Culegere Nucleara Atomica

Probleme de fizica moderna
Emil Petrescu
Daniela Buzatu
30 ianuarie 2005
Cuprins
1 ORIGINILE FIZICII CUANTICE
1.1 Energia si impulsul fotonului . . . . . . . . .
1.2 Radiatia termic
a . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Efect fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Efect Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Comportarea ondulatorie a microparticulelor
1.6 Relatiile de incertitudine . . . . . . . . . . . .
1.7 Modelul Bohr . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
CUANTICA
2 FIZICA
2.1 Operatori . . . . . .
2.2 Ecuatia Schr
odinger
2.3 Oscilatorul cuantic .
2.4 Modelul vectorial al
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .
atomului
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
55
. 55
. 75
. 163
. 187
3 FIZICA SOLIDULUI
3.1 Vibratiile retelei cristaline . . . . . . . . . . .
3.2 Statistica purt
atorilor de sarcin
a n metale
si semiconductori . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Fenomene de transport . . . . . . . . . . . . .
3.4 Propriet
ati magnetice . . . . . . . . . . . . . .
1
3
3
10
18
25
31
39
43
195
195
211
228
236
CUPRINS
NUCLEARA
4 FIZICA
4.1 Structura nucleului . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Reactii nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Radioactivitate . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2
256
256
277
294
Capitolul 1
ORIGINILE FIZICII
CUANTICE
1.1
Energia si impulsul fotonului
1.1.1 Sa se determine energia si impulsul unui foton a carui lungime de unda corespunde :
a. domeniului vizibil al spectrului ( = 0, 6 m)
b. radiatiei X cu lungimea de unda de 0, 1 nm
c. radiatiei cu lungimea de unda de 0, 001 nm
Solutie
Utilizam formulele:
E = h = h
p =
CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE
Rezulta n cele trei cazuri:

E = 2, 07 eV
E = 12, 4 keV
E = 1, 24 MeV
p = 1, 1 1027 kg m/s
p = 6, 62 1024 kg m/s
p = 6, 62 1022 kg m/s
1.1.2 Sa se calculeze frecventa unei radiatii monocromatice a

carei putere este egala cu P = 3 102 W si corespunde la 1014
fotoni /secunda.
Solutie
Energia unui foton este h. Puterea este P = N h. Rezulta:

=
3 102
P
= 14
= 4, 53 1017 Hz
Nh
10 6, 626 1034
1.1.3 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie electromagnetica cu intensitatea I, masurata n J/m2 s ce cade normal
pe o suprafata care o absoarbe n totalitate.
Solutie
Vom determina legatura dintre intesitatea radiatiei I si concentratia n de fotoni din fluxul luminos. Consideram un cilindru
cDt
Fig. 1.1
cu lungimea ct si sectiunea S n centrul fluxului luminos (vezi

Fig. 1.1).
Numarul de fotoni care trec n timpul t prin S este egal cu
numarul de fotoni din cilindrul considerat:
N = nSct
Energia ce strabate sectiunea S n intervalul t este:
E = N h = nScth
Atunci intensitatea I va fi:
I=
E
= nch
St
Astfel:
n=
I
ch
Variatia impulsului unui foton ce este absorbit pe suprafata

S este h/. Atunci, n intervalul de timp t variatia impulsului
tuturor fotonilor ce sunt absorbiti de suprafata S este:
P = N
h
h
= nSct
Forta exercitata de acesti fotoni pe suprafata S este:

P
h
= nSc
t
Presiunea exercitata de fotoni este:

F
h
I
p =
= nc =
S
c
F =
1.1.4 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie electromagnetica cu intensitatea I ce cade normal pe o suprafata
care o reflecta n totalitate.
Solutie
In acest caz variatia impulsului unui foton este egala cu 2h/
datorita faptului ca fotonul este reflectat cu 180o . Atunci:
p=2
I
c
1.1.5 Sa se determine presiunea exercitata de o radiatie electromagnetica cu intensitatea I care cade pe o suprafata care are
coeficientul de reflexie .
Solutie
Aceasta nseamna ca presiunea este determinata n doua moduri:
a. de fotonii care se reflecta si care reprezinta fractia din

totalitatea fotonilor. Astfel presiunea exercitata de acesti fotoni
este:
2I
p1 =
c
b. de fotonii care sunt absorbiti si care reprezinta o fractie

(1 ) din totalitatea fotonilor. Presiunea exercitata de acesti
fotoni este:
I
p2 = (1 )
c
Rezulta presiunea totala:
p = p1 + p2 = (1 + )
I
c
1.1.6 Un fascicul paralel de lumina avand intensitatea I se reflecta pe o suprafata plana care are coeficientul de reflexie . Sa
se calculeze presiunea normala exercitata de fascicul pe aceasta
suprafata daca unghiul dintre normala la suprafata si directia
fasciculului este .
Solutie
Viteza normala pe suprafata este c cos . Atunci numarul de

fotoni ce cad pe suprafata S n timpul t este:
N 0 = nSc cos t
Daca fotonul este absorbit, atunci variatia impulsului pe directia

normala este h cos , iar daca fotonul este reflectat pe suprafata
S atunci variatia impulsului este 2h
cos . Variatia totala a im
pulsului fotonilor care se reflecta este:
P = N 0
2h
h
cos = 2nSc t cos2
Forta exercitata pe suprafata S va fi:

F =
P
h
= 2nSc cos2
t
Presiunea exercitata de fotonii reflectati va avea expresia:

p1 =
F
h
2I
= 2nc cos2 = cos2
S
In mod analog se obtine si expresia pentru presiunea exercitata de fotonii absorbiti:

I
p2 = (1 ) cos2
c
iar presiunea totala va fi:
I
p = p1 + p2 = (1 + ) cos2
c
1.1.7 Sa se arate, pe baza teoriei corpusculare, ca pentru radiatia

termica de echilibru este valabila relatia: p = w/3 (p este presiunea radiatiei iar w este densitatea volumica de energie).
dW
c
q
c cos q
Fig. 1.2
Solutie
Consideram radiatia dintr-o incinta pe peretii careia radiatia
se reflecta ( = 1) (vezi Fig. 1.2). Numarul de fotoni care cad
pe unitartea de suprafata n timpul dt este:
d
dn (c cos ) dt
4
unde
dw
dn =
h
reprezinta concentratia fotonilor cu frecventa cuprinsa n intervalul (, +d), iar dw este densitatea spectrala de energie, adica
energia fotonilor cu frecventa n intervalul (, + d). Deoarece variatia impulsului unui foton ce se reflecta este 2 h cos ,
atunci variatia impulsului tuturor fotonilor ce cad pe unitatea
de suprafata n timpul dt va fi:
dw
d 2h
dP =
c cos dt cos
h
4
10
Presiunea devine:
dp = 2dw
cos2
sin dd
4
Pentru a determina presiunea finala (totala) se face integrarea dupa toate frecventele. Deoarece se considera doar particulele care se ndreapta spre suprafata respectiva integrarea dupa
se face ntre limitele 0 si , iar integrarea dupa se face ntre
limitele 0 si 2:
Z
Z
Z 2
1
2
p=2
dw
cos sin d
d
4 0
0
o
Rezulta:
p=
1.2
w
3
Radiatia termic
a
1.2.1 Se considera doua surse (corp negru) de radiatie termica.

Una din ele are temperatura T1 = 2500 K. Sa se determine temperatura celeilalte surse daca lungimea de unda corespunzatoare
maximului puterii de emisie este cu = 0, 5 m mai mare ca
lungimea de unda corespunzatoare maximului sursei primare. Se
cunoaste constanta lui Wien A = 0, 2898 102 mK.
Solutie
Se pun conditiile:
T1 = ( + )T2 = A
11
Din cele doua egalitati rezulta:
A
+ T2 = A
T1
si
T2 =
AT1
= 1747 o C
A + T1
1.2.2 O bila cu diametrul d se afla ntr-un recipient vidat ai

carui pereti sunt mentinuti la o temperatura apropiata de zero
absolut. Temperatura initiala a bilei este To . Daca se asimileaza
suprafata bilei cu un corp negru, se cere timpul n care temperatura scade de n ori. Se considera ca bila este confectionata
dintr-un material de densitate si cadura specifica c.
Solutie
Puterea de emisie a unui corp negru este:
1
d
R(T ) =
= T 4
S
dt
unde este energia interna a bilei, iar este constanta StefanBoltzmann. T
inand cont ca S = d2 , energia emisa n unitatea
de timp este:
d
= T 4 d2
dt
12
Dar, energia interna a bilei poate fi exprimata n functie de

cadura sa specifica prin relatia:
3
4 d
= mcT =
cT
3 2
Daca vom deriva ultima relatie n raport cu timpul si vom tine
cont de expresia energiei emise n unitatea de timp, se obtine:
3
4 d
dT
c
= T 4 d2
3 2
dt
Rezulta ecuatia diferentiala:
dt =
care prin integrare
Z
t
0
dc dT
6 T 4
dc
dt =
6
To /n
To
dT
T4
conduce la:
t =
(n3 1) dc
18To3
1.2.3 Sa se calculeze lungimea de unda corespunzatoare intensitatii maxime din spectrul unui corp negru, stiind ca puterea de
emisie a acestuia este R = 5, 67 W/cm2 . Se cunoaste constanta
13
Wien A = 0, 2898 102 mK si = 5, 67 108 Wm2 K4

Solutie
Conform legii Stefan-Boltzmann:
R = T 4
rezulta temperatura
r
T =
R
= 103 K
Conform legii de deplasare a lui Wien:

m T = A
rezulta lungimea de unda corespunzatoare intensitatii maxime:
m =
A
= 2, 89 106 m
T
1.2.4 Sa se arate ca pentru valori mici ale raportului /T formula lui Planck se reduce la formula lui Rayleigh-Jeans, iar pentru valori mari ale lui /T la formula lui Wien.
Solutie
Utilizam formula lui Planck pentru densitatea spectrala a energiei electromagnetice:
(, T ) = c1
3
ec2 /T 1
14
unde c1 si c2 sunt constante.

a. Pentru valori mici ale lui /T dezvoltam exponentiala
exp c2 /T n serie Taylor si mentinem doar primi doi termeni:
ec2 /T ' 1 + c2
T
ceea ce conduce la urmatoarea expresie pentru formula Planck:
(, T ) ' c1
3
= c 2 T
1 + c2 /T 1
b. Pentru valori mari ale lui /T vom avea:

ec2 /T 1
si densitatea spectrala devine:
(, T ) ' c1 3 ec2 /T
1.2.5 Sa se arate ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compatibila cu legea Stefan-Boltzmann.

Solutie
Densitatea w a energiei electromagnetice pentru ntreg spectrul este:
Z
w=
(, T )d
0
15
unde
(, T ) = c 2 T
Se obtine:
w=
c 2 T d =
ceea ce ne arata ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compatibila cu legea Stefan-Boltzmann w = T 4 , fiind valabila doar n
domeniul frecventelor mici.
1.2.6 Sa se stabileasca relatiile dintre densitatatile spectrale de

energie a campului electromagnetic (, T ) si (, T ). Sa se
particularizeze pentru formula lui Planck.
Solutie
Exprimam diferentiala densitatii spectrale de energie:
dw = (, T )d = (, T )d
Atunci:
(, T ) = (, T )
Dar:
= 2 =
2c
si
d
2c
= 2
d
d
d
16
Atunci:
(, T ) =
2c
(, T )
2
Pornind de la formula lui Planck:

(, T ) = c1
3
ec2 /T
cu
2c
se obtine:
3
2c c1 2c
(, T ) =
/T
2 ec2 2c
1
5
(, T ) = c01 c0 /(T )
1
e2
1.2.7 Sa se stabileasca relatia dintre temperatura si lungimea de

unda m pentru care (, T ) - densitatea spectrala de energie,
data de formula lui Planck, este maxima.
Solutie
Consideram:
(, T ) = c01
5
c02 /(T )
unde c01 si c02 sunt constante. Prin efectuarea substitutiei

=
c02
T
17
va rezulta:
5
e 1
Punem conditia de maxim a acestei functii:
5
d
=0
d e 1
5 4 (e 1) e 5
=0
(e 1)2
() = c001
adica:
5( 5 1) e = 0
Aceasta ultima ecuatie este satisfacuta pentru ' 4, 96,
adica:
T = const
ceea ce reprezinta legea de deplasare Wien.
1.2.8 Daca se raceste un corp negru, lungimea de unda corespunzatoare maximului densitatii spectrale energetice (T ) se
deplaseaza cu 3000
A. Se cere sa se determine cu cate grade
a scazut temperatura corpului daca temperatura initiala a fost
1800o C. Se cunoaste constanta Wien A = 0, 2898 102 mK.
Solutie
Considerand legea deplasarii Wien scrisa pentru cele doua
temperaturi To si To T :
o To = A
(o + )(To T ) = A
18
rezulta:
To
To
= A
o +
+
To
T = 366 K
T =
1.3
Efect fotoelectric
1.3.1 Sa se arate, cu ajutorul legii conservarii impulsului si a

energiei, ca un electron liber nu poate absorbi un foton.
Solutie
Presupunem ca fotonul este absorbit de electron. Atunci electronul se va pune n miscare cu viteza v, iar masa electronului
va deveni:
mo
m= p
1 v 2 /c2
Impulsul si energia electronului vor avea expresiile:
mo v
p = mv = p
1 v 2 /c2
mo c2
E = mc2 = p
1 v 2 /c2
Vom scrie legile de conservare ale energiei si impulsului pentru procesul de absorbtie:
mo c2
h = p
v 2 /c2
1
mo v
h
= p
c
1 v 2 /c2
mo c2
19
adica, energia fotonului absorbit este egala cu energia cinetica a

electronului (care este diferenta dintre energia totala si energia
de repaus a acestuia). Din cele doua legi de conservare rezulta:
mo vc
v 2 /c2
mo c2
= p
v 2 /c2
mo c2
Rezulta:
1
p
v
1 v 2 /c2
=
c
Atunci:
v
= 0
c
sau
v
=1
c
Nici una din aceste doua situatii nu se poate obtine din punct
de vedere fizic, deoarece prin absorbtia unui foton electronul nu
poate ramane n repaus si nici nu poate capata o viteza egala cu
viteza luminii.
1.3.2 O bila de cupru n stare electrica neutra, independenta

de alte corpuri, este iradiata cu lumina monocromatica avand
lungimea de unda = 0, 2 m. Pana la ce potential maxim
se va ncarca bila pierzand fotoelectroni? Lucrul de extractie al
cuprului este egal cu Lextr = 4, 47 eV. (h = 6, 626 10=34 Js)
Solutie
Prin pierdere de fotoelectroni bila de cupru se ncarca la un
anumit potential. La limita, energia electronului necesara pentru a nvinge forta de atractie electrostatica si a efectua lucrul
20
mecanic de extractie este:

h
c
= Lextr + eU
Rezulta:
U =
hc Lextr
= 1, 74 V
1.3.3 Pe o suprafata de aluminiu cade un fascicul de fotoni cu

= 200 nm. Stiind ca lucrul de extractie al aluminiului este
egal cu Lextr = 4, 2 eV, sa se afle:
a. energia cinetica a celui mai rapid fotoelectron
b. tensiunea de stopare
c. lungimea de unda de prag pentru aluminiu
Solutie
a. Legea de conservare a energiei pentru efectul fotoelectric
se scrie:
hc
= Lextr + Ec,max
Rezulta:
Ec,max =
hc
Lextr = 2 eV
21
b. Tensiunea electrica de stopare este tensiunea care anuleaza curentul fotoelectric:

eUo = Ec,max
Rezulta:
1
Uo =
e
hc
Lextr
=2V
c. La pragul de absorbtie:
hp = Lextr sau
hc
= Lextr
p
Rezulta:
p =
hc
= 296 nm
Lextr
1.3.4 Suprafata unui metal oarecare este iluminata cu o radiatie

avand lungimea de unda = 3500
A. Alegand o anumita diferenta
de potential, fotocurentul este anulat. Micsorand lungimea de
unda a radiatiei cu 500
A, diferenta de potential de franare a
trebuit sa fie marita cu U = 0, 59 eV pentru a anula din nou
fotocurentul. Cunoscand constanta Planck h = 6, 626 1034
Js, sa se determine sarcina electronului.
Solutie
In cele doua situatii, conservarea energiei este:
hc
= Lextr + eU
hc
= Lextr + e(U + U )

22
Rezulta:
e =
hc
= 1, 6 1019 C
( )U
1.3.5 Lungimea de unda de prag pentru un metal oarecare este

egala cu p = 2700
A. Sa se determine:
a. lucrul de extractie a unui electron din acel metal
b. viteza maxima a electronilor emisi din metalul bombardat cu
radiatie electromagnetica cu = 1800
A
c. energia cinetica a acestor electroni
Se cunosc e = 1, 6 1019 C si me = 9, 1 1031 kg.
Solutie
a.
Lextr =
hc
= 4, 6 eV
p
b.
h = Lextr + Ec,max = Lextr +
Rezulta:
vmax =
2
me
hc
Lextr
2
me vmax
2
= 9 105 m/s
c.
1 2
Ecin = mvmax
= 2, 3 eV
2
23
1.3.6 Iluminand succesiv suprafata unui metal cu radiatiile electromagnetice 1 = 0, 35 m si 2 = 0, 54 m, se constata ca

viteza maxima a electronilor s-a micsorat de = 2 ori. Sa se
determine lucrul de extractie din metal.
Solutie
Legea de conservare a energiei n cele doua situatii este:
mv12
hc
=
Lextr
2
1
mv22
hc
=
Lextr
2
2
Deoarece v1 /v2 = , atunci:
v12
2 (hc Lextr 1 )
=
= 2
2
v2
1 (hc Lextr 2 )
Rezulta:
Lextr =
hc( 2 1 2 )
= 1, 9 eV
( 2 1)1 2
1.3.7 Sa se calculeze viteza maxima a fotoelectronilor emisi de

o suprafata argintata, daca aceasta se iradiaza cu:
a. radiatii ultraviolete (1 = 0, 155 m)
b. radiatii (2 = 0, 01
A)
24
Se cunoate lucrul de extractie Lextr = 4, 7 eV si masa de repaus

a electronului mo = 9, 1 1031 kg
Solutie
Consideram fenomenul din punct de vedere nerelativist. Relatia
de conservare a energiei se scrie:
mo v 2
hc
=
Lextr
2
Rezulta:
s
v =
2
mo
hc
Lextr
Daca = 1 = 0, 155 m atunci viteza este egala cu

v = 1, 08 106 m/s 3 108 m/s
ceea ce ne arata ca, pentru radiatia ultravioleta, tratarea nerelativista este corecta.
Daca = 2 = 0, 01
A atunci, conform aceluiasi rationament,
viteza devine:
v = 4, 4 1017 m/s > 3 108 m/s
ceea ce este imposibil, astfel ca este necesara o tratare relativista
a fenomenului. Legea de conservare a energiei se va scrie:
hc
mo c2
Lextr = Ec = p
mo c2
2
1 v 2 /c2
Rezulta:
v
u
v = cu
t1
m2o c4
hc
2
Lextr + mo c2
8
2 = 2, 86 10 m/s
1.4
25
Efect Compton
1.4.1 Un fascicul de radiatii X, cu lungimea de unda o = 0, 1

nm este mprastiat pe un bloc de carbon. Sa se determine:
a. energia fotonilor incidenti
b. lungimea de unda a radiatiei difuzate la = 90o fata de
directia fotonului incident
c. energia cinetica a electronului de recul si unghiul facut de
directia sa de miscare cu directia fotonului incident
Solutie
a. Energia fotonului incident este:

=
hc
= 12400 eV = 12, 4 keV
o
b.
= 2
h
sin2 =
= o = 2, 43 1012 m
mo c
2
mo c
Variatia lungimii de unda pentru fotonul mprastiat este egala

cu lungimea de unda Compton.
c. Din legea conservarii energiei:
hc
hc
+ mo c2 =
+ mc2
o
o +
energia cinetica este:
Ec = mc2 mo c2 =
hc
hc
= 295 eV
o o +
26
1.4.2 Sa se arate ca energia fotonului mprastiat la = 90o prin

efect Compton nu poate depasi energia de repaus a electronului
mo c2 .
Solutie
Din relatia Compton:
=
h
h
(1 cos ) =
mo c
mo c
Energia radiatiei mprastiate la 90o este:

= h =
hc
hc
hc
=
=
o +
o + mho c
Dupa cum se observa, aceasta energiei creste cu scaderea lui

o . La limita:
hc
= mo c2
o 0 o + h
mo c
lim = lim
o 0
1.4.3 Sa se determine lungimea de unda a fotonului incident

daca se stie ca fotonul mprastiat are energia egala cu energia
cinetica a electronului de recul si se misca pe directii care fac
ntre ele un unghi de 90o . (Fig. 1.3)

h
l
90 0
q
h
l0
mv
Fig. 1.3
Solutie
Legea de conservare a energiei este:

hc
hc
+ mo c2 =
+ mc2
o
Rezulta energia cinetica:

Ec = mc2 mo c2 =
Punand conditia:
Ec =
hc
rezulta:
= 2o
hc hc
27
28
Din Fig. 1.3 se observa ca:

cos =
h/
o
1
=
=
h/o
de unde, pentru = 60o rezulta:

