DR ROMAN CURS 10

Gajul se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de posesiune prin

traditiune de catre debitor creditorului sau, transmitere insotita de o conventie prin
care creditorul promite sa restituie lucrul daca debitorul isi plateste datoria la
scadenta.
De aici rezulta ca gajul este o conventie grefata pe traditiune si ca lucrul se
transmite cu titlu de posesiune a.i. debitorul ramane proprietar al lucrului dat in
garantie. Daca la scadenta isi plateste datoria in calitatea sa de proprietar debitorul
se va bucura si de dr de preferinta si de dr de urmarire incat nu vine in concurs cu
creditorii chirografari ai fostului sau creditor.
De asemenea, poate urmari lucrul in mainile tertilor achizitori.
Totusi, si gajul prezinta unele inconveniente. Astfel, debitorul nu poate garanta
si alte datorii cu acelasi lucru intrucat lucrul se afla in mainile creditorului. Pt creditor
prezinta dezavantajul ca nu poate instraina lucrul nefiind proprietar si nu l poate folosi
potrivit destinatiei sale economice. De aceea s-a creat o noua garantie, mai evoluata
care este considerata ideala ipoteca.
Ipoteca este o garantie mai evoluata, fiind considerata ideala.
In cazul ipotecii, lucrul grevat ramane in mainile debitorului pana la termen si
poate fi folosit conform destinatiei sale economice. Numai daca la scadenta debitorul
nu plateste, creditorul ipotecar are dr sa intre in posesia lucrului grevat cu ipoteca si
sa l vanda pt a si valorifica dr de creanta.
Multa vreme s a afirmat in mod gresit ca ipoteca romana nu ar fi originala, ci ca
ar fi fost preluata intr-o forma gata elaborata de la greci.
In acest sens, s-a adus un argument de ordin lingvistic, caci cuvantul ipoteca
vine de la ipotichi care este cuvant grecesc. Dar acest argument nu rezista criticii
deoarece vreme de mai bine de un secol ipoteca romana a fost denumita pignus ca si
gajul, iar cuvantul ipotichi a fost preluat dupa formarea ipotecii romane.
Potrivit celui de al 2 lea argument romanii au preluat ipoteca de la greci intrucat
ipoteca greaca este mult mai veche decat ipoteca romana. Insa nici acest argument
nu rezista deoarece ipoteca romana s a format in cadrul unui process istoric care
cuprinde 4 faze distincte, faze care au putut fi reconstitutite pe baza textelor scrise de
jurisconsultii care au trait in prima jumatate a sec I d.Hr. cand s a format ipoteca
romana. Cele 4 faze sunt denumite:
Dr de retentie- a luat nastere in relatiile dintre latifundiari si arendasi, caci
arendasii primeau spre folosinta anumite terenuri de la marii proprietari funciari in
schimbul unei sume de bani sau a unei parti din recolta. Insa, datoria arendasului
trebuia garantata cumva, iar fiducia si gajul nu se puteau utiliza in relatiile dintre
latifundiari si arendasi deoarece arendasul se instala pe mosie numai cu inventarul
sau agricol, inventar care nu putea fi dat in garantie sub forma fiduciei sau a gajului
pt ca n ar mai fi avut cu ce sa lucreze pamantul. De aceea romanii au admis ca pana
la scadenta inventarul agricol sa ramana in mainile arendasului si numai daca la
scadenta nu platea bunurile arendasului, puteau fi retinute de latifundiar pana la plata
datoriei.

