Enigme din Romania

Mistereledin Bucegi
In Dacia preistoric, marea oper a lui Nicolae Densuianu,
acesta spunea: Inapoia populaiunilor cunoscute n
antichitatea greco-roman sub numele de gei i daci se
ntinde o lung serie de mai multe mii de ani, o istorie
nmormntat a unor mari evenimente, a cror importan a
trecut departe peste orizontul acestei ri, istoria unei
naiuni geniale, puternice i glorioase, care, cu mult nainte
de timpurile troiane, fondase cel dinti imperiu vast al lumei,
ntemeiase prima unitate de cultur n Europa i pusese
bazele progresului moral i material n Asia de apus i n
Africa de nord.
Valentina Grlea, femeia oarb care pune diagnostice att de
precise, nct medicii din Iai cu care colaboreaza au numit-o
tomograful viu. Valentina nu a ajuns niciodat n munii
Bucegi i nu a vzut niciodat Sfinxul, dar ea tie, din surse
inaccesibile nou, muritorii de rnd, c: () Acolo este
trecutul omenirii. Dar nu e vorba de omenirea cea de acum
2.000 de ani, ci de cea cu mult mai de demult, demult,
demult, tare mult nainte. () La Sfinxul din Bucegi, care
este aprtorul rii noastre, vine un uvoi puternic de
energie. Cnd aceast energie va slbi, cineva va ptrunde
sub Bucegi i va gsi nscrisurile i semnele care ne vor arta
ce avem de fcut n continuare.
Pe 23 mai 2009, la Valea Alb, n locul numit La stnc,
un grup de cercetatori,in Bucegi, au descoperit o serie de
anomalii privind functionarea aparatelor (aparat foto si tel.
Mobil) in preajma unor pietre. Dup ce au prsit zona,
acestea i-au revenit. Deasemenea au simit c parc ceva
sau cineva ii golea de energie, avnd ameeli, pierderi de

echilibru. Au ajuns la un loc unde era un pilc de copaci

(format din brazi, molizi i fagi). Dei pe drum adia un
vnticel destul de rece, n interiorul pilcului adia un vnt
foarte cald. S-au mirat foarte tare, dar, cnd s-au uitat mai
bine, ntr-o parte a plcului se afla o piramid de pmnt de
circa 1,5-1,8 m nlime, cu diametrul de circa trei-patru
metri. Acest lucru se ntmpla numai acolo, dei zona este
plin de asemenea plcuri. In urma celor simite, vzute i
trite au decis s formeze o echip mai numeroas i s
mearga din nou n acelai loc, unde au gsit o stnc ciudat.
Echipa a fost format din apte oameni, unii pregtii din
punct de vedere al unor fenomene, alii sceptici. Smbt, 30
octombrie 2009, pe un frig cumplit, cu vnt tios i burni,
pe la ora 11.30, au plecat spre locul indicat. Cum s-au
apropiat de piatr, acumulatorii din aparat, dup trei
fotografii, au czut, la fel ca i bateria de mobil. Bineneles,
toate aparatele i-au revenit dup ce s-au ndeprtat de
piatr. Au scos busola i au aezat-o pe piatr, constatnd c
este orientat perfect spre cele patru puncte cardinale, cu
laturile mici ale dreptunghiului spre N i S. Au urcat spre
cealalt bucat, care prea a fi monumentul de la captul
pietrei (aflat la circa ase metri de piatra mare). Acolo
perturbaiile nu au avut loc, iar un aparat, aflat la gtul unei
persoane, s-a declanat singur, fcnd o fotografie cu bliul,
dei acesta nu era activat. Ulterior, s-a constatat c poza, dei
era fcut din lateralul pietrei de cpti, reprezenta piatra
ncadrat perfect, ca i cum ar fi fost fcut din fa. De jos,
curioas, o femeie i-a pus mobilul pe piatra mare i ne-a
strigat c acolo nu are semnal. Cum a luat mobilul de pe
piatr, semnalul a revenit. Acelai lucru l-au constatat i la
formaia de pietre de mai sus. Ele snt aezate ntr-o form
ciudat i par a fi turnate, avnd forme perfect regulate, pe
care le gsim numai n geometrie (cub, paralelipiped,
semicerc, trapez, tetraedru). Toat zona este nconjurat
parc de un zid. Oare a fost o aezare, un templu, o cetate? A

doua zi, unei femei i-a fost ru i a avut o stare continu de

disconfort, fiind singura care a atins piatra. La ntoarcere, n
interiorul unui plc de copaci, au descoperit o piramid din
pmnt, avnd circa doi metri nlime i diametrul de 3,5-4
metri. Temperatura din aceast zon era simitor mai
ridicat, iar cele cteva pietre din jurul piramidei erau calde.
Din cauza umiditii strnsesera camera video, dar au fcut
totui cteva fotografii. Una dintre acestea este tulburtoare.
In dreapta piramidei era perfect vizibil o apariie
fantomatic. Bineneles, ca i alte forme energetice pe care
le-au fotografiat, i aceasta a fost sesizat doar dup
descrcarea fiierelor n computer, aprnd doar ntr-o
singur imagine. Este clar c anomaliile geotelurice snt
deosebit de puternice i c pot afecta, pe lng aparatur, i
sistemele vii. Aceasta poate fi cauza real a apariiei
miturilor despre jertfele cerute de uriaul dinozaur
pietrificat, despre care se spune c ciobanii i proprietarii de
vite sau cai evit s treac pe lng stnc, deoarece aceasta
i cere jertfa i, mai devreme sau mai trziu, vor pierde un
animal.
La stncile piticilor, legendele spun c exist nite pori spre
o lume feeric, n care slluiesc spiritele pdurii. Piticii,
milenarii paznici ai acestor intrri, i determin s plece pe
toi cei venii cu gnduri ascunse.
De-a lungul vremii s-a descoperit c pe crestele Bucegilor se
nregistreaz un nivel foarte mare de radiaii. Nu se tie cu
exactitate de unde provin aceste radiaii sau ce le provoac
iar cercetrile sporadice de pn acum nu au reuit s
demonstreze nimic.
Singura explicaie pe care au dat-o unii dintre specialitii
care s-au ncumetat s explice ntr-un fel legendele i
misterele legate de Bucegi este aceea c nivelul radiaiilor
foarte mari de pe crestele Bucegilor s-ar datora faptului c

aici a fost un mare sanctuar dacic, piatra de temelie a

poporului romn. Gheorghe Porancea, meteorologul de
serviciu n ultimii 30 de ani de la staia staia meteorologic
Vrful Omu povestete cum n urm cu mai muli ani a
nsoit o echip de specialiti care au fcut msurtori
radestezice pe Vrful Bucura. S-a constatat un nivel foarte
mare de radiaii. Specialitii nu au gsit niciodat cauza
acestor radiaii iar problema a rmas deschis. Nici pn n
ziua de astzi nu s-au putut oferi explicaii clare.
Primele cercetri cu privire la Munii Bucegi s-au efectuat n
anul 1927, n partea estic a masivului, pe Valea Ialomiei,
ntr-o zon cunoscut sub numele de apte izvoare. Aici sa fcut o analiz a apei i spre stupoarea cercettorilor s-a
constatat c apa din acest izvor are zero bacterii. Acest fapt
este unic n lume. Alte cercetri au fost realizate n anii 80.
Specialitii au constatat c izvorul se alimenteaz dintr-un
lac subteran imens. Asta ne aduce aminte de legenda
culoarelor subterane din muni! Cert e c debitul izvorului
este de 4.000 de litri pe secund. Toate aceste informaii au
fost secretizate de autoritile comuniste.
Pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, platoul
Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rnd. Acolo se
antrena cavaleria domnitorului, otenii roii, denumire dat
de mbrcmintea pe care o purtau.
Acetia formau unitile de elit ale armatei domnitorului din
ara Romneasc, folosite doar n caz de mare primejdie.
Platoul Bucegilor a fost ales, deoarece n vremurile de
primejdie, tezaurul rii era ascuns n tunelurile subterane
din zon i pzit de otenii roii.
Se mai afirm, de asemenea, c Bucegii ar ascunde ceva
care poate fi asimilat cu legendara Gur de Rai. E vorba
despre o pant cu o suprafa de aproximativ un kilometru
ptrat, unde se manifest o anomalie magnetic atipic,

dup cum o definesc specialitii, zon care are efecte

benefice uluitoare asupra organismului uman.
n tradiia popular romneasc, Gura de Rai este un
mediu intre cer i pmnt cu un caracter sacru, un drum
spre Rai, un loc benefic. Ca poziionare geografic, Gura de
Rai este situat pe un picior de munte i se deschide ntr-o
pajite nalt sau un gol de munte.
O legend susine c Munii Carpai sunt strbtui de
tuneluri subterane att de lungi nct ating i sute de
kilometri. Asemenea caverne uriae ar exista i n Bucegi.
Iar acele cmpuri de for pot s marcheze chiar linia
subteran a tunelurilor. Se vorbete i despre faptul c pe
Vrful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, aa cum au mai fost
i pe alte creste ale munilor, n Retezat i Ceahlu. Acesta
este supranumit triunghiul de aur al Daciei datorit
energiilor impresionat de mari care se regsesc n cele trei
puncte. Interesant este modul n care dacii uneau aceste trei
puncte ale triunghiului magic.
Bucegii sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri
subterane, putini fiind cei care cunosc existenta
acestora. Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta
numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma
cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe
toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a
inaintasilor lor, preotii daci au transmis secretele
trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii
crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale
acestui popor si retransmise mai departe doar
calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul
Bucegilor, exista o parte din secretul existential al
nostru, al romanilor, ca popor.
In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat,
patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa

cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data

asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente
nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data
pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele
armatei sale.
La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai
era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc
deschis, la intilnirea a doua parauri, s-a dat o lupta pe
viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul
toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar
romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa
cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al
noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a
durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise
spre romani, din cauza numarului mare de luptatori pe
care ii aveau.
La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut
cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind
in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca
sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de
retragere si armatele dacilor au disparut in cateva
minute ca inghitite de pamant. Degeba au trimis romanii
trupe in urmarirea fugarilor, acestea se intorceau toate
cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de
dusman
A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe
ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind
de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in
analele razboaielor: a incercat sa mute centrul
operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La
vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in
conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105,
Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt

 mai putin de 2 zile sa strabata muntii Daciei,

ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand
Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul
actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din
rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor
rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile
subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.
Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii
infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de
bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva
ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in
tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare
parte din trupele repliate au fost nimicite, putini fiind
dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa
acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care
le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas
necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai
tirziu de domnitorii romani. Privite de sus (ipotetic)
aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor
linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand
gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii.
Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara
pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita.
Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au
fost facute de mina omului sau daca au fost doar
descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la
care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar
misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost
construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa
apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc.
Cutremure i bubuituri
n anul 1993, n luna august, mai multe cutremure s-au
produs n Munii Bucegi. Interesant este faptul c de atunci