= o = 2 sin2
= 1, 21 pm
2
1.4.4 Sa se determine unghiul sub care este mprastiat electronul

de recul si energia acestuia (vezi Fig. 1.4) ntr-o experienta de
difuzie Compton.
Solutie
Scriem conservarea impulsului pe o directie paralela cu directia

impulsului incident
mo v
1 (v/c)2
cos =
ho h
cos
c
c
(1.1)
si pe o directie perpendiculara pe directia fascicolului incident

p
mo v
1
(v/c)2
sin =
h
sin
c
Daca se mpart cele doua relatii se obtine:

tg =
sin
o sin
o sin
=
=
o cos
o cos
o + o cos
29
hn
c
hn 0
c
q
j
mv
Fig. 1.4
Atunci:
ctg 2
tg =
1 + /o
In ultima relatie de mai sus s-a tinut cont de formula Compton = 2 sin2 /2. Energia cinetica a electronului va fi:
c
c
2
2
Ec = mc mo c = h
1.4.5 Un foton cu lungimea de unda o = 6 nm este difuzat sub

un unghi de 90o pe un electron aflat n repaus. Sa se determine:
a. lungimea de unda a fotonului difuzat
b. energia cinetica a electronului de recul
30
Solutie
a. Din relatia Compton obtinem:

=
h
sin2 /2 = 2, 43 1012 m
mo c
Rezulta:
= o + = 6, 00243 109 m
b. Din relatia de conservare a energiei:

hc
hc
+ mo c2 =
+ mc2
o
rezulta energia cinetica a electronului de recul:

Ec =
hc
hc
= 1, 34 1020 J = 0, 084 eV
o o +
1.4.6 Un fascicul de raze X monoenergetice cade pe un corp

mprastietor. Lungimea de unda a radiatiilor mprastiate sub
unghiurile 1 = 120o si 2 = 60o se afla n raportul = 2. Stiind
ca mprastierea se face pe electroni liberi, sa se determine lungimea de unda a radiatiilor incidente.
31
Solutie
Lungimile de unda ale fotonilor mprastiati sunt:
1 = o + 2 sin2 1 /2
2 = o + 2 sin2 2 /2
Dar:
o + 2 sin2 1 /2
1
=
=
2
o + 2 sin2 2 /2
Rezulta:
o =
1.5
2(sin2 2 /2 sin2 1 /2)

= 0, 607 1012 m
1
Comportarea ondulatorie a microparticulelor
1.5.1 Sa se determine lungimea de unda de Broglie:

a. pentru un neutron cu energia de 0, 025 eV
b. corespunzatoare vitezei termice a moleculelor de hidrogen aflat la temperatura t = 20o C
Se cunosc masele protonului si neutronului mp ' mn ' 1, 67
1027 kg.
Solutie
a. Lungimea de unda se calculeaza cu relatia lui de Broglie:
=
h
p
unde
p=
2mE
32
Astfel:
=
h
= 1, 81
A
2mn E
b. In cazul moleculelor de hidrogen energia cinetica medie a

acestora este:
Ec =
3kT
2
unde
k = 1, 38 1023 J/K
Atunci, lungimea de unda corespunzatoare va fi:

= p
h
= 1, 47 1010 m
3mp kT
1.5.2 T
inand cont de dualismul unda-corpulscul, cum poate fi
interpretata conditia de cuantificare Bohr a momentului cinetic?
Solutie
Conditia de cuantificare Bohr a momentului cinetic este:
mvr = n
h
Impulsul are expresia:
p = mv =
nh
h
si
n =
2r
33
Rezulta ca ntr-o orbita Bohr este cuprins un numar ntreg

de lungimi de unda de Broglie.
1.5.3 Sa se determine dependenta dintre lungimea de unda ,

masurata n
A a undei asociate unui fascicul de electroni accelerati
sub o tensiune U (cunoscuta) masurata n volti.
Solutie
Lungimea de unda asociata particulei este:
h
=
unde p = 2mE
p
Deoarece E = eU rezulta pentru lungimea de unda:
h
12, 2
=
A
2meU
U
1.5.4 Pentru ce valoare a energiei cinetice eroarea relativa n
determinarea lungimii de unda de Broglie, va fi de 1%, atunci
cand problema este tratata nerelativist:
a. pentru un electron
b. pentru un neutron
=
Solutie
Relatia nerelativista pentru lungimea de Broglie este:
o =
h
2mo Ec
In cazul relativist, energia cinetica are expresia:

Ec = mc2 mo c2
34
si
Ec + mo c2
Ec
m=
= 2 + mo
2
c
c
Deoarece
mo
m= p
1 v 2 /c2
atunci viteza si impulsul particulei se pot scrie:

p
c Ec (2mo c2 + Ec )
v =
(Ec + mo c2 )
p
Ec + mo c2 c Ec (2mo c2 + Ec )
p = mv =
c2
(Ec + mo c2 )
p =
r
2mo Ec
Ec
+1
2mo c2
Atunci lungimea de unda, conform definitiei de Broglie va fi:

=
h
q
2mo Ec
Ec
2mo c2
=q
+1
o
Ec
2mo c2
+1
unde o este lungimea de unda nerelativista.

Eroarea relativa este, conform definitiei:
||
o
o
=
=
1
Astfel, pe baza relatiilor anterioare se poate exprima eroarea

relativa n functie de energia cinetica a particulei:
r
Ec
=
+1
2mo c2
=
35
Rezulta:
2 + 2 + 1 =
Ec
+1
2mo c2
Daca = 0, 01, si neglijam termenul n 2 vom obtine pentru

energia cinetica expresia:
Ec = 4mo c2
Astfel, pentru electron:
Ec (eV) = 20, 475 keV
iar pentru neutron:
Ec (eV ) = 37, 57 MeV
1.5.5 Intr-o experienta Davisson si Germer s-a trimis un fascicul de electroni accelerati sub o tensiune constanta de 15 V,
pe un sistem de plane atomice aflate la distanta d = 0, 233 nm
unul fata de celalalt, ale unui cristal de aluminiu. Sa se calculeze
unghiul sub care fasciculul este difractat pe suprafata cristalului.
Solutie
Conditia de difractie Bragg este:
2d sin = k
k = ntreg
iar
=
h
h
h
=
=
p
2mE
2meU
36
Atunci:
sin k = k
2d 2meU
Pentru k = 1
sin 1 = 0, 68
Pentru k = 2 ar rezulta ca sin 2 > 1, ceea ce nseamna ca
maximul de ordin doi nu poate fi observat.
1.5.6 Un fascicul monoenergetic de electroni cu energia cinetica

Ec = 48 eV cade pe suprafata unui monocristal de Ni. Primul
maxim de difractie se obtine pe diretia = 18o fata de normala
la cristal. Sa se calculeze lungimea de unda de Broglie asociata
electronilor:
a. teoretic cu ajutorul formulei de Broglie
b. experimental cu ajutorul formulei Bragg, stiind ca distanta
dintre planele cristaline este d = 0, 926
A.
Solutie
a. Energia de repaus a electronului este Eo = mo c2 = 511
keV. Deoarece Ec Eo , putem considera electronii ca fiind particule nerelativiste. Atunci:
=
h
h
= 1, 77 1010 m
=
p
2mEc
b. Din formula Bragg:

2d sin = n
37
Pentru n = 1 se obtine:
= 2d sin = 1, 76 1010 m
1.5.7 In cazul unui fascicul de electroni emisi de un tun electronic, ce tensiuni de accelerare sunt necesare pentru a pune n
evidenta comportarea ondulatorie a electronilor prin difractie pe
un sistem de plane cristaline distantate cu d = 0, 3 nm.
Solutie
Pentru a pune n evidenta comportarea ondulatorie a electronilor este necesar ca lungimea de unda sa fie de ordinul de
marime a constantei retelei cristaline:
d
Dar lungimea de unda o vom exprima conform relatiei lui de
Broglie:
=
h
p
unde
p = mv
Daca electronii sunt accelerati la o diferenta de potential U ,

atunci:
mv 2
= eU
2
astfel ca viteza este:
r
v=
2eU
m
38
Impulsul poate fi exprimat astfel:
2meU
p =
Inlocuind cu d vom obtine:
d =
h
2meU
Atunci:
1
U =
2me
2
h
16, 7 V
d
1.5.8 Un fascicul ngust de electroni monoenergetici cade sub

un unghi = 30o pe suprafata unui monocristal de aluminiu.
Distanta dintre doua plane atomice ale acestui cristal este d =
0, 2 nm. Pentru o anumita tensiune de accelerare Uo se observa
un maxim. Sa se determine tensiunea Uo stiind ca maximul
urmator se produce cand tensiunea de accelerare se mareste de
= 2, 25 ori.
Solutie
Conditiile de obtinere a celor doua maxime n cele doua cazuri
sunt:
2d sin = k
h
2meUo
2d sin = (k + 1)
h
2meUo
39
Eliminand pe k ntre cele doua relatii rezulta:

Uo =
1.6
h2
= 150 V
8med2 sin2 ( 1)2
Relatiile de incertitudine
1.6.1 Sa se determine, pornind de la relatiile de incertitudine,

o evaluare a marimii energiei potentiale medii a unui nucleon
ntr-un nucleu (consideram nucleul ca fiind o sfera cu diametrul
d = 9 1013 cm, iar masa nucleonului mn = 1, 67 1027 kg).
Solutie
Marimea impulsului nucleonului n interiorul nucleului este
de ordinul:
p
h
d
Deoarece energia cinetica Ec = p2 /2m, atunci:

2
1
h
Ec
10 MeV
2mn d
Deoarece nucleonul este legat n nucleu, energia potentiala
medie trebuie sa fie negativa si n valoare absoluta mai mare
decat energia cinetica:
Ep 10 MeV
40
1.6.2 Un microscop foloseste electroni pentru a putea distinge

detalii de 1 m. Care este ordinul de marime al vitezei electronilor.
Solutie
Din relatia de incertitudine:
h
unde
x
Deoarece p = mv rezulta:
p
x = 1 m
h
' 7 103 m/s
mx
Astfel, ordinul de marime al vitezei este:
v
v 104 m/s
1.6.3 Sa se evalueze energia minima posibila a unui electron ntrun atom de hidrogen, precum si raza regiunii n care electronul
se afla, plecand de la relatiile de incertitudine.
Solutie
T
inand cont de relatia de incertitudine dintre impuls si pozitie:
p p
r
r
41
Energia totala are expresia:

E =
e2
p2
2m 4o r
T
inand cont de evaluarea impulsului, rezulta evaluarea pentru energia totala:
E'
h
2
e2
2mr2 4o r
Pentru determinarea energiei minime vom pune conditia:

dE
h
2
e2
= 3+
=0
dr
mr
4o r2
Rezulta:
r =
h
2 4o
= 0, 529 1010 m
me2
Astfel, energia minima este:

Emin =
me4
= 13, 6 eV
32 2 2o h
2
1.6.4 O particula de masa m se deplaseaza ntr-un camp potential

unidimensional astfel ca energia potentiala este Ep = kx2 /2. Sa
se evalueze energia minima posibila a particulei n acest camp
pornind de la relatiile de incertitudine ale lui Heisenberg.
42
Solutie
Consideram:
p p
x
x
Atunci, energia totala a particulei va fi:

p2
kx2
E = Ec + Ep =
+
2m
2
h
2
kx2
E =
+
2mx2
2
Punem conditia de minim a energiei:
dE
h
2
= 0
+ kx = 0
dx
mx3
Rezulta:
x4 =
h
2
mk
Atunci energia minima este:

r
k
E=h
=h
= h
m
Observatie: Calculul exact realizat cu ajutorul mecanicii cuantice conduce la o energie minima egala cu h/2.
1.7
43
Modelul Bohr
1.7.1 Sa se determine razele orbitelor Bohr pentru atomul de

hidrogen. Se cunosc: constanta Planck h = 6, 626 1034
Js; sarcina electronului e = 1, 6 1019 C si masa electronului me = 9, 1 1031 kg.
Solutie
In sistemul de referinta legat de electronul care se roteste n
jurul nucleului, forta centrifuga este egala cu forta de atractie
electrostatica:
me v 2
e2
=
r
4o r2
Conditia de cuantificare a momentului cinetic pentru electron
este:
pr = nh
Se obtine urmatorul sistem de ecuatii:
e2
4o me
h
rme v = n
2
v2r =
De aici rezulta:
v = n
h
1
me r
si
rn = n2
4o h
2
me e2
44
Pentru cazul n = 1 se obtine valoarea primei orbite Bohr din

atomul de hidrogen:
ao = r1
4o h
2
=
= 0, 529 1010 m
2
me e
Cea de-a n-a orbita Bohr are raza:

rn = n2 ao
1.7.2 Sa se determine vitezele pe orbitele Bohr, pentru atomul

de hidrogen.
Solutie
Vom tine cont de rezultatul de la problema precedenta si vom
exprima vitezele vn :
vn = nh
1
e2 1
v1
=
=
me r n
2o h n
n
unde:
v1 =
e2
= 2, 18 106 m/s
2o h
Vom exprima n continuare viteza n functie de raza primei

orbite Bohr ao :
h
1
2 me (ao n)
h
1
=
me ao n2
vn = n
vn
45
1.7.3 Sa se calculeze de cate ori se va mari raza orbitei electronului unui atom de hidrogen care se gaseste n starea fundamentala, daca este excitat cu o cuanta (foton) de energie Ef = 12, 09
eV. Se cunoaste energia electronului aflat pe prima orbita Bohr
E = 13, 6 eV.
Solutie
Conform postulatului II al lui Bohr:
Ef = En E1
Dar cum:
En =
E1
n2
se obtine:
Ef = E1
1
1
n2
Rezulta:
1
n = q
1+
Ef
E1
'
Dar raza orbitelor poate fi scrisa:

rn = n2 r1
1
=3
0, 1111
46
Rezulta ca:
rn
= n2 = 9
r1
Raza orbitei se va mari de 9 ori.
1.7.4 Sa se calculeze, n lungimi de unda, limitele spectrului si

intervalul spectral al seriei Balmer pentru atomul de hidrogen
(n = 2). Se cunoaste constanta Rydberg R = 1, 097 107 m1 .
Solutie
Vom utiliza formula Balmer pentru atomiul de hidrogen, n
cazul n = 2:
1
1
1
=R
22 m2
Pentru cazul cand m , atunci ia valoarea minima:
=
4
= 3646
A
R
Pentru cazul cand m = 3, atunci ia valoarea maxima:

M =
1
R 22
1
1
32
= 6563
A
Astfel:
= M = 2917
A
47
1.7.5 Un atom de hidrogen se afla ntr-o stare excitata caracterizata prin energia de legatura Wleg = 1, 51 eV. Atomul executa o tranzitie pe un nivel pentru care energia de excitare este
Eexc = 10, 18 eV. Se cere energia fotonului emis.
Solutie
Cunoasterea energiei de legatura duce la cunoasterea energiei
nivelului pe care se afla initial atomul:
Ei = Wleg = 1, 51 eV
Energia de excitare este energia transmisa electronului aflat
pe nivelul fundamental pentru a ajunge pe un nivel excitat. Atomul ajunge n starea finala Ef a carei valoare este:
Ef = E1 + Eexc
iar energia fotonului emis E va fi:
E = Wleg E1 Eexc = 1, 91 eV
1.7.6 Un atom de hidrogen, excitat prin emisia succesiva a doua
linii spectrale de lungimi de unda 1 = 1281, 8 nm si 2 = 102, 57
nm, ajunge n starea fundamentala. Sa se determine energia
starii excitate si numarul cuantic principal al acestei stari. Se
cunosc constanta lui Planck h = 6, 626 1034 Js viteza luminii
c si energia de ionizare din starea fundamentala E1 = 13, 6 eV.
48
Solutie
Scriem postulatul II al lui Bohr pentru cele doua linii spectrale emise:
hc
= En Ek
1
hc
= Ek E1
2
Expresia energiei nivelelor din atomul de hidrogen este data
de relatia:
En =
me e 4
8h2 2o n2
T
inand cont de aceasta ultima expresie, precum si de faptul
ca energia de legatura a electronului n atomul de hidrogen este
Wleg = E1 , rezulta:
hc
me e 4 1
1
=
1
8h2 2o k 2 n2
hc
me e 4
1
=
1 2
2
8h2 2o
k
Adunam cele doua ecuatii de mai sus:
1
1
1
hc
+
= Wleg 1 2
1 2
n
Rezulta pentru numarul cuantic principal n, valoarea:
s
Wleg
n=
=5
2
Wleg hc 11+
2
49
iar energia corespunzatoare va fi:

E5 =
Wleg
= 0, 544 eV
25
1.7.7 Sa se calculeze variatia lungimii de unda a fotonului emis

de un atom de hidrogen care apare datorita reculului pe care-l
sufera atomul n urma emisiei. Ce viteza va capata atomul de hidrogen datorita trecerii electronului de pe a doua orbita pe prima
orbita? Se da masa atomului de hidrogen M = 1, 68 1027 kg
Solutie
Aplicam legile de conservare ale energiei si impulsului pentru
emisia fotonului ntr-un sistem n care initial atomul de hidrogen
este n repaus:
M v2
+ h 0
2
h 0
0 = Mv
c
W2 = W1 +
unde W2 si W1 reprezinta energiile electronului n atomul de

hidrogen inainte si dupa emisia cuantei de lumina:
W2 W1 = h
Utilizand cele trei ecuatii rezulta:
h h 0 =
h2 02
2c2 M
50
sau
c
c
h2 2
0
=
h

2c2 M
1+
2
'
h2
22 M
Astfel, variatia lungimii de unda este:

=
h
' 6, 6 106
A
2M c
Pentru a afla viteza atomului de hidrogen vom utiliza legea

de conservare a impulsului:
Mv =
h 0
W2 W1
3W1
'
=
c
c
4c
Rezulta:
v = 3, 2m/s
1.7.8 La observarea spectrului hidrogenului atomic, s-a obtinut

cu ajutorul unei retele de difractie cu constanta l = 1, 95 m ca
una din liniile spectrale ale seriei Balmer de ordin k = 2 corespunde unghiului ' 30o . Sa se determine numarul cuantic al
nivelului energetic al atomului de pe care are loc tranzitia.
Solutie
Pentru determinarea lungimii de unda vom utiliza conditia
de obtinere a unui maxim de difractie:
l sin = k
51
Rezulta:
l sin
k
Dar, conform formulei Balmer scrisa pentru seria Balmer
(n = 2) avem:
1
1
1
= = R
2 2 m2
=
unde R = 1, 097677 107 m1 este constanta Rydberg. Prin

urmare combinand cele doua expresii rezulta numarul cuantic
m:
r
Rl sin
m=2
=4
Rl sin 4k
1.7.9 De cate ori se mareste raza atomului de hidrogen aflat

n stare fundamentala, daca este excitat cu un foton cu energia
egala cu E = 10, 2 eV?
Solutie
Fie En energia nivelului energetic pe care ajunge electronul
dupa absorbtia fotonului cu energia E. Atunci:
En = E1 + E
unde E1 = 13, 6 eV este energia nivelului fundamental. Rezulta:
r
E1
n=
=3
E1 + E
52
Atunci, raza noii orbite Bohr devine:

rn = n2 r1 = 9r1
unde r1 este raza atomului de hidrogen aflat n starea fundamentala.
1.7.10 Care este cea mai mare valoare a lungimii de unda din
seria spectrala Lymann a hidrogenului.
Solutie
Lungimile de unda ale seriei Lymann sunt date de formula:
1
1
1
=R
1 k2
unde R este constanta Rydberg. Daca este maxima atunci 1/
va fi minima. Acest lucru se petrece pentru k = 2.
1
1
3R
=R 1
=
4
4
Rezulta:
=
4
= 1215
A
3R
1.7.11 Ce energie trebuie comunicata atomilor de hidrogen pentru ca spectrul de emisie al acestora sa contina doar doua linii
53
din seria Balmer?

