit rugciunea, au mers cu adevrat pe calea sfinteniei si dac puteti s ne
descrieti cteva din aceste personalitti duhovnicesti.
- Mai greu de spus. Multi dintre cei care au trit o viat duhovniceasc n nchisori nu
mai sunt printre noi, sunt acolo sus, undeva, n mprtia lui Dumnezeu. Dar la
cealalt ntrebare, dac e bine s avem o rugciune n calendar sau o rugciune n
sufletul nostru pentru cei care au murit n nchisori, aceasta este o foarte bun fapt
crestin. Pentru c nu toti cei care au murit n nchisori n-au nevoie de rugciuni.
Numai sfintii n-au nevoie de rugciunile noastre. Noi ne rugm ca s mijloceasc ei
pentru noi n fata lui Dumnezeu. Dar ceilalti, care au trecut prin viata aceasta si sunt
acum dincolo, poate ncrcati de niste pcate grele si neiertate, rugciunile Bisericii si
ale noastre, personale, sunt foarte bune pentru ei.
- Cum s facem ca, n timpul rugciunii, s ne scoatem din minte toat grija cea
lumeasc? Ce s fac dac am inima mpietrit si nu simt nimic cnd spun rugciunea?
- S ne cim pentru acest pustiu n care ne aflm; acolo fiind, n rugciune. S ne
cim naintea lui Dumnezeu: Doamne, sunt ca un pmnt fr de ap, pustiu si
nelucrat. Ajut-m, coboar harul Tu peste inima mea nsetat de Tine. O rugciune
particular, personal, se poate face atunci, pe loc, n taina inimii tale. Este necesar si
un examen de constiint; sunt anumite necazuri, avem anumite motive pentru care
suntem mpietriti.
De obicei, pcatele noastre ne mpietresc. Am fcut niste lucruri rele, avem niste
oameni pe care nu-i putem ierta si astfel peste inima noastr este un nvelis gros de
mpietrire, din cauza acestei uri mpotriva aproapelui nostru. S ne rugm s sfsie
Dumnezeu aceste vluri, s ne deschid iarsi inima pentru tot ceea ce este folositor
n jurul nostru. Atunci vom putea s lepdm toat grija cea lumeasc. Aceast cint
pentru pcatele noastre si aceast rugciune tainic ctre Dumnezeu pot s sfsie
vlul de mpietrire si de nesimtire de care suntem cuprinsi.
- La un moment dat spun rugciunea mecanic, fr s ajung la sufletul meu. Parc
ar avea loc o tocire a rugciunii. Exist rutin n rugciune?
- E bine s-o repetm, atunci; s repetm rugciunea si s facem un efort ca s ne
gndim la ceea ce spunem. S cerem de la Dumnezeu aceast grabnic prospetime a
rugciunii - atunci, pe loc. Si se va ntmpla ceva cu noi.
- Printe, ce spuneti despre cei care practic rugciunea inimii, dar mprtsesc o
nvttur strin de cea ortodox, de pild yoga sau parapsihologie?
- Cred c Dumnezeu nu ascult rugciunile lor. Aceste practici sunt strine de neamul
nostru, de mentalitatea noastr si nu sunt nscute prin Hristos si pentru Hristos. E un
fel de ftrnicie a rugciunii sau o nselare. Amestec lucrurile ca s ne par c yoga,
de pild, e cu stirea lui Iisus. Ca de la cer la pmnt este deosebirea dintre acestea.
Exist de asemenea vrjitoare care ghicesc folosindu-se de anumite icoane. Este o
nselare a noastr dac cerem vreo consultatie de la vrjitoare. Nu se poate mpca
Duhul lui Dumnezeu cu minciuna, cu aceast ftrnicie. Dup fapta lor i veti
cunoaste pe acesti oameni care amestec rugciunea lui Iisus cu yoga. Dac ne uitm
bine si atent la viata lor, vedem c, de obicei, calc pe alturea; viata lor e alta dect
cea crestin. Chiar n yoga se ntmpl niste lucruri foarte discutabile, multe
necuviinte. Cei care fac yoga stiu la ce m refer.
- Cstoria poate constitui n vreun fel o piedic n calea rugciunii inimii?
- Poate constitui o piedic, dar eu cunosc persoane cstorite care se roag foarte
rodnic cu aceast rugciune. Adic eu cred c totusi este posibil ca o persoan s se
poat ruga chiar dac este cstorit, dac are familie. Dac reuseste s-si conving
si restul familiei s mearg pe aceast cale, atunci viata lor va fi mult mai usoar si
mai frumoas.
- Si o ultim ntrebare: v rugm s comentati versetul biblic ''Unde este comoara
voastr, acolo este si inima voastr".
- Cred c nu-i nevoie de un comentariu complicat n aceast privint, dac ne gndim
c, ntr-adevr, ce ne pasioneaz mai mult aceea ne atrage si atentia noastr.
Comoara presupune n primul rnd bnutul sau dolarul. Sunt oameni care n-au alt
grij dect de a se mbogti. n vremea noastr sunt vreo trei categorii de oameni:
oameni sraci, mijlocii si foarte bogati. Cei foarte bogati cred c adeseori si au inima
acolo unde le sunt banii; se gndesc cum s-i adune si s-i pun unul peste altul, ca
s-si creasc tot mai mult acest venit, aceast comoar. n timpul rugciunii, n
timpul citirii Sfintei Scripturi, a Filocaliei si a altor texte binecuvntate, atentia lor se
mparte ntre locul comorii si mijloacele de a o spori si ceea ce se spune n textele
sfinte; iar adeseori mintea fuge mai mult acolo unde-i comoara material, dect la
locul unde-i comoara spiritual, adic ceea ce citesc pentru sufletul si pentru
mntuirea lor. De aceea se spune: <unde este comoara voastr, acolo este si inima
voastr>. Asta cred c o poate recunoaste fiecare n propria sa viat.
Sfintii au avut ns o alt gndire: Sfntul Antonie, de pild, s-a degajat, s-a desprins
total de averea aceasta pmnteasc dup moartea printilor si; a mprtit averea
la sraci si singur, doar cu o desag, a plecat la pustnicie. Avea un om care-i aducea
din cnd n cnd niste pesmeti si putin ap; iar de la toat cealalt avere - cci era
bogat, de pe urma printilor si - si-a desprins inima. Si atunci nu avea cum s se mai
gndeasc la aceast avere, la aceast comoar. Fiindc nu mai exista, fusese
mprtit la sraci, iar el avea alta n mprtia lui Dumnezeu. De aceea, unde era
adevrata lui comoar, la Dumnezeu - pentru care vnduse tot - acolo era si inima lui.
Asa au fcut toti acesti lepdati de averi, oamenii lui Dumnezeu care tot timpul triau
n rugciune si n meditatie, cu mintea lipit de aceast realitate, dincolo de viata
pmnteasc, n vesnicie. Aveau inima unde era comoara, unde era Dumnezeu, unde
era harul, unde erau Tainele, unde era bucuria pentru vesnicia de dup moarte.
Conferint tinut n
Aula Universittii din Bucuresti,
14 XI 1996
Acestea sunt numai o parte din binefacerile si din roadele postului, roade pe care le
putem dobndi si noi cu ajutorul harului dumnezeiesc si cu strdania noastr
statornic.
Fericiti sunt crestinii care respect cu srguint rnduiala celor patru posturi de peste
an, mpreun cu miercurile si vinerile, cum fceau printii si bunicii nostri, spre
nnoirea trupului, luminarea sufletului si schimbarea n bine a ntregii noastre vieti.
Doamne ajut!
Articol publicat n nr. 2 al revistei ''Schimbarea la Fat'',
editat de ASCOR Bucuresti, n noiembrie 1997
Dreapta socoteal
- Experienta rugciunii inimii
- Printele Ioan Kulghin n Romnia. ntlnirile de la Rugul Aprins
- Capcanele falsei credinte - nsusirile tririi ortodoxe
- Discernmntul. Cum va fi sub domnia Antihristului?
-Importanta duhovnicului - Credinta tinerilor - Esentialul
V rugm s ne povestiti cteva lucruri importante despre una sau dou mari
personalitti duhovnicesti pe care le-ati cunoscut.
- M-as referi pe scurt la printele rus Ioan Kulghin, despre care am mai vorbit cu alt
ocazie. L-am cunoscut pe vremea cnd se retrgea din Rusia, ndat dup rzboi,
cnd rusii - ajutati de americani - au obligat armatele germane s se ntoarc din
victoria lor. Printele Ioan era n acea vreme duhovnicul mitropolitului Nicolae al
Rostovului. Avea pe atunci aproximativ 60 de ani.
Printele a intrat de mic n mnstirea Optina din nordul Moscovei. Ca frate - dup
cum spunea el - a trit mai mult n schitul Optina, care era aproape de mnstire, lipit
de ea.
Dup Revolutie am avut dorinta s vd unde a crescut printele Ioan Kulghin si am
fost pn la mnstirea Optina. Este la marginea unei pduri. Biserica mare este
astzi restaurat, dup ce comunistii au tinut n ea tractoare. Le-am povestit
clugrilor de acolo despre printele Ioan. Ei nu stiau nimic despre el, deoarece
printele a fost luat la canal de comunisti cnd era doar frate de mnstire. Le-am
istorisit despre el, iar ei l-au scris n dipticele lor si acum printele este din nou acolo,
la locul lui.
Experienta rugciunii inimii
La schitul Optina erau doisprezece frati mai tineri si patru duhovnici. n fiecare zi
acesti frati se spovedeau, iar duhovnicii i ajutau s-si simt viata foarte luminoas.
Ca niste psri zburtoare se simteau dup spovedania zilnic, ca niste psrele
usoare. Acolo ei practicau si rugciunea lui Iisus; dup un timp nu mai erau niste
nceptori, erau tritori!
n privinta rugciunii nencetate - dup cum se stie - o problem foarte important
este coborrea mintii n inim. Acesti tineri, printre care era si printele Ioan Kulghin,
si nsusiser pentru nceput doar prima parte a rugciunii. Se rugau zilnic. Struind,
pn la urm printele Ioan si-a nsusit aceast rugciune cu tot ce are ea mai
pretios: unirea mintii cu inima.
Pentru c, pn cnd mintea nu coboar n inim, omul este dublu: una gndeste si
alta simte. Niciodat omul nu poate realiza n sufletul su o unitate adevrat. Cnd
ajunge mintea n inim, atunci omul ce gndeste, aceea simte, aceea spune si aceea
face. Abia atunci se poate numi omul sincer! Pn s ajung la aceast nalt stare
duhovniceasc, el te poate luda cu cuvinte foarte frumoase, pe care le auzi, dar n
acelasi timp, pe la spate, te poate njura sau te poate vorbi de ru. Cnd a intrat
mintea n inim, atunci omul devine cu adevrat unitar si sincer. Atunci inima devine
curat. Cei curati cu inima - spune Fericirea a sasea - vor vedea pe Dumnezeu.
Dumnezeu si are locasul n inima de tain a omului. Acolo, n aceast inim
duhovniceasc, este templul Duhului Sfnt din noi. Acolo st Mntuitorul dup botezul
nostru. n acest lcas coboar si mintea rugtorului, care pn atunci este de obicei
foarte umblreat si nestatornic.
Printele Ioan avea aceast experient care este greu de agonisit; el si-o nsusise
deja si asa l-a apucat revolutia ruseasc, pe cnd avea 17-18 ani. Atunci comunistii iau mpuscat sau i-au tiat cu sabia pe toti btrnii din mnstire, iar tineretul a fost
arestat si trimis la munc fortat.
Cu aceast ocazie, printele Ioan a fost scos din linistea si din bucuria zilnic pe care
o tria la Optina si a fost dus ntr-un santier revolutionar bolsevic - la un fluviu - unde
se fceau fel de fel de lucrri, cum s-au fcut si pe la noi. Acolo erau foarte multi
tineri, lume obisnuit, care njurau si blestemau toat aceast miscare revolutionar
care era n Rusia. Printele lucra att de linistit, nct a atras atentia: ''De ce esti asa
de vesel, ce-ai ptit? Esti un om cu o viat foarte chinuit aici''. Iar el rspundea
simplu: ''l am pe Hristos, am totul. N-am nici un fel de tulburare''. Hristos era n inima
lui si-L simtea prezent acolo. Sigur c multi n-au nteles, bietii oameni, fiindc erau
oameni tineri pe vremea aceea, cu preocupri ca si cele ale multor tineri de astzi.
Asa a trit printele Ioan n acea viat foarte crunt, foarte grea pn cnd a fost
bgat la nchisoare.
De la cei ntemnitati comunistii aveau prilejul s afle multe lucruri, pentru c omul
constrns n nchisoare este silit s spun ce stie si ce nu vrea s spun. Optina
fusese un centru duhovnicesc foarte puternic; acolo veneau multi scriitori rusi si, fr
ndoial, acestia deveniser ntre timp dusmanii revolutiei. De aceea comunistii voiau
s afle ct mai multe lucruri de la tinerii care au trit n Optina. Asa c printele Ioan
a fost stors de tot ce stia el, la vrsta aceea, despre alte persoane care interesau
securitatea ruseasc. Dup aceea a fost scos afar la munc, apoi iar bgat n
temnit, asa nct a cunoscut foarte bine nchisoarea comunist din acea perioad.
Cnd s-a mai slbit aceast prigoan bolsevic si s-au folosit alte metode de
supraveghere, s-a lsat libertate mai mult si Bisericii, astfel c si mitropolitul
Rostovului (de care se va lega destinul printelui Ioan) a nceput s duc o viat mai
activ. ntre timp nu mai erau preoti, deoarece majoritatea fuseser executati;
rmseser cei care mai ieseau din nchisoare. Si, fr ndoial, c printele Ioan era
unul dintre ei. El si-a pstrat aceast integritate pentru c, datorit rugciunii lui Iisus,
nu s-a consumat prea mult, cu toate prigoanele si suferintele pe care le-a ndurat ct
a fost nchis.
Printele Kulghin era un om foarte integru si avea o memorie foarte bun. Deoarece
era foarte greu ca cineva s scrie si s mai citeasc pe undeva cteva pagini crestine
- masinile de scris si tipriturile fuseser cenzurate si strnse, nct nu se gseau crti
duhovnicesti - printele a fost obligat s nmagazineze, s tin minte unele scrieri ale
Sfintilor Printi. Cum avea o minte foarte limpede, a reusit s nvete multe lucruri pe
de rost. Cita - cum am auzit si pe printele Cleopa de la noi - cu foarte mult precizie
scrieri din Sfintii Printi filocalici. Si, n acelasi timp, stiti de ce era puternic cuvntul
lui? Pentru c el tria ce scriau Sfintii Printi. Iar cuvntul lui era un cuvnt care
impresiona si atrgea si asta l-a convins si pe Prea Sfintitul mitropolit Nicolae ca s-l
ia ca protopop al lui, desi era necstorit. Printele Ioan era astfel si duhovnic, si
protoiereu al mitropolitului.
Printele Ioan n Romnia.
ntlnirile de la Rugul Aprins
Dup un timp, balanta rzboiului prea s se ncline spre partea Germaniei care
nainta cu rapiditate pe teritoriile Uniunii Sovietice. ns pn la urm nemtii au fost
obligati s se retrag, iar mitropolitul Nicolae a fugit din Rusia cnd a aflat c
bolsevicii sunt din nou aproape de Rostov. Erau cu el printele Ioan, un diacon, sora
mitropolitului - care era maic - si o prieten a acesteia. Dup ce au ajuns n
Bucuresti, mitropolitul a mers la Patriarhie, cum era si normal. Pe vremea aceea era
patriarh Prea Fericitul Nicodim Munteanul, care n tinerete si fcuse studiile la Kiev,
deci stia foarte bine ruseste; si s-a nteles cu mitropolitul Rostovului ca tot acest grup
s fie cazat la mnstirea Cernica, n casa Nifon.
ntre timp, printele Ioan - care era un om duhovnicesc autentic - s-a interesat unde
ar putea s mai gseasc un loc ca s-si mprospteze viata sufleteasc. Cineva l-a
ndrumat ctre mnstirea Antim (pe vremea aceea ncepuse deja Rugul Aprins).
ntr-o bun zi a plecat singur de la Cernica spre Bucuresti. n oras a ntrebat, n
tramvai, unde e mnstirea Antim, iar un tnr i-a rspuns n ruseste: ''Stiu eu, v
conduc dac aveti nevoie, m numesc Leontie, sunt basarabean, stiu si ruseste, si
romneste, asa nct pot s v ajut''. Acel tnr era un fost soldat din armata
sovietic (era mbrcat civil atunci, armata fiind n descompunere). n acest fel a
aprut printele Ioan n mnstirea Antim, pe cnd eram si eu acolo, n anul 1945.