i pn n prezent nu s-au mai nregistrat cutremure n acea

zon. Luna august a fost denumit i luna mictoare pentru
c n fiecare zi mai multe cutremure cu intensiti diferite dar
pn la 5 grade pe scara Richter micau crestele munilor.
Nimeni nu a neles ce s-a petrecut atunci i de ce sute de
cutremure se produceau. Chiar cu puin nainte de
producerea unui cutremur, o bubuitur puternic venit din
adncurile pmntului se producea. Era att de puternic
nct aveai impresia c se surp pmntul. susine Traian
Trufin, un specialist care studiaz mai bine de 30 de ani tot
ce ine de Munii Bucegi.
Oare n luna august 1993 s-au surpat acele culoare
subterane despre care legenda ne povestete? Din ce cauz
sute de cutremure au micat crestele Munilor Bucegi doar
ntr-o singur lun? Exist o legtur ntre misterioii Munii
Bucegi i extrateretrii? Sunt doar cteva ntrebri ale cror
rspunsuri speram s le aflm ntr-un viitor ct mai apropiat.
n cartea "Viitor cu cap de mort" de Radu Cinamar se
dezvluie faptul c n Munii Bucegi ar fi fost descoperite de
ctre sateliii Pentagonului (Departamentul american al
aprrii) mai multe tuneluri i ncperi "secrete" care nu
aveau nici o comunicare cu exteriorul.
Se menioneaz faptul c n anul 2003 s-a forat muntele
pentru a se ajunge la acele ncperi, i s-ar fi descoperit c
aceastea ascund "aparate" extrem de sofisticate care permit
vizualizarea ntregului trecut al omenirii! De asemenea,
tunelurile subterane ar fi de fapt imense, i ar fi legate de
alte locaii considerate "sacre" de pe pmnt.
De asemenea, Pentagonul nu ar fi strin de faptul c sub
Bucegi s-ar afla o poart imens din piatr (legendele locale
amintesc i despre o poart spre alt lume), naintea acestei
pori un baraj energetic, iar orice fiinta sau obiect aruncat
spre el se dezintegreaza.

MuntiiBuzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si mai

ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene
ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte
Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive,
defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice
etc. Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi
timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie
ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile
de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii,
dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu
cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele
respective includeau zone unde se manifestau anomalii
magnetice, zone cu potential energetic care se
manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre
expertii
in
parapsihologie
perimetre
energoinformationale. In astfel de perimetre se petrec fenomene
ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii
atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati
necunoscute, iar subsolurile sunt bogate in zacaminte de
mare interes. Zona la care ne referim in acest material este
o regiune sihastrita, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul
Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona
intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile
geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor
contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile.
Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita
peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de
pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta
zona se intinde un cer straniu, care uneori capata o
intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care
oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand
valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului
deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade
Kelvin. Cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase,
capata nuante atat de profunde, incat parca devine un

vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe

infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti
paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se
dilata. Simti cum se deschid portile energetice ale
Universului, cand toata fiinta devine spirit.
Cercetatorul Vasile Rudan spune ca testele extrasenzoriale
au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea
intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind
acuta. In anii 80, Vasile Rudan a coordonat un grup de
copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia
nu constientizau puterile lor deosebite, participand la
teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti
pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa
transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta,
diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o
mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea
maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin
perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii
antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera
chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau
informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici
ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile
oculte ale civilizatiei sumeriene.Buzur(Bozioru ), avand ca
simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu
enigmatic care rezolva secretele din adancuri, asociat de
unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest
enigmatic zeu intrase in rezonanta cu micii cercetatori.
Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt
disparitiile de persoane. Aceste disparitii se manifesta in
doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai
reaparut - eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar altele
au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o perioada
de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum
reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de
romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre celalalt

taram, care, in unele conditii, absoarbe pe nenorocosii

care se afla in preajma, exista destule relatari cat sa merite o
cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al
studiului fenomenelor paranormale (si ne referim la testele
paranormale la care au participat numai oameni de stiinta,
rezultatele acestora fiind publicate in Enciclopedia
Fenomenelor Paranormale de Brian Inglis), teleportarea
este transferul materiei prin materie, pana nu demult un
nonsens. Acest transfer presupune vointa cuiva sau
anumite conditii electromagnetice, obiecte sau persoane
disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si simplu,
disparand in neant. Obiectul sau persoana transportata se
numeste aport, putand fi incadrata in anumite coordonate
fizice, spatiu, timp, greutate etc.
BRAILENI PIERITI IN NEANT

Vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele

militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun
cu Experimentul Philadelphia sau Proiectul Montauk,
ocultii generalului doar profitand de particularitatile zonei
pentru a-si imbunatati performantele metapsihice. In aceasta
zona par ca se deschid porti temporale in mod natural, in
care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca
ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la
astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi. El

relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa

nu le dezvaluie numele), care, in anul 1980, au plecat spre
catunul Nucu, dar, intr-un loc numit La Tiharie, unul dintre
ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme
ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul
a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: Uite
ce am gasit!.S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant
metalic si a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca
prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a
intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului,
care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre
ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a
urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat
si a disparut si el. Nimeni n-a mai indraznit sa repete
figura. Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au
mai aparut niciodata.
ENIGMATICA CIVILIZATIE

Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru

Mironov, care fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa
sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara
astfel de disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca
aceasta zona nu este, in primul rand, identificata arheologic,

desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei

civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de
vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A
amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care
atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive si despre o
regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a
ars ceva, probabil o constructie imensa. In regiunea
amintita de A. Mironov, in anii 80, grupurile de copii telepati,
condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin
perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In
acele locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari
necunoscute, dar experienta arheologilor nu a mers mai
departe de demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres
imposibil de inteles.
Exista relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate
de cautatorii de comori, de parca ar fi un zeu care apara
tezaurele sacre ingropate in zona si azvarle pe cei care se
apropie prea mult de ele.
Legat de disparitiile de persoane, avem referiri foarte
clare in povestirile batranilor despre oameni care au
gasit tezaure sacre si au fost azvarliti din locurile unde
au fost descoperite aceste comori, de catre spirite.
Astfel, aflam ca, deasupra fostului schit Gavanele, pe
Podul Manciului, oamenii au vazut flacarile ce joaca pe
comori. Nefiind priceputi in citirea jocului flacarilor, sau grabit si au sapat. Comoara de aici era insa juruita,
iar sapatorilor le-au aparut spaime, fel de fel de
calugari si draci, care le-au luat mintile si i-au dus in alte
locuri. Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce
sapau, au aparut spirite, dupa care s-au trezit departe de
locul unde se aflau, de parca ar fi fost ridicati si aruncati de
acele spirite ce pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat
sa o caute daca si-ar fi adus aminte unde incepusera sa
sape. Parca le luase Dumnezeu mintile, spun batranii.

O alta poveste se refera la un materean, iar despre matereni

Ovidiu spunea ca aparau lana de aur impreuna cu colchii.
Povestea noastra spune ca un oarecare Matareanu, sapand
dupa o comoara, s-a trezit, dupa vreo saptamana, departe
de acest loc, intr-o poiana in padure, unde l-au gasit oamenii
cam zapacit la cap. Acesta uitase si cine este, era complet
derutat.
Se observa in aceste povestiri ca teleportarile par a fi vointa
cuiva. Specialistii care au analizat fenomenul spun ca nu
este neaparat vointa cuiva. Poate ca cei care au ingropat
tezaurele sacre in anumite locuri cunosteau anomaliile
zonei. Experimentele extrasenzoriale efectuate in zona in
anii 80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul dintre
subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit
sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele aspirari in
ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o
turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de
transa si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla.
Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si
simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost
maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure
protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a
disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa
aproape o ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la
cateva sute de metri de locul din care disparuse si unde il
mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit. Cand
si-a revenit, primele cuvinte au fost: Am venit de Dincolo.
Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel
turbionar, gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare.
Clasic, s-ar putea spune. Asa se vede si din starea de
coma. Insa este pentru prima data cand cineva explica
aceasta lumina stralucitoare. Este vorba de o radiatie
luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade
Kelvin. Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la
experiment. Insa subiectul mai avea si alte amintiri. A

descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel pamantean,

dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o
femeie si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un batran si
un alt barbat, cu ten gri, altfel decat noi. Straniu, in
comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa
umana, fara sa poata preciza de ce. Nu a putut lua contact
cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu.
Sau el era cel care se ratacise in timpul si spatiul lor.
Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o
fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca disparuse
aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate
disparusera candva in ceata albastra si nu mai gasisera
calea de intoarcere, au fost chestionati satenii despre
disparitii ciudate. Sunteti oameni seriosi sau cum?, i-a luat
la rost o batrana. Pai cate ciudatenii sunt pe aici, cine sa
mai stie!.
TARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii spun ca Tara Luanei este Poarta lui
Dumnezeu. Un grup de cercetatori japonezi au
constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al
Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu.
Legatura acestei zone cu stravechea civilizatie
sumeriana
a
facut-o
cercetatorul
Paul
Lazar
Tonciulescu, in cartea sa De la Tartaria la Tara Luanei.
Am putea adauga faptul ca, in sumeriana, Luana se
traduce prin Cei pe care Anu ii pastoreste sau, mai
prozaic, oamenii lui Anu, Anu fiind zeul suprem la
sumerieni, al carui simbol, al Soarelui, era o cruce cu
raze sau o zvastica. In afara de tablitele de la Tartaria cu
o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atesta ca
asezarea este cu 2.000 de ani mai veche decat orasele
sumeriene), ceramica antica descoperita pe teritoriul
tarii noastre poarta simbolul zeului Anu. Aici se cuvine
sa amintim ca zeii sumerieni coborasera pe Pamant cu
carele zburatoare si intocmisera inainte de Potop

dinastia zeilor, care guvernase peste civilizatia

primordiala. Reamintim teoria oceanologului american
Rob Ballard, conform careia marele potop ramas in toate
mitologiile lumii s-ar fi petrecut in bazinul Marii Negre,
care era doar un lac cu apa dulce. Prin ruperea pragului
de la Bosfor, apele au inundat toata aceasta regiune, iar
lacul s-a transformat in mare. Triburi ale acestei prime
civilizatii au migrat si inainte de Diluviu, dar dupa
cataclism au emigrat si zeii, intemeind civilizatiile de
pe malurile Tigrului si Eufratului, Indusului si Nilului. Dar
se pare ca aici a fost prima Tara a oamenilor lui Anu.
Are legatura sau nu, In urma unor teste experimentale
efectuate intre 1978 - 1981, in regiunea Bozioru, a
rezultat ca in anumite situatii cand se intruneste un
numar nedeterminat de factori electromagnetici
(geomagnetici, biofizici si de alta natura) este posibila
disparitia instantanee a unor persoane. In aceasta zona
au loc unele fenomene paranormale ce inca nu pot fi
explicate prin legile fizicii asa cum le cunoastem in
prezent. Inexplicabila este si ceata albastra,
stralucitoare, cu irizari ciudate, care se manifesta sub
forma de cupola, masurata cu un dispozitiv pentru
radiatii luminoase si avand 28.000 de grade Kelvin.
Acest fenomen este insotit de o concentrare a
infrasunetelor de foarte joasa frecventa (3, 4 Hz) si de un
zgomot de fond foarte suparator pentru fiintele vii. Omul
poate avea stare de greata, cefalee, simte ca ii vibreaza
toate celulele. In acele momente pot aparea halucinatii,
vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman
depaseste o limita de siguranta, el poate fi aspirat
violent in interiorul acelei ceti albastre, care ia forma
unui vartej relativ orizontal. Doi subiecti umani voluntari,
dintre care un fizician, au descris in mod similar ce li s-a
intamplat in timpul aspiratiei, experimentele fiind
facute la un interval de doi ani. Apropierea de ceata