Solutie
In cazul seriei Balmer dezexcitarea are loc pe nivelul n = 2.
Pentru aceasta atomul trebuie excitat pe nivelul energetic n = 4,
pentru a obtine prin dezexcitare doua linii spectrale. Atunci:
E1
= E1 + E
n2
unde
E1 = 13, 6 eV
Rezulta:
E1
E = 2 E1 = E1
n
1
1 = 12, 75 eV
n2
1.7.12 Sa se calculeze lungimile de unda ale liniilor spectrale

emise de atomii de hidrogen excitati cu un fascicul de electroni
monoenergetici cu energia E = 12, 09 eV. (R = 1.097677107 )
Solutie
Prin excitare, electronii ajung pe nivelul energetic n. Atunci:
E1
= E1 + E
n2
Rezulta:
r
n=
E1
=3
E1 + E
54
Tranzitiile pe care le pot efectua electronii sunt de pe nivelul

n = 3 pe nivelul k = 2, de pe nivelul n = 3 pe nivelul k = 1 si
de pe nivelul n = 2 pe nivelul k = 1. Lungimile de unda emise
sunt:
1
1
1
=R
k 2 n2
a. n = 3; k = 1
= 1025
A
b. n = 3; k = 2
= 6559
A
c. n = 2; k = 1
= 1215
A
Capitolul 2
CUANTICA
FIZICA
2.1
Operatori
2.1.1 Sa se gaseasca expresiile explicite ale operatorilor:

a.
b.
A1 = (d/dx + x)2
A2 = (xd/dx)2
Solutie
a. Aplicam operatorii unei functii :
d
d
d
A1 =
+x =
+x
+x
dx
dx
dx
d
d
A1 =
+x
+ x
dx
dx
d2
d
A1 =
+ 2x
+ x2 +
2
dx
dx
55
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
56
Atunci, operatorul A1 are expresia:

d2
d
A1 = 2 + 2x + x2 + 1
dx
dx
b.
d
d
d
x
= x
x
dx
dx
dx
2
d
d
A2 = x
+x 2
dx
dx
d2
d
+ x2 2
A2 = x
dx
dx
A2 =
Atunci, operatorul A2 are expresia:

d2
d
A2 = x2 2 + x
dx
dx
2.1.2 Sa se gaseasca expresia operatorului de translatie care

transforma functia (x) n (x + a).
Solutie
Fie T operatorul cautat. Atunci:
T(x) = (x + a)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
57
Dezvoltam n serie Taylor functia (x + a) n jurul lui x:

(x + a) = (x) + a
d a2 d2
+
+ ....
dx
2! dx2
X
an dn
(x + a) =
(x)
n! dxn
n=0
Astfel, operatorul T va avea expresia:

T =
X
an dn
n! dxn
n=0
Daca vom tine cont ca:
X
xn
n=0
Rezulta:
n!
= exp x
T = exp a
dx
2.1.3 Sa se determine operatorul adjunct operatorului:

d
A =
dx
Solutie
Pentru determinarea operatorului adjunct se considera relatia
de definitie a acestuia:
, A
= A+ ,
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
Rezulta:
Z
d
dx =
dx
58
A+ dx
Dar:
Z
dx = |+

dx
d
dx
dx
Deoarece functia (x) tinde la zero atunci cand x ,

atunci:
Z +
Z +
d
d
dx =
dx

dx
dx
Rezulta:
d
A+ =
dx
adica
d
dx
+
=
d
dx
2.1.4 Sa se determine valorile proprii ale operatorilor:

a. d/dx
b. id/dx
Solutie
a. Ecuatia cu valori proprii pentru primul operator se va
scrie:
d
=
dx
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
59
Rezulta:
= ex
Pentru ca functia sa fie marginita la este necesar ca
= i, R.
b. Ecuatia cu valori proprii este, n acest caz:
i
d
d
= sau
= i
dx
dx
Rezulta:
= eix
Din aceleasi motive ca mai sus, R.
2.1.5 Sa se gaseasca functiile si valorile proprii ale operatorului

d/d.
Solutie
Vom aplica operatorul unei functii :
d
=
d
Rezulta:
= e
(functiile proprii)
Vom impune conditia de periodicitate:

() = ( + 2)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
60
Atunci:
e = e(+2)
De aici rezulta:
e2 = 1
si valorile proprii sunt:
= im
m = 0, 1, 2, 3, ....
2.1.6 Sa se determine valorile proprii si functiile proprii corespunzatoare operatorului

d2
2 d
+
2
dx
x dx
Solutie
Ecuatia cu functii si valori proprii este:
d2 2 d
+
=
dx2
x dx
Facem schimbarea de variabila
u = x
=
u
si
x
d
1 du
u
=
2
dx
x dx x
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
61
d2
1 du 1 d2 u 2u
1 du
=
+
+ 3 2
2
2
2
dx
x dx x dx
x
x dx
d2
2 du 1 d2 u 2u
= 2
+
+
dx2
x dx x dx2 x3
Atunci:
d2 2 d
1 d2 u
u
+
=
=
2
2
dx
x dx
x dx
x
Rezulta ecuatia
d2 u
= u
dx2
Ea are solutiile
u1 = c1 e
si u2 = c2 e
Deoarece la ambele functii trebuie sa fie finite este necesar

ca = 2 < 0, unde este un numar real.
Solutia generala este o combinatie liniara de u1 si u2 astfel
ca:
c1 eix + c2 eix
x
Pentru ca sa fie finita si n x = 0 este necesar ca:
=
c1 + c2 = 0
Atunci:
c1 = c2 = c
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
si
=
c ix
sin x
e eix = c0
x
x
2.1.7 Sa se calculeze comutatorii dintre operatorii:

a. x si d/dx
b. / si f (r, , )
Solutie
a.
d
d
d
x,
= x (x) =
dx
dx
dx
Rezulta ca:
b.
Rezulta:
d
x,
= 1
dx
, f (r, , ) =
(f ) f
f
f
=
=
f
, f (r, , ) =
62
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
63
B
si C.
Sa se demonstreze urmatoa2.1.8 Se dau operatorii A,
rele relatii:
C]
= A[
B,
C]
+ [A,
C]
B
[AB,
B
C]
= B[
A,
C]
+ [A,
B]
C
[A,
Solutie
C]
= (AB)
C C(
AB)
= AB
C C AB
+ AC B
AC B
[AB,
B
C)
A(
C B)
+ (AC C A)
B
= A[
B,
C]
+ [A,
C]
B
= A(
Analog se demonstreaza si cea de-a doua relatie.
2.1.9 Sa se arate ca prin operatii algebrice cu comutatori, comutatorul sumelor este egal cu suma comutatorilor:
#
"
i
Xh
X X
Ai , Bk
Bk =
Ai ,
i
i,k
Solutie
!
!
#
!
!
"
X
X
X
X
X X
Ai
Ai
Bk
Bk
Bk =
Ai ,
i
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
64
"
#
X X
XX
XX
Ai ,
Bk =
Ai Bk
Bk Ai
i
#
"
XX
X X
Ai ,
Bk =
Ai Bk Bk Ai
i
"
#
i
X X
XX h
Ai ,
Bk =
Ai , Bk
i
2.1.10 Sa se determine derivata temporala a produsului a doi

operatori.
Solutie
Pentru rezolvare se tine cont ca derivata totala la timp pentru un operator este:
dC
C
1 h i
=
+
C, H
dt
t
i
h
este operatorul Hamilton. Rezulta:
unde H
d

1 h i
AB =
AB +
AB, H
dt
t
i
h
d A
B
1 h i
1 h i
AB =
B + A
+ A B,
H +
A, H B
dt
t
t
i
h
ih
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
d
AB =
dt
65
)
(
)
h
i
A
1 h i
B
1
H
+
A, H
B + A
+
B,
t
ih
t
ih
dA
dB
B + A
dt
dt
2.1.11 Sa se gaseasca descompunerea operatorului A B

n functie de puterile lui , unde este un numar real mic.
Solutie
A B
Consideram ca operatorul
se dezvolta n serie
astfel:
1 X
A B
=
n Ln
Aplicam la dreapta operatorul A B . Obtinem:
X
Ln
I =
n A B
n
L0 + AL
1 2 B
L
2 + ...
I = AL0 B
P
n
ALn B Ln1
I = AL0 +
n=1
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
66
Prin identificare
0
I = AL
Rezulta:
0 = A1
L
Deasemenea:
= ALn B
L
n1
O
si
L
n1
ALn = B
Rezulta:
L
n1
Ln = A1 B
S-a gasit o relatie de recurenta:

1 = A1 B
L
0 = A1 B
A1
L
2 = A1 B
L
1 = A1 B
A1 B
A1
L
Rezulta:
A B
A1 + 2 A1 B
A1 B
A1 + ...
= A1 + A1 B
si M
satisfac relatia:
2.1.12 Daca se cunoaste ca operatorii L
M
M
L
= I
L
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
67
M
2 M
2L
sa se determine L
Solutie
M
2 M
2L
=L
M
2 M
L
M
+M
L
M
M
2L
=
L
M
2 M
2L
= L
M
M
L
M
+M
L
M
M
L
=
L
M
2 M
2L
= 2M
2.1.13 Sa se gaseasca conjugatul produsului operatorilor A si B.

Solutie
Prin definitie
Z
Z
2 dv = 2 AB
1 dv
1 AB
Sa consideram prima integrala:
2 = 3 si introducem A+
Notam:B
Z
1
Z
Z
AB 2 dv = 1 A3 dv = 3 A 1 dv
2
Introducem o noua functie 4 = A+ 1 si deoarece 3 = B
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
Z
3 A 1 dv =
B2 4 dv
A+ 1
Rezulta:
68
AB
dv =
A+ 1
2 dv
4 B
Z
dv =
+ 4 dv
2 B
+ A+ 1 dv
2 B
+ A+
=B
si M
sunt operatori hermitici,
2.1.14 Sa se arate ca daca L
operatorii:
i
1 h
F =
LM + M L
2
si
i
i h
L
f =
LM M
2
sunt hermitici.
Solutie
1 + +
+
F =
LM
+ ML
2
1 h + + + +i
F + =
M L +L M
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
69
1 h i
+
F =
M L + LM = F
2
+
+
i
+
M
=
L
M
f =
2
i h + + + +i
L L M
= M
2
i
i h
L
= f
=
LM M
2
2.1.15 Stiind ca operatorii pozitiei si impulsului sunt definiti:

x = x
px = i
h
y = y
z = z
py = ih
pz = ih
x
y
z
sa se calculeze comutatorii:
a. [
x, x], [
x, y], [
x, z]
b. [
x, px ], [
x, py ], [
xpz ]
c. [
px , px ], [
px , py ], px , pz ]
Solutie
a.
[
x, x] = xx xx = 0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
[
x, y] = xy yx = 0
[
x, z] = xz zx = 0
b.
[
x, px ] = x ih
+ ih (x)
x
x
= ihx
+ i
hx
+ i
h
x
x
[
x, px ] = i
h
[
x, py ] = x ih
+ ih (x) = 0
y
y
[
x, pz ] = x i
h
+ i
h (x) = 0
z
z
c.
[
px , px ] = (ih)2
2
2
2
(i
h
)
=0
x2
x2
2
2
2
[
px , py ] = (i
h)
(ih)
=0
xy
yx
2
[
px , pz ] = (ih)2
2
2
(ih)2
=0
xz
zx
70
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
71
2.1.16 Sa se demonstreze urmatoarele relatii:

[lx , x] = 0;
[lx , y] = ihz;
[lx , z] = i
hy
[lx , px ] = 0;
[lx , py ] = i
hpz ;
[lx , pz ] = i
hpy
[lx , lx ] = 0;
[lx , ly ] = ihlz ;
[lx , lz ] = i
hly
unde lx , ly si lz sunt componentele momentului cinetic.

Solutie
Vom folosi rezultatele de la problema precedenta, definitia
momentului cinetic, precum si proprietatile comutatorilor:
[lx , x] = [
y pz zpy , x] = [
y pz , x] [
z py , x]
= [
y , x]
pz + y[
pz , x] [
z , x]
py z[
py , x] = 0
[lx , y] = [
y pz zpy , y] = [
y pz , y] [
z py , y]
= [
y , y]
pz + y[
pz , y] [
z , y]
py z[
py , y] = i
hz
[lx , z] = [
y pz zpy , z] = [
y pz , z] [
z py , z]
= [
y , z]
pz + y[
pz , z] [
z , z]
py z[
py , z] = i
hy
[lx , px ] = [[
y pz zpy , px ] = [
y , px ]
pz + y[
pz , px ]
[
z , pz ]
py z[
py , pz ] = 0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
72
[lx , py ] = [[
y pz zpy , py ] = [
y , py ]
pz + y[
pz , py ]
[
z , py ]
py z[
py , py ] = ihpz
[lx , pz ] = [
y pz zpy , pz ] = [
y , pz ]
pz + y[
pz , pz ]
[
z , pz ]
py z[
py , pz ] = ihpy
[lx , ly ] = [
y pz zpy , zpx xpz ] = [
y pz , zpx ] + [
z py , xpz ] = ihlz
[lx , lz ] = [
y pz zpy , xpy ypx ] = x[
y , py ]
pz + z[
py , y]
px
= i
h(
z px xpz ) = ihly
Aceste relatii precum si analoagele lor obtinute prin permutari circulare, se pot scrie sub forma condensata cu ajutorul
unui tensor antisimetric de ordin trei, likl , i, k, l = 1, 2, 3:
[li , xk ] = ihlikl xl
[li , pk ] = i
hlikl pl
[li , lk ] = i
hlikl ll
2.1.17 Sa se arate ca:

[lx , l2 ] = [ly , l2 ] = [lz , l2 ] = 0
unde
l2 = l2 + l2 + l2
x
y
z
Solutie
[lx , l2 ] = [lx , lx2 + ly2 + lz2 ] = [lx , lx2 ] + [lx , ly2 ] + [lx , lz2 ]
= lx [lx , lx ] + [lx , lx ]lx + ly [lx , ly ] + [lx , ly ]ly + lz [lx , lz ] + [lx , lz ]lz
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
Se tine cont ca:
[lx , lx ] = 0
[ly , lz ] = i
hlx
[lx , ly ] = ihlz
[lz , lx ] = i
hly
Atunci:
[lx , l2 ] = ihly lz + i
hlz ly ihlz ly i
hly lz = 0
2.1.18 Se considera operatorii:
1
1
d
d
A= x+
B = x
dx
dx
2
2
B].
Sa se calculeze [A,
Solutie
Conform definitiei unui comutator:
1
d
d
B]
B
A
=
[A,
= AB
x+
x
2
dx
dx
1
d
d
x
x+
2
dx
dx
1 2
d
d d2
=
x x
++x
2 x2
2
dx
dx
dx
2
d d
d
++x
+ 2
x
dx
dx
dx
73
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
74
B]
[A,
=
Rezulta:
B]
= I
[A,
2.1.19 Sa se determine operatorul conjugat cu operatorul:
exp i
unde este un numar real.

Solutie
Prin definitie:
exp i
=
n!
n=0
n
Deoarece operatorul conjugat operatorului

n este (1) n
atunci:
n +
n
n
n
= (i)
i
= i
Aceasta arata ca operatorul de mai sus este hermitic deoarece

= , astfel ca:
+
ei
= ei
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
75
2.1.20 Sa se studieze daca operatorul

i
d
dx
este hermitic.
Solutie
Z
1 i
d2
1
dx
dx
d2
dx =
dx
Z
=
"
i1 2 |+
i
d
dx
d
2 1 =
dx
dx
d
i 1
dx
dx
Atunci:
+
d
d
i
=i
dx
dx
astfel ca operatorul este unul hermitic.
2.2
Ecuatia Schr
odinger
2.2.1 La momentul t = 0 starea unei particule cuantice libere

este descrisa de functia de unda:
2
x
(x, 0) = A exp + iko x
2a
unde A, a, ko sunt constante. Sa se determine constanta de normare.
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
76
Solutie
x2
x
(x, 0)(x, 0) = A A exp iko x exp + iko x
2a
2a
Astfel:
x2
|| = |A| exp
a
2
Conditia de normare este:

Z +
Z
2
2
|| dx = |A|
x2
e a dx = 1
Pentru calculul integralei facem schimbarea de variabila:

x
y=
a
Atunci, conditia de normare se va scrie sub forma:
Z +
2
2
a|A|
ey dy = 1
Dar integrala anterioara este o integrala Poisson al carui rezultat este:

Z +
2
ey dy =
Rezulta:
a|A|2 = 1
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
77
si
1
|A| =
4
a
2.2.2 Sa se determine solutia generala a ecuatiei Schrodinger dependenta de timp pentru o particula libera.
Solutie
Cautam pentru ecuatia Schrodinger temporala:
i
h
(x, t)
h
2 2 (x, t)
=
t
2m x2
o solutie de forma
(x, t) = u(x)(t)
Rezulta:
i
h d
h
2 d2 u
=
=E
dt
2mu dx2
Deoarece u(x) trebuie sa fie finita la |x| , punem E > 0.
Notand cu k 2 = 2mE
, gasim
h2
(t) = e
iEt
h
si
u(x) = eikx
O solutie particulara este:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
= e
78
iEt
+ikx
h
Solutia generala este o suprapunere de solutii particulare

(x, t) =
+
R
c(k)eikx
iEt
h
dk
h
2k2
E=
2m
2.2.3 Sa se determine densitatea de curent de probabilitate pentru particula libera care se deplaseaza n sensul axei Ox.
Solutie
Densitatea curentului de probabilitate este

j=
2im
x
x
Deoarece
= u(x)e
iEt
h
rezulta densitatea curentului de probabilitate n functie de solutia

u(x) a ecuatiei Schrodinger atemporala. Astfel:
du
du
j=
u
u
2im
dx
dx
Deoarece
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
u(x) = Aeikx = Aei
2mE
x
h
79
px
= Aei h
rezulta:
j=
p
|A|2 = v |A|2
m
Astfel densitatea de curent de probabilitate este proportionala

cu viteza particulei.
2.2.4 Sa se determine functiile proprii si spectrul de energii corespunzatoare pentru o particula ce se poate misca liber n groapa
de potential cu pereti infiniti (vezi Fig. 2.1)
0, x (0, a)
V (x) =
+, x (, 0) (a, +)
Solutie
Valoarea atribuita lui V (x) n afara intervalului (0, a) face

imposibila parasirea acestui interval. In aceste conditii, functiile
proprii ale energiei sunt solutii ale ecuatiei Schrodinger:
h
2 d2
= E
2m dx2
cu proprietatea ca (x) = 0 cand x (, 0) (a, +) . In

cazul ca E > 0 ecuatia de mai sus se poate scrie:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
V
80
Fig. 2.1
d2 2mE
+ 2 =0
dx2
h
Notand cu:
r
k=
2Em
h
2
ecuatia devine:
d2
+ k2 = 0
2
dx
a carei solutie este de forma:
(x) = A sin kx + B cos kx ,
x (0, a)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
81
Deoarece n afara intervalului (0, a) valoarea lui este nula,

din conditia de continuitate a lui :
(0) = 0
(a) = 0
Rezulta:
(0) = A sin 0 + B cos 0 = 0 ,
(a) = A sin ka = 0
adica B = 0
Cazul k = 0 se elimina deoarece duce la solutia (x) =

0 x (0, a). Atunci:
ka = n,
n N \{0}
Rezulta ca ecuatia Schrodinger este satisfacuta numai pentru

valorile parametrului de forma:
kn =
n
a
n N \{0}
Atunci, pentru energie rezulta valorile:

2h
2
En = n
2ma2
2
n N \{0}
Spectrul energetic este discret.

Functia de unda corespunzatoare energiei En este:
n (x) = An sin
n
x
a
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
82
Valoarea lui An , sau mai precis modulul lui se determina din

conditia de normare:
Z+
(x) (x) dx = 1
In situatia noastra rezulta:

Z
|An |2 sin2
n
xdx = 1
a
Rezulta:
|An |2 =
2
a
de unde:
r
An =
2
exp (i)
a
unde este un factor de faza pe care l vom alege zero. Atunci:

r
2
n
n (x) =
sin
x
a
a
In cazul n care E = 0 ecuatia Schrodinger devine:
h
2 d2
=0
2m dx2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
83
si:
(x) = Ax + B
Conditiile de continuitate ale functiei de stare sunt ndeplinite
numai daca A = 0 si B = 0 ceea ce nseamna ca E = 0 nu
apartine spectrului de energii.
In cazul n care E < 0 vom nota cu:
r
2m |E|
0
k =
h
2
si ecuatia lui Schrodinger va deveni n acest caz:
d2
0
+ 2 k 2 = 0
dx
cu solutia generala de forma:
0
0
(x) = A exp +k x + A exp k x
Conditiile de continuitate ale functiei sunt ndeplinite si n
acest caz numai daca A = 0 si B = 0, deci si n aceasta situatie
nu exista valori proprii negative.
Observatii
1. In cazul acestei probleme nu am facut uz de conditia generala
de continuitate a derivatei. Ea nu este ndeplinita la capetele intervalului aceasta fiind legata de existenta saltului la infinit pe
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
84
care-l sufera energia potentiala.