A venit la Antim ntr-o duminic sear, nainte de vecernie; si atunci, dup slujba
vecerniei, se cnta ca si astzi Paraclisul Maicii Domnului. L-am invitat mai nti la
slujb n biseric, iar dup aceea am nceput s ne cunoastem. Era prezent si
printele Benedict Ghius, era si fratele Andrei Scrima, ucenicul lui Anton Dumitriu profesor de logic si filosofie la facultate; era prezent si Sandu Tudor, care, mai trziu,
va deveni printele Daniil Teodorescu (el a fost de fapt initiatorul Rugului Aprins).
Asadar printele Ioan, ntr-o duminic sear din octombrie, a fcut cunostint cu
acele persoane. A rmas noaptea la noi si dup aceea, timp de doi ani, a venit n
fiecare smbt seara, ca s fie si la priveghere. Slujea cu noi mpreun si, dup
Sfnta Liturghie de a doua zi, rmnea, iar seara participa la aceast sedint a
Rugului Aprins.
La aceste ntlniri era de obicei mai nti o conferint despre Rugul Aprins - care este
un simbol att al Maicii Domnului, ct si al rugciunii nencetate -, iar dup aceea, sub
form de seminar, erau ntrebri si desigur rspunsuri. Printele Ioan era si el
prezent.
Conferintele se tineau n biblioteca mnstirii (n partea dreapt a incintei);
ntotdeauna sala si scrile erau ocupate cu auditoriu.
Odat, cnd a nceput partea a doua cu ntrebrile, printele Ioan a completat un
rspuns cu cteva sfaturi referitoare la rugciunea lui Iisus. Dup aceea a devenit o
persoan foarte important si aproape la fiecare sedint din duminicile care au urmat
era si el ntrebat n chip deosebit. Stia foarte multe lucruri, povestea frumos, n limba
rus binenteles, iar fratele Leontie traducea.
Astzi unii scriu despre Rugul Aprins nchipuindu-si fiecare cam ce am discutat, ce
probleme au fost abordate la acele conferinte.
Adevrul este c principalele probleme despre care se vorbea - din punct de vedere
practic, istoric si mistic - au fost Sfnta Liturghie si viata liturgic din Sfntul Altar,
precum si rugciunea lui Iisus. Asadar, de la Sfntul Altar la altarul inimii. Pentru c,
asa cum se spune si n imnul-acatist al Rugului Aprins, ''inima este liturghisitorul cel
adevrat''. Adic n fiecare din noi exist si se svrseste continuu o liturghie
luntric. Acesta este idealul.
Un ideal usor de mplinit dac n inim exist rvn pentru rugciunea lui Iisus. Miezul
ntlnirilor Rugului Aprins a fost, de fapt, aprofundarea si explicitarea rugciunii inimii.
Despre Rugul Aprins, dup cum stim foarte bine, se istoriseste n Sfnta Scriptur.
Moise proorocul, fugit din Egipt, a ajuns la muntele Sinai si a vzut acolo, chiar n fata
sa, un rug ca un pom, care ardea ncontinuu, fr s se mistuie. Acest rug este
simbolul Maicii Domnului. Desi foc ceresc era Iisus Hristos, Maica Domnului a rmas
nears, ns ndumnezeit prin Pruncul Sfnt. Pentru noi, cei care dup 1945 ne-am
ales acest simbol drept patron sfnt al ntlnirilor de la Mnstirea Antim, Rugul
Aprins era si simbolul rugciunii nencetate. Cine se roag nencetat se aseamn cu
acel rug care ardea si nu se mistuia. Crestinii care practic cu adevrat rugciunea
inimii si pstreaz propria identitate, desi sunt uniti cu Dumnezeu, sunt mereu uniti
cu El prin harul, prin focul Lui, prin acea nesfrsit vlvtaie de lumin si putere. Cu
ct acesti rugtori ard mai mult pentru rugciunea lui Iisus, cu att devin mai
luminosi si mai apropiati de Dumnezeu.
n ianuarie 1947 printele Ioan a fost arestat de armata sovietic la mnstirea
Cernica - mpreun cu fratele Leontie - si dus n Bucuresti la tribunal, judecat si bgat
n nchisoare. Cu el erau ntemnitati si romni. Prin acestia printele tinea legtura cu
noi. Unii se eliberau, veneau pe la noi si ne aduceau vesti sau anumite lucruri de la
printele Kulghin. Atunci nchisorile erau mai putin severe dect n perioada ce a
urmat; mai trziu, cnd am fost si noi anchetati si nchisi, viata la puscrie si la
securitate a devenit foarte aspr.
Printele Ioan a fost condamnat s aleag ntre nchisoarea pe viat si pedeapsa cu
- Puteti s ne mai spuneti cteva cuvinte si despre alti mari duhovnici pe care i-ati
cunoscut?
- As mai spune cteva cuvinte despre printele Gheorghe Rosca, la care m-am
spovedit aproximativ zece ani. Si domnul profesor Virgil Cndea s-a spovedit la Prea
Cucernicia sa. Printele Rosca a fost un preot de mir foarte cult. Stia bine ruseste si a
tradus n limba romn mai multe scrieri cu adevrat folositoare, printre care as
aminti n primul rnd Sbornicul. Era tot basarabean. Cunostea foarte multe lucruri
practice si duhovnicesti. Si mai ales era un duhovnic foarte priceput, un bun
ndrumtor al rugciunii inimii.
Mai amintesc pe printele Ghelasie (care era un fel de pustnic) si pe printele
Teodosie; la ei m-am spovedit ct timp am fcut seminarul la mnstirea Cernica
(ntre anii 1932-1940). nainte de 1945 la mnstirea Sfntului Calinic a fost o viat
duhovniceasc nalt, datorat n special monahilor btrni, printre care erau si acesti
doi sftuitori foarte buni. Pentru noi, elevii de atunci, acesti printi erau niste oameni
deosebiti.
Un alt mare duhovnic si un om cu un suflet foarte bun a fost printele Benedict Ghius.
Printele Benedict a primit de la printele Ioan Kulghin o binecuvntare special,
egal cu o initiere n rugciunea lui Iisus.
ntre cei 16 arestati (din noaptea de 13-14 iunie 1958) si condamnati la ani grei de
temnit (pentru ''activitti de uneltire'' n cadrul organizatiei Rugul Aprins), au fost, n
primul rnd, printele Daniil Teodorescu si printele Benedict Ghius - initiatorii acestei
miscri crestine, care ntretineau flacra Rugului Aprins, ce ardea si nu se mistuia.
Cu ocazia acestor sase ani de nchisoare am reusit s nteleg mai bine suferinta
ntregului popor romnesc, deoarece n viata de temnit am ntlnit oameni din toate
categoriile sociale.
Cei care am participat la conferintele de la Antim ne-am revzut cu totii pentru prima
dat de la arestare la proces, n sala de judecat a Tribunalului Militar Bucuresti, apoi
la Jilava. La Aiud nu ne-am vzut dect partial. Tot partial ne-am rentlnit peste patru
ani, n colonia de munc silnic de la Salcia, aproape de Brila.
Ct am stat la Jilava - nghesuiti ntr-o celul mare, cu peretii nnegriti de pcur -,
unde, n afar de noi, mai erau multi alti oropsiti, printele Benedict, luminos la chip,
s-a impus de la nceput, prin cuvntul su blnd, convingtor si ntelept, ca o mare
mngiere pentru toti cei de fat - civili, ofiteri, preoti, medici, monahi, tineri si
vrstnici - nct uitam cu totul de mizeria n care ne aflam.
Dup cei patru ani de viat aspr si grea de la Aiud, viat static, de celul, n conditii
de mizerie si de exterminare, am fost scosi la munc silnic. n regimul de la Aiud era
interzis orice activitate, ct de nensemnat. Trebuia s stai fr s faci nimic. Si era
foarte greu s nu ai voie s lucrezi. n regimul de munc silnic, dimpotriv, trebuia
s muncesti fr pic de odihn.
n colonia de munc silnic de la Salcia ne-am revzut cu printele Benedict si cu alti
colegi de la Rugul Aprins, timp de mai bine de doi ani. Mai ales duminicile, se formau
grupuri n curtea nchisorii si n fiecare grup se afla mcar un preot (la Salcia eram n
jur de o mie de detinuti, dintre care o sut eram preoti ortodocsi). Grupul cel mai
mare dintre toate era cel din jurul printelui Benedict.
Se ruga pentru toti, apoi ne vorbea din Sfnta Scriptur, din Sfintii Printi, din istorie
si din propria sa viat. Ne vorbea din bogtia inepuizabil a cunostintelor sale si din
plintatea inimii sale stpnite de har. Cuvintele printelui pline de lumin si de
mbrbtare mergeau direct la inim, ca o adevrat hran duhovniceasc,
bucurndu-ne si ntrindu-ne, nct suferintele nchisorii le suportam mult mai usor,
sporindu-ne n acelasi timp si ncrederea n Dumnezeul printilor nostri.
- Ce ne puteti spune despre Sandu Tudor, cel care a fost principalul initiator al
miscrii duhovnicesti a ''Rugului Aprins''?
- Era un om cu un suflet frumos si foarte dinamic, gndea mereu lucruri noi. Era
curios, n sensul bun al cuvntului, adic era un vesnic cuttor. Sandu Tudor avea un
stil direct si nu prea puteai s faci compromisuri cu el. Ti-o spunea direct n fat, fr
vreun ascunzis. Dup ce s-a clugrit a devenit si mai direct.
Am fost la el acas nainte de a se clugri. Avea o bibliotec impresionant - pe care
i-au risipit-o comunistii - si era foarte cult. Foarte cult! Dac aveai vreo ndoial, dup
ce discutai cu el ti-o lmureai. Citea ultimele crti aprute n special din literatur,
chiar si dup ce a ajuns la mnstirea Antim.
Alexandru Mironescu i spunea odat: ''M, Sandule - erau prieteni vechi -, tu esti un
om de nesuferit, dar esti extraordinar!''. Asa era. Trebuia s-i nduri mai multe
accente prin care ti spunea c esti un prost si alte asemenea, dar, n acelasi timp,
avea un fel de a fi care te fcea s treci peste tot ce-ti spusese si ajungeai n cele din
urm s-l ndrgesti.
Dup ce s-a clugrit a devenit foarte simplu, n mncare, n toate. n nchisoarea de
la Aiud ne-am ntlnit o singur dat; ne-am zmbit unul altuia, dar n-am putut s
vorbim nimic. n cele din urm, printele Daniil - nume pe care si l-a luat atunci cnd
a mbrcat schima cea mare - a devenit martir si s-a dus cu rugciunea inimii n
mprtia lui Dumnezeu. El a fost ajutat si sftuit foarte mult n aceast lucrare a
rugciunii nencetate de ctre printele Ioan. Att Sandu Tudor, ct si Vasile
Voiculescu au cptat n mod autentic rugciunea lui Iisus, pentru c au cutat-o si siau nsusit-o din toat inima.
Capcanele falsei credinte
- Printe arhimandrit, cum s ntelegem cuvntul Sfntului Siluan Athonitul: ''Tine
mintea n iad si nu dezndjdui''?
- Sfntul Siluan a scris o carte care i s-a comandat de sus; i s-a poruncit s scrie ceva
despre viata duhovniceasc. n ea vorbeste despre har, despre rugciune, despre
smerenie, despre Maica Domnului... Sunt niste lucruri extraordinar de frumoase. Mi se
pare c este o carte cu adevrat inspirat, de o nltime spiritual aproape egal cu
Sfnta Scriptur.
Aici gsim si acest cuvnt despre care ati ntrebat. E un cuvnt mai greu.
intelectualii orgoliosi, mai ales ateii. Stiu de toate si rmn mai departe nchisi n
stiinta lor, fr nici o deschidere ctre Dumnezeul cel adevrat, cel viu. Sunt morti
pentru Dumnezeu si pentru ei nsisi. Rmn nchisi n aceast stiint si impresioneaz
pe cei care au aceleasi preocupri.
Cu toat aceast filosofie a lor si cu toat aceast intelectualitate nalt, sunt ca o
trmbit care sun puternic, dar lumea nu este atras de asemenea sunete. Nu este
o melodie anume, ceva care s plac, este un strigt adeseori uscat, nct, de multe
ori, acest intelectualism - chiar cnd vine n contact direct cu credinta si trirea
crestin - nu se mpac cu nvttura lui Hristos, n general, si cu trirea crestin, n
special; le refuz. i convine s rmn ntr-o uscciune intelectual; cei care sunt
obisnuiti cu ea sunt multumiti s asculte aceast depnare de cunostinte si de
probleme ale intelectului, ale mintii, dar rmn mereu uscati n aceast form de
cunoastere seac pentru suflet si pentru viata ntru Hristos.
Intelectualismul nu are valoare duhovniceasc, pentru c cei care sufer de o
asemenea insuficient sunt mereu n afara comuniunii cu Dumnezeu, ca si diavolul,
care este foarte savant, ns nu poate face niciodat parte dintre prietenii lui Hristos.
Prietenii lui Hristos sunt sfintii care aveau foarte multe cunostinte duhovnicesti, dar n
acelasi timp le triau si pstrau n suflet bucuria dumnezeiasc a harului, care i fcea
fericiti cu adevrat.
- O alt capcan pentru tinerii care doresc s se apropie de Biseric, o capcan mai
nou, este criticismul. Unii sustin c trebuie s criticm ct mai mult pentru ca
lucrurile s fie mai dinamice, altfel ele pot s nlemneasc; dac vom critica, va
aprea ceva nou, ceva viu. Cum vedeti Sfintia voastr aceast problem?
- Aceast problem o vd mai simplu. Pentru mine aceast critic repetat se
confund adeseori cu judecarea aproapelui. Adic, criticismul este o pornire mpotriva
poruncii evanghelice de nu a judeca pe aproapele meu.
ntre anumite limite poate fi necesar si aceast critic, ns ea trebuie s fie
obiectiv, s fie cinstit. De obicei, judecarea aproapelui se face n lipsa celui judecat
si de multe ori este gresit, fals. Se judec si se condamn n lips si pentru asta
este un pcat. Pentru c, ni se spune n Scriptur: ''a Mea este judecata''; adic numai
Dumnezeu are aceast putere si aceast calitate de a judeca pe fiecare dintre noi, iar
judecat Lui este corect cu adevrat. Dumnezeu este fr greseal si este singurul
care stie tot ce se ntmpl cu fiecare persoan si cu toti laolalt.
Cnd cineva critic pe altul care nu-i de fat, i spune pcatele lui pe care le stie; dar
cel care e socotit vinovat si pctos are si el constiint si astfel se poate reabilita
naintea lui Dumnezeu prin pocint. Cel care judec nu poate ptrunde mai mult
dect ceea ce vede sau aude si de aceea el poate s rmn n greseala aceasta c la osndit, iar cel vinovat se poate ndrepta. Dumnezeu l primeste pe acesta din
urm, iar cel care a judecat este osndit pentru clcarea poruncii de a nu judeca
pentru a nu fi judecati (Matei 7, 1).
ns critica de care ati pomenit la nceput este si necesar, pentru c un om nu poate
mereu s vad totul n jurul lui. De aceea cteodat sunt necesare mai multe minti
pentru a rezolva o problem, iar o critic cinstit, fcut cu dragoste si sinceritate,
poate aduce ceva folositor. Poti critica ce nu-i bun, dar trebuie s aduci n locul
acestui element gresit ceva pozitiv. Si atunci se poate colabora pentru a se ajunge la
un adevr ntreg, nu un adevr stirbit sau un adevr insuficient.
nsusirile tririi ortodoxe
- Printe, cum i convingem pe tineri s vin la Biseric?
- Le propunem s fac o experient, dac tinerii sunt sinceri si caut cu adevrat
ceva. Pentru c viata obisnuit, viata de plcere pe care o are un tnr n jurul lui nu
i este suficient si simte deseori un gol nluntrul lui; asta o simte si fr s-i spun eu.