albastra creeaza o stare de teama ce se transforma

treptat in spaima incontrolabila, cand subiectul este
aspirat cu violenta intr-un tunel energetic turbionar, la
capatul caruia se vede o lumina alba, stralucitoare.
EXPERIMENTE MILITARE SECRETE
In anii '80, in Muntii Buzaului s-au efectuat o serie de
experimente militare de catre cercetatori angajati pe
baza de contract de catre Ilie Ceausescu, care avea o
unitate de paranormali langa lacul Gotes. Experimentele
de la lacul Gotes priveau aparitia unui fenomen straniu,
un vortex energetic ce se instala in anumite conditii geomagnetice, fiind insotit de tulburari energetice care
favorizau transmisia telepatica.
In timpul aparitiei "norului gri", pe un fond de un
albastru intens imposibil de descris in cuvinte, au fost
raportate disparitii de persoane, uneori acestea aparand
in alte locuri. Atasatii militari sovietici au facut "schimb
de experienta" cu cercetatorii romani, uneori furandu-le
pur si simplu rapoartele secrete.
Unul dintre cercetatorii angajati de Ilie Ceausescu s-a
lasat aspirat de norul gri. El a disparut din fata
observatorilor timp de 4 ore, fiind gasit la o distanta
apreciabila. A descris o calatorie intr-un univers paralel
straniu, asemanator ca peisaj cu cel din care "plecase". I
s-a parut ca incursiunea sa a durat pana in 10 minute. La
revenire, vedea totul inversat, ca in oglinda, si a slabit 8
kilograme in urmatoarele zile. Cercetatorii au numit
fenomenul norului gri "poarta timpului", o poarta
energetica spre un univers paralel.

Pietrele vii

Oamenii de tiin vorbesc despre pietrele vii ca fiind o

adunatur de pietricele de diferite marimi, de la
submilimetrice, pn la centimetrice, legate ntre ele printrun ciment carbonatic. Adic, o gresie sau un conglomerat, n
funcie de dimensiunile pietricelelor. Acestea par sa aib
forme stranii: cilindru, nav spaial etc. i ce este mai
ciudat! se hrnesc cu nisip. La fiecare 1200 ani, aceste
pietre i mresc dimensiunile cu civa centimetri, dei
oamenii de tiin afirm c, teoretic, ar trebui s scad n
dimensiuni datorit eroziunii.

Localnicii au o alt viziune despre aceste pietre. Ei spun c

sunt aductoare de noroc i spor n cas, unii chiar
ndrznind s-i aduc o astfel de piatr n faa porii,
respectiva cas beneficiind astfel de spor i ndestulare.

Adevrat sau nu, localnicii cred cu trie c dup ploaie apar

mici pietricele, mici trovani care n timp vor inghii nisip i se
vor face mari.
Aceste stranii formaiuni constituite predominant din siliciu
(nisip) pietrificat sunt rspndite prin vi i dealuri asemenea
unei turme de stranii vieti de forme care mai de care mai
ciudate. Nimic nu ar fi atras atenia asupra acestora, dac
locuitorii zonei nu au fi observat c pur i simplu, acestea
cresc i se nmulesc. De aceea au i fost numite de
ranii locului: pietrele care cresc.

Trovanii buzoieni sau pietrele vii de Buzu pot fi admirate

n zona Bozioru. n comuna Ulmet gaseti primul trovant, n
drum spre Culmea cu Babe. n momentul n care treci prin
Poiana cu Blc, ntlneti o chestie stranie, care i atrage
atenia. Pare a fi un soi de farfurie zburatoare, parc ar fi

cupola a ceva bine nfipt n pamant. Avem de-a face cu o

piatr vie, cu jumatatea la suprafa, care a nascut de-a
lungul timpului o serie de legende. Mare i grea, piatra are
un numar mare de ani n spate i o greutate de peste 10 000
kilograme.

Trovanii Romniei sunt unele din cele mai frumoase i mai

neobinuite formaiuni geologice din lume. Iau tot felul de
forme bizare de creaturi antropomorfe sau zoomorfe, iar
dimensiunile lor ncep de la civa milimetri, ajungnd i
pn la 6-10 metri. Se mai spune despre aceste ciudate

formaiuni c pur i simplu reprezint o form de trecere de

la structura mineral la cea vegetal. De ce? pentru c dup
ploaie, aceste pietre cresc n dimensiune. Dei, din punct de
vedere geologic, originea acestor pietre a fost estimat ca
fiind Miocenul Superior, localnicii au observat de-a lungul
generaiilor c pe spinarea btrnilor trovani au nceput s
creasc pui rotunzi i fragili, identici cu prinii lor
preistorici.Dac sunt tiate, seciunile seamn cu cele ale
trunchiului unui copac, prezentnd semnele creterii
vegetale, adic inele de diferite dimensiuni i culori variate.

Ct este legend sau adevr tiinific aici, i vom lsa pe

specialiti s se pronune. Noi s ne bucurm de aceste
minunii i s le apreciem cum se cuvine n snul naturii pe
care ar trebui s o respectm mai mult. i s nu ignorm nici
semnalele de alarm referitoare la distrugerea acestor

adevrate monumente ale naturii. Nu o dat au fost

semnalate pe internet astfel de fapte reprobabile cum ar fi
crarea cu camionul a trovanilor din zona Costeti Vlcea
sau distrugerea cu ranga a trovanilor din zona Ulmet,
Buzu.
_

Zidul uriasilor

Zona Valea Salciei este cunoscut prin existena Zidului

Uriailor. Acest nume ne poate duce cu gndul c a fost
construit de gigani sau pur i simplu mrimea sa
impresionant a creat n tradiia popular un nume, care se
dorete a fi o explicaie la prezena ciudat a acestui obiectiv
arheologic/monument al naturii. Dar s vedem despre ce
este vorba. Zidul uriailor este un zid de piatr avnd o
nlime de 6-7 metri, aflat la izvoarele prului Clnu, ntro zon izolat i greu accesibil.
Pentru a ajunge la acest monument al naturii (s-l denumim
aa pentru moment, deoarece prerile sunt mprite n ceea
ce privete proveniena sa) se pleac din sautul Bisoca pe
DC161, prin satele Baltagari i Srile. n zon aproape toate
toponimele amintesc de sare, datorit zcmintelor bogate
n acest mineral, din regiunea Slnicul Buzului. Pentru a
ajunge la Zidul Uriailor trebuie luat la stnga pe drumul care
merge prin munti spre Dealu Sarii si Jitia. Urmnd acest
drum, dup aproximativ 1km se afl o alt bifurcaie: inainte
(nord) drumul iese la Jitia, iar la dreapta se coboara spre
Valea Salciei. De aici, trebuie mers la dreapta, cale de 500
de metri. Se trece de dou serpentine, iar de la terminarea
ultimei curbe, pe partea dreapt, se formeaz o potec
discret care conduce n urcus continuu (aproximativ 15
minute), spre Zidul Uriailor.

Zidul nalt de 7 metri i lat de aproximativ 1 metru pare c se

termin dup aproape 40 de metri, dar i face din nou
apariia la o distan de 500 de metri. Zidul este format din
buci mari de roc ce nu se gasesc n zon, fiind bine
lefuite, dnd astfel impresia c a fost construit de mna
omului asemenea piramidelor. Cei care resping ideea c
acest obiectiv ar fi fost construit de mna omului, spun c
Zidul Uriailor este un martor de eroziune diferenial, un
rest calcaros dintr-o mas disprut, dar acest lucru este
dificil de atestat tiinific, deoarece n aceast zon a
Subcarpailor rocile caracteristice sunt gresiile si marnele. n
plus, Zidul este localizat ntr-o pdure secular, deci ntro zon n care eroziunea de orice fel este putin
favorizat. Mai mult de att, este greu de explicat
lungimea deosebit a acestui obiectiv i liniaritatea sa

absolut nefireasc pentru un monument al naturii creat

prin eroziune, deoarece astfel de formaiuni se
ntlnesc n linie dreapt, pe o lungime de cel puin 10
kilometri, pe direcia fostei granie ntre judeele Buzu
i Vrancea.

n tradiia popular a zonei, se spune c zidul ar fi fost

construit acum 400 de ani de fiul cel mic al Babei Vrncioaia,
pe pamnturile primite de la tefan cel Mare. ns, legendele
i mai vechi, spun c zidul ar fi fost construit de uriai, fiine
mitice care vieuiau n aceste zone cu milenii n urma.
Dealtfel, aceste ziduri ale uriailor se mai ntlnesc
i n zona Jitiei, pe valea Ramnicului.
Pentru a elucida prezena acestui enigmatic obiectiv,
rmne la latitudinea fiecaruia s gseasc explicaia
potrivit. Cum a fost posibil construcia unui astfel de zid,
folosind roci aduse din alt parte? Oare acest obiectiv nu
trebuie pus n paralel cu Pietrele Vii aflate n aceeai

zon sau cu descoperirile jidovilor din livada de la

Scieni?

Uriasii
Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului,
atestata ca obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca,
in vremuri de demult, pe cand zmeii se bateau prin
fundaturile padurilor, acolo fusese o asezare tatarasca,
adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in
negura timpului este plina de schelete umane ce masoara in
jur de 2,40 m.
In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a
uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi
de staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri.
Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia.
Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a
Boziorului. Cateva case rasfirate pe o culme si coborand pe
ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi drept, o imagine
dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este
insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul
ca povestile oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii
care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o
necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita
intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca
in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o
colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur
de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care
au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului.
Pana la culmea unde fusesera plantati pomii, coboram in
panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea
Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste:
Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa

plantam puietii, cand dau de o capatana de om mare cat un

dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam
toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la
picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu.
Noi stiam ca aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii
vorbeau si de oameni inalti ca brazii, dar credeam ca e doar
o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba.
Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au
scos doar cateva, restul le-au lasat sa se odihneasca in
pamant, sapand randurile in asa fel incat sa le ocoleasca.
Erau numai schelete? Si cioburi, ne lamureste nea Ilie.
Adica fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor
sau arheologilor? Pai, in plan era sa se planteze livada. Am
strans scheletele si cioburile si le-am predat, au fost duse la
muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si
masurate. Aveau in jur de 2,40 metri. De atunci, nimeni n-a
mai dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost
ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din Scaieni,
chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la
prima recolta de mere. Desi erau un soi obisnuit, fructele sau facut mari cat niste pepenasi. Ne-am gandit ca din cauza
uriasilor ingropati aici.
Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai
intai pe familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai
vechi familii de nobili autohtoni. De mosnenii stabiliti in
partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii
antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci
si-i localiza langa tinutul colchilor ( astazi Colti, in
vecinatatea tinutului vechilor mosneni). Locuintele lor de
lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si
aveau forma de turn, denumite astazi cule. Ele erau
construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine
de padure. Talpa turnului sau fundatia era formata din
primii patru copaci doborati carora din taiere li se dadea
directia de cadere sub care se asezau pietre mari. Si

astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de

constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele
stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe
care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au dat cei
mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul erou despre
care exista o multime de legende, dar care nu a fost
identificat. Se spune ca acest Negru Voda avea si el o
inaltime impresionanta, judecand dupa scaunele sale
sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona. Mosnenii ( sau
muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor
tainite.
Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii
organizasera un sistem foarte eficient de aparare, bazat pe
puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi,
tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari,
unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si pilcuri de
calareti care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra
navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata. Reteaua
de tainite folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda
era foarte veche, dupa cum reiese din Legendele plaiului,
povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de
romana in comuna Bozioru. Doua subterane construite sub
niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor. Vom
vedea despre care tatari este vorba. Pentru vechii locuitori,
ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre si padurile
seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu
acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu
de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, stalpi colosali de
piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii
inaccesibile si care nu au putut fi cercetati, deoarece nu se
poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra
dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat
pe stanci, la mari inaltimi, scaunele domnesti? Toti oamenii
spun ca tatarii. Dar nu poporul de navalitori, ci ceilalti, care
au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au

preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii

ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor salisti
tatarasti. Cum este si Silistea Scaienilor.
TATARII
Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase si nobile
triburi ale vechimii: teutarii, carora le mai spunea si tartari
sau tatani. Din aceste denumiri deriva tatarii, cu intelesul
de tatani, strabuni, neavind nici o legatura cu tribul nomad
care a aparut in istorie multe secole mai tarziu. Acelor
teutari strabuni li se atribuie tumulele (movile tuguiate
din pamant, care indica morminte) si fortificatiile muntilor
Carpati, acele ziduri ciclopice ce se intind pe culmile
muntoase, ale caror ruine se vad si astazi la Turnu Rosu,
Sibiu, Miercurea, Sebes, Orastie, Hateg, Vulcan si-n muntii
Buzaului. Peste tot unde se gasesc aceste fortificatii,
impreuna cu cioburi de vase purtand simboluri stranii,
oamenii spun ca acestea au apartinut uriasilor sau tatarilor
stravechi. Homer relateaza ca acestia erau favoritii zeilor si
ca ii intreceau pe toti in inaltime, forta si frumusete, de
aceea erau daruiti cu o viata mai lunga decat toti ceilalti
oameni. Ei au fost cei dintai care au ridicat altare zeilor, iar
aceste mese pentru ofrande erau enorme. Tot ei au fost cei
care au inaltat dolmene si menhire si au confenctionat cel
mai frumos cizelate unelte din piatra. Aristotel le atribuie cele
dintai constructii sub forma de turnuri si fortificatiile ciclopice
de aparare, ridicate pe culmi.
Uriaii n tradiiile populare
Ei sunt cunoscui n tradiia popular sub diferite nume
precum: uriei, jidovi, ttni, tartori sau ttari. Ei ar fi locuit
pmntul naintea oamenilor obinuii iar legendele
povestesc multe lucruri ciudate despre neamul lor.
Datorit puterilor lor extraordinare sunt numii cu epitetele de
poznii i voinici fr pereche. Dimensiunile lor erau
colosale. Dei deseori amintii n legende i basme ca
lupttori, uriaii erau panici de felul lor, devenind periculoi

numai cnd erau agresai sau nfuriai. Dei exist meniuni

mitico-folclorice despre uriai antropofagi (posibil cpcunii
cunoscui i sub denumirea de cap-cni) acetia nu mncau
carne de om ci mai degrab triau n bun nelegere cu
oamenii. Se spune c stirpea uriailor a disprut n urma
potopului.
Uriasii au avut o aciune educative asupra oamenilor
obinuii, aceti uriai nefiind chiar att de fantastici pe ct
par. Revelatoare n acest sens este o legend din satul
Cplna (jud Slaj) : Familia de uriai de la Podu
Gogoronii, unde se afl Casa Uriaului, avea trei copii, doi
feciori i o frumusee de fat pe nume Nimilica, care este
descris ca fiind foarte prietenoas cu oamenii mici pe
care-i ocrotea i ngrijea. Nimilica cea frumoas (Nimilica in
limba traco-daca ar fi nsemnat Nimicua, Micua), culegnd
hribe prin pdure, ajunse la marginea unei poenie unde
vede nite fpturi mici de acolo de sus le vede ca pe nite
furnici scormonind pamntul cu un crlig tras de boi, i
acetia mici, dup msura lor. i-a zis frumoasa Nimilica: Ce
bine m-a juca cu acele mici jucrii, hai s le iau acas Se
cobor n vale, lu jucriile n zadie, i le duse acasa i se
juc cu ele. Sosete tatl i vede acele mici fpturi cu care
se juca frumoasa Nimilica i o ntreb: De unde le ai fetica
mea? De jos de lng rul mare, acolo scormonesc
pamntul cu un crlig. i mai sunt i altele, toate
scormonesc pamntul i esul de lng ru Fetica mea,
nu ai fcut bine c le-ai luat de la rostul lor, du-le-n grab i
le aeaz frumuel de unde le-ai luat. Aceste mici fpturi
sunt urmaii notri pe aceste plaiuri. Noi suntem trectori pe
aici dar ei vor moteni dealurile, pdurile, vile i rurile care
acum sunt ale noastre du-le fiica mea acolo de unde le-ai
luat Nimilica adnc s-a ntristat, a ascultat ns povaa
tatlui i le-a pus din nou n zadie i le-a dus la locul lor.
Frumoasa Nimilica ieea deseori pe culmea dealului i
privea spre valea rului cel mare i admira micile fpturi. A

trecut vremea zi de zi iar uriaii au disparut.

Toponimia romneasc, de asemenea, cuprinde numeroase
denumiri ce deriv din numele uriailor. Exist o seam de
peteri cu nume ciudat precum : Petera Uriailor, Pivnia
Uriaului; o seam de dealuri sau denivelri ale terenului,
posibili tumului ce poart nume ca : Movila Uriaului,
Mormntul Uriaului; i construcii megalitice, aparinnd
artei construciilor ciclopice ce poart denumiri ca Cetatea
Uriaului sau Jgheabul Uriailor; nume de localiti precum,
Novaci, un alt nume sub care sunt cunoscui uriaii n
legendele romneti, Zidina,Jidova, Jidovina. Uriaii conform
mai multor relatri locuiau i n cetile istorice pe care nu se
stie cnd le-au prsit, existnd numeroase mrturii orale
despre rmiele pmnteti ale uriailor. O asemenea
mrturie ne aduce Ioni Florea, un locuitor al comunei
Popeti ( jud Giurgiu) n vrst de 80 de ani , care a
participat la spturile efectuate de Dinu V. Rosetti la
Argedava, o cetate dacic ieit din comun prin mrimea ei
i care n opinia lui V. Prvan a fost prima cetate de scaun a
lui Burebista. Eu am nceput s sap aici n 1947 cu echipa
de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat.
Odat, dup ce am spat la o adncime de patru metri, am
gsit o glav (craniu n.r.) foarte mare, cam de vreo dou
sau trei ori ct al unui om. Le-am spus arheologilor. eful
era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti n.r.). Ne-a trimis imediat
acas pe noi, stenii, i au spat doar ei. Oasele le-au pus
ntr-un camion cu prelat. Unde le-au dus, nu tiu. Am spat
aa timp de trei ani i am mai gsit uriai. S zic aa, aveau
vreo patru metri lungime. Cnd gseam oasele, arheologii
ne trimiteau acas, s nu vedem noi ce e acolo. Dar noi
vedeam, c nu eram orbi. i uite aa am dezgropat uriai cu
mna mea n 1950. La aceasta se adaug mrturiile orale
ale tranilor din Orlat i Sibiel, localiti situate n
Mrginimea Sibiului. Aceste mrturii vin s ntreasc
relatrile mitico-fabuliste cum c oamenii obinuii au

convieuit n buna nelegere cu uriaii n primele timpuri ale

istoriei.
Nucetul este numit crestetul Argedavei, cetatea de scaun
a lui Burebista, decapitat in satul Buda din apropiere
in anul 44 i.e.n. Inainte de al 2-lea razboi mondial au fost
adusi in Nucet mai multi detinuti paziti de militari,
care au fost pusi sa sape in cetate . La aceste sapaturi au
fost folositi localnici sub paza, ca muncitori cu ziua la sapat,
platiti cu 8 lei pe zi. Copiii saraci erau folositi la
strangerea si curatarea diverselor obiecte dezgropate,
precum si a unor oseminte de oameni uriasi, apreciati d e
localnici ca avand o inaltime de peste 5 m.
Astfel au fost deshumate din Nucet, de
l a Necropola Zeilor din vestul cetatii, scheletele a peste
80 uriasi, aceasta din urma informatie am gasit-o si la
Mariuta, alta cetate geto-daca, in urma discutiilor
purtate cu un localnic ce a sapat acolo.
Localitatea Mariuta este in judetul Calarasi, fiind
deshumate acolo trei schelete de uriasi, dintre care
unul fara cap. Sapaturile au fost coordonate in
acest punct arheologic de profesorul Simon Mihai,
disparut in 1990 in conditii neclare. Arheologii din
Argedava,cu mainile la spate, vorbind cand in romaneste, cand in nemteste, au pus copiii saraci, in special
fetitele, sa spele ciotoaiele si capatanile ale mari, dupa
care micutii erau pusi sa le boceasca. Intrebati de
localnici,arheologii le-au spus ca acei uriasi sunt
Jidovii (!?). asa ne-au relatat octogenarul orb
Manolache Manole, Ghencea Ioana si Ghencea
Marin din satul Popesti, participanti la sapaturile
arheologice. Din partea de nord-est a cetatii a fost ridicata cu
macaraua o placa foarte mare de andezit avand desenat pe ea
soarele (in ce muzeu a fost oare expusa?), iar din partea de
est a cetatii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult si stalpii unui
calendar geto-dac(unde sunt aceste obiecte?). O cantitate

insemnata de monezi de toate tipurile a fost descoperita cu

ocazia sapaturilor, ponderea detinand-o cele de argint. Ulcelele
pline de argintarie gasite de localnici erau recompensate cu
un ban pentru tuica; -asa dupa cum dovedesc urna de
incinerare si cescuta gasita in interior, cultul inmormantarii
practicat la un moment dat in cetate era cel al incinerarii, dar
osemintele gasite demonstreaza ca, cu mult timp inainte de
practicarea incinerarii, inhumarea era ritualul acestor
oameni ...uriasi. De o parte si de alta a Argedavei se
intind mai mult de 7 cetati getice care comunica intre ele
printr-un tunel subteran, indelung cautat. Din cercetari, a
rezultat ca in partea de est a cetatii, unde in anul 2000 a sapat
in mare graba arheologul Nona Palincas, s-a descoperit
un tunel care porneste din Nucet catre pintenul pe
care este asezata biserica si cimitirul, tunel aflat la cca.
17 m, adancime. Tunelul cu pricina a fost declarat
fantana si acoperit urgent cu pamant luat din alt loc.
In Romania, schelete de uriasi au mai fost
descoperite la Polovragi, in mai multe etape de
sapaturi, finalizate pana in 1994, la Cetateni, doua schelete,
deshumate in 2005, din dealul de submanastirea Negru
Voda. Nu s-au continuat cercetarile. Din Pantelimon Lebada, in octombrie 1989, au fost scoase 20 de schelete de
uriasi.
Unul dintre titani purta numele de Hyperion (Hiperboreea),
ce poart nelesul de ara de Dincolo denumire ce face
referire la Dacia ntreg. C Hyperion nseamn ( din) ara
de Dincolo ne st mrturie i Odiseea (VI.4) care amintete
de Hyperia, regiunea aflat n apropiere de locurile ciclopilor
de unde au emigrat pheacii, un alt nume al pelasgilor n
izvoarele greceti. Ceilali unsprezece titani i reduc de
asemenea numele la ruri sau muni din Dacia. Deducem de
aici c patria neamului urieesc al titanilor era lang
Okeanos Potamos, Okeanos fiind chiar numele unuia dintre