2. Se remarca deosebirea fata de comportarea n conditii analoage a unei particule clasice. O astfel de particula poate executa
o miscare oscilatorie cu orice energie ntre cei doi pereti rigizi
sau poate fi n repaus cand E = 0. In cadrul mecanicii cuantice
miscarea va avea loc numai pentru anumite valori ale energiei,
numarul lor fiind . In plus energia starii fundamentale Ei este
diferita de zero, adica n interiorul gropii de potential particula
cuantica nu poate fi n repaus. Aceasta concluzie poate fi privita
ca o consecinta a relatiilor de nedeterminare a lui Heisenberg.
1
2.2.5 Sa se determine valorile x = (< x2 > < x >2 ) 2 si

1
p = (< p2 > < p >2 ) 2 pentru o particula ntr-o groapa cu
pereti infiniti de largime a.
Solutie
Functia de stare pentru o particula n groapa cu pereti infiniti
este:
r
2
n
(x) =
sin
x
a
a
Atunci:
Ra
2
n
a
sin( x)dx =
a
a
2
0
Ra
a2
3
2
2
< x >= (x)x (x)dx =
1 2 2
3
2 n
0
< x >=
2
n
(sin
x) (x)
a
a
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
85
12
1
1
x = a
12 2 2 n2
r
!
h
d
2
n
px =
sin
x
i dx
a
a
r
h
2 n
n
px =
cos
x
i a a
a
< px >=
+
R
px =
p2x
h
2 n Ra
n n
cos
x sin
x dx = 0
ia a 0
a
a
2
=
h
=
h
=h
2
x2
x2
< p2x >= h

2
2 n2 2
n
sin
x
2
a a
a
2 2
2 n2 2 Ra 2 n
n2 h2
2n
sin
x
dx
=
h
=
a a2 0
a2
a2
4a2
p =
nh
2a
2.2.6 In problema 2.2.4 consideram particula n starea fundamentala. Sa se evalueze energia minima de excitare n cazurile:
a. a = 1010 m si m = 9, 1 1031 kg
b. a = 1014 m si m = 1, 673 1027 kg
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
86
Solutie
Energia minima de excitare este:
4 2 h
2
2h
2
3 2 h
2
E = E2 E1 =
=
2ma2
2ma2
2ma2
Efectuand calculele rezulta:
E = 113 eV
E = 6, 15 MeV
Primul caz corespunde unui electron aflat ntr-o regiune permisa ale carei dimensiuni sunt comparabile cu cele ale unui atom,
iar cel de-al doilea caz corespunde unui proton aflat ntr-o regiune
permisa ale carei dimensiuni sunt comparabile cu cele ale unui
nucleu.
2.2.7 Un electron cu viteza v0 = 106 m/s se misca liber ntr-o
regiune din spatiu, patrunzand apoi ntr-o regiune unde exista
un camp cu energia potentiala Uo = 4 eV (vezi Fig. 2.2). Sa se
calculeze:
a. energia electronului n prima regiune (n eV)
b. distanta la care densitatea de probabilitate de localizare a
electronului n regiunea a doua scade de e ori
Solutie
a. Pentru un electron nerelativist (cazul nostru), energia sa
cinetica este:
mvo2
Ec =
= 2, 84 eV
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
87
U0
E
I
II
O
Fig. 2.2
b. Energia potentiala a are expresia (vezi Fig. 2.2):
0 x<0
U (x) =
Uo x 0
In regiunea n care x 0, ecuatia Schrodinger este:
h
2 d2 II
+ Uo II = EII
2m dx2
sau
d2 II
2m
2 (Uo E)II = 0
2
dx
h
Notam cu:
k22 =
2m
(Uo E)
h
2
Astfel, ecuatia Schrodinger se va scrie sub forma:

d2 II
k22 II = 0
dx2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
88
Solutia acestei ecuatii este:

II = A2 ek2 x + B2 ek2 x
Aceasta solutie trebuie sa fie marginita la infinit. Atunci
A2 = 0. Functia de unda devine:
II = B2 ek2 x
Densitatea de probabilitate de a gasi particula n regiunea a
doua este:
P2 (x) = II
II = |B2 |2 e2k2 x
pentru x = 0
pentru x = a
P2 (0) = |B2 |2
P2 (a) = |B2 |2 e2k2 a
Punem conditia ceruta de problema:

P2 (a) =
1
P2 (0)
e
Rezulta:
a =
1
1
h
= p
100
A
2k2
2 2m(Uo E)
2.2.8 O particula cuantica de masa m se afla ntr-o groapa de

potential bidimensionala cu peretii impenetrabili de laturi a si
b (vezi Fig. 2.3). Sa se determine valorile proprii ale energiei
particulei si functiile proprii corespunzatoare.
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
89
Fig. 2.3
Solutie
Deoarece = (x, y) ecuatia Schrodinger este:
h
2 2 2
+ 2 = E
2m x2
y
Alegem functia de unda de forma:
(x, y) = 1 (x)2 (y)
si ecuatia Schrodinger se va scrie:
h
2
d2 1 (x)
d2 2 (y)
2 (y)
+ 1 (x)
= E1 (x)2 (y)
2m
dx2
dy 2
1 d2 1
1 d2 2 2mE
+
+ 2 =0
1 dx2
2 dy 2
h
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
90
Se obtin ecuatiile:
1 d2 1
= k12
1 dx2
1 d2 2
= k22
2 dy 2
2m
unde k12 + k22 =
E
h
2
Solutiile acestor ecuatii sunt:
1 = A1 sin k1 x + B1 cos k1 x
2 = A2 sin k2 y + B2 cos k2 y
0xa
0yb
Punem conditiile la limita:

1 (0) = 1 (a) = 0
Din
1 (0) = 0 rezulta B1 cos 0 = 0 si B1 = 0
Din
1 (a) = 0 rezulta A1 sin k1 a = 0 si
k1 =
n1
a
unde n1 = 1, 2, 3, ... Astfel:

n1
1 (x) = B1 sin
x cu n1 = 1, 2, 3...
a
In mod analog vom obtine si pentru solutia 2 expresia:
n2
2 (y) = B2 sin
y
b
n2
;
n2 = 1, 2, 3, ...
k2 =
b
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
91
Atunci:
2
2
n1 2
2
2
n2 2
2mE
h
2
Valorile posibile ale energiei sunt:
h
2 2 n21 n22
E=
+ 2
2m a2
b
Functia de unda va avea expresia:
(x, y) = 1 (x)2 (y) = C sin
n1
n2
x sin
y
a
b
Pentru a determina constanta C vom impune conditia de

normare a functiei de unda:
Z aZ b
dxdy = 1
0
Z
|C|
2
0
Z b
n
n
1
2
sin
sin2
x dx
y dy = 1
a
b
0
2
Rezulta:
r
|C| =
4
ab
Atunci, functia de unda va avea forma finala:

r
4
n1 n2
(x, y) =
sin
x sin
y
ab
a
b
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
92
2.2.9 Sa se demonstreze ca n cazul n care energia potentiala

este functie para V (x) = V (x), functia proprie (x) corespunzatoare unei valori proprii nedegenerate E este fie para, fie
impara.
Solutie
Fie o functie proprie (x) corespunzatoare valorii proprii E
ce satisface ecuatia Schrodinger:
h
2 d2 (x)
+ V (x)(x) = E(x)
2m dx2
Daca n ecuatia de mai sus se schimba x n x si tinem cont
de simetria energiei potentiale:
h
2 d2 (x)
+ V (x)(x) = E(x)
2m dx2
Aceasta nseamna ca functia de unda (x) satisface aceeasi

ecuatie ca si functia (x). Daca E este valoare proprie nedegenerata atunci avem:
(x) = (x)
unde este o constanta. Schimband n relatia de mai sus pe x
cu x obtinem:
(x) = (x) = 2 (x)
Rezulta:
2 = 1
sau
= 1
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
93
Solutia (x) fiind unica, vom avea:

(x) = (x)
sau
(x) = (x)
Observatie: Daca E este o valoare proprie degenerata de ordin

doi, o solutie (x) va fi n general lipsita de proprietati de paritate. Pornind de la o astfel de solutie putem construi solutiile:
1 (x) = (x) + (x)
2 (x) = (x) (x)
care sunt respectiv functie para si functie impara. Functiile 1
si 2 sunt liniar independente si ortogonale.
2.2.10 Sa se determine functiile proprii ale energiei unei particule care se misca ntr-un potential unidimensional de tip treapta
de potential
0
pentru x < 0
U (x) =
U0 pentru
x0
pentru cazul cand energia E a particulei este mai mica decat
naltimea treptei de potential.
Solutie
Ecuatia lui Schrodinger n regiunea I n care x < 0 este:

d2 I
2mE
+ 2 I = 0
2
dx
h
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
94
si n regiunea II n care x > 0

d2 II 2m
+ 2 (E U0 )II = 0
dx2
h
Se efectueaza substitutiile:
2mE
2m(U0 E)
si k22 =
2
h
h
2
si ecuatiile de mai sus devin:
k12 =
d2 I
+ k12 I = 0
2
dx
si
d2 II
k22 II = 0
2
dx
I = a1 eik1 x + a2 eik1 x
pentru x 0
II = a3 ek2 x + a4 ek2 x
pentru x > 0
Functiile proprii trebuie sa fie functii de modul patrat integrabile. Din acest motiv ele nu trebuie sa tinda spre valori
infinite. Atunci a3 = 0 si
II = a4 ek2 x
Conditiile de continuitate pentru functie si derivata se pun
n punctul x = 0. Astfel:
I (0) = II (0)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
95
dI
dII
=
dx x=0
dx x=0
Rezulta
a1 + a2 = a4
si
ik1 a1 ik1 a2 = k2 a4
de unde
a2 =
2k1
k1 ik2
a1 si a4 =
a1
k1 + ik2
k1 + ik2
Notam
a1
k1 + ik2
Atunci functia proprie a energiei este:
A0 =
I (x) = A0 [(k1 + ik2 )eik1 x + (k1 ik2 )eik1 x ]

II (x) = 2k1 A0 ek2 x
x>0
Daca A0 este numar real solutia este reala. Este convenabil

sa introducem unghiul definit prin:
= arg(k1 + ik2 )
k2
sin = p 2
k1 + k22
si
cos = p
k1
k12
k22
E
U0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
96
Atunci:
q
0
I = 2A
k12 + k22 cos(k1 x + ) pentru x < 0
II = 2k1 A0 ek2 x
Notand:
pentru
x>0
q
2A0
k12 + k22 = C
I = C cos(k1 x + )
r
II = C
E k2 x
e
U0
Functia (x) nu este integrabila modul patrat. Constanta C

poate fi determinata dintr-o conditie de normare n sens generalizat.
2.2.11 Sa se determine spectrul de energii si functiile proprii
corespunzatoare ale unei particule a carei energie potentiala este
(vezi Fig. 2.4):
0 |x| < a
V (x) =
V0 |x| a
Sa se normeze functiile proprii corespunzatoare la valori proprii
din spectrul discret.
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
97
V0
-a
Fig. 2.4
Solutie
Spectrul energiei este un spectru mixt: discret cand E < V0
si continuu cand E > V0 .
Notam functia proprie astfel:
x a
I (x) ,
II (x),
a < x < a
(x) =
III (x) , x a
I (x) si III (x) sunt solutii ale ecuatiei:
h
2 d2
+ V0 = E , |x| a
2m dx2
iar II este o solutie a ecuatiei:
h
2 d2
= E, |x| < a
2m dx2
In plus trebuiesc ndeplinite conditiile de continuitate pentru
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
98
functie si derivata n punctele x = a si x = a.

I (a) = II (a)
0
I (a) = II (a)
II (a) = III (a)
0
II (a) = III (a)

a. Cand E < V0 spectrul de valori este discret.
In acest caz notam cu:
r
r
2mE
2m (V0 E)
k1 =
k2 =
2 ;
h
h
2
Cu aceste notatii ecuatia Schrodinger pentru cazul |x| a
devine:
d2
k22 = 0
dx2
cu o solutie generala de forma:
(x) = a exp (+k2 x) + b exp (k2 x)
iar ecuatia Schrodinger pentru cazul |x| < a devine:
d2
+ k12 = 0, |x| < a
dx2
cu o solutie generala de forma:
(x) = a cos k1 x + b sin k1 x
Solutia marginita para este de forma:
I (x) = A exp (k2 x)
II (x) = B cos k1 x
III (x) = I (x) = A exp (k2 x)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
99
Aceasta solutie are o astfel de forma deoarece la + si

solutia trebuie sa fie finita. Din acest motiv la termenul ce
contine pe exp (k2 x) nu trebuie sa existe, iar la + termenul
ce contine pe exp (k2 x) nu trebuie sa existe.
Solutia impara marginita este de forma:
I (x) = C exp (k2 x)
II (x) = D sin k1 x
III (x) = C exp (k2 x)
In cazul solutiei pare conditiile de continuitate pentru functie
si derivate n punctul x = a sunt:
A exp (k2 a) = B cos k1 a
k2 A exp (k2 a) = Bk1 sin k1 a
Conditiile de continuitate pentru functie si derivate n punctul x = a sunt identice cu acestea.
Sistemul de mai sus are solutii daca:
k1 tg k1 a = k2
Notand cu x = k1 a si cu y = k2 a, ecuatia de mai sus devine:
y = xtg x
In plus x > 0, y > 0 si:
2
x +y =
k12 a2
k22 a2
2ma2
=
V0
h
2
Ultimele doua conditii sunt ndeplinite simultan numai pentru anumite valori ale energiei. Aceasta rezulta din rezolvarea
numerica sau grafica a acestor ecuatii.
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
y = tg x
100
y = -ctg x
p /2
3p / 2
2p
5p / 2
Fig. 2.5
Vom reprezenta functia y = xtg x n domeniile n care aceasta

este pozitiva ( curbele continuii din Fig. 2.5).
2
Curba x2 + y 2 = 2ma
V0 este un sfert de cerc. In cazul acesh2
tei solutii, spectrul de energii are cel putin o valoare proprie n

intervalul (0, V0 ) .
In cazul solutiei impare conditiile de continuitate pentru functie
si derivata n punctul x = a sunt:
C exp (k2 a) = D sin k1 a
Ck2 exp (k2 a) = Dk1 cos k1 a
k2 = k1 ctg k1 a
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
101
Utilizand aceleasi relatii ca si n cazul anterioar obtinem

relatiile:
y = xctg x
2ma2
x +y =
V0
h
2
2
Ecuatiile de mai sus sunt reprezentate n Fig. 2.5.

Pentru ca sa existe cel putin o solutie este necesar ca:
2ma2
V0
h
2
1/2
>
In cazul ca:
N
2ma2
V0
h
2
1/2
N +1
cu N = 0, 1, 2, ... numarul starilor legate este egal cu N + 1

(pentru N=0 semnul egalitatii se exclude).
T
inand cont de discutia anterioara, din relatiile de continuitate pentru functie si derivate, pentru solutia para, rezulta:
B=A
exp (k2 a)
cos k1 a
Solutia para este:

I (x) = A exp (k2 x)
A exp (k2 a)
II (x) =
cos k1 x
cos k1 a
III (x) = A exp (k2 x)
x a
a < x < +a
xa
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
102
Conditia de normare se exprima prin relatia:

Z+
| (x)|2 dx = 1
Rezulta:
Za
Za
|I (x)|2 dx +
Z+
|II (x)|2 dx +
|III (x)|2 dx = 1
sau:
Za
|A|
exp (2k2 a)
exp(2k2 x)dx + |A|
cos2 k1 a
Za
cos2 k1 xdx
a
Z+
2
+ |A|
exp (2k2 x) dx = 1
a
|A|
1
exp (2k2 a)
1
exp (2k2 a) +
a+
exp (2k2 a) = 1
2k2
cos2 k1 a
2k2
|A|
1
a
+
exp(2k2 a) = 1
k2 cos2 k1 a
In plus mai avem relatia:

tg k1 a =
k2
k1
1
k22
2
=
tg
k
a
+
1
=
+1
1
cos2 k1 a
k12
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
103
adica:
1
k12 + k22
|A| exp (2k2 a)
=1
+a
k2
k12
2
si:
k2 k12 exp (2k2 a)
|A| = 2
k1 + ak1 (k22 + k12 )
2
In mod analog pentru solutia impara din relatiile de continuitate pentru functie si derivate rezulta :
D = C
exp (k2 a)
sin k1 a
Solutia impara este:

I (x) = C exp (k2 x)
exp(k2 a)
II (x) = C
sin k1 a
III (x) = C exp (k2 x)
x a
a<x<a
xa
Punand conditia de normare pentru aceasta functie, rezulta:

|C| = |A|
b. Cand E > V0 spectrul este continuu:
Notam cu:
r
r
2m (E V0 )
2mE
0
k2 =
;
k1 =
2
h
h
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
104
Ecuatiile Schrodinger devin:

d2
0
+ k22 = 0,
2
dx
d2
+ k12 = 0,
dx2
pentru |x| a
pentru |x| < a
Solutia para este:

0
I = A1 sin k2 x + A2 cos k2 x
II = B cos k1 x
x a
a<x<a
III = I (x) = A1 sin k2 x + A2 cos k2 x
xa
Conditiile de continuitate pentru functie si derivata n punctul x = a sunt:

0
B cos k1 a = A1 sin k2 a + A2 cos k2 a

0
Bk1 sin k1 a = A1 k2 cos k2 a A2 k2 cos k2 a

Conditiile acestea pot fi ndeplinite pentru orice valoare a
energiei ( acesta este un sistem de 2 ecuatii cu 3 necunoscute ).
Vom exprima A1 si A2 n functie de B. Rezulta:
0
A1 =
Bk1 sin k1 a cos k2 a Bk2 cos k1 a sin k2 a

0
k2
0
k1 sin k1 a sin k2 a + k2 cos k1 a cos k2 a

A2 = B
0
k2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
105
Solutia para este:
k1
0
0
I (x) = B cos k1 a cos k2 (x + a) + 0 sin k1 a sin k2 (x + a)
k2
x a
II (x) = B cos k1 a
a<x<a
k1
0
0
III (x) = B cos k1 a cos k2 (x a) 0 sin k1 a sin k2 (x a)
k2
xa
Solutia impara rezulta printr-un calcul analog celui anterior
ca fiind:
k1
0
0
I (x) = C sin k1 a cos k2 (x + a) + 0 cos k1 a sin k2 (x + a)
k2
x a
II (x) = C sin k1 a
a<x<a
k1
0
0
III (x) = C sin k1 a cos k2 (x a) + 0 cos k1 a sin k2 (x a)
k2
xa
2.2.12 Sa se calculeze valorile posibile ale energiei unei particule

n groapa de potential:
x<0
0 0<x<a
V (x) =
V0 x > a
Sa se determine adancimea minima a gropii de potential V0 pentru ca sa existe stari legate (Fig. 2.6).
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
V
106
V0
Fig. 2.6
Solutie
Energiile starilor legate se vor ncadra n intervalul (0, V0 ).

In regiunea x < 0, I (x) = 0 ceea ce din punct de vedere fizic
arata ca regiunea este inaccesibila particulei. Pentru celelalte
regiuni functia proprie a energiei o vom nota cu:
II (x) 0 < x < a

(x) =
III (x) x > a
unde II este o solutie a ecuatiei:
h
2 d2 II
= EII
2m dx2
este o solutie a ecuatiei:
iar III
h
2 d2 III
+ V0 III = EIII
2m dx2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
107
In plus trebuiesc ndeplinite conditiile de continuitate a functiei

n punctul x = 0 si de continuitate pentru functie si derivata n
punctul x = a.
I (0) = II (0)
II (a) = III (a)
0
II (a) = III (a)

q
Notam: k1 =
2mE
h2
si ecuatia pentru II devine:
d2 II
+ k12 II = 0,
dx2
0<x<a
Rezulta:
II (x) = A exp (ik1 x) + B exp (ik1 x)
Notam cu:
r
2m (V0 E)
h
2
Ecuatia Schrodinger pentru III devine:
k2 =
d2 III
k22 III = 0,
dx2
pentru x > a
Rezulta:
III = C exp (k2 x) + D exp (k2 x)
Pentru ca solutia sa fie marginita la infinit este necesar ca
C = 0.
III = D exp(k2 x)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
108
Atunci conditiile de continuitate p entru functie si derivata

devin:
A+B =0
A exp (ik1 a) + B exp (ik1 a) = D exp (k2 a)
ik1 A exp (ik1 a) ik1 B exp (ik1 a) = k2 D exp (k2 a)

Din prima ecuatie: B = A. Sistemul de ecuatii de mai sus
se reduce la:
A[exp (ik1 a) exp (ik1 a)] = D exp (k2 a)
ik1 A[exp (ik1 a) + exp (ik1 a)] = k2 D exp (k2 a)
sau:
2iA sin k1 a = D exp (k2 a)
2iAk1 cos k1 a = k2 D exp (k2 a)
tg k1 a =
k1
k2
Notand cu x = k1 a si cu y = k2 a, ecuatia de mai sus se scrie

ca:
tg x =
x
y
sau:
y = xctg x
In plus x > 0, y > 0 si:
x2 + y 2 =
2mV0 2
a = k2
h
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
y
109
y = - xctgx
x 2 + y 2 = k22
x
p
p /2
2p
3p / 2
Fig. 2.7
Ultimele conditii sunt ndeplinite simultan numai pentru anumite valori ale energiei. In Fig. 2.7 sunt reprezentate cele doua
ecuatii.
Pentru a exista cel putin o solutie este necesar ca :
2mV0 2
a
h
2
1/2
sau:
a2 V0
h
22
8m
de unde:
V0 >
h
22 1
8m a2
>
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
110
Functia de unda se determina din conditiile de continuitate

p entru functie si derivata.
D = 2iA sin k1 a exp (k2 a)
In plus A = B si atunci:
I (x) = 0
x0
II (x) = 2A cos k2 x 0 < x < a
III (x) = 2iA sin k1 a exp (k2 a) exp (k2 x)
xa
Observam ca:
|III |2 exp (2k2 x)
adica n regiunea x > 0 probabilitatea de a gasi particula scade
exponential cu cresterea lui x.
2.2.13 Electronii de conductie din metale sunt mentinuti n interiorul acestora de catre un potential care, ntr-un model simplificat este (vezi Fig. 2.8):
Vo x < 0
V (x) =
0 x0
Sa se determine coeficientii de reflexie si transmisie la suprafata
metalului pentru electronii ce provin din interiorul metalului.
Solutie
Considerand (x, t) functia de unda a particulei, atunci densitatea de probabilitate de localizare este:
P (x, t) =
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
111
- V0
Fig. 2.8
si densitatea curentului probabilitatii de localizare este:

j(x, t) =
2mi
x
x
Intr-o stare de energie bine determinata, functia de unda are
expresia:
i
(x, t) = u(x)e h Et
unde u(x) este functia proprie corespunzatoare energiei E. Intr-o
astfel de stare, P si j nu depind de timp. Astfel:
P = u u
du
h
du
u
u
j =
2mi
dx
dx
a. Vo < E < 0
Notam functia proprie a energiei:
uI (x) x < 0
u(x) =
uII (x) x 0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
112
cu conditiile de continuitate pentru functie si derivata n punctul

x = 0:
uI (0) = uII (0)
u0I (0) = u0II (0)
unde uI este o solutie a ecuatiei:
h
d2 uI
Vo uI = EuI
2m dx2
iar uII este o solutie a ecuatiei:
h
2 d2 uII
= EuII
2m dx2
Notam
r
k1 =
2m
(Vo |E|)
h
2
Atunci, ecuatia din prima regiune devine:

d2 uI
+ k12 uI = 0
dx2
Ea are solutia:
uI (x) = Aeik1 x + Beik1 x
Notam cu:
r
k2 =
2m|E|
h
2
x<0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
113
Atunci, ecuatia din a doua regiune devine:

d2 uII
k22 uII = 0
2
dx
cu solutia:
uII (x) = Cek2 x + Dek2 x
x>0
Din conditia de marginire a functiei rezulta C 0 si

uII (x) = Dek2 x
Conditiile de continuitate pentru functie si derivata impuse
n punctul x = 0, conduc la urmatorul sistem:
A+B = D
ik1 A ik1 B = k2 D
Atunci:
ik1
ik1 k2
(ik1 + k2 )
B = A
(ik1 k2 )
D = 2A
ceea ce nseamna ca spectrul de energii este continuu si nedegenerat. Atunci, functia de stare va avea forma:
Aeik1 x + Beik1 x x < 0

u(x) =
Dek2 x
x0
Calculand densitatea curentului de probabilitate obtinem,
pentru x < 0:
h
k1 [(A + B )(A B) (A + B)(A + B )]

2m
h
k1
=
[|A|2 |B|2 ]
m
j =
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
114
Daca tinem cont de relatia dintre A si B obtinuta mai sus,

rezulta:
j=0
Pentru a interpreta acest rezultat vom tine cont de faptul
ca, pentru x < 0 termenul Aeik1 x din solutia ecuatiei atemporale
Schrodinger descrie partea atemporala din unda ce se propaga
n sensul axei Ox. Pentru aceasta unda:
ji =
h
k1 2
|A|
m
reprezinta densitatea curentului incident. Termenul Beik1 x descrie partea atemporala din unda ce se propaga n sens invers
axei Ox. Pentru aceasta unda
jr =
h
k1 2
|B|
m
reprezinta densitatea curentului reflectat.