Dr de retentie putea fi exercitat numai cata vreme inventarul agricol se afla pe

mosie, iar daca arendasul transporta inventarul in afara mosiei dr de retentie nu se
mai exercita. De aceea, s a recut la faza a2a.
Interdictul Salvian . In faza a 2a, latifundiarul putea retine inventarul agricol al
arendasului chiar daca era transportat in afara mosiei, dar nu l putea urmari in
mainile tertilor dobanditori. Cu alte cuvinte, proprietarul funciar putea urmari
inventarul agricol oriunde, dar nu si in mainile oricui inact s a trecut a faza a 3a.
Actiunea serviana. In aceasta faza, daca arendasul nu platea la termen,
proprietarul mosiei putea urmari inventarul agricol oriunde si in mainile oricui cu
preferinta fata de creditorii chirografari. Din acel moment latifundiarul a devenit
titular al unui veritabil dr real, de vreme ce avea si dr de urmarire si dr de preferinta.
Insa, acest dr real se putea naste numai in relatiile dintre latifundiari si arendasi. El nu
se putea naste in relatiile dintre orice creditor si orice debitor. astfel s a trecut la faza
a4a.
Actiunea cvasiserviana. In aceasta faza dr creditorului asupra unor bunuri ale
debitorului se putea naste in orice relatie, adica in relatiile dintre orice creditor si orice
debitor. Acest dr real a fost sanctionat prin actiune cvasiserviana care dupa un secol a
fost denumita action ipotecaria . De regula, ipoteca romana este conventionala in
sensul ca ea se naste din simpla conventie a partilor. Totusi, pe langa ipoteca
conventionala romanii au creat si alte feluri de ipoteci care sunt denumite:
Ipoteca tacita se formeaza pe baza dispozitiilor din legi sau pe baza unor
obiceiuri juridice. In cazul aceste ipoteci vointa debitorului de a ipoteca un lucru este
prezumata. In zilele noastre aceasta ipoteca este denumita legala.
Ipoteca privilegiata are prioritate fata de alte ipoteci indifferent de data
constituirii lor intrucat la romani acelasi lucru putea fi ipotecat de mai multe ori, iar
ipoteca privilegiata avea prioritate fata de toate celelalte ipoteci. De ex: ipoteca
fiscului asupra bunurilor cetatenilor impozabili.
Ipoteca testamentara se constituia printr o clauza inclusa in testament in
favoarea legatarilor sau a fideicomisarilor in sensul ca prin acele clauze erau
ipotecate anumite bunuri din succesiune pt a se asigura executarea legatelor si a
fideicomiselor.
Ipoteca autentica a fost creata datorita faptului ca acelasi lucru putea fi grevat
cu mai multe ipoteci conventionale. In asemenea cazuri se punea intrebarea care
dintre creditorii ipotecari are prioritate, intrebare la care s a raspuns prin adagiul
prior tempore potior iure (primul in timp, mai tare in drept) a.i. ipoteca mai veche
avea prioritate fata de ipoteca mai recenta, iar titularul ipotecii cu cea mai veche data
era denumit creditor ipotecar anterior in rang, iar titularii ipotecilor mai recente erau
denumiti creditori ipotecari posteriori in rang.

Insa, ipoteca fiind conventionala si nepresupunand forme de publicitate putea fi

antedatata prin datarea in mod fraudulos a unei ipoteci mai recente inaintea unei
ipoteci mai vechi. Pt a combate aceasta posibilitate de frauda imparatul Leon a creat
ipoteca autentica. Aceasta ipoteca presupunea forme de publicitate constand in
transcrierea conventiei de ipoteca intr un registru public sau in constituirea ipotecii
printr un inscris privat contrasemnat subscris de cel putin 3 martori, iar aceasta
ipoteca autentica (publica) trecea inaintea ipotecilor conventionale indifferent de data
constituirii lor. Din acel moment antedatarea ipotecii n a mai fost posibila pt ca
ipoteca autentica trecea oricum inaintea ipotecilor conventionale, iar ipoteca
autentica nu putea fi antedatata de vreme ce presupunea forme de publicitate.
Ipoteca prezinta anumite caractere:
Este un dr real de vreme ce creditorii ipotecari pot exercita si dr de preferinta si
dr de urmarire.
Este, de regula, conventionala de vreme ce se naste din simpla conventie a
prtilor spre deosebire de alte dr reale cum ar fi dr de propr care se naste din acte
special ca mancipatiunea sau in iure cesio.
Ipoteca poate fi generala. La origine ipoteca romana a fost speciala in sensul ca
ea purta asupra unor lucruri corporale mobile sau immobile intrucat, spuneau
jurisconsultii, numai lucrurile corporale sunt susceptibile de posesiune. Cu timpul insa
din ratiuni de ordin practic s a admis si ipotecarea unei universalitati, adica s a admis
ipotecarea unei mase de bunuri. Din unele texte clasice rezulta ca se ooutea ipoteca
dr de servitute, nuda proprietate, chiar si dr de creanta, caci, potrivit lui Gaius,tot ce
se poate vinde se poate si ipoteca. Utilitatea ipotecii generale se invedereaza atunci
cand exista mai multi creditori ipotecari cu ranguri diferite. In asemenea situatii
creditorii ipotecari posteriori in rang isi puteau valorifica si ei dr de ipoteca pe seama
bunurilor care mai ramaneau dupa ce isi valorificau ipotecile creditorii ipotecari
anteriori in rang.
Ipoteca are un character indivizibil intrucat ea apasa in intregime asupra fiecarei
parti din lucru si garanteaza in intregime fiecare parte de datorie. Primul aspect al
caracterului indivizibil se invedereaza atunci cand lucrul ipotecat se imparte intre
mostenitori. In asemenea cazuri, desi fiecare mostenitor ddobandeste numai o parte
din lucrul ipotecat, oricare dintre ei poate fi urmarit in justitie pt intreaga datorie. Al 2
lea aspect al caracterului indivizibil se invedereaza atunci cand debitorul plateste o
parte din datorie. Daca insa la scadenta nu plateste intreaga datorie creditorul va
intra in posesia intregului lucru ipotecat.
Ipoteca are un caracter ocult, secret, clandestin de vreme ce, de regula, se
constituie prin simpla conventie a partilor si nu presupune forme de publicitate. Din
caracterul clandestin al ipotecii decurg 2 posibilitati de frauda.
In primul rand, debitorul poate ipoteca acelasi lucru de mai multe ori fara sa
declare ipotecile anterioare. Din aceasta posibilitate de frauda decurg anumite
consecinte.
-In primul rand, potrivit principiului prior tempore creditorul ipotecar anterior in
rang are prioritate fata de ceilalti si daca isi valorifica dr de ipoteca toate celelate
ipoteci se vor stinge din lipsa de obiect, iar daca creditorul ipotecar posterior in rang
se grabeste sa valorifice dr de ipoteca el va fi evins, adica deposedat de creditorul