Cum si poate umple acest vid luntric? Trebuie s caute ceva. Dac-i usuratic, va
rmne cu golul acesta pn n golul mormntului. Dar dac este serios n ceea ce
caut, va gsi ceva care s-i vindece aceast neputint sufleteasc. Deci sinceritatea
i trebuie n constientizarea si rezolvarea acestei insuficiente personale.
De obicei, pe noi ne intereseaz - constient sau nu - multumirea sufleteasc, dar nu
multumirea aceasta pe care o ai dup ce mnnci si bei si petreci si te desftezi n
alte pcate, nu aceast multumire; tnjim dup acea multumire sufleteasc care s
ne nsoteasc permanent n viat. Cutm ceva care s ne ajute s crestem
sufleteste. Spre exemplu, poti s cunosti toat stiinta care exist n lume si nu esti
totusi multumit si atunci cauti altceva.
Un loc unde se gseste aceast mplinire sufleteasc este Biserica, pentru c acolo se
spun si se cnt niste adevruri lsate special n lume pentru a umple golul nostru
luntric. De la altar sau de la stran nu se spun niste idei oarecare, ci vorbesc aici
tritori crestini care au aflat aceast surs, acest izvor de cunoastere ce i mplineste,
fiindc le rspunde la problemele lor.
Dup aceea, binenteles c Biserica te ndeamn s citesti cel putin Noul Testament.
Citesti Evangheliile, scrierile Sfintilor Apostoli. Citesti c Sfntul Pavel a fost un
rtcit, a fost dusmanul lui Hristos si s-a ntlnit cu Hristos pe drumul Damascului. Dar
anumite persoane care-L caut cu sinceritate pe Dumnezeu se pot ntlni cu El nu
numai n Noul Testament, ci si pe un alt drum al Damascului.
Sau tnrul se poate ntlni cu un duhovnic si poate l ndeamn Dumnezeu s se
spovedeasc si atunci - tot n Biseric - gseste calea cea mai profund prin care
poate afla pacea sufleteasc.
- Cum s ntelegem cuvintele Mntuitorului ''mil voiesc, iar nu jertf>?
- Jertfa este un act prin care druiesti din ceea ce ai. Pe vremea aceea, la temple,
erau jertfele de animale. Omul avea oricnd o pasre sau un animal pentru jertf.
Mntuitorul ne spune ns c mai scump este naintea lui Dumnezeu dragostea.
Este si foarte greu s dobndesti aceast dragoste, care este de fapt mila. Dumnezeu
caut totdeauna ceva viu, ceva personal n jertf, iar jertfa de animale era un lucru
foarte cunoscut, uzat. n multe cazuri aceste jertfe ajunseser s se fac nu din
dragoste, ci din rutin; nu era ceva viu, nu era ceva din inim, din sufletul
credinciosilor. Jertfa n sine este ceva uscat, nu are mare valoare. Dac jertfa ns
este unit cu mila, atunci ea este bine primit de Dumnezeu.
- Dac ar fi s enumerati principalele nsusiri ale ortodoxiei, pe care dintre ele le-ati
pune primele?
- Smerenia si dragostea! Cele pe care le recomand Mntuitorul: ''nvtati-v de la
Mine, c sunt blnd si smerit cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre''. Domnul
nostru Iisus Hristos ne ndeamn aici s ncercm s dobndim smerenia si
dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu. De aceea cred c cu aceste dou virtuti
se poate ncepe descrierea ortodoxiei.
Discernmntul.
Cum va fi sub domnia Antihristului?
- ntruct trebuie s ne lmurim si s-i lmurim pe cei din jurul nostru asupra
anumitor fenomene care au tangent cu viata Bisericii, v rugm s ne sftuiti cum
s ne raportm la unele din acestea. De exemplu, cum s ne raportm la miscarea
legionar?
- Miscarea legionar a aprut n perioada interbelic. Legionarii au artat o msur pe
care puteau s o arate atunci, creznd n Dumnezeu si aprnd credinta crestin. Si
fcnd si fapte crestine. ns aveau niste greseli: aceast grab de a sfinti pe oameni
si, dac unii nu ascultau de acest imperativ al lor, atunci le curmau viata. Cam asa
erau si asta a fost o greseal capital.
Pentru ntoarcerea omului la o viat crestin trebuie si timp, si exemplu. Dac
acestea dou nu exist, e foarte greu s convertesti pe un ateu sau pe un om
indiferent. Si de aceea legionarii n-au putut schimba n bine prea mult lume. Au
convertit niste fiinte adeseori cu inimi curate si i-au atras la miscarea legionar; ns
prea mult lume - cum ar fi o parte din oamenii cu spirit critic, care se gndeau la mai
multe aspecte si la anumite adevruri - nu au putut s conving.
De aceea trebuie s ai n aceast problem o capacitate deosebit care - n limbajul
nostru bisericesc - se cheam dreapta socoteal. Dac nu avem acest echilibru n
gndirea si n viata noastr, facem lucrurile imperfect, adic nu vedem o anumit
latur a problemei care poate s fie chiar cea esential. Dar dac avem aceast
dreapt socoteal, vedem lucrurile n ansamblul lor. Si atunci mergem pe o linie pe
care pot s mearg si altii cu succes, pentru c e o linie deplin, care multumeste pe
om din toate punctele de vedere sau din majoritatea acestor puncte de vedere. Altfel,
lucrurile grbite nu prind.
Desi Cpitanul a fost un om echilibrat, dup moartea sa au rmas n lume niste
principii nedefinite si netlmcite. Apoi legionarii au ajuns pentru un timp foarte scurt
la conducerea trii; ns atunci au intrat n aceast grupare niste elemente negative,
fr sinceritate, chiar elemente care au vrut s compromit miscarea. Legionarismul
a esuat n cele din urm si a ajuns la ceea ce se stie c a ajuns: o miscare terorist si
periculoas.
- Ati fcut parte din miscarea legionar?
- Nu! Erau lucruri diferite. n general, legionarii aveau un stil repezit si voiau s
schimbe societatea din temelii, iar noi eram ntr-un cadru duhovnicesc si voiam, n
primul rnd, s ne schimbm pe noi nsine. Nu se potrivea duhul nostru cu duhul lor.
Miscarea legionar a avut si prti bune, dar si prti discutabile. Din punct de vedere
crestin, principala greseal a legionarilor au fost, din pcate, cele cteva crime pe
care le-au comis. Eu cred c spre sfrsitul vietii chiar Codreanu si-a dat seama de
acest lucru. El devenise tot mai ngndurat si tot mai spiritualizat. Dac nu ar fi fost
omort, Cpitanul ar fi ncercat s reorienteze miscarea pe o directie mai smerit,
mai crestineasc. Cei care au venit dup el nu au nteles ns cu adevrat necesitatea
unor asemenea schimbri; dimpotriv, ei au mers cu violentele mai departe si le-au
amplificat.
- Printe, unii spun c si voievodul Stefan cel Mare, vrnd s apere credinta si
neamul, a comis violente. Si totusi a fost canonizat de Biserica Ortodox Romn.
- n primul rnd Sfntul Stefan a avut o cint foarte puternic pentru pcatele pe
care le-a fcut. O asemenea cint l poate conduce pe orice om la sfintenie. Nu
trebuie uitat c voievodul a avut un duhovnic sfnt (pe Cuviosul Daniil Sihastrul) la
care se spovedea cu fric de Dumnezeu si cu care se sftuia tot timpul. De
asemenea, Sfntul Stefan a ridicat multe biserici si mnstiri care au rmas pn
astzi. Un lucru foarte important este c el a reusit s apere crestintatea de pericolul
musulman, cu smerenie, cu ncredere si cu multe jertfe.
- Cum s ne raportm la ecumenism, miscarea
ecumenic?
- Nu prea sunt eu convins de aceast problem...
Mult lume credincioas nu este multumit de faptul c la noi n tar se recomand
s se fac slujbe religioase n comun cu neortodocsii, mai ales cu sectantii. Si se
ntreab credinciosii nostri cum se poate s se fac o Sfnt Liturghie sau o alt
slujb alturi de sectanti care exclud pe Maica Domnului din cultul crestin! Ei resping
Sfnta Cruce, icoanele, sfintii, martirii - toti cei care au murit pentru Hristos, toti cei
care L-au slujit pe Hristos n viata aceasta si pe care-i numim prietenii lui Hristos, cum
i numeste nsusi Mntuitorul. Cum se poate face o Sfnt Liturghie fr Maica
Domnului, sau fr Sfnta Cruce, sau fr sfinti, sau fr Taine, sau fr Sfnta
Euharistie? Acesta este un aspect negativ. Suntem obligati s participm la
asemenea slujbe.
Pe de alt parte, ni se spune c ecumenismul este de folos ntr-un fel pentru
cunoasterea ortodoxiei de ctre celelalte culte.
Ortodoxia este viata integral a crestinismului. Noi am pstrat si ncercm s
respectm de la nceput tot ceea ce recomand Mntuitorul, Sfintii Apostoli si Sfintii
Printi.
Se poate ns si pe alte ci s fie cunoscut credinta ortodox: prin conferinte sau
lucrri scrise. Dar asa, ca s slujesti cu sinceritate lui Dumnezeu si s vezi n acelasi
timp c cellalt se scarpin n cap sau c i este dor de o tigar...
S-ar mai putea amna sfrsitul dac ar ncepe o mare pocint si ndreptare, ceea ce
ns este mai greu, nu se vede asa ceva.
Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fr ndoial c n lumea de
acum, care merge pe calea cea larg a plcerilor si a patimilor, trebuie s existe
cineva, un fel de conductor, care i antreneaz pe oameni la aceast grab spre
autodistrugere. Exist institutii care nu spun pe fat c politica lor este distrugerea
umanittii, fiindc atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc
popoarele ctre dezastru, dar spun c le conduc spre libertate (o libertate asa cum o
nteleg unii oameni, nu asa cum este ea n realitate).
nc o dat spun: lumea s-ar putea renviora dac am face un efort s ne par ru cu
adevrat pentru pcatele noastre; dac ne-am poci cu totii, de la rege pn la ultima
slug, asa cum s-a ntmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.
- Sunt si alte semne care s arate c vremurile de astzi ar putea fi cele de pe urm?
- Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce exist n zilele noastre acest mars
ctre ru. De aceea cred c au dreptate cei care au scris crtile despre care ati
ntrebat.
- Cu alte ocazii, la aceleasi ntrebri ati dat niste rspunsuri mai rezervate...
- ntre timp s-au schimbat mai multe lucruri.
Eu cred c, cu ct vom nainta spre sfrsitul lumii, cu att Dumnezeu va interveni mai
mult n partea aceasta, unde vor rmne putini cu El. La nceput or s fie multi
habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar pn la urm vor rmne foarte
putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rmne crestini pn la capt vor fi
putini, dar vor fi mai hotrti si mai statornici n credint. Va fi mult disput, mult
ndoial, mult nesigurant si lepdare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una,
adic vor renunta la averi, la masini pentru a-si pstra credinta. Ei nu vor mai avea
dect att ct le va trebui ca s supravietuiasc, ca s nu moar de foame; iar altii
vor tri n huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca s se stie totul despre ei. O s
fie mult intimidare si mult fric, dar n rndurile celor care-L vor mrturisi pe Hristos
pn la sfrsit va fi si optimism si mult curaj.
Importanta duhovnicului
- O problem foarte important de care depinde schimbarea vietii noastre luntrice
este relatia cu duhovnicul. Care sunt criteriile pentru alegerea unui preot la care s ne
mrturisim?
- N-as putea s v spun. Aceasta este o problem care revine celui ce-si caut
duhovnic.
- S zicem c este la nceput si vrea s-si gseasc un preot la care s se
spovedeasc...
- ntreab pe un cunoscut: <Ce duhovnic ai?>, ''Cutare''. <Esti multumit?>. ntreab
pe altul care i recomand pe altcineva. Se duce la duhovnic. Nu este chiar att de
Medicul psihiatru care nu este un crestin practicant (prin asta nteleg si faptul c nu
d prioritate nvtturilor inspirate ale Scripturii si ale Sfintilor Printi, n fata oricror
altor scrieri) ti poate oferi niste ndrumri nendestultoare pentru suflet pe care le
poti lua n serios atunci cnd ti lipsesc sfaturile venite de la Dumnezeu prin duhovnic.
Mai trziu, ns, uiti aceste ndrumri si ti duci viata ta amrt mai departe.
Credinta tinerilor
- Care credeti c a fost rolul pe care l-a avut ASCOR-ul dup 1990 pn acum si ce leati recomanda s fac n continuare tinerilor care fac parte din aceast organizatie?
- ASCOR-ul a ncercat dup 1990 s mplineasc o lucrare foarte necesar: s
rspndeasc nvttura lui Dumnezeu n facultti, printre studenti. S-au fcut lucruri
frumoase, ns insuficiente n comparatie cu nevoile sufletesti ale studentilor. Poate
c ascor-istii ar trebui ajutati mai mult pentru a-si putea mbogti activittile. Eu sunt
tare bucuros c, n timpurile acestea att de tulburi pe care le trim, exist si tineri cu
preocupri crestinesti care s-au grupat ntr-o asemenea asociatie.
Este bine c tinerii din ASCOR au fost uniti si porniti s realizeze ceva atunci cnd
Biserica a fost confruntat cu niste probleme. ASCOR-ul a fost de prerea Bisericii si a
aprat pozitia ei.
n timp s-a mai maturizat aceast organizatie. Ascor-istii capt experient unii de la
altii; pe de o parte sunt cei care termin studiile si se retrag n viata lor, la posturile
lor, iar pe de alt parte sunt ceilalti, care vin si ncep aceeasi cale. Totusi cei tineri
beneficiaz de experienta celor mai vechi si pot astfel s fac si altceva mai
ndrznet.
Sfatul meu este ca membrii ASCOR s se asocieze ct mai mult cu viata Bisericii, s
colaboreze cu Biserica n problemele ei.
De asemenea, trebuie s ne dm seama c sunt o sumedenie de lucruri pe care
poporul nu le stie, iar ascor-istii sunt niste tineri nvtati, abia iesiti de pe bncile
universittilor. Dac un tnr absolvent de facultate ar sta de vorb, de pild, cu un
tran, i-ar putea transmite acestuia din urm multe cunostinte. C ASCOR-istii nu sunt
numai teologi, sunt si de la alte facultti. Ar trebui s existe aceste dialoguri ntre un
tnr si unul sau mai multi cetteni simpli, ntruct este destul nestiint n popor, nu
numai n ceea ce priveste religia.
Apoi, acesti studenti care fac parte din organizatie, fiecare dintre ei, binenteles c
trebuie s aib curaj si s fie putin mai organizati. Sunt probleme sociale grave fat
de care este bine s se ia atitudine, ca de pild aceste noutti urte - ncercarea de a
legaliza homosexualitatea si prostitutia. Ascor-istii nu trebuie s fie numaidect
teologi, ci oameni cu bun simt, tineri de la diverse facultti - psihologie de pild - care
ar putea s aib un cuvnt mpotriva acestor hotrri, artnd c nu-i necesar s se
legalizeze asemenea pcate. Exist un imperiu al rului si un print al rului care se
cheam si diavol; el oricum legifereaz rul prin practica la care te ndeamn cu
foarte multe viclesuguri, asa nct nu-i nevoie s se mai asocieze si autoritatea de
stat la aceast lucrare malefic.
- Cum ar trebui s fie relatiile dintre tinerii care fac parte din ASCOR? Cum ar trebui s
astfel de cazuri. De la pcat este foarte greu s-l opresti pe tnr astzi. Asa nct eu
rmn la aceast metod de a-l ndruma pe tnr - care este nc abia ajuns n pragul
vietii de majorat - s-si pstreze aceast stare trupeasc si sufleteasc, asa cum
recomand Dumnezeu.