Cum |A| = |B| rezulta ca densitatea de localizare globala va
fi :
j = ji + jr = 0
In aceasta situatie, coeficientul de reflexie R definit ca:
R=
jr
ji
este:
R=1
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
115
Pentru cazul x > 0 va rezulta j = 0, adica densitatea curentului de probabilitate de localizare transmis n aceasta regiune
este nula. Atunci coeficientul de transmisie definit ca:
T =
jt
=0
ji
Ca si n cazul clasic, electronul ce poseda energie cinetica mai

mica decat naltimea treptei de potential se va reflecta. Totusi,
spre deosebire de cazul clasic, exista o probabilitate de a gasi
electronul n regiunea x > 0 (n exteriorul metalului). Aceasta
este:
P = uII uII = D2 e2k2 x = 4|A|2
Vo |E| 2k2 x
e
Vo
Fenomenul este analog cu cel al reflexiei totale din optica.

Din punct de vedere al opticii geometrice, trecerea luminii dintrun mediu cu indice de refractie mai mare ntr-un mediu cu indice
de refractie mai mic, nu este posibila daca unghiul de incidenta
depaseste unghiul limita. In optica ondulatorie se arata ca, n
~ patrunde n
cazul acesta unda luminoasa (caracterizata prin E)
ce-l de-al doilea mediu, iar intensitatea ei descreste tot dupa o
lege exponentiala.
b. E > 0
Functia proprie a energiei o vom nota ca si n cazul precedent prin uI si uII ndeplinind aceleasi conditiile de continuitate
pentru functie si derivata. Notam cu:
r
2m(E + Vo )
k1 =
h
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
116
iar ecuatia Schrodinger devine:

d2 uI
+ k12 uI = 0
2
dx
x<0
cu solutia:
uI (x) = Aeik1 x + Beik1 x
x<0
Notam cu:
r
k2 =
2mE
h
2
iar ecuatia Schrodinger devine:

d2 uII
+ k22 uII = 0
dx2
x0
Ea are solutia:
uII (x) = Ceik2 x + Deik2 x
x>0
Functia de unda se va scrie, pentru acest caz:
Aeik1 x + Beik1 x x < 0

u(x) =
Ceik2 x + Deik2 x x > 0
Termenul ce contine pe A reprezinta partea atemporala a
undei plane ce soseste la treapta de potential (unda incidenta);
termenul cu B reprezinta unda reflectata, cel cu C unda transmisa iar cel cu D unda care soseste din exterior la suprafata
metalului. Deoarece unda care trece de treapta de potential nu
mai ntalneste un alt obstacol, aceasta ultima unda nu exista si
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
117
din acest motiv consideram D = 0. Conditiile de continuitate

pentru functie si derivata conduc la sistemul:
A+B = C
k1 (A B) = k2 C
Rezulta:
k1 k2
k1 + k2
2k1
C = A
k1 + k2
B = A
Notam cu:
ui = Aeik1 x partea atemporala a undei incidente
ur = Beik1 x partea atemporala a undei reflectate
ut = Ceik2 x partea atemporala a undei transmise
Vom obtine pentru densitatea curentului de probabilitate de
localizare expresiile:
h
k1 2
|A|
m
h
k1 2
jr =
|B|
m
h
k2 2
jt =
|C|
m
Atunci coeficientii de reflexie si respectiv de transmisie vor
ji =
fi:
2
k1 k2
jr
|B|2
R = =
=
ji
|A|2
k1 + k2
2
jt
|C|
4k12
T =
=
=
ji
|A|2
(k1 + k2 )2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
118
T
inand cont de expresiile pentru k1 si k2 , coeficientii R si T
vor avea forma:
!2
E + Vo E
Vo2
R =
=
E + Vo + E
( E + Vo + E)4
p
4 (E + Vo )E
T =
( E + Vo + E)2
In conformitate cu mecanica clasica, atunci cand E > 0, electronul nu poate fi reflectat, adica acesta poseda suficienta energie
pentru a se elibera din interiorul metalului.
In cazul problemei tratata cuantic, rezulta existenta unei probabilitati de reflexie diferita de zero (se elimina cazul banal Vo = 0).
Daca E Vo
R'
Vo2
16E 2
adica, probabilitatea de reflexie scade rapid cu cresterea energiei.

Daca E > 0 si E Vo , atunci coeficientul de reflexie va fi:
r !4
r
1
E
E
R = q
'14
q 4 ' 1
Vo
Vo
E
+ 1 + VEo
Vo
2.2.14 Sa se determine coeficientii de transmisie si de reflexie

pentru o particula ce se misca n sensul axei Ox si ntalneste
bariera de potential:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
119
V0
Fig. 2.9
0 x<0
V0 0 x a
V (x) =
0 x>a
n cazurile 0 < E < V0 si E > 0 (vezi Fig. 2.9).
Solutie:
a. 0 < E < V0
Notam functia proprie a energiei cu:
x<0
uI (x)
uII (x) 0 x a
u (x) =
uIII (x) x > 0

cu conditiile de continuitate pentru functie si derivate n punctul
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
120
x = 0 si x = a :
uI (0) = uII (0)
0
uI (0) = uII (0)

uII (a) = uIII (a)
0
uII (a) = uIII (a)

uI (x) este o solutie a ecuatiei:
h
2 d2 uI
= EuI
2m dx2
x<0
uII (x) este o solutie a ecuatiei:
h
2 d2 uII
+ V0 uII = EuII
2m dx2
0xa
uIII (x) este o solutie a ecuatiei:
h
2 d2 uIII
= EuIII
2m dx2
x>a
Notam cu:
r
k1 =
2mE
si k2 =
h
2
2m (V0 E)
h
2
Ecuatiile Schrodinger pentru cele trei regiuni devin:

d2 uI (x)
+ k12 uI (x) = 0,
2
dx
d2 uII (x)
k22 uII (x) = 0,
dx2
x<0
0xa
(2.1)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
d2 uIII (x)
+ k12 uIII (x) = 0,
dx2
121
x>a
uI (x) = A1 exp (ik1 x) + B1 exp (ik1 x) ,

uII (x) = A2 exp (k2 x) + B2 exp (k2 x) ,
uIII (x) = A3 exp (ik1 x) + B3 exp (ik1 x) ,
x<0
0xa
x>a
Interpretarea acestora este urmatoarea:

Termenul A1 exp (ik1 x) reprezinta partea atemporala a undei
incidente ce se propaga n sensul axei Ox.
Termenul B1 exp (ik1 x) reprezinta partea atemporala a undei reflectate de bariera care se propaga n sens invers axei Ox.
In regiunea in care x > a se propaga numai unda transmisa
a carei parte atemporala este A3 exp (ik1 x) .
Cum n aceasta regiune nu exista unda care sa se propage n
sens invers axei Ox, B3 0. T
inand cont de rezultatele de la
problema precedenta, obtinem densitatea curentului de probabilitate de localizare incident:
h
k1
|A|2
m
densitatea curentului de probabilitate de localizare reflectat:
ji =
k1
h
|B1 |2
m
si densitatea curentului de localizare transmis:
jr =
jt =
h
k1
|A3 |2
m
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
122
Coeficientul de transmisie este:

T =
jt
|A3 |2
=
ji
|A1 |2
iar cel de reflexie este:

R=
jr
|B1 |2
=
ji
|A1 |2
Pentru a determina coeficientii A1 , A2 , A3 , A4 tinem cont de

relatiile de continuitate pentru functie si derivate. Rezulta:
A1 + B1 = A2 + B2
ik1 A1 ik1 B1 = k2 A2 k2 B2
A2 exp (k2 a) + B2 exp (k2 a) = A3 exp (ik1 a)
k2 A2 exp (k2 a) k2 B2 exp (k2 a) = ik1 A3 exp (ik1 a)
Se obtine:
A3
4ik1 k2
=
2
A1
(k2 + ik1 ) exp(k2 a) (k2 ik1 )2 exp (k2 a)
sau:
A3
2ik1 k2
=
2
2
A1
[k2 k1 ]shk2 a + 2ik1 k2 chk2 a
Coeficientul de transmisie este:

2
A3
4k12 k22
T = = 2
A1
(k2 k12 )2 sh2 k2 a + 4k12 k22 ch2 k2 a
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
123
ch2 x = 1 + sh2 x
Astfel:
2
A3
4k12 k22
T = = 2
A1
(k2 + k12 )2 sh2 k2 a + 4k12 k22
Cum:
k12 =
avem:
k12 + k22 =
2mE
2m
si k2 = 2 (V0 E)
2
h
2mV0
h
2
si k12 k22 =
4m2 E (V0 E)
h
4
Rezulta:
T =
4E (V0 E)
+ 4E (V0 E)
V02 sh2 k2 a
Coeficientul de reflexie :
R=1T =
V02 sh2 k2 a
V02 sh2 k2 a + 4E (V0 E)
Deoarece T 6= 0 particula trece prin bariera de potential cu

o anumita probabilitate, chiar daca energie ei este insuficienta
din punct de vedere clasic pentru aceasta. Aceasta se petrece
ca si cum n bariera de potential apare un tunel prin care particula penetreaza spre cealalta parte. Din acest motiv efectul se
numeste efect tunel.
Sa studiem coeficientul de transmisie atunci cand E V0 .
Atunci:
4E
T '
V0 sh2 k1 a
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
124
In cazul cand:
k2 a 1
putem aproxima:
sh2 k2 a '
exp (2k2 a)
4
In aceasta situatie:
sh2 k2 a 1
Rezulta:
T ' 16
E (V0 E)
exp (2k2 a) 1
V02
Daca alegem V0 E = 5 MeV putem calcula factorul exponential

pentru diverse grosimi ale barierei. Rezultatele sunt prezentate
n tabelul de mai jos:
)
a(A
2k2 a
e
1
1,3 1,5 1,8
2
5
0,1 0,04 0,03 0,016 0,008 5,5 107
10
1,4 1012
b. In cazul E > q
V0 trecerea o putem face prin nlocuirea lui
0
0)
k2 cu ik2 unde k20 = 2m(EV
.
h2
In acest caz, n rezultatul final shk2 a se nlocuieste cu sin k 0 a

2
si V0 E cu E V0 .
Atunci:
T =
V02
4E (E V0 )
sin k20 a + 4 (E V0 ) V0
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
R=
125
V02 sin2 k20 a

V02 sin2 k20 a + 4 (E V0 ) V0
In acest ultim caz atunci cand:

sin k20 a = 0,
R=0
adica bariera reflecta particula. Rezulta:

k20 a = n
k202 a2 = n2 2
2m (E V0 ) a2
= n2 2
2
h
E V 0 = n2 2
h
2
2ma2
si prin urmare:
E n = V 0 + n2 2
h
2
2ma2
Aceasta poarta numele de energie de rezonanta.

Pentru energii foarte mari (E V0 )
T =
1
1+
V02
4(EV0 )V0
sin2 k20 a
'
1+
V0
4E
V0
1
'1
sin2 k20 a
2 0
4E
sin k2 2a
si practic particula nu se poate reflecta.
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
126
V (x)
x1
Dxi
x2
Fig. 2.10
2.2.15 O particula de energie E, patrunde datorita efectului

tunel ntr-o bariera de potential V = V (x) n punctul de coordonata x1 si o paraseste n punctul de coordonata x2 . Sa se
studieze coeficientul de transmisie (vezi Fig. 2.10).
Solutie:
Presupunem ca energia potentiala V (x) este o functie neteda. Impartim domeniul [x1 , x2 ] n intervale xi astfel ncat sa
consideram trecerea particulei printr-o succesiune de bariere de
potential. Vom alege n asa fel intervalele xi astfel ncat:
r
2m [V (x) E]
xi 1
h
2
adica coeficientul de transmisie pentru bariera de potential de
latime xi sa poata fi aproximata cu:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
E [V (x) E]
exp
T = 16
V02 (x)
127
1p
8m [V (x) E] xi
h
Oricum exponentiala este termenul predominant. Atunci putem sa consideram coeficientul de transmisie:
1p
Ti exp
8m [V (x) E] xi
h
Coeficientul de transmisie total este:
1p
T = Ti exp
8m [V (x) E] xi
h
T exp
1p
8m [V (x) E] xi
h
Trecand la limita rezulta:
Zx2 p
1
T = C exp
8m [V (x) E]dx
h
x1
unde C este o constanta.
2.2.16 Se constata ca, sub influenta unui camp electric puternic

electronii ncep sa paraseasca metalul la temperaturi oricat de
joase. Fenomenul a fost numit emisie la rece , iar curentul
obtinut, curent autoelectronic. Consideram ca electronii n afara
metalului au energia potentiala nula, iar n interiorul metalului
se afla ntr-o groapa de potential V0 pe nivele energetice astfel
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
128
ncat energia minima pentru a iesi din groapa este W (lucru de

extractie).
a. Sa se calculeze n mod clasic intensitatea campului electric la
care ar trebui sa apara curentul autoelectronic.
b. Sa se calculeze (cuantic) dependenta curentului autoelectronic de intensitatea campului electric aplicat.
Solutie:
a. Consideram metalul ntr-un camp electric de intensitate
E. Forta care actioneaza asupra unui electron se compune din
forta eE cu care campul electric actioneaza asupra electronului si
din forta de imagine electrica. Aceasta din urma apare deoarece
nsusi electronul creaza pe suprafata metalului, prin influenta
sarcini electrice care-l atrag, ca si cum la o distanta egala cu
distanta electronului la metal, n interiorul metalului se afla o
sarcina +e. Atunci:
e2
160 x2
unde cu x am notat distanta electronului fata de suprafata metalului. Energia electrostatica este:
Zx
Zx
Zx
e2
dx
V (x) = F (x) dx = eEdx +
160
x2
F = eE
e2 1
160 x
Valoarea maxima a acestei energii potentiale se obtine acolo
unde:
dV
=0
dx
V (x) = eEx
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
V
xm
O
W
129
Vm
- exE
V0
Fig. 2.11
Rezulta:
eE +
e2 1
=0
160 x2
si:
1
xm =
4
1/2
e
0 E
Atunci:
1
Vm = V (xm ) =
2
e3 E
0
1/2
Astfel, sub influenta campului electric, adancimea gropii de

potential se micsoaraza cu valoarea (vezi Fig. 2.11):
1
Vm =
2
e3 E
0
1/2
Din punct de vedere clasic electronii cu energia E cuprinsa

n intervalul (V0 , Vm ) nu pot iesi din interiorul metalului spre
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
130
deosebire de cei cu energia cuprinsa n intervalul (Vm , 0)

Aceasta face ca lucrul mecanic de extractie sa devina:
W 0 = W |Vm |
Atunci curentul ar trebui sa apara cand W 0 = 0 adica:
1
W = |Vm | =
2
e3 E
0
1/2
Rezulta:
W 2 40
E=
e3
Considerand cazul wolframului pentru care W = 4, 9 eV rezulta:
E ' 2 108 V/cm
Cu toate acestea se obtin curenti neasteptat de mari chiar
pentru campuri de 4 106 V/cm.
b. In tratarea cuantica trebuie sa se tina seama de efectul tunel. Probabilitatea de strapungere a barierei este data de
transparenta barierei:
Zx2 p
1
T = c exp
8m [V (x) E]dx
h
x1
In situatia noastra:
V (x) = eEx
e2 1
160 x2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
131
x2
E
- exE
- V0
Fig. 2.12
Neglijand termenul datorat fortei imagine energia potentiala

va fi de forma din Fig. 2.12.
Punand |E| = E obtinem:
Zx2 p
1
T = c exp
8m (|E| eEx)dx
h
x1
unde x1 = 0 iar x2 este punctul n care E = eEx2 , adica:

x2 =
|E|
eE
Integrala de la exponent devine:
Zx2 p
Zx2
8m p
I =
8m (|E| eEx)dx =
|E| eEx(eEdx) =
eE
x1
0
x2
8m (|E| eEx)3/2
2 8m
I =
|E|3/2
=
3
eE
eE
2
0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
adica:
132
4 2m
3/2
T = c exp
|E|
h
3eE
|E|3/2 :

T = c exp
E
Daca notam cu = h4
2m
3eE
Atunci densitatea de curent de probabilitate urmeaza aproximativ aceiasi forma deci:

I = I exp
E

In tabelul de mai jos este reprezentat factorul exp si
E
densitatea de curent pentru E = 2eV.

E (V/cm) exp E
I A/cm2
5 106
107
2 107
3 107
8 1015
1, 3 106
0, 013
1
1, 5 107
100
4 106
7 108
2.2.17 Definim , constanta de dezintegrare a unui nuclid ca

fiind probabilitatea de dezintegrare a nucleului n unitatea de
timp. Sa se demonstreze ca n cazul nucleelor radioactive este
valabila legea aproximativa (Geiger-Nuttal):
B
ln = A
E
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
133
V (r )
R0
Fig. 2.13
unde A, B = const iar E - este energia cinetica a particulei

atunci cand se afla foarte departe de nucleu. Se va considera un
model simplificat al nucleului n care V (r) = V0 daca r < R0 ,
e1 e2
V (r) = 4
daca r > R0 ,( e1 = Ze, e2 = 2e ). In plus se
0r
va considera ca constanta de dezintegrare este proportionala
cu coeficientul de transmisie prin bariera de potential ( Energiile particulelor sunt mult mai mici decat naltimea barierei de
potential ).
Solutie
Situatia din problema este prezentata n Fig. 2.13. Atunci coeficientul de transmisie se scrie ca:
T =c exp
8m
h
ZR p
(V [r] E) dr
R0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
134
In relatia anterioara:
V (r) =
e1 e2
40 r
iar:
E=
e1 e2
40 R
Vom considera integrala:

I=
r
I=
ZR p
ZR r
R0
R0
[V (r) E]dr =
e1 e2
40 R
ZR r
R
1
r
e1 e2
e1 e2
dr
40 r 40 R
!
R r
Z
R
dr = E
1 dr
r
R0
R0
Efectuam schimbarea de variabila:

r = R cos2 x
Obtinem noile limite de integrare:
R = R cos2 x
x2 = 0
R0 = R cos x
x1 = arccos
dr = 2R cos x sin x
R0
R
1/2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
135
Atunci:
x1
0 r
Z
Z
1
I =
E
1 (2R sin x cos x) dx = 2R E sin2 xdx
cos2
x1
I = 2 ER
Zx1
(1 cos 2x)
dx
2
I = R E [x1 sin x1 cos x1 ]
T
inand cont de expresia lui x1 obtinem:
"
1/2 1/2
1/2 #
R0
R0
R0
sin(arccos
I = ER arccos
R
R
R
I=
"
ER arccos
R0
R
1/2
R0
R
#
1/2 r
R0
1
R
Deoarece E V (R0 ),
e1 e2
e1 e2
40 R
40 R0
rezulta: R R0 si deci:
R0
1
R
Atunci:
arccos
R0
R
1/2
'
2
R0
R
1/2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
r
1
Rezulta:
I=
"
ER
Termenul
136
R0
1 R0
'1
R
2R
R0
R
1/2
R0
R
1/2
1
+
2
R0
R
3/2 #
R 3/2
l neglijam:
"
1/2 #
R0
I = ER
2
2
R
0
T
inem cont de expresia energiei E:
R=
Atunci:
e1 e2 1
40 E
ER =
e1 e2 1
40 E
"
1/2 #
40
e1 e2
I=
2
E
e1 e2
E40 2
e1 e2 1

I=
2 40 E
e1 e2 R0
40
1/2
Factorul de transmisie devine:

"
#
1/2
8m e1 e2 R0
8m e1 e2 1
T = c exp
40
h
80 E
El este proportional cu probabilitatea de dezintegrare , adica
cu . Rezulta:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
"r
= c0 exp
8me1 e2 R0 1
40 h
8m e1 e2 1
h
80 E
137
#
Logaritmand:
r
0
ln = ln c +
8me1 e2 R0 1
40 h
8m e1 e2 1
h
80 E
expresia de mai sus o putem pune sub forma:

B
ln = A
E
Observatie: In general nucleele - radioactive sunt nucleele cu
A > 200, deci raza nucleului R0 nu este foarte diferita pentru
acestea. Ultima relatie explica de ce masuratorile au aratat ca
energia particulelor emise de nucleele radioactive este cuprinsa ntr-un domeniu relativ ngust de energii ( 4 MeV-9 MeV),
iar este cuprins ntr-un domeniu foarte larg (1010 107 ) s1 .
2.2.18 Sa se gaseasca functiile de unda n starile stationare si nivelele de energie ale unui rotator plan care poseda momentul de
inertie I. Analog cu cazul mecanicii clasice n mecanica cuantica
prin rotator spatial se ntelege un sistem descris de hamiltonianul:
= 1L
2
H
2I
unde L este momentul cinetic.
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
138
Solutie:
Ecuatia Schrodinger este