titani i care nu este altul dect fluviul cel sfnt al antichitii

dacice Istrul sau Dunrea. Homer fcnd referire la acetia i
numete pe titani cu epitete precum protoprinii oamenilor
distini. O balad popular din Brasov ne spune astfel:
Frumoas mas e-ntins
De muli boieri e cuprins
Da la mas cine ede?
Ti bunii Braovului
i tartorii trgului
Denumirea tartor, n sensul bun al cuvntului, adic acela de
cap, sef, printe pstrat n popor se reduce la timpurile
pelasgo-dace i se fundamenteaz pe unul dintre epitetele
lui Zamolxe.
Ceea ce este de-a dreptul ciudat este c n Transilvania,
Tara de Dincolo, se afl o localitate cu numele de Trtria,
locul unde a aprut scrisul pentru prima dat, mai vechi
dect cel sumerian.
Cele mai vechi scrieri din lume
In anul 1961, arheologul Nicolae Vlassa a initiat un santier
arheologic in apropierea localitatiiTartaria, intr-o zona
cunoscuta pentru frecventa cu care resturi de ceramica si
artefacte stravechi ies la suprafata, lasand impresia ca au
fost cultivate acolo. In ciuda unui inceput ezitant, eforturile si
asteptarile arheologilor au fost rasplatite in momentul
scoaterii la lumina a trei tablite din lut care aveau in scurt
timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie
straveche isi putea schimba cursul, i-a facut pe multi dintre
oamenii de stiinta sa priveasca cu suspiciune
aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a sustine o
asemenea povara. Tablitele nu au reprezentat singurul
triumf al arheologilor. Impreuna cu acestea au mai fost
dezgropate si 26 de figurine de lut sau piatra, o bratara
confectionata din scoici si cateva oase umane care, la prima
vedere, pareau ca apartin unui barbat adult.

Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea

tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de
peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul matematic
impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un
mileniu decat se credea initial si schimba total si locul de
nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii.
Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica
cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice,
cum ar fi cele din Sumer si Egipt? De mai bine de jumatate
de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe care le
poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la incubatoarele
spatiale si temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale
civilizatiei europene. Scrierea de pe tablite este ideografica,
la fel ca si cea sumeriana, neexistand inca semne silabice si
indici gramaticali, iar numele zeului Usmu este reprezentat la
fel
ca
la
sumerieni.
Cu toate acestea, cercetatorii se intreaba cum este posibil
ca locuitorii stravechi ai Tartariei sa scrie in sumeriana cand
inca nu se pomenea despre Sumer. Cercetatorul rus Boris
Perlov este de parere ca sumerieni ca si babilonienii au fost
doar niste elevi buni, preluand scrierea pictografica de la
popoarele carpato-balcanice si transformand-o ulterior
in scriere cuneiforma. Conform acestuia, inventatorii scrierii
au fost chiar locuitorii de pe plaiurile noastre, nu sumerienii.
Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept
international. Locuieste in Farcasa si activeaza ca profesor
de stiinte socio-umane la liceul din Borca. n palmaresul
descoperirilor sale pe care, de altfel, le-a si strns intr-o
impresionanta si inestimabila colectie sunt incluse sceptrul
voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al
lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares,
blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta
cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia

pe globul pamntesc. Pentru activitatea sa stiintifica,

arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de
Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un
Hrisov al recunostintei, distinctie cu care foarte putine
persoane din tara se pot lauda. In ultima vreme, profesorul
Ionita si-a concentrat aria cercetarilor sale in arealul locului
de bastina, convins fiind ca acesta ascunde comori istorice
care abia asteapta sa fie scoase la iveala. Convingerea sa a
inceput sa fie confirmata in momentul in care, pe raza
localitatii Farcasa, a descoperit o conducta medievala de
aductiune a apei, construita din olane de ceramica, cea mai
lunga de acest tip din tara. Nu dupa mult timp, in situl
arheologic deschis la poalele Ceahlaului, in punctul denumit
Vadu Rau, profesorul a gasit nu mai putin de 120 de tablite
din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate imagini
reprezentnd forme primitive de scriere ale populatiei din
perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de
profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor
5.500 inainte de Hristos si sunt identice, ca forma si mod de
exprimare, cu cele din anticul Sumer si din Insula Pastelui.
Acest lucru dovedeste, in mod indiscutabil, faptul ca primele
scrieri din lume au aparut la noi, si nu in alta parte a globului
pamntesc, a afirmat istoricul Ionita. El a mai spus ca va
face toate demersurile pentru a ni se recunoaste acest lucru
pe plan international.
Piatramisterioasade pe ValeaBistritei
Cercetarile profesorului Ionita in Muntii Neamtului au dus,
recent, la descoperirea unei pietre imense, inscriptionata cu
un amestec de simboluri misterioase si de litere apartinnd
unui alfabet vechi de peste o mie de ani. Descoperirea a
fost facuta pe Valea Bistritei, respectiv in zona unei trecatori
de pe masivul Goia. Piatra este incizata cu o scriere care se

deruleaza pe registre semicirculare, iar simbolurile, precum

si literele care apartin alfabetului glagolitic si, partial, celui
slavon vechi, au dimensiuni de 10-15 centimetri, a relatat
profesorul Ionita. Scrierea glagolitica a aparut in secolul al
IX-lea (dupa unele opinii chiar cu mult inainte de aceasta
data) si este constituita dintr-un amestec de litere grecesti si
arabe. Alfabetul glagolitic a fost folosit in anii 800 de fratii
Chiril si Metodiu, care l-au adaptat limbii slavone
transformndu-l in cunoscutul alfabet chirilic pe care l-au
utilizat, mai apoi, pentru a traduce Scriptura si Liturghia din
limbile greaca si latina. In anul 1717, tarul Petru cel Mare,
aflat in vizita la catedrala din Rheims, a descoperit un fapt
uimitor: regii Frantei erau incoronati, de sute de ani,
depunnd juramntul pe o Evanghelie scrisa partial in limbaj
glagolitic, mostenita de la primul rege francez crestinat,
Clovis. Tarul Petru a descifrat cu usurinta textele scrise intr-o
limba asemanatoare celei slavone. In cazul pietrei
descoperite in Muntii Neamtului, lucrurile sunt insa mai
complicate, fiindca literele glagolitice sunt insotite de
simboluri misterioase, formnd mesaje de sine statatoare. In
opinia profesorului Ionita, acest fapt ar putea fi explicat prin
aceea ca, in urma cu peste o mie de ani, locuitorii acestor
tinuturi au incercat sa imbine alfabetul glagolitic care tocmai
se raspndea, cu propria lor forma de exprimare scrisa,
datnd din vremea geto-dacilor. O desoperire asemanatoare
a mai fost facuta, pe teritoriul tarii noastre, doar n Basarabi,
in judetul Constanta, unde a fost scos la lumina un complex
rupestru sapat intr-un masiv muntos de creta. In lume, se
mai pastreaza de asemenea sapte manuscrise glagolitice,
adevarate opere de arta in opinia profesorului Ionita, printre
acestea numarndu-se cele de la Vatican, Athos si Sinai.
Dat fiind faptul ca scrierea glagolitica a fost folosita in

exclusivitate doar pentru textele si mesajele cu caracter

religios, piatra descoperita pe Valea Bistritei ar putea
reprezenta fie un monument funerar al vreunui conducator,
fie un altar de inchinaciune al crestinilor timpurii de pe
meleagurile noastre. Facem in continuare cercetari in zona
si mai ales ne straduim sa descifram textul sapat in piatra,
fiindca descifrarea acestor grupuri de litere ce contin un
mesaj evident ar putea elucida aspecte inedite cu privire la
istoria veche a Romniei, a spus Dumitru Ionita. Spturile
arheologice realizate sub ndrumarea istoricului Dumitru
Ioni au scos la iveal artefacte bizare, printre care o
structur de piatr format din cel puin 90 de plcue
mbinate cu un liant cu desvrire necunoscut oamenilor de
tiin de astzi, care are forma unui OZN. Liantul, de o
duritate extrem nu este nici ciment, nici argil, nici vreun alt
adeziv cunoscut i folosit de-a lungul istoriei, pn azi.
Probabil c respectivul liant nu are corespondent pe Terra,
susine profesorul Ioni. Obiectul are o nlime de 14 cm, o
circumferin de aproape un metru, cntrete 12 kg i pare
a avea o vechime de cel puin 2.000 de ani. Acelai sit
arheologic a scos la iveal un alt obiect care a strnit
curiozitatea cercettorilor. Este vorba de ceea ce pare a fi o
copie n miniatur a Sfinxului din Bucegi. Piatra are aceeai
nlime cu OZN-ul, 14 cm, o greutate de 2,5 kg i este
aezat pe un mic piedestal de piatr. Ca i n cazul primului
obiect, metoda de mbinare a celor dou elemente ale
structurii rmne deocamdat o necunoscut.

Polovragi Adevarata pestera a lui Zamolxis?

Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in

mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei

pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis,
Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre
altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie
sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din
muntii Olteniei ascunde taine nebanuite.
Profesorul Nicolae Simionescu spune ca
denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din
existenta unei campii Poleo unde se adunau
vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili
sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul
plantei magice numita Polovraga, planta disparuta
in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea,
pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul
Memento mori.
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al
unor puteri uluitoare. Prin pestera Polovragi, zeul
suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a
iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand
speologii au cercetat pestera in premiera, acum
circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme
de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani,
fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in
Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si
aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de
morti tragice in incercarile lor nesabuite de a
tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui
Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie
zecile de cazuri, povestite in popor, despre
ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au

ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora

le disparea de pe mese bautura si mancarea lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc
zona Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O
intamplare demna de retinut este acea care
vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor
Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in
preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura
a sa ramasa in manastire se adauga variantei
neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de
eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al
vremii, a ramasa in manastire pentru a trai
deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Pestera Tausoarelor
Situata in sud vestul Muntilor Rodnei, pe versantul
sting al Vaii Izvorul Tausoarelor, la o altitudine de
aproape 1000 m, Pestera Tausoarelor fascineaza nu
doar turistul care reuseste sa obtina aprobare pentru
vizitarea sa, dar chiar si pe speologi, oameni care au
vazut multe asemenea drumuri subterane care
brazdeaza muntii. O multitudine de galerii si patru
riuri subterane care apar de mai multe ori si se pierd
sub stinci, vin sa infrumuseteze locul, dindu-i un aer
misterios.
Descoperita in 1955 de catre invatatorul Leon Barte
din Parva, pestera suscinta si acum interesul nu doar
al speologilor ci si al cercetatorilor din mai proaspatul
domeniu al ocultismului si evenimentelor
paranormale. Si asta pentru ca in zona, de-a lungul
timpului s-au petrecut evenimente care nu au putut

fi explicate prin logica omeneasca. Prima descoperire

ciudata a fost facuta in anul 1967 de Marin Teodoru,
un invatator pensionar pasionat de speologie.
Acesta a remarcat in ceea ce se va numi Sala Ursului
de caverna trei nise cu diametrul de circa 15 cm,
dispuse sub forma unui triunghi cu baza in sus si
avand o distanta de aproape un metru si jumatate
intre virfuri. Daca primele doua firide aveau o
adincime de circa 30 35 cm, terminindu-se brusc,
cea de a treia, varful, parea mult mai lunga.
Tata povestea ca a luat bastonul de care se
folosea si l-a bagat pe nisa, dar nu i-a dat de
capat. A fost convins ca dincolo de acel perete
se mai gaseste ceva.
Cu toate acestea, domnul Teodoru nu a spus nimic
despre descoperirea celor trei nise pe care, mai mult,
le-a astupat cu pietre si calcare din pestera.
Se temea sa nu le vada si altii si sa sape acolo,
sa distruga pestera. Pentru ca el era convins ca
in partea cealalta se ajungea printr-o galerie pe
care a cautat-o cativa ani buni.
In cele din urma a gasit o mica galerie subterana de
trecere. Ce a vazut domnul Teodoru in pestera, nu se
stie. Nu a vrut sa le povesteasca nici macar copiilor
sai.
Ne-a spus doar ca pesterile din munti ascund
adevarata civilizatie. Parea de-a dreptul
fascinat de ceea ce vazuse acolo. La un
moment dat nu a mai rezistat si a scris o carte

pe care a publicat-o inca prin 1978. Doar ca era

scrisa sub forma unor povestiri fantastice.
Spunea ca nu vrea sa afle comunistii ce e acolo,
ca ar distruge totul. A lasat in urma lui un
manuscris pe care trebuia sa il publicam noi
peste mai multi ani, cand romanii ar fi fost in
stare sa inteleaga unele lucruri.

Dar manuscrisul a pierit intr-un incendiu care a

distrus casa la cateva saptamini dupa decesul
domnului Teodoru, fara ca cineva sa fii aflat secretul
pesterii.
Bilele de Tausoare
O alta descoperire bizara o constituie bilele de
Tausoare, despre care nimeni nu poate afirma cu
exactitate cum s-au format. Bilele se gasesc
incastrate in peretele calcaros si in podeaua partii din
pestera careia i-au imprumutat numele, Sala Bilelor.
Unii dintre cei care au vizitat locul afirma ca uneori,
daca asculti atent, poti auzi murmure ce par a veni
din interiorul bilelor. L.T., speolog, afirma:

Prima data cand am auzit murmurele eram cu

alti doi colegi. Am crezut ca vorbesc ei, iar ei au
crezut ca vorbesc eu. Apoi am crezut ca dincolo
de perete mai e cineva si ca se aude ecoul.
Numai ca, lipindu-mi urechea de mai multe
bile, am constatat ca murmurele sunt diferite,
nu apartin acelorasi persoane. Ca si cum
fiecare din acea bila ar fi un aparat de radio si
ar transmite posturi diferite. Niciodata nu am
putut descifra ceva clar in acele murmure, dar
sigur erau omenesti, pentru ca se auzeau si
barbati si femei si chiar voci de copii. Numai ca
nu intotdeauna se aud acele zgomote. In 21 de
vizite pe care le-am facut acolo, de-a lungul
anilor, uneori de mai multe ori pe an, le-am
auzit doar de cinci sau sase ori.
Unii, mai reticenti la spusele domnului L.T., afirma ca
murmurele, sunt in fapt zgomotele produse de riurile
subterane de acolo si care dau impresia unor
dialoguri. Dar ipoteza cade intrucit zgomotele s-ar
auzi permanent, nu doar din cand in cand.
Domnul G. S. din Timisoara a fost martorul unui
eveniment pe care nici acum nu si-l poate explica.
Intr-o seara de august a anului 1987, domnia sa s-a
strecurat, efectiv in Sala Bilelor. Auzise despre
murmurele de acolo si era convins ca numai noapte
pot fi auzite. Era pregatit si cu un mini-casetofon
Sharp ca sa inregistreze orice zgomot.
M-am infasurat intr-o patura si am asteptat pe
intuneric. Si la un moment dat le-am auzit. Am
dat drumul la casetofon.

Murmurele se inmulteau si cresteau in intensitate,

acoperind toata sala. Indraznetul a fost cuprins de
panica si a lesinat. Cand s-a trezit era dimineata si
se gasea in fata pesterii.
Dar ciudatenia vine de acolo ca nu eram la
pestera mea ci la cea a Ialomitei, din Bucegi.
Cand m-a vazut calugarul care avea o chilie in
gura pesterii, a fost uimit. Nu intelegea ce e cu
mine infasurat in patura si lungit in fata
pesterii. Am incercat sa-i explic si a inceput sa
rida. Dar nu radea ca nu m-ar fi crezut, ci
pentru ca lui i se parea ceva normal. Atunci mia povestit parintele Teofil asa il chema,
Dumnezeu sa-l ierte despre vocile din pesteri
si despre faptul ca eu, in infumurarea mea am
ispitit forte mai presus de intelegerea
oamenilor.
De casetofon nu a mai dat, chiar daca s-a intors in
ziua urmatoare la Tausoare. Poate ca l-a luat un
turist, bucuros ca pestera i l-a dat cadou. Sau poate
ca s-a pierdut pe drumul dintre Rodna si Bucegi.
Domnul G.S. este convins ca acele bile sunt, in fapt,
un dispozitiv de teleportare.
Altfel nu pot sa-mi explic cum am ajuns intr-o
clipita la o distanta atit de mare.
Pestera Muierii
Undeva, pe traseul turistului ce trece prin judetul
Valcea, in imprejurimile Bailor Olanesti, se gaseste
una dintre cele mai vizitate pesteri din Romania
Pestera Muierii.

O legenda locala spune ca in vremurile vechi aici

traia o zana a padurii care-i ajuta pe toti cei care se
duceau la ea. Aducea barbatii plecati de langa
neveste, ajuta sa rodeasca pantecele femeilor
sterpe, le ajuta pe fetele batrane sa se casatoreasca.
Intr-o zi, la zana a venit un tanar de o frumusete
rapitoare care isi cauta norocul in lume. Iar zana,
calcand traditiile si juramintele sale, s-a indragostit
de tanar. Numai ca acesta a parasit-o intr-o buna zi.
Mult l-a plans zina pe tanar. De durere s-a stins iar
trupul ei a fost mistuit de o flacara venita din
pamant. De atunci pestera s-ar numi a Muierii.
Dar, dincolo de ceea ce vede turistul grabit si poate
obosit din cauza drumului parcurs pana atunci, mai
exista ceva. Mai exista o zona care nu e vizitata
decat de cei care stiu de existenta ei.
Pornind de la descoperirea unui text scris pe o
bucata de argila, in limba romana, si datat in
anul 176. d. H., in anul 1992 cativa inimosi
arheologi amatori au descoperit o zona aflata
la 20 de metri, sub pestera turistica. Textul
respectiv era parte dintr-o ofranda pe care sotia unui
demnitar roman o aducea unui zeu al fertilitatii. Din
cauza deteriorarii placutei de argila, numele zeului a
ramas necunoscut, din el vizibile fiind doar primele
doua litere, respectiv Z si I. Cum in pantenonul dac si
cel roman nu se cunoaste un zeu al carui nume sa
inceapa cu Zi, s-a presupus ca era vorba de un zeu
local al fertilitatii, stiut fiind faptul ca in perioada
respectiva, inca se mai resimteau urmarile
razboaielor dezastruoase din 102 si 106, cand
murisera foarte multi barbati.
Cautarile au durat aproape 2 luni. De multe ori,
descurajati, au fost la un pas de a-si strange lucrurile

si a pleca. Pana la urma cautarile lor au avut o

finalitate care a depasit pana si asteptarile lor. La 20
de metri sub zona vizitata au descoperit o incapere
ciudata. Cu o lungime de circa 25-30 de metri si o
latime de aproape 15 metri, incaperea subterana era
diferita de tot ceea ce vazusera ei inainte. In mijloc,
se gaseste o formatiune calcaroasa asemanatoare
unui falus de aproape 1, 5 metri. Ceea ce este
extrem de interesant e faptul ca falusul nu a fost
cioplit in calcar ci format de depunerile din pestera.
Mai exact este vorba despre o stalagmita ciudata.
Desi in mod normal stalagmitele cresc de jos in
sus, dezvoltandu-se pe verticala, de data asta este
vorba despre o stalagmita care s-a dezvoltat pe
orizontala.
Circumferinta
falusului
este
de
aproximativ 40 de centimetri iar orientarea sa este
catre intrarea in pestera.
Chiar inaintea lui, se mai vad urmele unui altar. Din
pacate, din cauza vicisitudinilor vremii, din altar au
mai ramas doar cateva pietre, altarul fiind cioplit din
andezit, roca ce nu se gaseste in zona respectiva. De
o parte si de alta a simbolului falic se gasesc niste
intranduri in peretele pesterii, sapate de mana
omului, cate 7 pe fiecare parte. Existenta unor cercei
si a altor cateva podoabe de femeie arata ca in acele
intranduri se adaposteau femeile care veneau sa se
roage zeului respectiv. Iar faptul ca aceste podoabe
erau din cositor si bronz si abia cateva din argint,
arata ca la serviciile zeului apelau in special femeile
din categoria sociala mai defavorizata. Nu se stie
daca preotii acestui cult erau femei sau barbati dar,
tinand cont de similitudinile altor culte cat si de
specificul zonei, s-a presupus ca era vorba de
barbati. Mergand pe firul legendei, arheologii au

incercat sa refaca, macar in parte, traseul parcurs de

femeile care veneau la pestera.
Femeile nemaritate sau cele fara rod, cele sterile,
erau aduse de tatii lor sau de soti. Imbracate in haine
de sarbatoare, acestea erau duse pana la intrarea in
pestera de unde erau preluate de preotii zeului. Dupa
ce treceau printr-un ritual de purificare, erau
conduse in fata altarului. Aici fiecare depunea
ofranda sa si facea rugaciunile de rigoare catre zeu.
La sfarsitul rugaciunii, marele sacerdot incepea
ritualul prin care ruga zeul sa coboare pe pamant si
sa aduca fertilitatea pentru femeia in cauza. Apoi, ii
dadea femeii sa bea o licoare special pregatata
pentru acest caz. Licoarea continea o serie de
analgezice si halucinogene si o adormeau. Inainte de
a o adormi era condusa in lacasul din stanca ce ii era
destinat. Sub efectul bauturii femeile traiau intr-o
stare de semiadormire timp de 3 zile.
In tot acest timp, ca urmare a efectului
halucinogenelor, aveau impresia ca s-au intalnit cu
insusi Zeul. Se pare, totusi, ca zeul se folosea de
preotii sai, de reprezentantii sai terestri pentru a se
impreuna cu femeile. Nu se cunosc foarte mult
amanunte, dar tinand cont de faptul ca lacasul de
sub pamant nu a fost distrus de oameni, inseamna ca
cei mai multi erau multumiti de efectele rugaciunilor
si ale ritualurilor.
Misterele Ceahlaului

Legenda uriailor de pe muntele Ceahlu.