Sunt ns si multi tineri astzi care vor s asculte acest sfat, chiar fr voia sau
acordul printilor. Printele l ndeamn s-si caute drum deschis, cum a trit si el la
vremea lui. Sunt persoane, oameni naintati n vrst, care nc nu s-au cununat si nu
s-au spovedit de 20 sau 30 de ani. Si mor asa. Si atunci ce educatie d el tnrului
care vrea s duc o viat crestin? Tnrul (sau tnra) se retrage ntr-o camer si
citeste niste rugciuni de sear sau psalmii. Mama se uit pe gaura cheii si, cnd
vede c citeste o rugciune, atunci deschide usa cu brutalitate si i spune: ''Nu mai
citi, nu te mai ruga asa, c ai s nnebunesti!''. Ce s aleag tnrul sau tnra, care
simte niste bucurii cnd se roag si i spune mama asa ceva? Mama nu se roag,
trieste n pcat, necununat si cu fel de fel de avorturi si fel de fel de pcate care o
covrsesc si o ntunec si este de acord cu diavolul, fr s-si dea seama. Si
ndeamn pe fiica sau pe fiul ei s fie la fel ca si ea. Atunci tnrul si ia libertatea ssi triasc viata cum a nteles-o el acum, la vrsta lui. Se ntmpl astzi multe cazuri
de acestea, pe care le aflu si eu la spovedanie.
Din pcate multi dintre btrnii si adultii de astzi au un fel de mpietrire n
necredint. n schimb, exist acum si multi tineri care se orienteaz dup calea
luminoas a credintei. Este regretabil c printii nu pot s sftuiasc pe copiii lor care pot s ajung sfinti -, asa cum ne ndeamn Dumnezeu.
Viata este lsat pentru fiecare dintre noi ca s ne strduim s adunm un capital de
fapte bune si de viat crestin care va fi foarte folositor pentru vesnicie, la lumin.
Toti trebuie s trim n aceast perspectiv a vietii viitoare; s nu trim ca animalele
doar pentru viata aceasta pmnteasc. Mnnci, bei, te nmultesti si te distrezi cum
se distreaz animalele, n felul lor! Viata noastr omeneasc are un alt ideal si un alt
scop mult mai nalt. De la Mntuitorul stim c viata omeneasc are n viitor aceast
perspectiv a vesniciei si a liberttii totale ntru Hristos; pentru ea trim.
n concluzie, pe linia aceasta, a neascultrii de Dumnezeu, se poate spune c pcatul
este o piedic mpotriva liberttii fiecrui om.
- Pentru multi dintre tinerii credinciosi care triesc sau studiaz n marile orase, o
problem important este c nu-si pot gsi pacea interioar, ntruct sunt risipiti n
prea multe probleme. Ce-i sftuiti s fac?
- S-si fac un program pentru suflet. Golul si aceast nemultumire a lor este n ei
nsisi. S-si fac deci program si s umpl acest gol sufletesc cu rugciunea si cu
viata n Dumnezeu.
- Care sunt principalele motive pentru care se ajunge la certuri n cuplurile tinerilor si
cum pot fi depsite acestea?
- Foarte greu pot fi depsite, pentru c, de obicei, atractiile ntre un tnr si o tnr
se mrginesc la formele anatomice si la plcerile trupesti. Rari sunt tinerii care se
gndesc s discute nainte de cstorie despre cum ntelege unul sau altul viata,
scopul vietii. Este important s se stie dac au amndoi un scop crestin n viat, adic
s nu aib n vedere numai mbogtirea. Dac el sau ea au masin, gata - li se pare
unora - e un avantaj si un motiv de cstorie; dac are niste bani pusi n banc,
atunci gata, s-a aranjat ntelegerea si cstoria. Dac ns tinerii se mrginesc numai
la acest aspect material, atunci de le nceput este compromis cstoria.
n afar de aceste probleme materiale, pmntesti - masin, pmnt, avere - mai
sunt si niste conditii de ordin sufletesc. De pild, dac acestor tineri - care vor s se
asocieze ntr-o familie - le place credinta, dac gsesc satisfactie n credint, n
problemele religioase. Cci, dac unul este crestin si altul este ateu sau i e scrb de
credint, recomand cu toat energia s nu ndrzneasc s se cstoreasc, pentru
c el sau ea este frumos sau frumoas si nu stiu ce alte lucruri omenesti; toate
acestea la un moment dat se deterioreaz si tinerii rmn ntr-o situatie destul de
trist si si continu viata n probleme, n durere. Asa nct credinta si acordul n
credint sunt conditii foarte importante pentru ntemeierea unei familii.
Dac printii sunt credinciosi, atunci si cresc copiii n credint si n cumintenie, n
aceast viat de respect si comuniune cu ceilalti oameni. Dac numai unul dintre
printi este credincios, pentru el viata este un adevrat chin. Ea merge la biseric si
el la petrecere, sau la teatru, sau la cinematograf, sau la alte distractii. El ajunge beat
acas, iar ea vine de la Biseric. Si atunci ce asociere, ce comuniune, ce discutii s
aib ei mpreun? De aceea am spus c credinta este un element esential ntr-o
familie. Mcar aceste dou lucruri s fie: un acord n sinceritate si credint. Pentru c
unii promit la nceput ca s se vad cstoriti, iar dup aceea schimb placa si ncep
o viat sincer n ru, care duce la nefericirea si nenorocirea ambilor soti pentru
ntreaga viat. Am cunoscut fel de fel de familii si de aceea o spun cu mult
convingere.
Mai sunt si alte aspecte. De pild, se cstoreste un tnr ortodox cu o catolic. Am
ntlnit niste cazuri de acestea. Ea, de pild, si are cercul ei catolic, prietenele ei,
colegii, colegele ei, srbtorile lor, Pastele lor; cealalt parte, brbatul care este
ortodox are si el prietenii lui, slujbele la biseric si celelalte. Ea merge la Biseric
pentru a srbtori Pastele catolic (atunci cnd noi prznuim Floriile) si mnnc ou
rosii. El mnnc de post si a doua zi ncepe Sptmna Patimilor. El posteste mai
aspru, iar ea mnnc de dulce. Parc n-ar fi asa de important, dar este destul de
trist si o asemenea asociere. De la nceput e bine ca tinerii s fie prudenti si s-si
aranjeze un climat care s le fie de folos pentru toat viata.
Esentialul
- n ce msur monahismul este o chemare de la Dumnezeu si n ce msur este un
act al alegerii personale?
- Binenteles cnd este o lucrare de la Dumnezeu, atunci este o chemare: cutare este
chemat de Dumnezeu n monahism ca, prin acest mod de existent, s-si
pregteasc o viat plcut lui Dumnezeu.
Exist si cazuri cnd cineva pleac la mnstire asa, de la sine, fr s aib o
chemare de la Dumnezeu, spunnd c i place viata monahal. Cu multi ani n urm,
am cunoscut un astfel de caz, n viata femeilor. Unei tinere i plcea s ajung
clugrit, dar eu i spuneam: <Domnisoar, termin-ti mai nti studiile - era
SCHIMBAREA
Mai poate fi schimbat societatea? - Treptele rugciunii inimii
Ne puteti spune un cuvnt de folos?
- Sunteti lacomi s strngeti de la mine ceva foarte pretios, dar eu - asa cum sunt
acum, bolnav - sunt mai putin darnic cu asemenea sfaturi. V arunc cte o vorb,
cte un ndemn care nu sunt att pretioase, dar fceti-le mcar pe acestea.
S v rugati! S nu rmneti fr rugciune! Dumnezeu este prezent n fiecare clip,
la ndemna noastr, e prezent pretutindeni. Oricnd, n orice zi, mcar ct de putin,
rugati-v cu mare atentie, nu asa, cu superficialitate. Rugati-v de pild cu un Tatl
nostru, spus ncet, concentrat, mcar o dat, de dou ori pe zi.
Chiar dac sunteti studenti si aveti de nvtat, este totusi bine s fiti activi, s faceti
ceva pentru aproapele vostru. Ne putem mntui si ne putem valorifica numai prin
ceea ce lucrm pentru cel de lng noi. n fiecare zi este bine s facem mcar o fapt
de milostenie.
Sfntul Ierarh Mucenic Antim Ivireanul,
icoan pe lemn de la Sfnta Mnstire Antim (1991-1992)
Uitati-v la Sfntul Antim Ivireanul care luda foarte mult fapta bun; desi era un
strin pentru noi, a fcut multe lucruri bune n cei peste douzeci si cinci de ani ct a
trit n Tara Romneasc.
Pe lng alte ndatoriri pe care le mpliniti, nu uitati s cercetati si bolnavii; ajutati-i
cum si ct puteti. Un bolnav are nevoie ntotdeauna de un ban sau de un
medicament.
n concluzie, s ncercm s facem n fiecare zi o fapt bun, ct de mic. Mntuitorul
ne spune c si pentru un pahar de ap pe care l-am dat unui nsetat, nu ne vom
pierde plata.
Mai poate fi schimbat societatea?
- Dup 1990 pn astzi cum vi se pare c a evoluat la romni raportul dintre situatia
material si starea spiritual?
- Omul progreseaz din punctul de vedere al credintei atunci cnd este mai
strmtorat material.
Dup Revolutie foarte multi au sperat c o s fie mult mai bine, cel putin din punct de
vedere material. ns, n general, cei care au avut posibilitti s-au mbogtit n
continuare, iar cei care au fost mai putin smecheri si poate mai cinstiti au rmas n
starea lor de mai nainte si au continuat s fie sraci mai departe.
Unii sraci s-au apropiat de Dumnezeu, altii njur si blestem pe cei bogati.
Observm cu totii c exist mai mult libertate exterioar dect n comunism; dar din
pcate exist si chemrile sectante care vin tot de la cei bogati si care i nenorocesc,
le stric credinta crestinilor nostri.
Dup 1990 era de asteptat s fie o ntoarcere la credint, la o viat bun, armonioas
si, dimpotriv, vedem c este un fel de viat amar. Unii huzuresc, nu au ce face cu
banii, iar altii, sracii, aproape c mor de foame. Vin la poart aici si cer o pine.
Aceast cerseal nu este normal pentru c tara este bogat, pmntul produce ca si
pn acum, numai c gospodarii nu sunt cinstiti. Cei care au parte de avere nu sunt
mai deschisi, mai darnici, mai credinciosi cu adevrat.
n privinta aceasta, Mntuitorul, Care este Stpnul universului si este prezent n
viata noastr, a fiecruia, coboar pn acolo nct apare n persoana unui srac si ti
cere s-L ajuti. Iar tu, dac-l vezi mai tnr, i strigi: ''La munc!''; nu-ti dai seama c
de fapt nu L-ai ajutat pe Hristos. Sunt oameni care termin totul si nu mai au ce s
mnnce. Este foarte greu de rezistat n asemenea conditii, mai ales cnd trebuie s
aib grij si de niste copii. Atunci, dac noi i ajutm, ei ne rmn recunosctori si ne
ajut apoi chiar ei cnd devin mai avuti; si astfel viata merge normal.
Este bine ca cel srac s se spovedeasc cu maxim sinceritate si s ierte din inim
pe toti cei cu care este n suprare, de multe ori din cauza unor simple mofturi (sau
mcar s se roage zilnic pentru ei); iar dac el nu crteste si nu se revolt mpotriva
celor care au si nu vor s-i dea, la timpul critic, cnd nu mai poate cu adevrat, este
ajutat de Dumnezeu. Dac n loc s se roage lui Dumnezeu, el njur si blestem pe
cei care au, atunci pe lng srcia material, o are si pe cea duhovniceasc si este
pierdut si el pentru Dumnezeu. Nu toti sracii se mntuiesc, ci doar cei care au
buntate, care au o trire duhovniceasc.
Exist de asemenea milionari si miliardari. Acestia trebuie s fie constienti de faptul
c, dac nu sunt milostivi n aceast viat, se vor duce acolo unde nu vor avea nimic.
Iar cei care nu au nimic aici, dar respect rnduiala crestin, vor avea dincolo totul.
Dac eu strng bani si nu-i dau la nimeni, asta arat c triesc ntr-o minciun
continu. Cnd ns l ajut pe aproapele meu s duc o viat decent, ne putem
mntui mai usor cu totii.
- Printe, unii ne spun c, ntruct suntem o asociatie studenteasc, trebuie s luptm
pentru schimbarea societtii. Ce s le rspundem?
- V sftuiesc s nu luati niciodat n serios asemenea ndemnuri: c voi, tinerii din
ASCOR, sunteti chemati s schimbati societatea. O s fiti desfiintati cu totul. Trebuie
doar ca noi s ne facem niste crestini buni, niste oameni sociabili. Declamatori si
organizatori de parad sunt sectantii.
Este foarte greu acum s schimbi societatea. Ea merge nainte pe drumul pe care a
apucat-o. Ceea ce putem face astzi este s ne schimbm pe noi nsine si s devenim
o lumin pentru cei din jur, fie c suntem acas, fie c suntem la serviciu.
Apoi gnditi-v si la faptul c exista securitate chiar pe vremea Mntuitorului, ca si
astzi. Si atunci - ca si acum - erau unii care notau fiecare cuvnt pe care l spunea
Domnul Iisus Hristos pentru ca s-L poat prinde cu ceva. Iar bietii credinciosi - ca n
toate vremurile ce au urmat pn acum - alergau dup Cuvntul lui Dumnezeu, dup
Adevr...
Asa nct ASCOR-ul s-si propun s fie n pace cu Dumnezeu, iar fiecare membru din
asociatie s fie un fiu al lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile plcute cu adevrat lui
Dumnezeu. Pentru asta S-a ntrupat Fiul Cel Vesnic, pentru asta a murit pe cruce, ca
s ne apropie, s ne mpace cu Dumnezeu.
Foarte important pentru voi este s nu v mndriti. Dac v trufiti, nu aveti nici un
spor duhovnicesc. Fiti cuviinciosi, fiti modesti. Nu te mndri, pentru c tot ceea ce
avem noi ne este dat ori de la Dumnezeu, ori de la profesorii nostri, ori de la oamenii
mai vechi dect noi. Totul ne este dat.
Eu v urez ca Dumnezeu s v ajute s sporiti n tot ceea ce este bun si valoros si s
terminati examenele si studiile universitare n care sunteti angajati. Cnd le veti
termina s v spuneti cuvintele pe care i le spunea un tat fiului su ce tocmai luase
bacalaureatul: <Dragul meu, abia de acum ncep studiile tale>. Si eu am urmat dou
facultti: pictura si teologia. Iar dup ce le-am terminat am nvtat n continuare.
nct... v urez s nvtati bine, fiindc lumea pune pret pe un licentiat, pe un
crturar.
Stiti c Sfntul Pavel spune c n mprtia lui Dumnezeu nu intr nimic necurat. De
aceea este bine s pstrati aceast sfintenie a vietii. S spui adevrul! Dumnezeu
este Adevr!
S cutati deci apropierea de Dumnezeu si de voi nsiv, si de cinstea sufleteasc.
Pstrati aceast sinceritate n inim, curtia aceasta, cinstea fat de ceilalti, c
mincinosi avem destui. S fiti curati! Dumnezeu s v dea sntate!
- Un tnr care a lucrat mai multi ani n mass-media spunea c, pe zi ce trece,
televizorul devine cel mai mare dusman vzut al vietii spirituale a omului. Cum vi se
pare aceast afirmatie?
- Foarte adevrat! Din ceea ce aud si eu n special de la tineri, cred c afirmatia este
foarte adevrat. Acestia mi povestesc despre dezgustul, despre golul pe care l las
n sufletul lor televizorul. Si nu este vorba numai de acest gol, ci de niste spurcciuni
care ptrund n mintile lor. Mai ales sunt unele programe de dup miezul noptii care
pur si simplu i pervertesc pe tineri, i mnjesc, i spurc!
Eu nu am televizor, dar aud si eu cum se plnge lumea. De aceea nici n-am vrut s-mi
cumpr. Odat cineva mi-a druit un televizor, ns l-am refuzat. Televizorul ti ia
ochii, e un fel de a te orbi, iar apoi ti transmite niste lucruri care te spurc. Apoi
televizorul ti fur timpul n care ai putea s citesti o carte, s te rogi, s meditezi, s
te odihnesti. Dar tu, dac te concentrezi s fii atent la emisiune ca s nu scapi ceva si
s pierzi legtura cu restul filmului, atunci televizorul ajunge n cele din urm s te
prelucreze n asa fel nct iesi pgubit sufleteste.
Treptele rugciunii inimii
- Prima treapt este rugciunea fcut cu buzele. O spunem (atunci cnd suntem
singuri), asa cum vorbim, simplu sau n ritmul unei respiratii prelungite.