ipotecar anterior in rang. Pt a se combate aceasta posibilitate de frauda a fost creat

delictul destelionat in sensul ca acel debitor care ipoteca de mai multe ori acelasi
lucru fara sa declare ipotecile anterioare raspundea pe taram delictual pt comiterea
delictului desteliorat.
Ceva mai tarziu s a creat ius oferende pecunie (dr de a oferi o suma de bani).
In virtutea acestui drept, daca existau 2 creditori ipotecari cu ranguri diferite
creditorul ipotecar posterior in rang il putea dezinteresa pe creditorul ipotecar anterior
in rang platindu i creanta si astfel creditorul ipotecar posterior in rang urca in rangul
creditorului anterior deoarece ipoteca creditorului anterior in rang se stingea prin
plata. Insa, creditorul ipotecar posterior in rang se prevala de ius oferende pecunie
numai daca lucrul grevat cu ipoteca avea o valoare sufficient de mare pt a acoperi
valoarea ambelor creante. Daca lucrul ipotecat avea o valoare sufficient de mare
creditorul ipotecar posterior in rang se grabea sa exercite ius oferendi pecunie de
teama ca nu cumva creditorul ipotecar anterior in rang sa vanda lucrul la un pret
oarecare dar suficient de mare pt a i acoperi valoarea creantei intrucat daca el vindea
lucrul ipotecat la un pret mai mare decat valoarea creantei trebuia sa I remita
debitorului diferenta. Pe cand creditorul ipotecar posterior in rang avea interesul sa
vanda lucrul ipotecat la un pret sufficient de mare incat sa se despagubeasca pt plata
facuta cu ocazia dezinteresarii sis a si valorifice si propria creanta.
A 2a posibilitate de frauda decurgand din caracterul clandestine al ipotecii
consta in antedatarea ipotecii posibilitate de frauda care a fost combatuta prin
crearea ipotecii autentice.
Ipoteca este un dr accesoriu care se stinge o data cu creanta pe care o
garanteaza, adica se stinge prin plata. Insa caracterul accesoriu al ipotecii nu se
verifica atunci cand dr de creanta se stinge prin efectul prescriptiei extinctive de 30
de ani deoarece dr de ipoteca se prescrie in 40 de ani si daca dr de creanta se stinge
nu prin plata, ci prin prescriptia extinctive, ipoteca ii va supravietui vreme de 10 ani.
Ceea ce ar insemna sa admitem ca poate exista o garantie fara datorie. De aceea
Paul spunea ca dupa expirarea termenului de prescriptie de 30 de nai creanta nu se
stinge in intregime, ci supravietuieste in cadrul unei obligatii naturale a.i. in cei 10 ani
poteca valideaza o obligatie naturala, deci are obiect.
Ipoteca produce si anumite efecte juridice pe care le denumim ius
posidendi si ius distrahendi, adica dr de a poseda si dr de a vinde.
Desi pana in sec 3 ipoteca a produs un singur effect, numai ius posidendi incat
creditorul ipotecar nu avea dr sa vanda lucrul ipotecat, ci numai sa l pastreze pana
cand debitorul isi platea datoria. Totusi, intre parti se putea incheia o conventie
speciala de buna credinta prin care creditorul dobandea si dr de a vinde lucrul
ipotecat.
Asemenea conventii se incheiau frecvent, atat de frecvent incat la un moment
dat le au devenit presupuse considerandu se ca s au incheiat chiar daca nu se
incheiasera. Din acel moment dr de a vinde lucrul ipotecat a devenit un efect al
conventiei de ipoteca. Insa, dr de a vinde nu a fost un efect esential al ipotecii
intrucat partile aveau posibilitatea sa incheie o conventie speciala prin care creditorul
renunta la dr de a vinde ori efectele esentiale ale unui act juridic nu pot fi desfiintate
prin conventia partilor.

Pe de alta parte, prin exercitarea dr de a vinde creditorul incalca un principiu

fundamental al dr roman conform caruia nimeni nu poate transmite altuia mai mult
decat are el insusi. In cazul ipotecii creditorul dobandeste lucrul cu titlu de posesiune,
dar il poate transmite cu titlu de proprietate ceea ce inseamna ca transmite mai mult
decat are.
Ipoteca se stinge o data cu dr de creanta pe care il garanteaza in calitatea sa de
dr accesoriu. De asemenea, se stinge prin pieirea in intregime a lucrului ipotecat. Se
stinge prin confuziune, prin vanzarea lucrului ipotecat de catre creditorul ipotecar
anterior in rang si prin renuntare la dr de ipoteca.