Se spune c pe muntele Ceahlu ar fi trit cndva un neam
de uriai, popor de oameni grozav de nali i de tari. i-au
adus cu dnii nite vite, un soi de bouri, cu coarne scurte,

i-i punau toat vara pe plaiurile muntelui.

Dar ntr-o iarn, a dat n ei o molim de s-au prpdit btrni
i tineri i bouri. Ar mai fi scpat doi, o fat i un biat.
Acetia, lund puinii bouri ce erau ferii de crunta boal, sau urcat sus n plaiul muntelui. i numai ce le-a trecut prin
gnd celor doi tineri: s ridice acolo sus fiecare cte un turn,
doar i-o vedea i oamenii dinspre soare rsare. i aa au tot
crat lespezi i stnci; biatul a ridicat un turn mai mare i
mai lat, iar fata unul mai mic, dup puterile ei. Oamenii din
vi priveau mirai cum se ridic zi de zi aceste piscuri prea
mree. Numai c n ziua n care i schimb codrul faa
verde, ziua de Probajini, numai ce trsni n pereii muntelui,
nori de zloat i de ghea s-au prbuit, curmnd orice
via pe tot cuprinsul muntelui. i peste ceasuri, cnd
mndrul soare i vnturile limpezir hul, cu-n stnjen se
sltase Ceahlul
Dup ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale
nemaivznd pe cei doi tineri uriai i nici o micare n
munte, s-au urcat pe culme i i-au cutat. ntr-un trziu au
dat de ei turtii sub greutatea gheii. Le-au zidit mormnt de
piatr, acolo unde-i aflar. n anul cellalt au venit iar
oamenii, tot de Probajini, i au adus o toac pe care au
nepenit-o acolo sus, pe vrful cel mai nalt. i de atunci, n
fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin vi i lunci,
brbai, femei i copii, fac o slujb n sobor, cinstind
mormntul acelor uriai.
i iaca aa, de atunci, turnului mai mare i zice Toaca, iar
celuilalt i spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri n
jos, acolo unde lumina-i fr spor, i jgheabul ista fioros de-i
spune Jgheabul Urieilor.
Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile
sale despre muntele sfnt Kogaion, unde traia
marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu

suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri.

Legenda spune ca Dochia, frumoasa fiica a lui
Decebal, a ales drept loc de refugiu din calea
romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis.
Impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a
rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra.
Stnca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind
considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a
minii omenesti, asemeni Sfinxului. Martial
povesteste despre muntele cel faimos din tara
hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci
n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramnt in
fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor.
Cercetarile arata ca pe Ceahlau s-au ridicat unele din
primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin
numarul impresionant de biserici si de manastiri
inaltate pe cuprinsul lui, si imprejurimi, Ceahlaul
este considerat drept al doilea munte sfnt al
crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. Poate ca primii
crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci
biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul
considerat sfnt, locuri de inchinare catre
Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat
lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe
stncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al
stlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6,
25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din
frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti
este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata
a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este
Pion, sau Peon, cuvnt care provine din greaca
veche si care, in traducere, inseamna casa

stlpului cu referire la stlpii de tip obelisc, pe care

anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase

inexplicabile
.
Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea
altor piscuri muntoase din Romnia sau din tarile
vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este
singurul masiv care poate fi vazut de la sute de
kilometri departare. In anumite conditii atmosferice
si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se
zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii
Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi
scria despre acest fenomen inca din anul 1859:
Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt
al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pna la
Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede
soarele apunnd dupa masa acestui munte, iar
pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe
cmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa avnd in
vedere vrful Pionului, sau Ceahlaului. Acesta nu
este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de
existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an
de an, cu regularitate, doua fenomene optice
inexplixabile. In prima decada a lunii august, sub
lumina rasaritului de soare, umbrele vrfurilor Toaca
si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si
jumatate, o holograma naturala imensa, avnd
forma unei piramide perfecte. Din acest motiv,
fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in
aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui,
deasupra vrfului Toaca se produce un fenomen

optic care dureaza doar cteva minute si pe care

localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului.
Practic, deasupra muntelui se formeaza un stlp de o
luminozitate intensa si stranie, care se pierde in
imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de
doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai
respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se
datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin
vrful Toaca, trece una din axele energetice ale
globului pamntesc.
Varful Toaca, o piramida cu baza patrata
La aceasta teorie trebuie adaugat ca vrful Toaca
reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul
unei piramide cu baza patrata, figura considerata a
se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile
efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au
exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt,
iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare
dect cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut
fi catalogat doar ca o simpla si intmplatoare
coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta
de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura
Cucuteni, datnd din perioada anilor 4.800 inainte
de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au
gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau
imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza
patrata si cu diagonalele perfect trasate. In zilele
noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent,
martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja,
s-au obisnuit.
Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii
asemanatoare, sustinnd ca vad, in miez de noapte,
cnd se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre

pogorndu-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun

ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii
indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor
ce impnzesc masivul Ceahlau.
Misterele Gnditorului de la Hamangia Cunoteau anticii din Romnia Proportia de
Aur acum 6.000 de ani ?!?

n anul 1956, la Cernavod, pe Dealul Sofiei, un

grup de arheologi condui de Dumitru Berciu au
nceput spturile dup ce s-a descoperit faptul
c lucrrile care se desfurau la Canalul
Dunre Marea Neagr distrug urmele unor
civilizaii vechi.
ntr-o aezare, cimitir de inhumaie neolitic,
aparintor culturii de Hamangia au fost
descoperite
dou
figurine
de
lut
ars,
reprezentnd un brbat eznd pe un scunel
ntr-o poziie ce imit gestul gndirii, motiv
pentru care a fost numit gnditorul i o
femeie eznd alturi, probabil consoarta lui.
Conform datrii realizate, statuetele au o
vechime de 5.500-6000 ani (3500 -4000 .e.n.)
i sunt considerate capodopere ale artei
universale.

Ceramica de tip Hamangia exceleaz i abund

prin decoruri cu motive triunghiulare dispuse n
zone concentrice pe umr sau pe partea
superioar a vaselor, iar plastica este cu totul
excepional, figurinele fiind apropiate ca tip de
cele cicladice, caracterizndu-se prin stilizarea
formelor anatomice n volume i planuri
triunghiulare.
Cultura care aparine Gnditorului a fost
prima dat atestat ntr-un sit arheologic de
lng oraul Baia, de pe litoralul Mrii Negre.
Este nivelul primei populaii stabilite pe coasta
occidental a Mrii Negre, civilizaie
meridional. Caracteristice pentru Hamangia
sunt statuetele antropomorfe cu inut artistic
deosebit. Puine statuete la noi sau aiurea au
provocat asupra privitorilor atta fascinaie
precum Gnditorul de Hamangia. Pies
important a patrimoniului cultural naional i
mondial, aprobat de UNESCO, mica statuet
ascunde ceva deosebit. Dar, de ce? Impresia
este mai mult mrit i ntreinut de gestul
gnditor al statuetei spune Vasile Droj n
lucrarea Gnditorul de Hamangia cheia
civilizaiilor arhaice.
n anul 2000, statueta de la Hamangia a fost
desemnat, de ctre o comisie internaional,
unul din cele 10 artefacte ale culturii
pmntene care ar trebui s ne reprezinte
planeta. Respectiv, Gnditorul ar trebui s fie
unul dintre simbolurile care s fie trimise n

spaiu pentru o eventual ntlnire cu o

civilizaie extraterestr.
n acest mediu favorabil al formelor
geometrice, Gnditorul, i releveaz
adevratele virtui, o serie de relaii
matematice interesante i importante
impunndu-se nc de la nceput prin
parametrul nlime, 113 mm, care nu este
deloc ntmpltor i 355 mm circumferina
cercului n care se nscrie, ntruct aceste valori
sunt unice n perimetrul matematicii, fiind
singurele numere ntregi al cror raport este
chiar Pi, cu o imprecizie de numai 3 zecimi de
milionimi. 355 : 113 = 3,1415929 fa de
3,1415926 . cunoscut.
Aceste numere au fost pstrate cu strnicie de
iniiaii vechilor popoare, ele fiind atestate mai
trziu i de nvai geto-daci, codificate i n
structura sanctuarelor de la Sarmisegetuza
Regia. Vechii egipteni le cunoteau i ei iar la
chinezi apar ceva mai trziu. nlimea
gnditorului nu a fost fcut la ntmplare,
dovedind c strmoii notri aveau cunotine
de matematic i geometrie, iar aceast
operaie de obinere a lui Pi din dou numere
ntregi reprezint poate cea mai veche atestare
a relaiei fundamentale.
La fel, legat de dimensiunile piramidei Keops ,
239 m baza i 148 m nlimea, mprite la 10
se obine o piramid construit pe dimensiunile
craniului
uman
n
care
intr
perfect

gnditorul. Dimensiunile amintite sunt i cele

care au fost folosite n programele de cercetare
din Romnia, Polonia, Bulgaria, Cehia etc.
Autorul remarc faptul c gnditorul i
Piramida Keops au fost construite avnd unul i
acelai model /msur: OMUL.

Gnditorul
este
o
statuet
multifuncional
cci
rsturnnd
statueta cu faa n jos, se poate observa c
vrful nasului, antebraele i genunchi sunt pe
aceeai linie, dovedind o poziie de rugciune
dar i construite spre a fi instalate i n alte
poziii. Prin gestul su meditativ, gnditorul,
reflect probabil, spune autorul, acea Profund
Sintez a Cunoaterii, singura capabil s
armonizeze sinuozitile evolutive cumulul
erorilor civilizaiilor Pmntului.
Dar gnditorul nu a fost conceput s rmn
singur, dovad fiind statueta feminin cu
aceeai alur. Astfel, doi gnditori identici,
aezai cu spatele unul ctre altul n aa fel
nct vrful picioarelor scunelelor i punctul de
contact al spatelui lor, poziie nefortuit i
unic coincid din nou cu piramida lui Keops; dar
de data aceasta, linia dreapt a minilor lor

este paralel cu muchiile piramidei. Inversnd

poziiile celor doi gnditori i punndu-i fa, aa
nct vrfurile nasurilor, minilor, genunchi s
fie lipite, constatm c suprafaa plat a cefelor
lor este paralel cu liniile muchiilor piramidei
lui Keops. Acelai lucru se ntmpl i n situaia
n care cei doi gnditori stau cu spatele spre
observator i cu faa spre piramid, unii prin
punctele de contact ale braelor, antebraelor i
capetelor (poziie nefortuit) reproduc din nou
modelul piramidei cu ajutorul liniei marginale,
drepte, a gturilor, ce se suprapun peste
muchiile piramidei.
V. Droj apreciaz c cele dou vestigii antice au
la baz unul i acelai concept Omul fiind
msura tuturor lucrurilor. O observaie
realizat de autor este legat de limea care
cuprinde gtul i ceafa care sunt plate i au
limea
exact
ct
anvergura
deschiderii
picioruelor scunelului. n parametrul limii
gtului se relev o valoare i o unitate de
msur de excepie: numrul de aur
1,6180339.
ntre Gnditorul de Hamangia, Sfinxul din
Bucegi,
Sanctuarele
geto-dacice
de
la
Sarmisegetuza-Regia, Sfinxul i piramidele de
la Gizeh exist o legtur strns, aezat pe
fundamentul
unor
calcule
i
interrelaii
geometrico-matematice deosebite, trdnd o
precizie i o profunzime capabile s incite
invidia celor de azi i totodat s ne pun n

faa unei mari ntrebri: Ce origine au toate

acestea?