Treapta a doua este rugciunea mental. Adic o rostim nu numai cu buzele, ci si cu
mintea. Cu mult atentie, n primul rnd. Aici intervine lupta noastr cu mintea. Cnd
vezi c mintea ti-a alunecat n alt parte, nu te lasi. Te umilesti si te lupti s te rogi cu
mult luare-aminte. Ne mustrm pe noi nsine, cci desi ne aflm n fata lui
Dumnezeu, gndurile noastre sunt spurcate sau mintea noastr este departe de El. Si
ne silim pe noi nsine, pn cnd mintea se umileste si se ndreapt, curat, ctre
Dumnezeu.
Mai ales s-I cerem Mntuitorului s ne scape El de bntuiala vrjmasului diavol care
vine asupra noastr n timpul rugciunii. Dac mintea umbl pe la birou n timp ce te
rogi sau se ceart cu dusmanii, te ostenesti n zadar; mintea nu se poate hrni atunci
cu Duhul Sfnt.
Iar vrjmasul asa face: tocmai n timpul rugciunii te bntuie cu gnduri necurate si
imagini care ti spurc inima si mintea si ti spurc astfel rugciunea. Sau ti trimite
altfel de gnduri: <ai de splat cmsi>, <ai uitat s uzi florile> si cte si mai cte.
Dar dac te silesti pe tine si strigi cu mare dor ctre Dumnezeu, atunci slbesc sau
chiar se sting aceste puteri ale ntunericului; si atunci ne putem ruga cu mintea
curat, adic toat luarea-aminte a noastr se ndreapt ctre Dumnezeu.
Treapta a treia este rugciunea inimii. Mintea si inima se unesc laolalt si atentia
noastr este concentrat nluntrul inimii. Acolo se svrseste rugciunea. Mintea
coboar n inim si acolo, n adncul inimii, ncepe s se roage. Este ceea ce spune
psalmistul: <Dintru adncuri am strigat ctre Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul
meu>. La aceast treapt rugciunea noastr tsneste dintru adncul inimii. Nu este
vorba de inima aceasta carnal, ci de inima duhovniceasc, centrul fiintei omenesti,
care este detectat de Sfintii Printi putin mai sus - cu dou degete - de snul stng.
Cnd se uneste mintea cu inima duhovniceasc, abia atunci devenim integri, fiinte
curate. Pentru c noi, de obicei, una gndim si alta spunem... De cte ori nu ne-am
surprins pe noi nsine n aceast stare de falsitate profund. Spui cuiva <te iert>, dar
n-ai vindecat rana dinluntrul tu, n-ai sters vina lui din inima ta, ti aduci mereu
aminte de ea. Nu ne putem pune de acord cu noi nsine. Rugciunea lui Iisus este
singura rugciune care are acest dar, aceast putere de a uni cele dou centre ale
fiintei noastre ntr-unul singur, fcndu-ne oameni integri, duhovnicesti.
Celor care practic rugciunea inimii li se ntmpl adeseori, trezindu-se din somn, s
simt cum rugciunea se rosteste singur nluntrul lor, asa cum auzim btile inimii,
fr controlul sau comanda noastr. La fel se svrseste aceast rugciune nencetat
cnd mintea coboar n inim... Si se produce acolo o mare bucurie, o nval de
lumin duhovniceasc si se trezec crestinii cntnd Sfinte Dumnezeule sau
Aprtoare Doamn si ncep s se nasc n ei gnduri frumoase, gnduri cu adevrat
dumnezeiesti si simt pe deplin harul care se revars n ei. Iar pe ultima treapt a
rugciunii, aceast stare este nsotit de vederea luminii dumnezeiesti.
Roadele acestei rugciuni sunt de necrezut. Dar aceste lucruri cu adevrat
dumnezeiesti rmn ca un ideal, ca o zare foarte ndeprtat. Noi, pentru nceput, s
chemm simplu numele lui Iisus, rostind de multe ori aceast rugciune, cu mult
atentie asupra fiecrui cuvnt. Este foarte folositor s avem constiinta c invocm pe
Cineva, c ne adresm Cuiva. Este bine s ne dm seama c suntem slbnogi si
neajutorati, iar acest ''miluieste-m'' cuprinde ntr-un singur cuvnt toate rugciunile
Bisericii si tot strigtul nostru dup Dumnezeu. S ncepem simplu, rostind aceste
cuvinte peste tot, oriunde ne aflm, dar cu foarte mult atentie. Si, n acelasi timp, cu
grij s lepdm de la noi toate patimile si gndurile cele spurcate.
Si ncet-ncet, pe msura umilintei noastre, se lumineaz acest luntru al nostru si
simtim c nu suntem singuri, simtim c este Cineva cu noi n fiecare clip si ne poart
de grij. Totodat creste rvna noastr pentru cele sfinte (fat de care n mod
obisnuit suntem foarte ndrtnici si nepstori). Poate ati observat si dumneavoastr
c seara, cnd vrei s te rogi, adormi cu capul pe ceaslov - din oboseal sau din
plictiseal; dac ns ar trebui s faci ceva care ti place (n afar de rugciune), ai
putea s veghezi usor toat noaptea...
Printii Bisericii ne spun c atunci cnd rugciunea se lipeste de noi (cu ajutorul lui
Dumnezeu si prin chemarea numelui lui Iisus), atunci lsm toate celelalte si este o
adevrat bucurie numai gndul la rugciune. Parc ne mistuie dorul de rugciune.
Simtim ca un glas, ca o mustrare nluntrul nostru; e ceva care ne ndeamn mereu:
Nu te rogi? Roag-te! nssi rugciunea ne nvat s ne rugm si mai apoi ea se
rosteste singur n inima noastr, chiar noaptea. Dar, pentru ca s ajungem la aceste
roade, trebuie mult strdanie, mult struint, mult rbdare si mai ales mult
smerenie. Si ncet-ncet, cu mila lui Dumnezeu, rugciunea ncepe s curg n noi.
La nceput e greu, mintea fuge peste tot, dar ne ajut harul lui Dumnezeu. Asa spun
Sfintii Printi: <D-i pe Doamne Iisuse acestei minti nestatornice>. Rugciunea inimii
este o adevrat hran duhovniceasc. Uneori este scurtat la dou cuvinte: <Iisuse,
miluieste-m!> Din rugciunea lui Iisus a izvort acest <Doamne, miluieste> cu care
ne rugm de obicei la slujbe; din aceast chemare a numelui Domnului, cel plin de
putere...
Rugciunea mintii ne ajut foarte mult s ne curtim pe dinuntru, s nsmntm n
noi dragostea pentru ceea ce este cu adevrat frumos si nlttor n viat, nu pentru
lucrurile acestea mrunte, n care ne ncurcm cu atta nechibzuint.
De aceea, dimineata, dac n-ai avut timp s te rogi cu rgaz n fata icoanei, spune
mcar pe strad, pe drumul pe care mergi, spune <Doamne Iisuse> n taina inimii
tale. Pentru c mintea noastr, oricum, nu st degeaba. Se ceart, amenint... Asa c
mai bine s chemm numele Domnului, care ne poate ocroti si sfinti cu adevrat.
Mntuitorul spune: <Cereti si vi se va da>. Prin toate faptele bune putem cstiga
dragostea pentru Dumnezeu, dar prin nici una ca prin rugciune. De aceea trebuie
spus ct mai des si cu ct mai mult atentie.
De altfel este si o mare jignire, o adevrat blasfemie adus lui Dumnezeu, aceast
lips a atentiei atunci cnd stm n fata Lui. Dumnezeu este foarte bun si foarte atent
cu viata fiecruia dintre noi. Dac nici firul de pr si nici gza cea mai nensemnat nu
sunt trecute cu vederea n ochii Lui, cu att mai mult se ndreapt aceast atentie a
lui Dumnezeu spre fiinta omeneasc. Numai noi suntem absenti de la aceast
ntlnire cu El. De aceea Dumnezeu asteapt de la noi nu o rugciune formal, ci o
Iubirea duhovniceasc
Pune n sufletul meu sporirea dragostei ctre Tine.
F-m s nteleg smerenia Ta, n care ai trit pe pmnt.
Exist o iubire duhovniceasc. Dup cum este o hran trupeasc si una
duhovniceasc, o butur dup trup si alta dup duh, asa exist o dragoste a crnii
care vine de la Satan si o alt dragoste a Duhului, la Dumnezeu avndu-si nceputul;
nimeni nu poate fi stpnit de amndou aceste iubiri. Dac esti iubitor al trupului,
dragostea Duhului nu o poti cuprinde.
Dac pe toate cele trupesti le-ai dispretuit - nu spun numai carnea si sngele, argintul
si averile, dar si pmntul nsusi si chiar cerul, pentru c toate acestea vor trece - si
dac de nici una din ele nu-i legat sufletul tu, dac nu esti robit de nici o iubire de
patimi, vei putea atunci si iubirea duhovniceasc s o ntelegi.
Sfntul Apostol Ioan, Teologul Iubirii
2. Cine se abtine de la vorbria desart si de la patimile de tot felul, de la plcerile
trectoare - nu din dispret fat de oameni si de viat, ci din focul unei prea mari iubiri
fat de Dumnezeu -, un asemenea om, dac nu fuge el dup oameni, fug acestia
dup el. Unde e flacra mare n suflet, acolo se adun oamenii s-si nclzeasc
sufletele lor reci.
3. Gnditi-v la ''Tatl nostru''. Dac esti certat cu cineva, chemarea acestui Tat
sfnt se preface n blestem: ''nu m ierta, Doamne, precum nici eu nu pot s iert''.
Contradictia dintre ceea ce spunem si ceea ce facem anuleaz rugciunile noastre.
Iertarea noastr de ctre Dumnezeu depinde de iertarea noastr fat de aproapele.
Aici nu e vorb goal, e nenorocire. Cine nu iart nu iubeste. Cine nu iart si cine nu-l
iubeste pe om nici pe Dumnezeu nu-L iubeste.
cei ce lucrati frdelegea'' (Matei 7, 22-23). Minuni care pot s uimeasc pe oameni
ajung s fac si vrjitorii, ajutati de puterile ntunericului; dar sfintenia nu pot s o
dobndeasc dect cei blnzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru
Dumnezeu si pentru aproapele lor.
8. Unii oameni se nasc cu o putere mai mare de a primi si a drui iubire. Altii primesc
darul dragostei dup ce se ostenesc mai mult timp pentru a duce o viat deplin n
Dumnezeu. Cci ascultarea si supunerea fat de Dumnezeu l ajut pe om s intre
ntru bucuria iubirii dumnezeiesti.
9. Iubirea de Mam a Sfintei Fecioare o ndeamn s sar imediat n ajutor acolo unde
este chemat si cinstit Prea Sfntul Nume al Fiului ei Cel Unul Nscut si acolo unde fiii
ei dup har - credinciosii rvnitori - o cinstesc si pe ea ca pe o adevrat Maic a
Domnului.
Asadar, cnd suntem tulburati de necazuri, bntuiti si arsi de patimi, s ne ndreptm
cu ncredere mai ales ctre Maica Domnului, care este si Mama noastr, a
pmntenilor, stiind c rugciunea mamei mult poate naintea Fiului ei. S ne rugm
cu umilint, zicnd ctre Dnsa asa:
Prea Sfnt Nsctoare de Dumnezeu, care ai adus pe pmnt Lumina ntregii zidiri,
lumineaz ntunericul mintii si al inimilor noastre, ca s ne cunoastem pcatele, s ne
cim pentru ele si ca s nu le mai svrsim.
Maica Domnului - simbolul Bisericii
Tu, care ai nscut cu trup pe mpratul pcii, sdeste n noi pacea Fiului tu si
goneste din sufletele noastre viforul patimilor.
Tu, care esti izvor nesecat de vindecri, tmduieste neputintele noastre si ne alin
durerile, c toate le poti cte le voiesti, ca o Maic a Celui Atotputernic. Amin.
10. Nu cunosc un cuvnt mai dulce, auzit din gura Domnului, dect acela pe care l
adreseaz poporului Su prin profetul Maleahi:
''Iubitu-v-am pe voi...''
Si n acelasi timp nu stiu un cuvnt mai aspru si mai nedrept, dect rspunsul acestui
popor:
''Cum ne-ai iubit Tu?...''
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov i scosese din robia Egiptului, i
adusese ntr-o tar bogat unde curgea miere si lapte, i cluzise prin profetii Si; iar
El rezuma toate acestea prin: ''Iubitu-v-am pe voi...''
11. Nu te msura cu cei mai slabi dintre oameni, ci mai degrab cu cei naintati n
iubire, adic n virtute.
12. Cununia este Taina Dragostei pentru c la temelia ei st Dumnezeu, Care este
dragoste. ntr-o csnicie adevrat exist mai ales iubirea jertfelnic, despre care
vorbeste Sfntul Apostol Pavel n imnul de la I Corinteni 13. Dragostea jertfelnic este
singura care nu se stinge dincolo de moarte.
Nu exist un obstacol ntre ascultare si dragoste n viata de familie. Dragostea
sfrm toate piedicile si atunci sotii se ascult unul pe altul si ascult unul de altul,
dar capul familiei rmne brbatul. Este bine ca cei doi tineri cstoriti s aib un
Gndul la Judecata Universal rodeste n viata noastr si n alt chip. Pentru a ntelege
despre ce este vorba, s meditm asupra urmtorului fapt biblic: cderea omului s-a
produs sub pomul cunostintei binelui si rului, atunci cnd protoprintii nostri au uitat
c nu le este permis totul. Si astzi rdcina pcatului continu s stea pentru om n
acelasi gnd: nu cumva ne este permis totul? Nu cumva ne este ngduit orice? Chiar
dac legile omenesti din afar mi pun oarecare piedici, nu pot eu, oare, stiut numai
de mine nsumi, s fac ce-mi place?
Dac fiecare am zbovi cu sinceritate asupra vietii personale, ar trebui s
recunoastem c toate cderile noastre duhovnicesti vin din faptul c ne transformm
n propriii nostri judectori (si binenteles n niste judectori foarte ngduitori). Iat
ns c realitatea de netgduit a Judectii vine si ne spune: Nu, nu ne este permis
totul!
Exist limite pentru cele ngduite omului, limite puse nu din bunul plac al lui
Dumnezeu, ci ele exist chiar prin legile profunde ale vietii; trecnd peste acestea
devenim propriii nostri cli.
Faptul c vom trece printr-o Judecat Final ne ajut de pe acum s ntelegem c
omul e ncadrat ntr-o ordine, ntr-o rnduial, de pstrarea creia este rspunztor.
Eu sunt dator s m port cu cei din jurul meu nu dup voia mea, adesea rtcit
datorit pcatelor, ci dup o rnduial de peste noi ce m ocroteste deopotriv si pe
mine, si pe ei.
Dreapta Judecat devine astfel - pentru cel care i ntelege rostul - un adevrat temei
de comuniune social. n numele ei suntem chemati s realizm nc de pe acum o
nemincinoas mpreun-trire, o vietuire obsteasc ntr-un duh de dragoste si de
ngduint. Omenirea n ceasul Judectii va aprea ca un singur trup de obste si
atunci ni se va cere fiecruia socoteal de ceea ce am fcut cu fratele nostru, care
este un mdular al aceluiasi trup obstesc. De aceea, frica si cutremurul pe care n
mod firesc trebuie s le trezeasc n noi amintirea Judectii din urm nu sunt
nicidecum niste simtminte josnice si oarbe, ci ele se nasc, dimpotriv, din naltul
sentiment al responsabilittii fat de cei din jur si fat de mine nsumi.
Prin faptul c vom fi chemati s rspundem de noi nsine n fata lui Dumnezeu se
vdeste pentru mine ncredintarea c eu am o misiune de ndeplinit pe acest pmnt,
sunt rspunztor de mine nsumi, reprezint deci o valoare n ochii Domnului meu. De
aceea, trebuie s m port cu grij duhovniceasc nu numai fat de cei din jur, ci si
fat de mine nsumi (aceasta nsemnnd cu totul altceva dect egoismul).
n sfrsit, o alt mplinire de sine, prilejuit n acest veac de asteptarea trezvitoare a
Judectii Viitoare, este ndeprtarea credinciosului de la judectile dinainte de vreme,
adic de la clevetirea si osndirea aproapelui. De-abia la confruntarea final a lumii
cu Dumnezeu se va descoperi cu adevrat distinctia dintre bine si ru. Binele si rul
nu sunt cu adevrat limpede deosebite dect n ochii Celui Atoatestiutor; de aceea,
Lui singur I se cuvine s fac desprtirea absolut, definitiv, ntre ele, la sfrsitul
veacului. Cci numai Dumnezeu singur cunoaste planul de ansamblu si intentia ultim
a ntregii Sale Creatii.