1 2
L = E
2I
unde L2 este operatorul moment cinetic. Deoarece avem de-a
face cu un rotator plan, consideram ca rotatia are loc n jurul
axei Oz. Atunci:
=L
z = ih d
L
d
unde este unghiul de rotatie n jurul axei Oz.
Atunci ecuatia Schrodinger devine:
h
2 d2
= E
2I d2
iar
= ()
d2 2IE
+ 2 =0
d2
h
Notam:
2 =
2EI
h
2
Atunci solutia ecuatiei este:

= C exp (i)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
139
Punem conditia
() = ( + 2)
Atunci:
exp (i) = exp[i ( + 2)]
Rezulta:
=m ,
mZ
Atunci:
r
2IE
h
2 m2
m=
si Em =
2I
h
2
Din conditia de normare
Z 2
Z 2
2
d = |C|
d = 1
0
rezulta constanta C:
1
C=
2
Astfel n starile stationare functia de unda a rotatorului plan
are expresia:
1
= exp (im)
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
140
2.2.19 Sa se determine functiile de unda n starile stationare si

nivelele de energie ale unui rotator spatial care poseda momentul
de inertie I.
Solutie:
Ecuatia Schrodinger este

1 2
L = E
2I
unde exprimam pe L2 n coordonate sferice:
1
1
2
2
= h
L
sin
+
sin
sin2 2
Ecuatia Schrodinger devine:
1 2 2EI
sin
+
+ 2 =0
sin
sin2 2
h
Ecuatia are solutii care satisfac conditiile de derivabilitate si

marginire daca:
2EI
= l(l + 1)
h
2
unde l = 0, 1, 2, 3... iar solutiile sunt functiile sferice:
(, ) = Ylm (, ) = Plm (cos )m
unde
m = eim
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
141
iar Plm (w) se numesc polinoame Legendre asociate si au expresia:

s
Plm (w) = (1)m
l+m
2l + 1 (l m)! 1
2 m d
(1
w
)
(w2 1)l
2 (l + m)! 2l l!
dwl+m
pentru m = 0, 1, 2..., l. Pentru

n = l, l + 1, ..., 1
Yl,m (, ) = (1)m Ylm

(, )
Energia nivelelor energetice este:

El =
l(l + 1)h2
2I
unde l = 0, 1, 2, 3....
2.2.20 Sa se determine valorile posibile ale momentului cinetic,

probabilitatile de obtinere a acestor valori, precum si valoarea
medie n starile rotatorului plan descrise de functia de unda
= A cos2
Solutie
Functiile de unda asociate starilor stationare pentru rotatorul

plan sunt:
1
= eim
m = 0, 1, 2, 3...
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
142
Acestora le corespunde marimea Lz = mh pentru momentul

cinetic.
1 + cos 2
= A cos = A
=A
2
1 1 i2 1 i2
+ e + e
2 4
4
Comform descompuneri functiei de stare dupa functiile de

unda asociate strarilor stationare rezulta ca valorile posibile ale
momentului cinetic sunt 0, 2h si 2h. Probabilitatea de aparitie
a valorii zero este:
P (0) =
1
4
1
4
1
16
1
16
2
3
Pentru valorile 2h si 2h aceste probabilitati sunt

P (2
h) = P (2h) =
1
4
1
16
1
1
+ 16
16
1
6
P
Valoarea medie a momentului cinetic este hLz i =
Lz P (Lz )
unde P (Lz ) este probabilitatea de aparitie a momentului Lz .
hLz i = 0
2
1
1
+ 2h + (2h) = 0
3
6
6
2.2.21 Sa se determine nivelele energetice si functiile proprii corespunzatoare electronului din atomul de hidrogen.
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
143
Solutie
Pentru electronul din atomul de hidrogen energia sa potentiala
este:
e2
V (r) =
40 r
Deoarece atomul se considera stabil este necesar ca energia
totala a sistemului sa fie negativa. Din acest motiv vom nota:
E = |E|
Deoarece campul de forte n care se afla electronul este unul
central, solutia ecuatiei Schrodinger atemporala
h
2
+ V (r) = E
2me
va fi de forma:
(r, , ) = R (r) Y (, )
unde Y (, ) sunt functiile sferice, iar R (r) este partea radiala
a functei de unda. Rezulta:
h
2 d2 R 2 dR l (l + 1)
e2
R = |E| R
2me dr2
r dr
r2
40 r
Consideram
R (r) =
Atunci:
u (r)
r
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
144
d2 u(r) 2me
e2
l(l + 1) h
2
+ 2 |E| +
u(r) = 0
dr2
40 r
r
2me
h
Se face schimbarea de variabila

= 2kr
si ecuatia anterioara devine:
d2 u
me |E|
e 2 me
l(l + 1)
+ 2 2 +
u=0
d2
2
2
hk
40 rh2 k
Constanta k trebuie sa fie n asa fel aleasa astfel ncat forma
ecuatiei sa fie cat mai simpla. Daca punem
me |E|
1
2 2 =
4
2h k
k este
p
k=
2me |E|
h
Se noteaza
Ze2
Ze2 me
=
=
40 h
40 h
2k
me
2 |E|
Atunci:
d2 u
1 l(l + 1)
+ +
u=0
d2
4
2
Forma ecuatiei n zona asimptotica ( este foarte mare) este:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
145
d2 u 1
u=0
d2 4
Solutia ecuatiei este de forma:
1
ua = D1 e 2 + D2 e 2
In cazul solutiei generale, D1 si D2 sunt functii de . Pentru
ca solutia sa fie marginita, este nevoie ca D2 = 0.
1
ua e 2
Din acest motiv, vom considera o solutie de forma
1
u = f e 2
Se obtine ecuatia pentru f :
d2 f
l(l + 1)
df
f =0
d2
d
2
Pe baza a ce s-a discutat anterior este nevoie ca
f l+1 , > 0
Atunci:
f () = l+1 g()
Ecuatia satisfacuta de g este:
d2 g
dg
+ [2l + 2 ] + [ l 1]g = 0
2
d
d
Alegem functia g de forma
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
g() =
146
Ck k = 0, C0 6= 0
k=0
care se nlocuieste n ecuatia anterioara.
k(k 1)Ck k1 + (2l + 2 )kCk k1 + ( l 1)Ck k = 0
k=0
{[k(k + 1) + 2(l + 1)(k + 1)] Ck+1 + ( l 1 k) Ck } k = 0
k=0
Se obtine o relatie ntre coeficienti sumei:

Ck+1 =
k+l+1
Ck
(k + 1) (k + 2l + 2)
Pentru k suficient de mare raportul dintre doi coeficienti succesivi este:

1
Cn+1
Cn
k+1
Acest raport este acelasi cu cel al coeficiantilor sumei:
e = 1 +
1
1
1
1
+ 2 + ... + k +
k+1 + ...
1!
2!
k!
(k + 1)!
Astfel, pentru valori mari ale lui suma se comporta ca seria

e . Atunci, n domeniul asimptotic:
u(r) l+1 e 2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
147
fapt ce este inacceptabil, deoarece n acest caz partea radiala

devine nemarginita.
Pentru ca u(r) sa fie marginita trebuie ca seria sa se ntrerupa,
adica g() sa fie un polinom. Fie nr puterea maxima a lui n
functia g().
nr + l + 1 = 0
Numarul cunatic nr = 0, 1, 2, ... poarta numele de numar
cuantic radial
= nr + l + 1
Introducem notatia = n, unde n poarta numele de numar
cuantic principal. Deoarece nr = 0, 1, 2, ... si l = 0, 1, 2, ... atunci
n ia valoarile 1, 2, 3, ...
Din relatia n = nr + l + 1 obtinem
l = n nr 1
adica
l n1
Astfel cand n este fixat, l poate lua valoarea 0, 1, 2, ..., n1.Odata
ce parametrul este fixat si valorile proprii ale energiei sunt
determinate
r
e2
me
=n
40 0 h
2 |E|
Rezulta:
me
En = 2
2
h
e2
40
1
, n = 1, 2, ...
n2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
148
Pentru determinarea functiilor de unda se porneste de la

ecuatia
d2 g
dg
+
[2l
+
2
]
+ [ l 1]g = 0
d2
d
care devine:
dg a
d2 g c
+
1
g=0
dz 2
z
dz z
daca se pune z = , a = l + 1 , c = 2 (l + 1)
Coeficientii ecuatiei au poli de ordin unu. Solutiile ecuatiei
se pot exprima prin serii de puteri ale variabilei z, care contin
cel mult un numar finit de puteri negative.
g=z
ck z =
k=0
ck z k+
k=0
Inlocuind expresia lui g n ecuatia anterioara se obtine:
ck ( + k) ( + k 1 + c) z
k+2
ck ( + k + a) z k+1
k=0
k=0
sau
c0 ( 1 + c) z
ck+1 ( + k + 1) ( + k + c) z k+1
k=0
ck ( + k + a) z k+1
k=0
Pentru ca aceasta egalitatea sa fie adevarata este necesar ca:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
149
( 1 + c) = 0
ck+1 ( + k + 1) ( + k + c) = ck ( + k + a)
Rezulta ca = 0, sau = 1 c. Exista doua solutii liniar
independente ale ecuatiei corespunzatoare celor doua valori ale
lui .
g1 (z) =
ck z k
k=0
g2 (z) = z 1c
c0k z k
k=0
Cele doua solutii sunt liniar independente daca c este diferit

de un ntreg. Daca c = 1 cele doua solutii coincid.
In cazul = 0 raportul coeficientilor este:
k+a
a+k 1
ck+1
=
=
ck
(k + 1) (k + c)
c+kk+1
Alegand c0 = 1 atunci
c1 =
c2 =
c3 =
ck =
a
c
a (a + 1) 1
c (c + 1) 2!
a (a + 1) (a + 2) 1
c (c + 1) (c + 2) 3!
a (a + 1) (a + 2) ... (a + k 1) 1
c (c + 1) (c + 2) ... (c + k 1) k!
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
150
Astfel expresia lui g devine:
X
a (a + 1) (a + 2) ... (a + k 1) 1 k
g1 (z) = 1+
z = 1 F1 (a, c, z)
c
(c
+
1)
(c
+
2)
...
(c
+
k
1)
k!
k=1
a numele de functia hipergeometrica dege1 F1 (a, c, z) poat

nerata.
In cazul = 1 c raportul coeficientilor seriei este:
c0k+1
(1 c + k + a)
1
=
c0k
(2 c + k+)
k+1
Se face o analogie cu cazul raportului dintre coeficienti cand
= 0, punand
aa+1c
c2c
Considerand c00 = 1 se obtine:
g2 (z) = z 1 1 F1 (a + 1 c, 2 c, z)
Daca c este ntreg doar una din solutiile g1 si g2 are sens.
Daca c nu este ntreg solutia generala este
g (z) = z 1 A1 F1 (a, c, z) + A2 z 1 1 F1 (a + 1 c, 2 c, z)
Pentru a = N (N - ntreg) functia se reduce la un polinom
de gradul N . Se observa ca pentru k = N , ck+1 = 0 iar restul
coeficientilor seriei sunt nuli.
Astfel se obtine pentru g expresia:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
151
g () = 1 F1 (l + 1 , 2l + 2, )
Pentru ca solutia sa fie acceptabila din punct de vedere fizic
este necesar ca functia obtinuta sa se reduca la un polinom. Asa
cum am discutat mai sus este necesar ca
l + 1 = nr
atunci:
= nr + l + 1 = n
In acest caz functia hipergeometrica degenerata se reduce la
un poliniom:
g () = 1 +
nl1
X
k=1
(k + l n) (k 1 + l n) ... (1 + l n) k
(k + 2l + 1) (k 1 + 2l + 1) ... (2 + 2l) k!
Astfel functiile radiale au expresiile

Rnl = Nnl e/2 l 1 F1 (l + 1 n, 2l + 2, )
O alta modalitate de a exprima solutiile ecuatiei n este
aceea n care intervin termenii polinoamele Laguerre asociate.
Vom defini pentru nceput polinoamele Laguerre:
dq q
ee
dq
Ele pot fi obtinute pornind de la functia generatoare
Lq () = e
exp [s/ (l s)] X Lq () q

U (, s) =
=
s
ls
q!
q=1
s<1
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
152
Ecuatia satisfacuta de aceste polinoame este:

2
d
d
+ q Lq () = 0
2 + (1 )
d
dq
Polinoamele Laguerre asociate Lpq () se definesc prin relatia
Lpq () =
dp
Lq ()
dp
Ecuatia satisfacuta de aceste polinoame este :

2
d
d
2 + (p + 1 )
+ (q p) Lpq () = 0
d
d
Se observa ca pana la o constanta multiplicativa solutia g ()
a ecuatiei (cand = n) este L2l+1
n+l ().
Expresia analitica a acestor polinoame este:
L2l+1
n+l
() =
nl1
X
k=0
k+1
(1)
[(n + l)!]2
k
(n l 1 k)! (2l + 1 + k)! k!
Comparand expresia polinoamelor asociate cu solutia n care

intervine functia hipergeometrica degenerata rezulta relatia:
L2l+1
n+1 () =
[(n + l)!]2
1 F1 (l + 1 n, 2l + 2, )
(n l 1)! (2l + 1)!
Functiile proprii ale energiei au forma:

u (r, , ) = Rnl (r) Ylm (, )
Ele trebuie sa indeplineasca conditia de normare
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
153
ZZZ
|u|2 dv = 1
Z
Rnl (r) Ylm (, ) r2 sin dddr = 1
Daca se tine cont de relatia care exprima conditia de normare a functiilor sferice si daca partea radiala a solutiilor este
exprimata cu ajutorul functiei hipergeometrice degenerate rezulta constanta de normare:
s
3
1
(n + l)!
2
Nnl =
(2l + 1)! 2n (n l 1)! nr0
unde
h
2 (40 )
= 0, 53 1010 m
me e 2
reprezinta raza primei orbite Bohr.
Putem exprima functiile radiale n functie si de polinoamele
Laguerre asociate:
r0 =
(
Rnl =
2Z
nr0
(n l 1)!
2n [(n + l)!]2
)1/2
e/2 l L2l+1
n+1 ()
Deoarece probabilitatea ca electronul sa se afle ntr-o regiune

a spatiului astfel ca r (r , r + dr), ( , + d),
( , + d) este
2
dP (r, , ) = Rnl
(r) |Ylm (, )|2 r2 sin dddr
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
154
prin integrare dupa si se poate determina probabilitatea ca

particula sa se afle ntr-o regiune a spatiului unde r (r , r + dr)
indiferent de si . Astfel tinandu-se cont de proprietatea de
normare a functiilor sferice se obtine:
2
dP (r) = Rnl
(r) r2 dr
Expresiile primelor functii radiale ale atomului de hidrogen

sunt:
3/2
1
r
R10 = 2
exp
r0
r0
3/2
1
r
Zr
R20 = 2
1
exp
2r0
2r0
2r0
3/2
1
1
r
Zr
R21 =
exp
r0
2r0
3 2r0
R30 =
R31
1
3r0
3/2
2r2
2r
+
1
3r0 27ro2
r
exp
3r0

3/2

4 2
1
r
r
r
=
1
exp
9
3r0
6r0
r0
3r0
R31
4
=
27 10
1
3r0
3/2
r
r0
r
exp
3r0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
155
2.2.22 Starea fundamentala a atomului de hidrogen este descrisa

de functia de unda
r
1
u100 (r) = p
e ro
3
ro
unde r0 este raza primei orbite Bohr. Sa se determine valoarea

medie a distantei electronului fata de nucleu si valoarea cea mai
probabila a acestei distante.
Solutie
R
R2 R
R
< r >= u100 ru100 dv = d sin d u100 (r)ru100 r2 dr
< r >= 4
R 1 3 2r
4 R 3 r2r
3
r0
dr
=
r e 0 dr = r0
r
e
3
3
ro 0
2
0 ro
Densitatea de probabilitate de localizare a electronului n

aceasta stare este
(r) = r2 u u =
r2 r2r
e 0
ro3
Pentru determinarea valorii la care aceasta este maxima se

deriveaza (r) la r si se egaleaza cu zero.
d(r)
2r 2r
2r2 2r
= 3 e r0 4 e r0 = 0
dr
ro
ro
Rezulta r = r0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
156
2.2.23 Sa se calculeze impulsul mediu al unei particule descrisa

de urmatoarele functii de unda
a) eikx
b) cos kx
2
c) ex unde n fiecare caz x variaza de la la +.
Solutie
Operatorul impuls este

px =
h
d
i dx
Atunci
< px >= |c|2
+
R
u px udx
unde
|c|2 =
1
+
R
u udx
Rezulta:
h
1
< px >= +
R
i
u udx
Z
u
du
dx
a) Pentru
u = eikx si
Rezulta:
du
= iku
dx
dx
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
157
< px >= kh
b) Pentru
u = cos kx si
du
= k sin kx
dx
Rezulta
< px >= 0
c) Pentru
2
u = ex
si
du
2
= 2xex
dx
Rezulta
< px >= 0
2.2.24 Sa se determine nivelele energetice si functiile proprii corespunzatoare n cazul unei particule care are energie potentiala
V (r) =
e2
c
+ 2
r
r
unde c este o constanta pozitiva.

Solutie
Deoarece energia potentiala nu depinde de unghiurile si ,

solutia ecuatiei Schrodinger atemporala este de forma:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
158
(r, , ) = u(r)Ylm (, )
Atunci ecuatia satisfacuta de partea radiala a functiei de
unda u(r) este:
h
2 d2 u 2 du l(l + 1)
c
e
2 u = Eu
2m dr2
r dr
r2
r
r
Introducem marimile adimensionale
=
r
h
2
unde a =
a
me2
si
2Eh2
= 2
me4
deoarece vom considera doar cazul spectrului discret de energie
E < 0.
Notam cu:
=
2mc
h
2
Atunci ecuatia pentru partea radiala devine:
d2 u 2 du s(s + 1)
2
2
+
u+
u=0
d2 d
2
Introducem functia = u. Ecuatia satisfacuta de este:
d2
2
s(s + 1)
2
+

=0
d2
2
In cazul ca:
= e
s(s + 1) = l(l + 1) +
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
159
In cazul ca
0 = +1
Substituind n ecuatia anterioara o solutie de forma

() = e s+1 f
gasim pentru functia f ecuatia:
d2 f
df
2 + [2(s + 1) 2]
2[(s + 1) 1]f = 0
d
d
Cautam solutia sub forma unei serii de puteri
f=
ak k
k=0
Egaland cu zero coeficientul lui k gasim relatia de recurenta:
ak+1 = ak
2 [(k + s + 1) 1]
(k + 1)(k + 2s + 2)
unde k = 0, 1, 2, ...
Deoarece pentru valori mari ale lui k

ak+1
2
=
ak
k
seria ar tinde catre e2 si cand fapt ce ar determina ca
functia de unda sa tinda la infinit n acest caz. Pentru a evita
acest lucru este necesar sa taiem seria de puteri, adica sa punem
(k + s + 1) 1 = 0. Gasim:
s
1
2h2 E
=
=
me4
k+s+1
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
160
Atunci nivelele de energie ale particulei sunt:

Eks =
me4
2h2 (k + s + 1)2
unde k = 0, 1, 2, .. iar
s
2
1
2mc
mc
1
s= +
+ 2 ' l+ 2
l+
2
2
h
h
l + 21
daca
2mc
1
2 l+
2
h
Introducem numarul cuantic principal

n=k+l+1
Atunci expresia energiei devine
Enl =
me4
2
2
mc
2h n + h2 l+ 1
( 2)
Astfel energia depinde de numerele cuantice n si l. Functiile

proprii corespunzatoare sunt
nlm (r, , ) = Ylm (, )e s
k
P
ap p
p=0
Nivelul Enl este (2l + 1) degenerat.