Sarmisegetuza Regia cea regala, cea din

munti Celebra cetate Sarmizegetusa, creia i se mai
spune i Regia, adic Regeasca, se afl ntre hotarele
satului Grditea Muncelului, judeul Hunedoara, i,
dup cum tiu mai toi romnii, a fost capitala Daciei.
Numele de Sarmize-Getusa se traduce prin Legmntul
Vitejilor.

Sarmizegetusa Regia este cea mai mare fortificaie

geto-dac de pe teritoriul rii noastre. A fost
construit la altitudinea 1200 m, fiind un punct de
observaie ideal. Are form de patrulater i este
alctuit din blocuri masive de piatr. Un lucru de-a
dreptul uimitor despre civilizaia dacilor este c,
acum peste 2000 de ani, acetia aveau drumuri
pavate i sisteme de canalizare.

Dac eti pasionat de religia popoarelor disprute,

trebuie s vezi zona sacr din Sarmisegetuza Regia.
Sanctuarele erau construite n exteriorul cetii, pe
o teras. Se ajunge la ele pe un drum pavat. Cele mai
cunoscute sunt Soarele de andezit i Sanctuarul
Mare.
Asemuit cu Stonehenge-ul englezesc, Sanctuarul
Mare era folosit drept calendar. Acesta este un loc
magic, emannd energii subtile, fiind unul dintre
cele mai cautate locuri pentru meditatie de catre
diferite grupuri spirituale.
Are un diametru de 30 de metri i este alctuit din 3
cercuri concentrice.De-a dreptul fascinant este
faptul c dacii cunoteau tainele astronomiei i
aveau un mod foarte precis de a calcula timpul.
Soarele de andezit este un calendar surprinztor de
exact. Acest sanctuar este o platform circular, cu
10 raze pe circumferina exterioar. Poate fi
comparat cu celebrul calendar Maia. Totui,
rmne un mister felul n care a fost construit.
Materialele din care este fcut au fost aduse de la
distane foarte mari, de peste 100 kilometri.
n Sarmizegetusa se gsesc i alte obiecte din
vremea regelui Decebal. Arheologii au dezvluit un
vas funerar cu inscripia Decebalus per Scorilo.
Tradus din limba dacilor, ar nsemna Decebal, fiul
lui Scorilo. Printre descoperiri se mai numr o
mare cantitate de monede din aur cu nscrisul
KOSON. Exist i cteva blocuri din calcar,
inscripionate cu litere greceti.
Toate cele ase fortree Sarmizegetusa Regia,
Luncani-Piatra Roie, Costeti-Blidaru, Costeti-

Cetuie, Cplna i Bnia, care au format sistemul de

aprare al lui Decebal, fac parte actualmente din
patrimoniul mondial UNESCO.

Aparatul lui Uriel

Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde
ingerul Uriel i-a aratat un aparat cu care se putea
masura traseele astrilor si legile lor, precum si ce
se intampla in toti anii din lume pana cand se va
termina noua creatie. Refacand aparatul lui Uriel,
dupa Cartea lui Enoh, Knight si Lomas si-au dat
seama ca acesta corespunde megalitilor de la
Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia
Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo
fusese dus Enoh. Cum Enoh era un patriarh
antediluvian, ori, Stonehenge este mai vechi decat
spun istoricii (3.000 1.600 i.C), ori nu acolo a fost
dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un
element de localizare din povestirea patriarhului: la
vest, se ridica un munte mare si impunator, de
cremene! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai
interesant decat locatia initierii este insa computerul
reconstituit de ei si inclus in cartea lor Aparatul lui
Uriel. Acesta arata exact ca sanctuarul de la
Sarmisegetuza, mai precis, calendarul solar, cu tot
cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu
calcularea aproape moderna a anului!
Dacii cunosteau si foloseau un calendar solar
considerat cel mai precis din antichitate. Calendarul
dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor

unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de

cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa,
complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare
fata de aparatul lui Uriel: anul iesea cu 366 de zile!
Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre
deosebire de anul megalitic, anul dacic era uimitor
de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din
aparatul lui Uriel.
Nicolae Popa, autorul unei analize comparative
asupra complexului de la Sarmisegetuza si de
Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua
sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra
de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale
din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori
34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la
Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii:
21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce
sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca
ambele monumente tin de aceeasi traditie culturalreligioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la
masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica.
Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus,
fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de
perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii
timpului. Modelul computerului ceresc pe care
ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate
sanctuarele dacilor.
Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei,
la Adamclisi, Sarmizegetusa, Cetatuia, Racos - 3

sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de

la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc!
Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai
complex decat cel de la Sarmisegetuza.
Bun loc, la paralela 45!
Preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de
construire a acestor aparate circulare cu stalpi,
portaluri si ferestre. I-a ajutat la calcule si locul bun
pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de
grade, orice formula de calcul astronomic se
simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de
latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul
si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se
inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in
calcule! De aceea si calea in dar era atat de precisa,
in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu
reuseau sa ajunga la precizia anului dacic.
Padurea Hoia-Baciu
In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se
gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa
cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la
fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta
intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de
paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de
experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor
curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din
umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care

inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene

paranormale.
Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de
abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa
inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc
rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a
omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata
intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta
lume, toate spaimele subconstientului uman, prind
brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit
incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi
timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au
observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure
pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a
culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se
intampla cu absolut oricare dintre ei.
Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau
asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de
voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa
vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a
ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba
despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un
blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel
care a intreprins o adevarata munca de
pionierat la aceea vreme in studiul
fenomenelor paranormale din padurea de
stejari, a fost biologul Alexandru Sift (19361993).
Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat
fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea
de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase
calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre
copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire
curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa
fotografieze"umbrele". Surprizele si-au facut aparitia inca de

la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau

observa, pe langa"umbrele" in cauza, multe alte forme,
lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea.
Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960,
cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si
aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu.
OZN-uri in toata puterea cuvantului
Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea
in varsta de 45 de ani, ignorand avertismentele satenilor, se
afla in padurea Baciu pentru a petrece un sfarsit de
sapatamana departe de stresul orasului. Impreuna cu el se
aflau la acea data prietena sa, Zamfira Matea si alti doi
prieteni de familie care au dorit sa-si pastreze anonimatul. In
preajma orei 13.00, pe cand se afla in cautarea unor lemne
pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni.
Intors in poiana, alaturi de prietenii sai, Emil Barnea a apucat
sa vada ceea ce parea un OZN care survola la viteza mica
padurea Baciu, fara sa scoata niciun sunet. Straniul aparat
zburator a inceput sa straluceasca brusc, facand in aer o
manevra de rastunare. Fara veste, OZN-ul a accelerat spre
cer intr-o directie usor oblica. Urmarindu-l prin vizorul
aparatului foto, Emil Barnea a reusit sa-l mai surpinda in trei
cadre.Dupa developarea filmului, tehnicianul
clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a
ceea ce peste ani specialistii internationali ai
fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept "
cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat
in Romania si fara indoiala, unele dintre cele
mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat
vreodata in lume".
Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact
cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, probabil cei mai
prestigiosi ufologi romani, care i-au confirmat autenticitatea
fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de "filtrul"

autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia

nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare.
Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul
anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S.
Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de
Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate
imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care
vizeaza cazuistica OZN.
Padurea Baciu continua sa fascineze, in special datorita
relatarilor martorilor oculari care declarau ca se pot
observa fenomenele cele mai stranii precum senzatii
fizice inexplicabile, observatii de lumini de forme si
culori diverse, umbre ciudate, voci si chipuri
umane. Zona devine in scurt timp celebra printre specialistii
in paranormal si ezoterism din intreaga lume, echipe intregi
de cercetatori reputati din Germania, Franta, Statele Unite si
Ungaria vizitand padurea Baciu in plina perioada comunista,
si reusind sa prinda pe pelicula inexplicabilul de langa noi
Cele mai tipice aparitii sunt cele care se profileaza pe cerul
de deasupra padurii. Din senin, apar pe cer, in zbor, figuri
geometrice sub forma de piramide, sfere, cilindri, conuri,
cuburi. Aceste forme geometrice care nu ar avea ce cauta
pe cer in mod obisnuit, au fost fotografiate si filmate de sute
de ori. Cele mai spectaculare sunt cele cu forma de OZN,
pre-OZN sau qvasi-OZN. Padurea este celebra si datorita
faptului ca intre hotarele sale, OZN-urile invizibile pentru
ochiul uman, dar care pot fi fotografiate, sunt mai numeroase
decat OZN-urile vizibile cu ochiul liber.
Nicaieri pe Terra nu a mai fost identificata o locatie cu
aceste caracteristici. Aparitiile care produc cele mai mai mari
temeri curiosilor sunt cele umanoide. Pare ca peste tot
in padure exista capete umane care pandesc
din invizibil. La fel ca in cazul OZN-urilor, marea lor

majoritatea au fost observate in fotografii. Multi turisti care

faceau poze de familie au cazut prada groazei cand le-au
developat si au observat ca nu erau singuri in padure, zeci
de capete inghesuindu-se uneori in fotografii. Pentru un plus
de macabru, au fost identificate in fotografii inclusiv figuri ale
unor persoane decedateUn alt aspect care merita
mentionat, este cel legat de starile tranzitorii intre radiatiile
gama si beta, amplificate de distorsiunile magnetice asociate
deseori cu aparitia unor siluete umanoide translucide, de
culoare alba.
Poarta spre alte lumi
In anul 1993, cercetatorul Adrian Patrut a identificat in
padurea Baciu o zona aparte pe care a denumit-o "Punctul 3
social activ". Zona cu pricina pare a fi centrul de maxima
activitate pentru fenomenele paranormale observate in inima
Ardealului. Cercetarile de pana in prezent au dus la
stabilirea urmatoarelor concluzii :
Fenomenele din padurea Hoia-Baciu sunt in
mod general discrete dar continue in timp.
Padurea in sine, ofera mai multe date
cercetatorilor decat amatorilor de spiritism.
Fenomenele sunt in mod clar evidente, fiind
necontestate chiar si de cei mai sceptici
oameni de stiinta.
Se pare ca exista o legatura intre prezenta in
padure a persoanelor cu capacitate de
medium si aparitia fenomenelor misterioase.
Frecventa fenomenelor paranormale este una fluctuanta,
cauzele fluctuatiilor nefiind descoperite in totalitate. Exista,
de asemenea, un consens general in randul specialistilor in
parapsihologie, conform caruia Padurea Hoia-Baciu este o
"poarta" interdimensionala prin care spiritele, fie ele ale celor
decedati recent sau inca neincarnati, pot intra in
dimensiunea material-fizica a planetei Terra. Initiatii in

stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un

portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara
similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele
decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste
soarta si le se judeca faptele
Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare
pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone
cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si
Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din
Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din
Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea,
padurea Hoia-Baciu este considerata de toti
marii parapsihologi , drept cel mai important
areal al manifestarii fenomenelor
parapsihologice de pe intreaga planeta.