Noi, fpturile Lui mrginite, trind o existent limitat, avnd posibilitti restrnse de
cunoastere, nu putem s ne dm seama de adevratele urmri si semnificatii ale
dect s cauti pururi odihna Lui, s fii mereu cu grij si s te ntristezi n tot timpul
ntruct nu poti s ajungi la desvrsire din pricina neputintei firii tale?! Si astfel se
slsluieste Dumnezeu n suflet, cci l ai mereu prezent n tine prin aducereaaminte''.
Faptul c monahul realizeaz prin viata lui o anticipare, o nainte-svrsire a Dreptei
Judecti, are un neasemuit pret duhovnicesc pentru ntreaga umanitate. Monahismul
devine astfel centrul spiritual al lumii acesteia, dincolo de constiinta sau vrednicia
clugrilor. Acestia - ca unii ce triesc n lume, dar sunt nc de pe acum dincolo de
ea - pun n fata omenirii modelul bun de urmat al ntregii vietuiri crestinesti. Fr
ndoial, nu toti oamenii sunt chemati s devin clugri. Viata monahal druieste
ns tuturor celor din afara ei un criteriu, un semn vesnic si neclintit al desvrsirii
crestine. ''Cele trei lepdri - spune Sfntul Ioan Scrarul - sunt semnele de biruint
ale clugrilor si lumea nu le poate cuprinde pe acestea; cci dac le-ar cuprinde,
atunci n-ar mai fi nevoie de monahism si de fuga din lume''.
Trebuie subliniat si faptul c rspunderea cu care monahul va veni ncrcat n fata
Dreptei Judecti va fi nespus mai mare dect a oricrui alt om! Cel care nu avea pe
pmnt nimic deasupra lui care s-l depseasc - fiindc monahul este un nger n
trup - va trebui atunci s dea socoteal n fata Celui Atoatestiutor de felul cum si-a
chivernisit viata spre a fi un ndreptar pentru cei din jurul su. O sarcin urias apas
pe umerii monahului ce se nftiseaz naintea Neftarnicului Judector. Ne spune
Sfntul Ioan n ''Scara'': ''Lumini pentru monahi sunt ngerii, iar lumina pentru toti
oamenii este vietuirea monahal. De aceea, monahii s se nevoiasc s fie pild bun
ntru toate, fr s dea poticnire cuiva n ceva, nici prin fapte, nici prin cuvinte. Iar
dac lumina aceasta e ntuneric, apoi ntunericul acela - adic cele ce se petrec n
lume - cu att mai mult se ntunec''.
n fata Judectii de Apoi clugrul va descoperi un lucru poate nebnuit adesea n
aceast viat: desi lepdat de lume, desi iesit din ea - sau mai bine zis tocmai de
aceea -, el nu rmne rupt de soarta duhovniceasc a omenirii. Dimpotriv, am putea
spune c de-abia acum el intr mai adnc n viat si ntr-o legtur vie cu semenii si.
De grumajii celui mai umil dintre monahi, de felul cum ntelege si se strduieste s-si
poarte crucea rscumprtoare a fgduintelor lui, atrn mntuirea unei prti a
semenilor si. n fata Dreptei Judecti, clugrul si va da seama ct de apropiat
trebuia s fie viata lui de a Apostolilor si de a Mntuitorului, Care a purtat n chip
pilduitor jugul pcatelor omenirii. Este adevrat c nu poate fi pentru un om o
chemare mai grea dect clugria, dar nici nu exist o alt chemare mai nalt.
''Un monah neagonisitor - ne spune tot Sfntul Ioan Scrarul - este stpnul lumii care
a ncredintat lui Dumnezeu grija despre sine, iar prin credint i are robi
(duhovnicesti) pe toti''. Clugrul se leapd de grija lumii si de grija sa proprie, nu
printr-o tgduire a vietii, ci, dimpotriv, din dragoste fat de ea. El fuge nu de lume,
ci de lumesc, adic de aspectul pctos, corupt al creaturii, aspect care l mpiedic
s se apropie duhovniceste de ea. Deprtndu-se de lume si de sine nsusi (adic de
omul vechi), monahul rmne liber pentru slujirea lui Dumnezeu si a vicarului Su:
aproapele nostru (cci, ntr-un anume fel, aproapele nostru este loctiitorul permanent
al lui Dumnezeu pe pmnt).
n Ziua nfricosatei Judecti Fiul Omului va mprti neamul omenesc n dou cete,
dup cum a fost sau nu slujit cu dragoste ntr-unul din fratii si mai mici. Clugrul va
fi n chip deosebit chemat s dea socoteal att pentru cele trei jurminte pe care lea fcut, ct si pentru felul cum a ngrijit - prin fapt, rugciune si ntreaga sa viat de cei lipsiti duhovniceste ai lumii acesteia, sub chipul crora se ascundea nsusi
Hristos.
Pentru c el este un stpn duhovnicesc al vietii de aici, va fi ntrebat pentru a
rspunde dac a hrnit cu cuvntul lui Dumnezeu pe cel flmnd si dac a dat de
but din apa vietii (a darurilor Duhului Sfnt) celui nsetat. Va fi ntrebat dac a primit
cu dragoste pe cel strin de Hristos, dac a mbrcat cu puterea credintei pe cel gol
de ea, dac a cutat cu leacul iubirii de aproape pe cel bolnav sufleteste si dac a
cercetat cu rbdare si pogormnt pe cel aflat n temnita pcatului (Matei 25, 35-36).
n msura n care monahul va cuta cu seriozitate la propria sa mntuire, n aceeasi
msur va fi pus n situatia de a avea grij, ntr-un fel sau altul, de mntuirea
aproapelui.
Este ntr-adevr un lucru cutremurtor s fii chemat s rspunzi n fata lui Dumnezeu,
ca unul ce ai mbrtisat de bunvoie, total, cauza Lui si ai fgduit s ntemeiezi n
mijlocul lumii o vietuire dup chipul Su. A tri dup chipul lui Dumnezeu nseamn s
triesti n primul rnd pentru altul si nu pentru tine; nseamn s triesti pentru
lucrurile mari si serioase ale vietii, iar nu pentru cele neimportante, ct si pentru
ntelegerea celor vesnice si nestriccioase, iar nu pentru stpnirea celor pmntesti
si striccioase.
Pentru clugrul ce si-a ornduit ntreaga sa viat cu temere fat de Ziua Judectii, se
vor mplini aievea spusele Mntuitorului: ''Adevrat, adevrat zic vou: Cel ce ascult
cuvntul Meu si crede n Cel ce M-a trimis are viat vesnic si la Judecat nu va veni,
ci s-a mutat din moarte la viat'' (Ioan 5, 24).
Poate c nimeni nu este mai ntemeiat dect adevratul monah s nteleag frica
sfnt - nu oarb - ce trebuie s-o avem cu totii n fata realittii Judectii. Fptura
omeneasc e mai mult sau mai putin pregtit pentru o multime de nenorociri care
pot veni asupra ei. Cutremur, foc, revrsare de ape, boli, nvliri de popoare, diferite
alte necazuri sunt intrate de mult timp n gndirea umanittii si de aceea ni le putem
reprezenta cu destul usurint. Pentru cele ce vor fi la Dreapta Judecat, ca si pentru
strile sufletesti prin care vom trece atunci, nu putem ns avea cu adevrat
cunostint culegnd date din lumea de aici. Pentru aceasta viata monahal cere de la
cel care o mbrtiseaz s-si fac o ndeletnicire de cpetenie din crearea unei
sensibilitti, a unei putinte de a simti luntric - nc de pe acum - teama suprafireasc
ce ne va stpni atunci.
n istoria Bisericii au existat chipuri de clugri care si umpleau ntreaga lor viat cu
meditatii asupra Judectii, vdite si prin suspinurile: ''Ce-o s fie! Ce-o s fie!'';
acestea i fereau de pcat si i pstrau curati pentru ceasul din urm, care ntr-un fel
ajunsese pentru ei familiar.
Tocmai intimitatea lui cu Judecata din urm l face pe monahul rvnitor s-si dea
seama de gravitatea cumplit a acelei clipe si s-si simt sufletul mprtit ntre team
unul care, prin artarea sa, este de folos lumii ntregi. Si cine s-a nvrednicit s se
vad pe sine asa cum este, e mai bun dect unul care s-a nvrednicit s vad ngeri''.
n al patrulea rnd, este bine s cugetm la ceasul sfrsitului nostru, ca s fim
totdeauna pregtiti pentru el. Toat ntelepciunea omului st n gndul la moarte. De
aceast zi s-au cutremurat si se cutremur chiar si marii nvtati ai tuturor timpurilor.
Apoi, este folositor s avem tot timpul n fat Ziua Judectii. Atunci cerul si acest
pmnt vor trece si vor iesi mortii din morminte si toate faptele oamenilor se vor
nvedera. Toti vor sta la fel naintea judectii lui Hristos, ''cci nimic nu este acoperit
care s nu ias la iveal si nimic ascuns care s nu ajung cunoscut'' (Matei 10, 26).
Numai pcatele curtite mai nainte prin pocint si spovedanie le va acoperi Domnul
la aceast judecat.
Al saselea cuget pe care l gsim des exprimat n Sfnta Scriptur si n scrierile
Sfintilor Printi este teama de chinurile iadului. Despre acestea proorocul Isaia spune:
''viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge'' (Isaia 66, 24). Viermele este
constiinta celor ajunsi n iad, cci cei osnditi n acest loc vor cunoaste c sufer
asemenea chinuri pentru faptele lor.
n al saptelea rnd este bine s avem pururea n minte viata vesnic, ca s dorim a
ajunge acolo unde sfintii mostenesc bucuria ntru Hristos, fericirea de unde a fugit
suferinta si frica.
Cu aceste sapte cugetri sufletul celui drept se apr de diavol si cu ele poate s-l
nving pe vrjmasul mntuirii noastre. Necontenita amintire a acestora si mai ales
cugetarea la Dumnezeu ne fac s-L iubim mai mult dect toate. Iar prin ajutorul si
puterea Sa, dup veacul acesta, l vom putea iubi n veci cu ngerii, cu arhanghelii si
cu toti sfintii. Amin.
nvierea
ntr-un an, de Pasti, fiind n nchisoare am simtit bucuria nvierii si a rugciunii mai
profund dect n libertate.
La srbtoarea nvierii timpul parc se opreste si credinciosii au alte chipuri, sunt mai
luminosi. Atunci poti tri aproape deplin aceast nval a dragostei. Toat natura
este plin de harul nvierii. Dac suntem cu adevrat pregtiti pentru acest praznic al
praznicelor, firea noastr se deschide si simtim cum Dumnezeu este deschis total
ctre noi prin iubirea Sa.
''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale Crui urme se vd pe plaja
stelelor
La trmul lui Dumnezeu
A venit ntr-un grunte si acolo
ntre pustiul mic si pustiul apei sub
mslini
a fost rstignit.
Lumea nu are dect o singur justificare - nvierea!''
Fragment din nvierea, de Daniel Turcea
Postfat
<S nu uitati, oameni buni, c am plecat cu sufletul curat si c am murit din prea
mult dragoste! S nu credeti cumva c
n-am stiut ce fac; toti am stiut! Si, cteodat, cnd clcati mai apsat, amintiti-v c
pmntul acesta se sprijin pe piepturile noastre.>
- sora martirului Dragos Mladinovici
(20 de ani, omort n decembrie 1989) ,
vorbind n numele lui n toamna anului 2001, ctiva tineri i-am fcut o vizit domnului academician Virgil
Cndea. Cu aceast ocazie i-am relatat despre intentia noastr de a edita o carte care
s reuneasc o bun parte din cuvintele de folos pe care printele arhimandrit Sofian
Boghiu le-a adresat tinerilor n cadrul ntlnirilor organizate de Asociatia Studentilor
Crestini Ortodocsi Romni (ASCOR). Domnul profesor ne-a sftuit atunci s adugm
la cuprinsul acestei scrieri si o mrturie referitoare la experienta pe care au acumulato n acest mediu misionar studentesc unii dintre membrii reprezentativi ai asociatiei.
Domnia sa a accentuat faptul c o astfel de mrturie nu trebuie s se piard, ea
putnd s devin - peste multi ani - foarte util. Printele Sofian, aflnd despre o
asemenea propunere, a ncuviintat s scriem o postfat care, plecnd de la
problemele cu care ne-am confruntat n ASCOR, s prezinte niste concluzii ct mai
practice pentru tinerii ce doresc s se apropie de Biseric.
V ntrebati, probabil, care este legtura dintre sfaturile printelui staret si
frmntrile ascor-istilor. Rspunsul este simplu: printele Sofian Boghiu a fost pn
n 1998 unul dintre cei mai importanti povtuitori duhovnicesti ai tinerilor din ASCOR
Bucuresti. n aceast postfat vom prezenta felul n care am ncercat s aplicm n
viata asociatiei ndemnurile printelui, precum si problemele de care ne-am lovit n
acest demers.
Putem spune c aceast carte ne prezint, poate, cel mai bine calea pe care au dorit
s se mentin tinerii din ASCOR, dup 1990.
n acea stare de har, de efervescent spiritual care predomina n societatea
romneasc imediat dup 1989, nzuiam cu totii s continum, ntr-un duh de
sinceritate si jertf, lucrarea nceput de tinerii martiri din decembrie. Fr sfatul
permanent al printelui Sofian, credem c nu am fi ncercat s ne asumm - la nivelul
nostru, studentesc - aceast linie de echilibru si deschidere duhovniceasc, ce mbin
armonios credinta practic cu aprofundarea nvtturii bisericesti, fapta cu
rugciunea si care si are originea n <veacul de aur al ortodoxiei romnesti>, cum
numea Nichifor Crainic epoca Sfntului Paisie Velicikovski.
Ca un fir nentrerupt, influenta paisian a ajuns la mnstirea Optina din Rusia, iar de
aici s-a rentors pe pmntul romnesc prin ieromonahul Ioan Kulghin, duhovnicul
att de iubit al printelui Sofian. n acest fel ne-am mprtsit si noi, dup putint, din
duhul care a nsufletit rennoirea isihast romneasc din secolul al XVIII-lea. Abia
mult mai trziu ns aveam s constientizm importanta acestei filiatii duhovnicesti.
Filocalia n mediul studentesc
Una dintre problemele foarte importante care s-au pus n ASCOR, ncepnd cu 1994 cnd au avut loc primele ntlniri la nivel national -, a fost cum s-ar putea sintetiza cel
mai bine orientarea spiritual pe care trebuie s o aib studentii crestini care doresc
s fac misiune n cadrul acestei organizatii. Dup multe discutii, am czut cu totii de
acord s nscriem n statut ceea ce am considerat a fi mesajul cel mai actual si mai
necesar al generatiei noastre: scopul asociatiei este promovarea n mediul universitar
a credintei ortodoxe, n duhul filocalic redescoperit de printele profesor Dumitru
Stniloae.
S-a nteles atunci c ncercarea de a ne asuma nvttura Bisericii, avnd ca model
viata si scrierile Printilor filocalici, este calea renasterii duhovnicesti a neamului
romnesc.
Aceast ncercare de a merge pe calea filocalic, legturile statornice cu marii
duhovnici, precum si lucrarea mrturisitoare (fr nici un interes personal) a celor
care s-au implicat cu dragoste si hotrre n asociatie, toate acestea au fcut ca
ASCOR-ul s rmn - prin purtarea de grij a lui Dumnezeu - o prezent vie, cu un
mesaj aparte pentru studentii din mai multe centre universitare.
Cum s-a oglindit orientarea filocalic n viata luntric a organizatiei?