2.2.25 Sa se rezolve ecuatia Schrodinger pentru o particula aflata
ntr-o groapa de potential de adancime infinita cu simetrie sferica
definita de potentialul:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
V (r) =
pentru
pentru
161
r<R
rR
Solutie
Pentru o particula aflata ntr-un camp centrul de forte cu

simetrie sferica ecuatia Schrodinger
h
+ V (r) = E
2m
are o solutie de forma:
(r, , ) = Ylm (, )f (r)

unde Ylm (, ) sunt functiile sferice iar f (r) este partea radiala
care satisface ecuatia:
d2 f
2mE l(l + 1)
2 df
+
+
f =0
dr2
r dr
r2
h
2
pentru r < R. Pentru r > R, f = 0. Astfel din conditia de
continuitate solutia ecuatiei trebuie sa se anuleze pentru r = R,
adica f (R) = 0
Notam
2mE
k2 =
h
2
si
1
(r) = r 2 f (r)
Atunci (r) satisface ecuatia Bessel
"
#
1 2
2
l
+
d 1 d
2
+
+ k2
=0
2
2
dr
r dr
r
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
162
cu solutiile:
(r) = J(l+ 1 ) (kr)
2
Dar
1
J(l+ 1 ) (kr) r(l+ 2 )

2
cand
r0
Astfel singura solutie care satisface conditia de marginire

este:
J(l+ 1 ) (kr)
2
Daca l = 0 :
a
J 1 (kr) sin kr
2
2
Nivelele de energie care corespund acestor functii pot fi determinate din conditia de continuitate n r = R adica din ecuatia
Jl+ 1 (kR) = 0
2
(l)
Notam aceste solutii cu bn . Atunci:

2
(l)
2
h bn
En (l) =
2mR2
Pentru l = 0
b(0)
n = n
si
En (0) =
h2 n 2 2
2mR2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
2.3
163
Oscilatorul cuantic
2.3.1 Sa se determine functiile proprii si spectrul energetic al

unui oscilator liniar armonic.
Solutie
Oscilatorul liniar armonic este un sistem ideal care consta
dintr-o particula de masa m si dimensiuni neglijabile ce se poate
deplasa sub influenta unei forte elastice dirijata.
F = kx
(k > 0)
Pentru orice x forta F este atractiva si provine dintr-o energie

potentiala:
V (x) =
kx2
2
Ecuatia Schrodinger adimensionala este:
h
2 d2 u kx2
+
u = Eu
2m dx2
2
T
inand cont de relatia k = m 2 , ecuatia Schrodinger devine:
h
2 d2 u m 2 x2
+
u = Eu
2m dx2
2
de unde:
d2 u 2m
+ 2
dx2
h
m 2 x2
E
2
u=0
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
Vom efectua o schimbare de variabila:
= x
du
du d
du
=
=
dx
d dx
d
2
d2 u
2d u
=
dx2
d 2
si atunci ecuatia Schrodinger devine:
d2 u
2m
m 2 2
+
E
u=0
d 2 2 h
2 2
2
Punem conditia ca valoarea coeficientului lui 2 sa fie 1:
m2 2
=1
h
24
adica:
r
=
m
h
Notam cu:
=
2mE
2E
2mEh
=
2 2 =
2
h
h

h
m
d2 u
+ 2 u = 0
2
d
164
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
165
Constanta contine valoarea E necunoscuta. Ecuatia Schrodinger are solutii pentru orice numar complex. Ne intereseaza
nsa doar solutiile ce satisfac conditiile de regularitate.
Metoda pe care o vom aplica este metoda polinomiala. Facem
transformarea:
2 = v
du
du
du dv
du
=
= 2
=2 v
d
dv d
dv
dv
2
d2 u
du
du
d2 u
2d u
=
2
+
4
=
2
+
4v
d 2
dv
dv 2
dv
dv 2
4v
d2 u
du
+
2
+ ( v) u = 0
dv 2
dv
sau:
d2 u 2 du
+
4 2+
dv
v dv
1 u=0
v
Vom considera aceasta ecuatie n regiunea asimtotica:

x ,
In aceasta regiune ecuatia devine:

4
d2 u
u=0
dv 2
ale carei solutie este:

v
v
u (x) = A exp
+ B exp
2
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
166
Deoarece solutia trebuie sa fie marginita la infinit B 0 iar

solutia n regiunea asimptotica este de forma:
2
v
u (x) = A exp
= A exp
2
2
Din acest motiv pentru ecuatia Schrodinger vom cauta solutii
de forma:
2
u () = H() exp
2
du
= exp
d
2
dH()
2
H() + exp
2
2
d
(2.2)
2
2
dH ()
d2 u 2
1
exp
H
()
2
exp
d 2
2
2
d
2 2
d H ()
+ exp
2
d 2
e
Ecuatia Schrodinger devine dupa simplificarea exponentialei

:
2 /2
d2 H ()
dH ()
2
+ ( 1) H () = 0
2
d
d
Aceasta este o ecuatie diferentiala de ordin doi. Cautam o
solutie de forma:
H () =
X
k=0
ak =
X
k=0
ak k+s
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
167
s 0 ( astfel functia ar deveni infinita n origine). Exponentul

s este n asa fel ales ca a0 6= 0.
Derivand obtinem:
H 0 () =
ak (k + s) k+s1
k=0
H 00 () =
ak (k + s) (k + s 1) k+s2
k=0
Introducand rezultatele precedente n ecuatia Schrodinger

scrisa n noile variabile, obtinem:
ak (k + s) (k + s 1) k+s2
k=0
2ak (k + s) k+s
k=0
( 1) ak k+s = 0
k=0
adica:
ak (k + s) (k + s 1) k+s2
k=0
[2ak (k + s) + (1 ) ak ] k+s
k=0
Ecuatia s-a transformat ntr-o egaliatate a doua serii de puteri ale lui . Egalitatea este ndeplinita daca sunt egali coeficientii
acelorasi puteri ale lui din cele doua serii. Pentru a se vedea
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
168
mai clar acest lucru vom rescrie egalitatea astfel:

a0 s (s 1) + a1 (s + 1) s +
ak+2 (k + 2 + s) (k + s + 1) k+s =
k=0
ak [(1 ) + 2(k + s)] k+s
k=0
Rezulta conditiile:
a0 s (s 1) = 0
a1 s (s + 1) = 0
ak+2 (k + 2 + s) (k + s + 1) = ak [(1 ) + 2(k + s)]
k = 1, 2, 3...
Astfel coeficientii se determina din 2 n 2: a0 determina
coeficientii a2 , a4 , ...... iar a1 determina coeficientii: a3 , a5 , ... astfel ca putem separa H () = H (0) () + H (1) ().
Din s (s 1) = 0 rezulta s = 0 si s = 1
Din s (s + 1) = 0 rezulta s = 0 si s = 1. Prima solutie nu
aduce nimic nou iar s = 1 este nepotrivita deoarece seria ar
ncepe cu 1 si ar deveni infinita.
Daca s = 0 a doua conditie ar putea fi ndeplinita doar cand
a1 6= 0.
Exista doua situatii:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
s=0
s=1
In plus:
169
a1 = 0 sau a1 6= 0
a1 = 0
(1 ) + 2 (k + s)
ak+2
=
ak
(k + s + 2) (k + s + 1)
Cand k ; ak+2
0 si deci pentru finit seria este conak
vergenta. Daca numarul de termeni ai seriei este infinit, seriile
H (0) () si H (1) () se comporta ca exp 2 . Pentru aceasta vom
considera o argumentare intuitiva.
Valoarea asimptotica a seriei este data de puterile superioare
ale acesteia. Atunci pentru valori mari ale lui k:
ak+2
2
=
ak
k
Iar:

k+2
2 4 6
k
+ ....
exp 2 = 1 +
+
+
+ ... + k + k
1!
2!
3!
!
+
1
!
2
2
Atunci pentru aceasta serie raportul coeficientilor lui k+2 si
k este:
k
!
2
k 2 =
k+2
+1 !
2
Comportarea asemanatoare a coeficientilor a doua puteri succesive ale variabilei 2 , pentru valori mai mari ale indicelui justifica faptul ca seriile H () si exp( 2 ) se comporta asemanator
cand . Pentru ca functia u () sa fie marginita la infinit,
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
170
este necesar ca H () sa fie un polinom.

Consideram cazul:
s = 0,
a1 6= 0
Vom pune conditia ca ak 6= 0 si ak+2 = 0.

Consideram k = 2m numar par si atunci:
1 + 2(2m) = 0
= 1 + 4m
Consideram k = 2m + 1 numar impar si atunci:
1 + 2 (2m + 1) = 0
= 3 + 4m
Aceasta nseamna ca H (0) () si H (1) () nu pot fi reduse simultan la polinoame. Rezulta ca a1 = 0.
Daca: a1 = 0; H (1) () = 0 si ramane decat conditia ca
H (0) () sa se reduca la un polinom, = 1, 5, 9, ...
In cazul s = 1; a1 = 0 si H (0) () = 0 conditia ca seria H (1) ()
sa se ntrerupa este ca:
2 (1 + 2m) + 1 = 0
deci:
= 4m + 3, adica = 3, 7, 11, ...
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
171
In aceasta situatie solutia:
2
u = exp
2
H ()
ramane marginita si n cazul ca . Astfel ecuatia are solutii

finite daca este impar = 2n + 1 si deoarece:
=
2En
h
rezulta:
h
2
Nivelele de energie sunt echidistante:
En = (2n + 1)
E = En+1 En = h
Oscilatorul liniar armonic nu poate avea orice energie, ci numai anumite energii, care formeaza un sir discret de nivele echidistante.
Energia starii fundamentale este E0 = 12 h
si ea este n
concordanta cu relatia de nedeterminare Heisenberg.
2.3.2 Sa se rezolve ecuatia Schrodinger tridimensionala pentru

un oscilator armonic a carui energie potentiala este
U (r) =
m 2 2
r
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
172
Solutie
Pentru o particula aflata ntr-un camp central de forte ecuatia

Schrodinger atemporala este:
h
2
+ V (r) = E
2m
Deoarece cmpul de forte este central solutia ecuatiei Schrodinger este de forma
(r, , ) = Ylm (, )f (r)

unde Ylm (, ) sunt functiile sferice. Astfel pentru componenta
radiala f (r) rezulta ecuatia:
2 df
l(l + 1)
m 2 2
h
2 d2 f
+
f
+
r f = Ef
2m dr2
r dr
r2
2
Consideram schimbarea de variabila:
u = fr
Introducem notatiile:
r
=r
si
m
h
E
h
utilizate n problema legata de oscilatorul armonic liniar.

Ecuatia va lua forma:
=
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
173
d2 u
l(l + 1)
2
+ 2
u=0
d 2
2
Cand ecuatia devine
d2 u
2u = 0
d 2
Solutia acestei ecuatii este
2
u = e 2
Cand 0 consideram u si prin substitutie n ecuatia

pentru u se obtine:
( 1) 2 + 2 l(l + 1) 2 +2 = 0
Impartim cu 2 si obtinem:
( 1) l(l + 1) + 2 2 4 = 0
Cand 0 ultimii doi termeni devin foarte mici si
( 1) = l(l + 1)
De aici 1 = l + 1 si 2 = l
Doar 1 = l + 1 face ca functia sa fie finita n 0
Atunci functia u () va fi de forma
2
u() = e 2 l+1 ()
Substituind n ecuatia pentru u se obtine:
d2
d (l + 1)
3
+2
+2 l
=0
d 2
d
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
174
Consideram solutia acestei ecuatii ca fiind o serie:
ak k
k=k0
Egalam coeficientii puterilor lui cu zero si se obtine relatia

de recurenta:
2 k + l + 32
ak+2 = ak
(k + 2)(k + 2l + 3)
Cand k relatia de mai sus devine:
2ak
k
Determinam puterea celui mai mic exponent, k0 egaland cu
zero coeficientul puterii lui k0 . Rezulta:
ak+2 '
k0 (k0 1) + 2(l + 1)k0 = 0

de unde k0 = 0. Acesta corespunde solutiei finite n origine,
deoarece n cazul
k0 = 2l 1
n origine () va tinde la .
Din relatia dintre coeficientii ak+2 si ak din regiunea asimp2
totica rezulta ca atunci cand seria se apropie de e si
2
u () e 2 care tinde la . Pentru a taia aceasta serie punem

conditia:
k+l+
Atunci:
3
=0
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
175
3
2
Deoarece seria ncepe cu k0 = 0, k trebuie sa fie un numar
par k = 2n cu n = 0, 1, 2... Atunci:
=k+l+
3
2
astfel ca energia oscilatorului armonic tridimesional are forma:
3
Enl = h
2n + l +
2
= 2n + l +
Functia de unda corespunzatoare acestei energii este:

2
e l+1 n ()
nlm (r, , ) =
Ylm (, )
Fiecare nivel este degenerat. Cand N = 2n + l este par gasim

l = 0, 2, 4, .... Cand N este impar l = 1, 3, 5, ... In plus fiecare
nivel (pentru n si l fixati), adica pentru o energie bine determinata, este (2l + 1) degenerat n raport cu m.
2.3.3 Cunoscand ca polinoamele Hermite sunt generate astfel:

Hn () =
2 2
)
n 2 d (e
(1) e
n
d
sa se demonstreze relatia
Hn+1 () = 2Hn () 2nHn1 ()
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
176
Solutie
Hn+1 () = (1)
n+1
dn+1 2
n 2 d
2
e
e
= (1) e
e
d n+1
d n+1
n+1 2
dn+1 2
dn
d 2
dn 2
e
= n
e
2 n e
d n+1
d
d
d
unde:
dn 2
dn 2
dn1 2
e
= n e
+ n n1 e
d n
d
d
Rezulta:
n
dn+1 2
d
dn1 2
2
e
= 2 n e
+ n n1 e
d n+1
d
d
Atunci:
n1
2
d
dn 2
n
2
Hn+1 () = 2(1) e
e
2n(1)
e
e
d n
d n1
n 2
Hn+1 () = 2Hn () 2nHn1 ()
2.3.4 Cunoscand ca functiile proprii ale energiei pentru oscilatorul armonic sunt date de formula
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
p m
2 x2
2
u(x) = Nn e
177
Hn (x)
unde =
si ca polinoamele Hermite pot fi determinate
h
pornind de la functia generatoare

S(s, ) = es
2 +2s
H ()
P
n
sn
n!
n=0
sa se determine constanta de normare.

Solutie
Conditia de normare este:

Z
|un (x)|2 dx = 1
Aceasta nseamna ca:

|Nn |2
e Hn2 ()d = 1
Consideram doua functii generatoare ale polinoamelor Hermite

S(s, ) = e
s2 +2s
X
sn
n=0
S(t, ) = e
t2 +2t
n!
Hn ()
X
tm
=
Hm ()
m!
m=0
Se nmultesc relatiile de mai sus si se obtine
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
s2 +2s t2 +2t
S(s, )S(t, ) = e
178
X
sn tm
=
Hn ()Hm ()
n! m!
n=0 m=0
2
Se nmulteste egalitatea cu e si se integreaza intre si

.
Z
Z
X
X
sn tm 2
e Hn ()Hm ()d
S(s, )S(t, )d =
n! m!
n=0 m=0
Integrala din stanga este:

Z
S(s, )S(t, )d =
2 +2(s+t)(s+t)2
e2st d
2st
S(s, )S(t, )d = e
2
e(st) d ( s t) = e2st
e S(s, )S(t, )d =
X
(2st)n
n!
n=0
Astfel:
Z

X
(2st)n X X sn tm 2
=
e Hn ()Hm ()d
n!
n! m!
n=0
n=0 m=0
Rezulta:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
Z
179
e Hn ()Hm ()d = 0
daca n 6= m.
Z
2
e Hn2 ()d = 2n n!
Atunci:
s
Nn =
2n n!
2.3.5 Sa se demonstreze relatia de recurenta pentru functiile

proprii ale energiei oscilatorului armonic un (x)
r
r
n+1
n
xun =
un+1 (x) +
un1 (x)
2
2
Solutie
Folosim relatiile
Hn+1 () = 2Hn () 2nHn1 ()
care se scriu ca:
Hn+1 (x) = 2xHn (x) 2nHn1 (x)
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
180
si
s
un (x) =
2 2
2x
e
Hn (x)
2n n!
Atunci
s
2n+1 (n
+ 1)!
s
un+1 = 2x
s
2n
2n n!
un
2n1 (n 1)!
un1
2n(n + 1)un+1 (x) = 2x nun (x) n 2un1 (x)

De aici rezulta
r
xun (x) =
n+1
un+1 (x) +
2
n
un1 (x)
2
2.3.6 Sa se calculeze < x >, < x2 > pentru oscilatorul armonic

liniar n reprezentarea sistemului de functii proprii ale operatorului energie.
Solutie
Utilizam relatia demonstrata n problema anterioara:
r
r
n+1
n
xun (x) =
un+1 (x) +
un1 (x)
2
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
181
Inmultim cu un (x) si integram pe toata axa reala:
+
R
un xun =
R
n + 1 +
un un+1 dx +
2
R
n +
un un1 dx = 0
2
Rezulta ca:
< x >= 0
Inmultim prima relatie cu x
r
2 2
x un (x) =
n+1
xun+1 (x) +
2
n
xun1 (x)
2
Atunci:
"r
#
r
n
+
1
n
+
2
n
+
1
2 x2 un (x) =
un+2 (x) +
xun1 (x)
2
2
2
#r
"r
r
n
n1
n
un (x) +
un2 (x)
+
2
2
2
r
adica
r
2 x 2 un =
(n + 1)(n + 2)
2n + 1
un+2 +
un +
2
2
n(n 1)
un2
2
Inmultim egalitatea cu un si integram ntre si +. Rezulta:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
2 < x2 >=
< x2 >=
182
2n + 1
2
2n + 1
2n + 1 h
=
2
2
2 m
2.3.7 Sa se determine nivelele de energie ale unui oscilator armonic tridimensional a carui energie potentiala este:
U=
k1 x2 k2 y 2 k3 y 3
+
+
2
2
3
Solutie
Ecuatia lui Schrodinger n cazul oscilatorului armonic tridimensional este:
k1 x2 k2 y 2 k3 z 2
h2
+
+
+
= E
2m
2
2
2
Pentru rezolvarea ecuatiei utilizam metoda separarii variabilelor. Alegem functia de forma:
(x, y, z) = 1 (x)2 (y)3 (z)
Inlocuim n ecuatia Scrhodinger pe si apoi mpartim rezultatul la 1 (x)2 (y)3 (z). Rezulta:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
183
1 h
1 h
2 d2 1 m12 2
2 d2 2 m22 2
+
x +
+
y +
1 2m dx2
2
2 2m dy 2
2
1 h
2 d2 1 m32 2
+
+
z =E
3 2m dz 2
2
unde am notat:
ki
i2 =
(i = 1, 2, 3)
m
Deoarece x, y si z sunt variabile independente fiecare paranteza trebuie sa fie egala cu o constanta. Notam cu E1 , E2 , E3
cele trei constante care trebuie sa ndeplineasca conditia:
E = E1 + E2 + E3
Problema se reduce la rezolvarea a trei ecuatii diferentiale de
ordin doi, care sunt de tipul ecuatiei oscilatorului armonic liniar.
h
2 d2 1 m12 2
+
x 1 = E1 1
2m dx2
2
h
2 d2 2 m22 2
+
y 2 = E2 2
2m dy 2
2
h
2 d2 3 m22 2
+
z 3 = E3 3
2m dz 2
2
p 1
Introducem variabilele unidimensionale 1 = x m
, 2 =
h
p m2
p m3
y
, 3 = z
si utilizam rezultatul obtinut n cazul osh
cilatorului unidimensional. Obtinem:
En1 n2 n3 =
1
1
1
h
1 + n2 +
h
2 + n3 +
h
3
n1 +
2
2
2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
184
Functia de unda este:

r
(x, y, z) =
m3 1 2 3 Hn1 (1 )H(2 )H(3 ) 12 +22 +32

2
nnn
e
2 1 2 3 n1 !n2 !n3 !
3h
3
2.3.8 Folosind rezultatele problemei (2.3.7) sa se calculeze ordinul degenerarii unui nivel de energie al unui oscilator tridimensional izotrop.
Solutie
Pentru un oscilator izotrop k1 = k2 = k3 si 1 = 2 =

3 astfel ncat nivelele de energie depind de un singur numar
cuantic:
N = n1 + n2 + n3
fiind date de relatia
EN =
3
N+
h
Functiile proprii sunt:

1
n1 n2 n3 (r) = Nn1 n2 n3 e 2
unde
2 r2
Hn1 (x)Hn2 (y)Hn2 (z)
r
=
m
h
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
r
Nn1 n2 n3 =
185
m3 3
h
33
si
r 2 = x2 + y 2 + z 2
Toate functiile cu aceeasi valoare a lui n1 + n2 + n3 corespund
la aceeasi energie. Deoarece aceste functii sunt liniar independente ordinul degenerarii nivelului EN coincide cu numarul de
triplete (n1 , n2 , n3 ) caracteristice energiei E.
Pentru a calcula numarul de triplete fixam valoarea numarului
n3 . Atunci n1 + n2 = N n3 . In acest caz valoarea unui numar
determina pe celalalt si numarul de posibilitati este N n3 + 1
(se considera si valoarea zero). Apoi se considera toate valorile
lui n3 compatibile cu N . Atunci gradul de degenerare este:
gN =
N
X
n3
1
(N n3 + 1) = (N + 1)(N + 2)
2
=0
Se observa ca pentru oscilatorul izotrop singurul nivel nedegenerat este N = 0.

2.3.9 Sa se determine functiile si valorile proprii ale energiei pentru un oscilator cu sarcina q aflat ntr-un camp electric omogen
de intensitate E.
Solutie
In acest caz ecuatia Schrodinger este:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
h
2 d2
+
2m dx2
186
m 2 2
x eEx = E
2

x1 = x
eE
m 2
si introducem notatia:
E1 = E +
e2 E 2
2m 2
d
d dx1
d
=
=
dx
dx1 dx
dx1
d2
d2
=
dx2
dx21
2
m 2 2 m 2
eE
x =
x1 +
2
2
m 2
m 2 2 m 2 2
e2 E 2
x =
x1 + eEx1 +
2
2
2m 2
eE
e2 E 2
)
=
eEx
+
1
m 2
m 2
T
inand cont de acestea ecuatia Schrodinger devine:
eEx = E(x1 +
h
2 d2 m 2 2
+
x = E1
2m dx21
2 1
Ecuatia este analoaga cu cea a oscilatorului armonic liniar.