Este foarte greu s descrii starea de har, comuniunea si vioiciunea spiritual pe care
au simtit-o n ASCOR multi dintre cei care au avut rbdarea si puterea s se implice
ctiva ani cu seriozitate n activittile asociatiei. Simteai n permanent ajutorul lui
Dumnezeu dac druiai totul. Simteai firescul, bucuria si frumusetea nebnuit a
relatiilor personale. Simteai c te-ai implicat ntr-o experient spiritual (putin cam
neobisnuit pentru unii colegi de generatie) n care se mpletesc armonios
sinceritatea tinerilor cu ndrumrile duhovnicilor si n care esti foarte liber fiind n
ascultare.
O sans cu totul deosebit pentru membrii organizatiei a fost (si este) faptul c n
ASCOR se ntlneau tineri de la toate faculttile, care erau preocupati de problemele
credintei. Schimburile de experient aprute cu aceste ocazii, dialogurile,
mrturisirea propriilor frmntri, toate alctuiau un univers dinamic din care ieseai
foarte mbogtit.
Calea filocalic s-a concretizat pentru noi si n concluziile directe privitoare la viata
sufleteasc la care ajungeam n urma misiunii practice fcute cu binecuvntare. Vom
da un singur exemplu: din experient am observat c biruinta cea mai grea (dar si
cea mai folositoare) a credinciosului este aceea de a recunoaste - n primul rnd n
fata lui Dumnezeu si a propriei constiinte - c a gresit. Acest lucru este afirmat de
ctre Printii Patericului atunci cnd ne arat c cea mai sigur cale a mntuirii
pentru tot omul este ''a se prihni si a se defima pe sine totdeauna''.
n mod inerent, drumul cutrilor ascor-iste a fost presrat si cu greseli, deziluzii,
cderi si ispite. Chiar si din acestea ns puteai s iesi ntremat sufleteste, dac ti
asumai deficientele, dac renuntai la propriul tu orgoliu si te lsai purtat de mna lui
Dumnezeu. Atunci realizai c fr astfel de ncercri nu se poate ajunge pe calea
Adevrului si a vietii vesnice.
Pentru cei din exterior ASCOR-ul putea prea o poezie, ns cnd ncepeai s ptrunzi
n frmntrile cotidiene ale organizatiei, ti ddeai seama c era vorba de o lucrare
misionar care se ndeplinea foarte greu, cu multe sacrificii. Realizai c numai cernd
struitor si permanent ajutorul lui Dumnezeu, puteai merge mai departe.
Prin iconomie dumnezeiasc, prindeai putere vzndu-i pe tinerii care mrturiseau c
pelerinajele noastre, colindele n spitale sau conferintele de la <Serile filocalice> i-au
ajutat s descopere senintatea vietii crestine si s scape de anumite patimi.
Ne ntlneam uneori cu fosti studenti pe care nu-i remarcaserm pn atunci, dar
care ne spuneau c unele din actiunile ASCOR-ului au fost pentru ei o adevrat
scoal duhovniceasc care le-a schimbat cursul vietii, determinndu-i s se
spovedeasc pentru prima dat, s se nscrie la Facultatea de Teologie, s renunte la
yoga, la secte sau la muzica rock etc.
Ar mai fi multe de istorisit... Adugm doar multumirea noastr adresat ierarhilor si
duhovnicilor care au sprijinit cu adevrat organizatiile de tineret ale Bisericii.
Contactul direct cu acesti printi a nsemnat pentru multi tineri o limpezire decisiv a
propriei lor existente.
De s-a pierdut entuziasmul de la Revolutie?
Pentru un tnr care se afl n anii studentiei la nceputul mileniului al treilea, cele
spuse pn aici i pot prea niste relatri de acum cel putin patru-cinci decenii. n
doar 10-12 ani lucrurile s-au schimbat mult n ntreaga societate. De la an la an
misiunea crestin n mediul studentesc se face parc tot mai greu, fiindc la nivel
general romnii si-au pierdut mult din entuziasmul si suflul tineresc care i anima n
primii ani de dup 1990.
Cauzele acestei scderi spirituale se pot gsi si n plan politic, economic sau social.
ns cele mai importante explicatii ale acestei nempliniri romnesti sunt cele de ordin
duhovnicesc. ntr-o discutie avut cu printele Sofian, Prea Cuviosia sa ne-a atras
atentia asupra faptului c lipsa de smerenie si de pocint autentic care exist
astzi la ntregul popor, ne-a adus pe toti n aceast stare. S ne amintim numai de
absenta cintei fat de milioanele de crime fcute prin avorturi imediat dup
Revolutie. Sau s ne gndim la totala mpietrire a multora dintre cei care - n ultimul
deceniu - au participat (sau particip) la jafurile uriase din economia romneasc.
n contextul descris mai sus lucrarea ASCOR-ului este mult mai anevoios de mplinit
acum n comparatie cu perioada anilor 1990-1995. Totusi nu trebuie uitate cuvintele
Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne ndeamn s-I cerem ajutor, pentru a depsi
necazurile si greuttile ce par de nenvins: <La oameni aceasta este cu neputint, la
Dumnezeu ns toate sunt cu putint> (Matei 19, 26).
Revenind la ncercarea asumrii practice de ctre tinerii din ASCOR a mesajului
Filocaliei, trebuie spus c n acest demers ne-am vzut confruntati - n special la
nivelul mentalittilor - cu tot felul de ispite pe care a trebuit s le depsim, nvtnd
din sfaturile duhovnicilor ncercati si din propriile greseli. Despre aceste tendinte
deviante de la nvttura crestin pe care le-am ntlnit (pietismul, zelotismul,
intelectualismul, ecumenismul ru nteles), ca si despre alte sase probleme pe care a
trebuit s le lum n considerare, vom vorbi n continuare, fr s avem pretentia c
dm lectii cuiva. Dorim doar s mprtsim si altor tineri cte ceva din propria noastr
experient, avnd ndejdea c rndurile urmtoare i vor interesa pe toti cititorii.
Pietismul
n cartea <Ortodoxie si Occident>, teologul si filosoful grec Christos Yannaras afirm
c <pietismul este rsturnarea adevrului Bisericii. Dac adevrul Bisericii reprezint
un mod de existent n comuniune, nseamn a fi n comuniune de iubire, atunci
antipodul acestui mod de existent este acela de a tri ca individ, a fi ca individ. Din
acest punct de vedere, pietismul, care d prioritate virtutilor individuale, se situeaz
la antipodul vietii si realittii Bisericii (...). Trim un mod de viat occidental si, n
acelasi timp, vrem s fim ortodocsi. Adic, trim cu civilizatia pe care pietismul a
produs-o si vrem, n acelasi timp, s fim fiinte ecleziale, adic s vietuim n
comunitatea de iubire a Bisericii.
Acesta e motivul pentru care am vorbit de schizofrenie. Dac ajungem s avem
constiinta acestei schizofrenii, cred c se ntrezreste o sperant. Acum situatia este
foarte dificil, pentru c pietismul domneste aproape peste tot>. Am dat acest citat
pentru a ne da seama c notiunea de pietism cuprinde mai multe semnificatii dect
pare a avea la prima vedere.
Mai departe ne vom referi doar la felul cum am perceput noi aceast ispit, fiind n
contact direct cu tineri de la diferite facultti. La nceput am respins doar
sentimentalismul ieftin - echivalat de obicei cu pietismul - prin care se promova
tabloul religios n locul icoanei si corala n locul muzicii psaltice.
Apoi din lucrarea practic misionar am observat c pietismul se mai caracterizeaz
prin cel putin una din urmtoarele trei nsusiri: individualism, incapacitatea de a
sesiza esentialul si risipirea ntr-un sentimentalism nerealist, ignorant, superstitios si
dulceag.
Putem spune c suntem pietisti si atunci cnd observm n viata noastr religioas
alte simptome, precum: ncptnare orgolioas, ifose de trire <autentic>,
mimarea comuniunii, duhul contrazicerii, obsesia amnuntelor, confuzia valorilor si a
planurilor (n sensul de nencadrare corect a unei probleme), artificialitate spiritual
datorat si abuzului de termeni sau sfaturi duhovnicesti, bnuial cronic, formalism
al gesturilor bisericesti, zpceal si lips de coerent, nesinceritate bine camuflat,
instabilitate duhovniceasc (ce ne face usor manipulabili tocmai de ctre cei care nu
triesc n duh ortodox), activism misionar - sau dimpotriv pasivitate - fr
discernmnt, superficialitate, stilul contradictoriu si sucit, dulcegrii si superstitii de
orice nuant, ignorant suficient siesi unit cu prerea de sine, nentelegere a felului
cum trebuie mpletit dragostea cu fermitatea si neputint de a vedea o problem n
ansamblul ei. De obicei pietistii rmn cu o idee fix, pe care nu o pot schimba ani
de-a rndul.
Ne-am oprit cu struint asupra unora dintre trsturile pietismului din cauza
nocivittii pe care acesta o are asupra vietii crestine de astzi, nu numai n cadrul
unor organizatii misionare. Gndirea pietist poate fi si un revers la dimensiunea
ideologic si impersonal a societtii moderne, fiind boala sufleteasc a omului ce-si
doreste s aib o viat religioas, dar cruia nu-i este nc clar ce nseamn acest
lucru.
le dau n aproape orice problem sunt ''foarte sigure'', ''definitive'' si ''n deplin
cunostint''). Desi pot s sustin cu ndrjire unele adevruri teologice, istorice sau de
alt natur, nefiind ns atenti la dimensiunea duhovniceasc a vietii, ajung totusi s
produc dezbinare sau certuri.
Zelotistii, de obicei, nu nteleg si mai ales nu simt n profunzime faptul c pe un
crestin trebuie s-l intereseze n primul rnd dreptatea prin iubirea si voia lui
Dumnezeu, iar nu dreptatea dup mintea omeneasc sau reforma social ori
bisericeasc. n unele cazuri, acestia nu analizeaz cu atentie dac jertfa pe care sunt
dispusi s o fac pentru binele obstesc este cu adevrat ntemeiat pe ascultarea de
Dumnezeu, dac este cu adevrat plcut lui Dumnezeu.
Zelotismul este o reactie superficial (dar care poate prinde usor la tineri), aprut n
urma constatrii cresterii vizibile a lucrrilor malefice n lumea contemporan.
Problema la care trebuie s meditm se rezuma ns la urmtoarea ntrebare:
militantismul ortodox este acelasi lucru cu calea duhovniceasc a Sfintilor Printi? Cu
alte cuvinte, demascarea agitat a racilelor social-bisericesti este acelasi lucru cu
asumarea rului din lume ca avndu-si izvorul principal n propriile mele pcate?
n concluzie, putem depista n noi nsine tendinte zelotiste n cel putin trei cazuri:
1. atunci cnd ne propunem cu o nfumurare zgomotoas lucruri mult mai mari dect
putem duce;
2. atunci cnd facem confuzia ntre a fi activ si foarte hotrt n virtutea unor principii
moral-civice, si a avea o lucrare ferm pentru si ntru Hristos;
3. atunci cnd abordm ostentativ problemele credintei, dar ne lipsesc blndetea si
modestia, care si au izvorul n rugciunea curat.
Este foarte greu, atunci cnd esti tnr, cnd esti plin de ardoare si dinamism, dar
esti lipsit de frna dreptei msuri, s nu aluneci n aceast ispit. Ceea ce stim ns
cu sigurant este c rugciunea sincer si bunvointa, smerenia si dragostea,
cluzite de duhovnic prin spovedanie, sunt paveze sigure n biruirea acestui vrjmas
al mntuirii.
Intelectualismul
Cu toate c din ASCOR fac parte studenti de la diverse facultti, care au prin urmare
un orizont cultural mai larg dect cel religios, ispita aceasta a intelectualismului - a
unui crestinism livresc, rational, abstract, suficient siesi - a marcat putin viata
asociatiei noastre.
Acest lucru s-a datorat, poate, faptului c majoritatea tinerilor care s-au apropiat de
Biseric dup 1990 si au intrat n ASCOR au fcut aceasta nu n urma unui demers
intelectual, pur rational, ci ca un rspuns la o chemare tainic a lui Dumnezeu,
manifestat ntr-o sete neostoit de religios, de sens si adevr. Si dintre noi am fost
totusi ctiva care am avut la nceput tendinte intelectualiste si o viziune pur
culturalist asupra crestinismului. Odat ns cu integrarea noastr n ASCOR, s-a
produs simultan si o mbrtisare treptat a teologiei practice ce presupune n primul
Ecumenismul ru nteles
Problema implicrii n miscrile internationale ecumenice a frmntat ctiva ani
ASCOR-ul, la nivel national. Stiam c cei mai mari dogmatisti ortodocsi ai secolului XX
- printele Dumitru Stniloae si printele Justin Popovici - au numit ecumenismul
<pan-erezia timpului nostru>. Desigur, acestia nu s-au referit la ecumenismul nteles
ca dialog sincer, de frtietate si iubire, ce trebuie s existe la nivel local si personal
ntre membrii diferitelor religii sau confesiuni, fr a fi nevoie de un cadru special
finantat de interesele politice. Nu s-au referit n vreun fel nici la ncrctura semantic
pe care o mostenesc din primul mileniu crestin expresiile ''ortodoxie ecumenic''
(adic universal, soborniceasc) si ''sinod ecumenic'' (a toat Biserica). Distinsii
printi profesori au vizat prin aceast afirmatie n special <nevinovatele> si mai ales
<apoliticele> miscri internationale ecumenice care si desfsoar activitatea sub
umbrela sincretist a directivelor politico-masonice.
Fr s existe o hotrre sau mcar o dezbatere a membrilor ori a conducerii ASCOR,
printr-o initiativ individual, mnat de anumite interese, asociatia noastr a devenit
membr afiliat la Federatia Mondial a Studentilor Crestini (WSCF) prin anii 19901991. Aceast organizatie cuprindea peste 90% asociatii protestante si reprezentanti
de tineret ai ctorva culte neoprotestante.
Ispita ntlnirilor ecumenice organizate de WSCF consta n faptul c tinerilor din
ASCOR li se propuneau cltorii n strintate, mese festive si alte avantaje materiale;
astfel c ncepuser deja s apar ctiva oportunisti care voiau s fac <misiune> n
Occident si care ar fi putut schimba orientarea asociatiei, transformnd-o ntr-o
agentie ortodox de turism.
Dincolo de faptul c majoritatea ascor-istilor nu aveau vrsta si pregtirea necesar
pentru a reprezenta Biserica Ortodox la acest tip de ntlniri politico-ecumenice,
nssi participarea lor la asemenea manifestri, compromisurile, experientele pe care
le aveau i schimbau mult, pn la pierderea aproape cu desvrsire a duhului
ortodox. Prin urmare, la sfrsitul anului 1993, ASCOR Bucuresti, pentru a nltura
riscurile pe care le presupuneau legturile cu WSCF, a ntrerupt orice contact cu
aceast asociatie. Dup aceast dat, la ntlnirile pe tar, o singur filial (care
derula multe activitti peste hotare) sustinea, n mod constant, implicarea n WSCF.
n toamna anului 1995, la Bucuresti, a avut loc o Consftuire National n care s-a
hotrt s se discute oportunitatea rmnerii noastre n aceast international
ecumenic studenteasc. ASCOR Bucuresti a adunat o serie de materiale prin care
demonstra c WSCF este o organizatie politic cu puternice tendinte sincretiste si
apostate. Discutiile au fost ncinse, reprosndu-ni-se c nu acceptm dialogul ntre
confesiuni. Rspunsul firesc a fost c este normal ca, mai nti, noi, ortodocsii, s ne
cunoastem unii pe altii, s dialogm si s aflm problemele cu care se confrunt fratii
nostri ortodocsi din alte tri. Iar dup aceea putem s depunem eforturi pentru a-i
recupera - att ct este posibil - pe cei care au iesit din snul Bisericii Ortodoxe
Romne si au trecut la alte confesiuni sau chiar la alte religii.
Printre cele mai importante argumente mpotriva mentinerii legturii cu aceast
federatie a fost faptul c n brosurile editate sau rspndite de WSCF se gseau tot
aceasta este - asa cum remarca printele Nicolae Steinhardt - cea mai mare minune
care i se poate ntmpla unui om; putem oricnd s ne (re)venim n fire, ajungnd la
dreapta socoteal.
Criticismul - o solutie?
Criticismul este una dintre bolile grave ale societtii romnesti. Nu am nteles
niciodat cum au reusit unii s scape att de repede de propriile patimi, nct s le
rmn timp si energie pentru a-i critica obsesiv pe altii si a produce dezbinare la
nesfrsit. De mai multe ori l-am ntrebat pe printele Sofian din ce cauz suntem un
popor att de dezbinat. Sub diferite forme, printele ne-a dat acelasi rspuns: din
mndrie!
Unele persoane si ntemeiaz stilul de a critica ncontinuu pe ideea c, procednd n
acest fel, lucrurile sunt mai dinamice si putem depsi mentalitatea comunist, unde
nu era voie s critici pe nimeni, ntruct totul era considerat perfect.
Pentru a ne da ns seama dac critica noastr este sau nu plcut lui Dumnezeu
este necesar, n primul rnd, s vedem roadele acesteia. Cnd critica noastr
insistent produce tulburare (n jur sau nluntrul nostru) si nu ndreptare, este foarte
posibil ca ea s nu fie dup voia lui Dumnezeu, ci s-si aib izvorul n propriul nostru
orgoliu.
Cteodat este firesc s dezbati critic o problem, oferind cu dragoste si solutii.
Criticismul ns produce o tulburare inutil, dac prin el ntelegem o atitudine
ncrncenat prin care depistm milimetric rul din jurul nostru, din societate sau din
viata Bisericii, dar nu-l punem n legtur cu neajunsurile din sufletul nostru. Adic nu
constientizm faptul c principalele cauze ale existentei rului care ne apas sunt
propriile noastre pcate.
Sfnta Biseric ne reaminteste mereu c, pentru a scpa de boala criticii delirante, ne
stau la ndemn si urmtoarele medicamente ale spiritualittii ortodoxe: a vedea
partea bun si frumoas a oamenilor, a ne frmnta numai pentru problemele care
sunt n puterea si rspunderea noastr, a ne concentra asupra propriilor greseli,
precum si asupra mplinirii unei lucrri pozitive, n duhul Evangheliei. Aceste
modalitti de gndire si actiune - binecuvntate prin experienta Sfintilor Printi constituie de fapt temelia oricrei schimbri (fcut n duh ortodox) a vietii
bisericesti. O astfel de schimbare are marele avantaj de a nu produce sminteal, cci
Mntuitorul ne avertizeaz foarte limpede: ''Iar cine va sminti pe unul dintre acestia
mici care cred n Mine, mai bine i-ar fi lui s i se atrne de gt o piatr de moar si s
fie afundat n adncul mrii''. Aceste ultime consideratii reprezint motivatii
importante pentru ca tinerii din ASCOR s ncerce s adopte o atitudine inspirat din
''reteta prescris'' mai sus, ori de cte ori ei observ nereguli n interiorul Bisericii.
Trebuie spus faptul c n organizatia noastr nu prea se luau n seam criticile
nesincere (privitoare la problemele asociatiei), adic cele care ascundeau o alt
motivatie dect cea afisat. De exemplu, unii erau suprati pe noi fiindc nu i
invitasem niciodat s conferentieze, dar, cnd ne criticau, invocau cu totul alte
motive; altii pstrau ceva resentimente de pe vremea cnd li se tiase avntul prin
ASCOR, datorit oportunismului, trufiei exagerate sau vicleniei de care dduser
dovad.
Cei care puneam umrul s realizm o actiune fceam si greseli sau nu eram tot
timpul de acord ntre noi. ns prin discutii, polemici, diferite ntmplri, se rezolvau
problemele aprute, fiindc aproape nimeni nu se supra cnd era criticat, cu
dragoste si simplitate, de un coleg, mai ales c lucrul cel mai important care ne-a
interesat dintotdeauna a fost s facem lucrurile dup voia lui Dumnezeu si nu dup
voia noastr.
ntruct stim c nu am reusit ntotdeauna s facem ceea ce trebuie, ne cerem iertare
fat de toti cei care sunt suprati pe noi ntr-un fel sau altul, fie din cauza unor actiuni
ale asociatiei, fie din cauza felului nostru de a fi.
Viata cettii
Foarte criticate au fost manifestrile organizatiei n arena social-politic (desi ele nu
au constituit nici pe departe centrul preocuprilor noastre asa cum li se poate prea
unora). Una dintre acuzele care ni se aduceau era ideea nerealist - si n acelasi timp
foarte comod - conform creia nu exist vreo legtur ntre filocalie, duhovnicie si
faptul de a lua atitudine fat de o grav incorectitudine politic sau social, care vine
ntr-o contradictie flagrant cu nvttura Mntuitorului. Ca si cum cel care este
preocupat de rugciune nu se mai implic deloc n viata cettii, atunci cnd, lng el,
se ntmpl ceva foarte important, care pune ntr-un mare pericol viata sufleteasc a
semenilor si.
Binenteles c n aceast implicare este foarte necesar ca valorile si exigentele
duhovnicesti s primeze; adic n primul rnd punctul de pornire al unor asemenea
manifestri s fie convingerea c Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat pentru a-l ajuta pe
om s se schimbe si nu pentru ca s reformeze societatea.
La temelia unor astfel de atitudini este necesar s existe n acelasi timp un anumit
simt al proportiilor si discernmnt, pentru a nu te arunca orbeste cu capul nainte.
Aceasta mai ales n zilele noastre, cnd ipocrizia si cinismul politic au atins poate, la
nivel global, cotele cele mai rafinate din ntreaga istorie a umanittii, iar majoritatea
crestinilor - fiind intoxicati cu attea informatii false - nu mai nteleg aproape nimic
din adevrata fat a propagandei politice (iar cteodat nici mcar nu mai pot bnui
existenta nenumratelor metamorfoze ale intruziunii politicului).
n ceea ce ne priveste, se vede foarte clar acum c aproape toate manifestrile
noastre publice de dup 1992 - cu privire la anumite probleme social-politice - au fost
perfect justificate. Vom da un singur exemplu: lupta mpotriva legalizrii
homosexualittii.
Criticile adresate cu aceast ocazie ascor-istilor din partea societtii <curat> civile au
fost foarte virulente, iar unora (chiar dintre cei care, n mod normal, ar fi trebuit s ne
sprijine) li s-a prut c am exagerat cu actiunile noastre n aceast privint. ns
brosura pe care am editat-o cu aceast ocazie si am nmnat-o oamenilor politici - ca
si alte initiative - a avut un impact destul de puternic, contribuind n mod semnificativ
la amnarea cu ctiva ani a oficializrii sodomiei, dup cum au lsat s se nteleag
unii parlamentari si reprezentantii de la Comisia International a Drepturilor
Homosexualilor si Lesbienelor. Romnia a fost astfel, pentru ctva timp, printre foarte
putinele state europene unde se mai sanctiona penal homosexualitatea, acest lucru
fiind atunci pentru noi o sperant c nu ne va prsi ajutorul lui Dumnezeu. Actiunile
noastre nu au fost ns suficiente pentru a se putea stopa rul.
Pentru a ne da mai bine seama ct de ''exagerati'' am fost n aceast problem, vom
prezenta pe scurt situatia la care s-a ajuns n momentul de fat (iunie 2002).
n privinta legiferrii inversiunilor sexuale, lucrurile au avansat nepermis de mult, ntrun sens negativ. Alesii nostri, dup ce s-au vzut cu sacii n crut (parlament), au
sters cu totul din Codul Penal referirea la sodomie, nelsnd-o nici mcar la
perversiuni (ca s nu mai vorbim si de o alt initiativ la fel de ''benefic'':
oficializarea prostitutiei). Cu alte cuvinte, pentru prima dat n istorie statul romn prins acum ntre ciocan si nicoval - ncearc prin presiunea legilor s prezinte
anormalitatea ca normalitate, s modifice constiinta poporului care de dou mii de
ani consider homosexualitatea un pcat strigtor la cer.
Odat lsat deschis poarta rului, au nceput deja s apar primele complicatii
evidente. n toamna anului 2001 am reusit cu totii s ne dm mai bine seama ct de
''mrinimos'' reactioneaz stpnii acestei lumi atunci cnd sunt contrazisi n privinta
unor legi pe care vor s le impun n toate trile. Astfel, romnilor li s-a adus la
cunostint c Statele Unite au trimis n Romnia un ambasador homosexual, cu tot cu
amantul su. Interesant este faptul c, desi majoritatea populatiei Romniei nu a fost,
nu este si nu va fi de acord cu o asemenea anomalie, aproape nimeni nu a avut
curajul s ia atitudine n mod public. Trim o epoc nfloritoare, de libertate si
democratie, nu-i asa?
Continuitatea
AScor a continuat dup 1990, n mediul studentesc, lucrarea spiritual nceput de
Asociatia Studentilor Crestini din Romnia (A.S.C.R.), nfiintat la Bucuresti n 1921.
Ca un arc peste timp ntre cele dou organizatii studentesti se pot gsi mai multe
trsturi importante n comun, dintre care amintim: apolitismul si ncercarea de a
promova ortodoxia autentic prin manifestri culturale (conferinte, reviste etc.).
Din A.s.c.R. au fcut parte diverse personalitti care se vor impune peste ani n
cultura romneasc sau chiar universal, printre care se numr: Mircea Vulcnescu,
Gheorghe Racoveanu, Arsavir Acterian, Eugen Ionescu, Sergiu Condrea, Maria Droc
sau Constantin Noica.
Ceea ce se stie mai putin este faptul c initiatorul ntlnirilor de la ''Rugul Aprins'',
poetul Sandu Tudor, a fost unul dintre membrii marcanti ai asociatiei; de altfel, la
acele conferinte duhovnicesti din incinta mnstirii Antim s-au rentlnit dup 1945 o
parte dintre vechii A.s.c.R.-isti, cum ar fi scriitorul Paul Sterian, cunoscutul bizantinist
Alexandru Elian sau arhitectul Constantin Joja. Este impresionant si faptul c cei doi
tineri care au condus ctva timp ntlnirile A.s.c.R.-iste - Mircea Vulcnescu si Sandu
Tudor - aveau s mprtseasc, n cele din urm, un acelasi sfrsit mucenicesc n
temnitele comuniste.
La rndul su, ''Rugul Aprins'' a constituit una dintre cele mai profunde forme de
rezistent spiritual pe care le-a dat poporul romn n fata agresiunii bolsevice, att
s descoperim o cu totul alt lume dect Romnia oficial sau Romnia manualelor
alternative. Pentru noi, acestia reprezint Romnia Real si nu blciul care ni se ofer
zilnic, cu cinism si <obiectivitate>, la posturile de televiziune sau n ziare. De aceea
ne dor vicrelile dezgusttoare ale unor oameni care cred c, lovind n poporul din
care s-au nscut, si rezolv propriile complexe de inferioritate.
Adevrata Romnie am ntlnit-o si n atmosfera foarte vie, realist, plin de
sensibilitate, comuniune si cldur sufleteasc din ASCOR si din paraclisul studentesc
ocrotit de Sfntul Nicolae. n aceste dou medii prielnice cresterii duhovnicesti, s-au
legat prietenii pentru ntreaga Viat, care ne-au ajutat s depsim multe obstacole.
Tot aici am descoperit cu bucurie, la unii studenti din domenii diferite, o dorint
puternic si oarecum instinctiv de a avea, laolalt cu alti tineri, o mpreun-lucrare
misionar n duhul ortodoxiei autentice promovate de ctre Marii Apostoli si Printi ai
Bisericii, precum: Sfntul Apostol Andrei, Sfntul Grigorie Palama, Sfntul Paisie
Velicikovski, Sfntul Serafim de Sarov, Sfntul Ierarh Calinic de la Cernica, Printele
Dumitru Stniloae, Printele Justin Popovici, Cuviosul Serafim Rose sau Sfntul Siluan
Athonitul. Interesant este c unii dintre tinerii pe care i-am cunoscut simteau mai nti
o chemare tainic spre acesti Sfinti sau Printi si de abia dup aceea le citeau
scrierile.
Tinnd cont si de toate aceste realitti, gndindu-ne si la rugciunile pe care le fac
pentru poporul nostru martirii de la Revolutie, mucenicii din nchisorile comuniste si
totii sfintii acestui pmnt binecuvntat, nu ntelegem de ce ar trebui s fim
pesimisti, atunci cnd sensul vietii noastre este dobndirea mprtiei lui Dumnezeu,
dup cum ne spune nsusi Mntuitorul: <cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si
dreptatea Lui>!
Omul duhovnicesc
Majoritatea tinerilor preocupati cu adevrat de credint nu mai sunt acum
impresionati de discursurile frumoase. Dup attea deziluzii aprute n ultimii ani n
societatea romneasc, dar si pe fondul unei febrile cutri spirituale n ntreaga
lume crestin, acesti tineri si orienteaz tot mai mult viata dup oamenii
duhovnicesti. Fr prezenta acestora din urm, crestinismul ar deveni o simpl
ideologie colorat religios, fariseic, activist social si moralizatoare.
Ce s facem pentru a deveni oameni duhovnicesti?
Sfntul Siluan Athonitul - ale crui scrieri printele Sofian le recomand imediat dup
Sfnta Scriptur si Vietile Sfintilor - ne ndeamn s ascultm de preotul la care ne
spovedim, artndu-ne c ''asculttorul care crede duhovnicului su si nu crede siesi
se va tmdui degrab de orice vtmare sufleteasc'', scpnd mai ales de amgirea
trufiei care ne sectuieste spiritual.
Sfntul athonit ne atentioneaz de asemenea c n tot rzboiul pe care-l ducem
pentru a ne nduhovnici - adic pentru a fi constienti si pentru a ne elibera de patimile
care zac n noi - ne sunt necesare n primul rnd dou arme: ascultarea si smerenia.
Ce nseamn a te smeri?
Sfntul Siluan ne lmureste, uimitor de frumos: ''Sunt multe feluri de smerenie. Unul
este asculttor si se nvinuieste pe sine nsusi ntru toate; si aceasta este smerenie.
Un altul se cieste pentru pcatele sale si se socoteste un nemernic naintea lui
Dumnezeu; si aceasta este smerenie. Dar alta este smerenia celui care a cunoscut pe
Domnul prin Duhul Sfnt; cunoasterea si gustul celui ce a cunoscut pe Domnul prin
Duhul Sfnt sunt altele.
Cnd, n Duhul Sfnt, sufletul vede ct de blnd si smerit este Domnul, atunci se
smereste pe sine pn la capt. Si aceast smerenie e cu totul deosebit si nimeni nu
o poate descrie. Dac oamenii ar cunoaste prin Duhul Sfnt ce fel de Domn avem, sar schimba cu totii: bogatii ar dispretui bogtiile lor, savantii stiinta lor, ocrmuitorii
slava si puterea lor, si toti ar tri n mare pace si iubire si mare bucurie ar fi pe
pmnt''.
n numele mai multor fosti membri ASCOR
Tudor Popescu, Presedinte ASCOR Bucuresti ntre anii 1995-1999
iunie 2002, Srbtoarea Pogorrii Duhului Sfnt
Simbolismul Crucii
<M bucur, iubiti tineri, c pretuiti att de mult Sfnta Cruce si vreti s ridicati aceste
cruci ca un simbol al orientrii voastre n viat si ca o cinstire a memoriei celor care
si-au nsusit crucea, primind moartea pentru neamul acesta. Crucea reprezint pentru
noi - pentru crestini, pentru poporul care si face semnul nainte de orice fapt si la
toate rugciunile - suprema iubire a unuia pentru altul si suprema iubire a fiilor pentru
neamul lor.
Crucea nsemneaz c mergi pn la moarte, de bunvoie, pentru ceilalti. Hristos,
prin cruce, a mers de bunvoie pn la moarte pentru noi, ca s nving moartea.
Numai primind crucea de bunvoie, nu silit, ci din iubirea suprem pentru cellalt,
numai asa capeti si tu viat vesnic si te nalti spre desvrsire, prin unirea cu
Hristos, ajutndu-i si pe ceilalti s fac aceasta.
Crucea este semnul iubirii dintre noi si semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
Ridicnd aceste cruci, manifestati hotrrea de a v iubi neamul, de a v iubi unul pe
altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru pn la moarte.>
Cuvnt adresat de printele Dumitru Stniloae
tinerilor din ASCOR care au ridicat n 1993
crucile din Piata Universittii.