Functiile de unda sunt:
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
r
n =
187
2
m 1
e 2 Hn ()
h 2n n!
unde:
r
=
m
x1
h
Valorile proprii sunt:
E1 =
1
n+
h
De aici rezulta
E=
e2 E 2
1
h

n+
2
2m 2
Spectrul de energie este discret si este deplasat n jos cu valoarea:

e2 E 2
E =
2m 2
2.4
Modelul vectorial al atomului
2.4.1 Intr-un atom de heliu excitat, unul din electroni se gaseste

n starea p, iar celalalt n starea d. Sa se gaseasca valorile posibile ale numarului cuantic orbital L si valorile corespunzatoare
momentului cinetic orbital al atomului.
Solutie
Electronul aflat n starea p este caracterizat de numarul cuantic orbital l1 = 1 iar electronul aflat n starea d este caracterizat
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
188
de numarul cuantic orbital l2 = 2. Numarul cuantic L corespunzator momentului cinetic rezultant poate avea una din valorile:
|l2 l1 |, |l2 l1 + 1|........|l2 + l1 |
In cazul nostru, L poate lua valorile 1, 2, 3, iar momentul
cinetic orbital poate lua valorile:
p
~ = L(L + 1)
|L|
h
adica:
L = 1
L = 2
L = 3
~ = 3h
|L|
~ = 6h
|L|
~ = 12h
|L|
2.4.2 Care sunt valorile posibile ale momentului cinetic total al

unui electron care se gaseste n starea f .
Solutie
In acest caz trebuie compus momentul cinetic orbital caracterizat prin numarul cuantic l = 3, si momentul cinetic de spin
caracterizat prin numarul cuantic de spin s = 1/2. Momentul
cinetic total va fi caracterizat de numarul cuantic j care poate
lua valorile:
j = l 1/2 = 5/2
j = l + 1/2 = 7/2
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
189
iar momentul cinetic total poate lua valorile:

j = 5/2
~ =
|J|
j(j + 1)h =
j = 7/2
~ =
|J|
35
h
63
h
2.4.3 Sa se gaseasca toti termenii spectrali posibili pentru o

combinatie dintre doi electroni, unul fiind n starea p, altul n
starea d, n cazul unui cuplaj de tip Russell-Saunders. Sa se indice notatiile spectrale ale acestora.
Solutie
Momentul cinetic total este rezultatul compunerii momentului cinetic total orbital si a momentului total de spin caracterizate de numerele cuantice l1 = 1, l2 = 2 si respectiv s1 = 1/2,
s2 = 1/2. Rezulta ca L poate lua valorile 1, 2, 3.
Momentul de spin total poate fi caracterizat doar de numerele
cuantice de spin S = 0 si S = 1 (s1 = 1/2, s2 = 1/2). In cazul
~ S,
~ avem:
cuplajului L
~ = ~l1 + ~l2 ;
L
~ = ~s1 + ~s2 ;
S
~ +S
~
J~ = L
Valorile posibile ale numerelor cuantice orbital si de spin sunt:

L = l1 + l2 ; l1 + l2 1; .......|l1 l2 |
S = s1 + s2 ; s1 + s2 1; .....|s1 s2 |
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
190
iar valorile posibile ale lui J pentru L si S dati, sunt:

J = L + S; L + S 1; ........|L S|
In cazul problemei noastre L = 1, 2, 3 iar S = 0, 1.
Daca L = 1, S = 0 atunci J = 1 iar starea este una de singlet
si se noteaza 1 P1 . S-a tinut cont de notatia termenilor spectrali
2S+1
LJ
Daca L = 1, S = 1 atunci J = 0, 1, 2 si vom avea o stare de

triplet care se noteaza:
J = 0
J = 1
J = 2
Po
P1
3
P2
3

notata 1 D2 .
Daca L = 2, S = 1, atunci numarul cuantic J poate lua
trei valori J = 1, 2, 3, iar starea corespunzatoare este o stare de
triplet care se noteaza:
J = 1
J = 2
J = 3
D1
D2
3
D3
3
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
191
si se noteaza cu 1 F3 .
Daca L = 3, S = 1 atunci J = 2, 3, 4 iar starea va fi una de
triplet notata prin:
J = 2
J = 3
J = 4
F2
3
F3
3
F4
2.4.4 Sa se stabileasca multiplicitatea termenilor spectrali n cazurile:

a. atomul are doi electroni de valenta
b. atomul are trei electroni de valenta
Solutie
a. Pentru cei doi electroni de valenta numerele cuantice de
spin sunt s1 = s2 = 1/2; atunci S = 0, 1.
In cazul S = 0 multiplicitatea termenului este:
2S + 1 = 1
In cazul S = 1, multiplicitatea termenilor este:
2S + 1 = 3
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
192
b. Pentru trei electroni de valenta trebuie sa calculam numarul

cuantic S ce corespunde spinului total.
Pentru doi electroni S1,2 ia valorile 0 si 1.
Daca S1,2 = 0 si S3 = 1/2, atunci S = 1/2 iar multiplicitatea
va fi 2.
Daca S1,2 = 1 si S3 = 1/2 atunci S = 1/2 cu multiplicitatea 2
si respectiv S = 3/2 cu multiplicitatea egala cu 4.
3.4.5 Un foton emis de un atom poarta cu el un anumit moment

cinetic. Cum se explica regula de selectie pentru numarul cuantic ce caracterizeaza momentul cinetic total, n afara de cazurile
J = 0.
Solutie
Trebuie avut n vedere ca la emisia unui foton momentul cinetic total al atomului variaza atat ca directie cat si ca marime.
In cazul ca J = 1, momentul cinetic total variaza ca marime,
iar cand J = 0 momentul cinetic variaza ca directie.
2.4.6 Un atom se gaseste n starea 1 Fo . Sa se calculeze valorile posibile ale proiectiilor momentului magnetic pe directia unui
camp magnetic exterior.
Solutie
Deoarece 2S + 1 = 1, numarul cuantic corespunzator spinului
este S = 0. Pentru ca atomul se gaseste n starea F , atunci
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
193
numarul cuantic ce caracterizeaza momentul cinetic orbital este

L = 3. Numarul cuantic M ia valorile:
M : 3, 2, 1, 0, 1, 2, 3
iar proiectia z a momentului magnetic ia valorile:
3B , 2B , B , 0, B , 2B , 3B
unde B este magnetonul Bohr-Procopiu
2.4.7 Sa se calculeze factorul lui Landee pentru atomi cu un singur electron de valenta aflati n starile S si P .
Solutie
Expresia factorului Landee este:
g=
3 S(S + 1) L(L + 1)
+
2
2J(J + 1)
unde S este numarul cuantic corespunzator spinului total, L este

numarul cuantic corespunzator momentului cinetic orbital total
iar J este numarul cuantic corespunzator momentului cinetic
total.
In starea S numarul L = 0, numarul cuantic de spin este
S = 1/2, iar J = 1/2. Rezulta g = 2.
In starea P , L = 1, numarul cuantic de spin este S = 1/2, iar
J poate lua doua valori. Pentru J = 1/2, g = 2/3 iar pentru
J = 3/2, g = 4/3
CUANTICA
CAPITOLUL 2. FIZICA
194
2.4.8 Sa se scrie termenul spectral pentru care se cunosc urmatoarele

marimi:
g = 6/7
S = 1/2
J = 5/2
Solutie
Din formula factorului Landee:
g=
3 S(S + 1) L(L + 1)
+
2
2J(J + 1)
unde S = 1/2 si J = 5/2 rezulta L = 3, iar termenul spectral

este:
2
D5/2
Capitolul 3
FIZICA SOLIDULUI
3.1
Vibratiile retelei cristaline
3.1.1 Sa se determine legile de dispersie ale frecventelor de vibratie

n cazul unei retele unidimensionale a carei celula elementara este
alcatuita din doua specii de atomi cu masele m1 si m2 (m1 < m2 ).
Distanta dintre doi atomi alaturati este a. Forta de interactie dintre doi atomi alaturati este de forma F = (un un1 ) , unde
un si un1 sunt deplasarile celor doi atomi fata de pozitiile lor de
echilibru.
Solutie
Consideram ca atomii cu masa m1 ocupa pozitiile pare iar cei

cu masa m2 ocupa pozitiile impare. Ecuatiile de miscare pentru
cele doua tipuri de atomi sunt:
m1 u2n = (u2n+1 u2n ) (u2n u2n1 )
195
CAPITOLUL 3. FIZICA SOLIDULUI
196
m1 u2n+1 = (u2n+2 u2n+1 ) (u2n+1 u2n )

Pentru acest sistem de ecuatii cautam solutii de forma:
u2n = A exp i (t + 2nqa)
u2n+1 = A exp [it + (2n + 1) qa]
Substituind aceste solutii n ecuatiile de mai sus rezulta:
2 m1 2 A (2 cos qa) B = 0
(2 cos qa) A + 2 m2 2 B = 0
Sistemul de ecuatii de mai sus este un sistem de ecuatii omogen. El admite solutii daca determinantul sistemului este nul.
2 m1 2 2 cos qa
2 cos qa 2 m2 2 = 0
Rezulta ecuatia bipatrata:
1
1
4 2 sin2 qa
4
2
+
=0
2 +
m1 m2
m1 m2
care are doua solutii:
1/2
1
4 sin2 qa
=
+
mr
m2r
m1 m2
1/2
1
4 sin2 qa
2
2 =
mr
m2r
m1 m2
12
unde
197
(2b / m1 )1 / 2
(2b / m2 )1 / 2
p
2a
p
2a
Fig. 3.1
1
1
1
=
+
iar
|qa| < /2
mr
m1 m2
2 poarta numele de frecventa ramurii optice n timp ce 1
poarta denumirea de frecventa ramurii acustice. Forma ramurii
optice si acustice sunt aratate n figura 3.1
Discutie
Vom considera cazul cand qa 1 (q 0) . Atunci:
2
2q 2 a2 mr
mr
m1 m2
1/2

1/2
1
1
= 2
+
m1 m2
2 = 0
In cazul n care k = /2a
1 = (2/m1 )1/2
2 = (2/m2 )1/2
198
3.1.2 Sa se calculeze capacitatea calorica la volum constant a

unei substante alcatuita din N oscilatori armonici independenti.
Solutie
Deoarece oscilatorii sunt independenti functia de partitie Z

a sistemului depinde de functia de partitie Zi a unui singur oscilator astfel:
Z = (Zi )N
Pentru a calcula pe Zi se considera hamiltonianul unui singur
oscilator:
1 2 1
Hi =
p + m 2 x2i
2m i 2
Atunci
Z Z
e [ 2m pi + 2 m
1
Zi =
2 x2
i
] dp dx ,
i
unde = 1/kB T .
Z
Z
m
2 x2i
2
Zi =
Zi =
2
m 2
e 2m pi dpi
dxi
12
2m
Rezulta:
12
Z = (Zi ) =
2
2kB T
=
2kB T
199
Energia libera este:

F = kB T ln Z = kB T N ln
2kB T
iar entropia este:

S=
F
2kB T
= kB N ln
+ kB N
T
Energia interna este:

U = F + T S = N kB T
iar capacitatea calorica a sistemului:
C=
U
= kB N
T
3.1.3 Sa se calculeze capacitatea calorica la volum constant

a unei substante alcatuita din N oscilatori armonici cuantici
independenti a caror spectru de energie este dat de expresia:
1
n = n +
h
n = 1, 2...
2
Solutie
Deoarece oscilatorii sunt independenti se calculeaza functia
de partitie pentru un singur oscilator.
Z0 =
X
n=0
e (n+ 2 )h
1
200
unde = 1/kB T . Se obtine::
h
2
Z0 = e
n
h
n=0
e 2
=
1 eh
Pentru ntreg sistemul functia de partitie este::

e
Z = (Z0 ) =
N h
(1 eh )N
iar energia libera:

F = kB T ln Z = kB T ln
N h
(1 eh )N
h
F =N
+ kB T ln 1 e
2
Entropia este:
1
F
Nh
h
S=
= N kB ln 1 e
+
e
T
T 1 eh
h
kB ln 1 e
S=N
T (eh 1)
iar energia interna:
1
h
+ h
U = F + TS = N h
2
e
1
Capacitatea calorica este:

Cp = Cv =
U
eh
= N kB (
h)2
T
(eh 1)2
201
3.1.4 Sa se determine expresiile capacitatii calorice obtinuta n

problema precedenta n cazul temperaturilor foarte mici si a temperaturilor foarte mari.
Solutie
Notam T0 = h
/k, aceasta marime avand dimensiunile unei
temperaturi. Se obtine:

2
exp TT0
T0
CV = N k

2
T
exp TT0 1
Cand T T0
exp
T0
T
si
CV = N k
T0
T
T0
exp
T
Cand T T0
T0
T0 1
exp
'1+
+
T
T
2
T0
T
Atunci:

2
exp TT0
1 + TT0 + 12 TT0
E=

2 ' h
i2
T0
1 T0 2
exp TT0 1
+
T
2 T
E'
202
2 #
T0 1 T0
T0
1+
+
1
T
2 T
T
2 "
2 #
T0
1 T0
E'
1
T
2 T
T0
T
2 "
Rezulta:
"
1
CV = N k 1
2
T0
T
2 #
3.1.5 Sa se calculeze coeficientul de dilatare termica pentru un

solid pentru care energia potentiala a doi atomi care se gasesc
deplasati cu distanta x fata de pozitia lor de echilibru este:
Ep = a1 x2 a2 x3 a3 x4
unde a1 , a2 , a3 sunt constante pozitive.
Solutie
Dilatarea cristalului este data de valoarea medie a deplasarii

x. Marimea medie x se calculeaza cu ajutorul functiei de distributie
Boltzmann
R
x exp (Ep ) dx
hxi = R
exp (Ep ) dx
unde = 1/kT
Vom considera integrala de la numarator:

Z
203
x exp a1 x2 a2 x3 a3 x4 dx
I1 =
x exp a1 x2 exp a2 x3 + a3 x4
I1 =
Deoarece putem face aproximatia:
exp a2 x3 + a3 x4 = 1 + a2 x3 + a3 x4
Z
I1 =
x + a2 x4 + a3 x5 exp a1 x2 dx
Expresia de mai sus cuprinde trei integrale:

Z
x exp a1 x2 dx = 0
I11 =
4 a1 x2
xe
I12 = a2
I12
3a2
=
2a1
a2
dx =
2a1
x exp a1 x
I13 = a3
2
x3 ea1 x d a1 x2
3a2
dx =
4a1
d3
x5 exp a1 x2 dx = 0
Integralele I11 si I13 sunt nule deoarece sunt integrale din

functii impare ntre limitele .
Pentru calculul integralei de la numitor se face aproximatia:
Z
exp (Ep ) dx
exp a1 x
r
dx =
a1
204
Atunci:
hxi =
3a2
kT
4a21
Coeficientul de dilatare se calculeaza cu relatia:

=
1 hxi
1 3a2
=
k
x0 T
x0 4a21
unde x0 este distanta de echilibru a atomilor. Ea se obtine considerand derivata energiei potentiale egala cu zero.
dEp
= 2a1 x 3a2 x2 4a2 x3 = 0
dx
Neglijand termenul ce contine pe x3 rezulta:
x0 =
2a1
3a2
Atunci:
=
9a22
k
8a31
3.1.6 Pentru un cristal n echilibru termic sa se determine concentratia de defecte Schottky. Defectele Schottky apar prin trecerea unui atom dintr-un nod al retelei din interior spre un nod al
retelei de pe suprafata cristalului. Se cunoaste energia de activare Ei necesara acestui proces.
205
Solutie
Notam cu n numarul de vacante si cu N numarul de noduri. Energia necesara pentru a forma n vacante este U = nEi .
Entropia sistemului este:
S = k ln P
unde P este numarul de microstari compatibile cu macrostarea
respectiva.
P = CNn =
N!
n! (N n)!
Atunci:
S = k ln
N!
n! (N n)!
Energia libera a cristalului este data de relatia:

F = U TS
F = nEi T k ln
N!
n! (N n)!
Deoarece N, n, N n sunt numere mari utilizam formula lui

Stirling
ln x = x ln x x
Atunci:
ln
206
N!
= N ln N n ln n (N n) ln (N n)
n! (N n)!
si
F = nEi T k [N ln N n ln n (N n) ln (N n)]
Echilibrul se realizeaza cand energia libera este minima.
F
=0
n
Rezulta:
Ei T k [ ln n 1 + ln (N n) + 1] = 0
De aici:
n=
N
Ei
1 + exp kT
3.1.7 In cazul unui cristal la echilibru termic, sa se calculeze

concentratia de defecte Frenkel. Defectele Frenkel se formeaza
prin deplasarea unui atom dintr-un nod al retelei cristaline ntr-o
pozitie situata ntre alte doua noduri (interstitiu). Se cunosc N
numarul de noduri ale retelei cristaline, N1 numarul de interstitii
si energia de activare a acestui proces Ei .
207
Solutie
Energia necesara transferului a n atomi n pozitii interstitiale

este:
U = nEi
Entropia sistemului este:
S = k ln P
unde P numarul de microstari compatibile cu macrostarea data
este:
P =
N1 !
N!
(N n)!n! (N1 n) n!
Folosind formula lui Stirling:

ln P = N ln N n ln n (N n) ln (N n)
+ N1 ln N1 n ln n (N1 n) ln (N1 n)
Punem conditia ca energia libera F = U T S sa fie minima:
F
=0
n
Rezulta:
Ei
ln n + ln (N n) ln n + ln (N1 n) = 0
kT
Atunci:
208
Ei
n = (N n) (N1 n) exp
kT
Daca n N si n N1 :
p
Ei
n ' N N1 exp
2kT
3.1.8 Se considera un cristal format din N atomi. Se cunoaste
dN numarul frecventelor asociate oscilatorilor atomici din volumul V care sunt cuprinse n intervalul si + d
2
dN = 4V
3 2
d
vs2
unde
3
1
1
=
+
2
vs2
vl
vt2
iar l este viteza de propagare a undei longitudianale si t este viteza de propagare a undei transversale. Sa se determine frecventa
Debye D. Frecventa Debye (D ) este frecventa maxima de vibratie
a retelei cristaline.
Solutie
Punem conditia ca numarul total de moduri de vibratie sa

fie 3N, deoarece numarul de grade de libertate a sistemului este
aproximativ 3N .
ZD
dN = 3N
0
209
Atunci
ZD
12V
vs2
2 d = 3N
0
Rezulta:
D =
3N vs2
4V
1/3
3.1.9 Sa se determine pe baza modelui Debye capacitatea calorica a unui corp solid a) la temperaturi joase b) la temperaturi ridicate. Consideram ca fononii urmeaza distributia BoseEinstein.
Solutie
Energia oscilatorilor care formeaza solidul este:

ZD
U=
0
12V
U=
vs2
exp
h
h
kT
ZD
0
exp
Notam cu
x=
Atunci:
h
kT
h 3
h
kT
dN
kT
x si
h
d =
210
kT
dx
h
Rezulta:
12V h
U=
vs2
kT
h
4 Z
D /T
0
x3
dx
ex 1
unde am notat cu
D =
hD
k
temperatura Debye. Atunci:

12V
kT 4
U=
D 3
vs2
D
D /T
0
x3
dx
ex 1
Daca se tine cont de expresia lui D determinata n problema

precedenta rezulta:
T4
U = 9N k 3
D
D /T
0
x3
dx
ex 1
a) La temperaturi joase T D iar D /T are o valoare relativ

mare, astfel ca integrala de mai sus se poate extinde la infinit.
Putem scrie ca:
Z
T 4 x3
U = 9N k 3
dx
D 0 ex 1
Deoarece
Z
rezulta:
x3
4
dx
=
ex 1
15
U=
211
3 4 N k 4
T
3
5 D
si
U
12 4
CV =
=
Nk
T
5
T
D
b) In cazul temperaturilor ridicate T D , iar x este mic

astfel ca:
x3
x3
x
2
'
'x 1
' x2
2
ex 1
2
1 + x + x2 1
Atunci:
T4
U = 9N k 3
D
Caldura specifica este:
D /T
x2 dx = 3N kT
U
= 3N k
T
Aceasta valoare este egala cu cea calculata pe baza fizicii
clasice.
CV =
3.2
Statistica purt
atorilor de sarcin
a
n metale si semiconductori
3.2.1 Sa se determine densitatea de stari pentru un gaz de fermioni care ocupa un volum V. Se va considera ca volumul corespunzator unei stari energetice n spatiul fazelor este h3 .
212
Solutie
Vom determina volumul din spatiul fazelor d = V d care

corespunde intervalului energetic E, E+dE , unde d corespunde
volumului din spatiul impulsului corespunzator intervalului energetic considerat.
d = dpx dpy dpz
Integrand pe toate unghiurile polare rezulta:
d = 4p2 dp
Deoarece
mv 2
p2
=
2
2m
unde m este masa (efectiva) a fermionului
E=
dE =
Cum p =
p
dp
m
2mE rezulta ca
d = 4m 2mEdE
Astfel
d = 4 2V m3/2 E 1/2 dE
Volumul unei stari n spatiul fazelor corespunzatoare unei
stari energetice este h3 . Atunci numarul de stari este:
d
1
dNs = 2 3 = 2
h
2
2m
h
213
3/2
E 1/2 dE
unde factorul 2 provine din faptul ca o stare de energie data

poate fi ocupata de 2 electroni cu spini opusi.
Astfel densitatea de stari energetice este:
dNs
1
g (E) =
= 2
dE
2
2m
h
2
3/2
E 1/2
3.2.2 Sa se determine energia Fermi EF a electronilor din metale

la temperatura T = 0 K. Energia Fermi la T = 0 K este energia
maxima pe care o poate avea un electron n metal.
Solutie
La T = 0 K toate starile energetice sunt ocupate pana la

nivelul EF . Atunci numarul de electroni din unitatea de volum
este:
Z EF
g (E) dE
n=
0
EF
n=
0
1
2 2
2m
h
2
3/2
E 1/2 dE
Rezulta
1
n= 2
3
Astfel energia Fermi este:
2m
h
2
3/2
3/2
EF
214
h
2 2 2/3
3 n
2m
EF =
In aceasta expresie m reprezinta masa efectiva a electronului.

3.2.3 Cunoscnd functia de distibutie Fermi- Dirac
f (E) =
exp
1
E
kT
+1
sa se arate ca pentru o functie F (E) continua si diferentiabila

la E = , la temperaturi nu prea mari ca:
Z
F (E) f (E) dE =
0
F (E) dE +
0
2
(kT )2 F 0 ()
6
Solutie
Consideram integrala:
Z
I=
0
exp
F (E)
E
kT
+1
dE
Efectuam substitutia:
E = kT z
Atunci:
Z
I = kT
/kT
F ( + kT z)
dz
ez + 1

/kT
Z
I = kT
F ( kT z)
dz + kT
ez + 1
215
F ( + kT z)
dz
ez + 1
Punem n prima integrala

1
1
=1 z
+1
e +1
ez
Atunci
Z
/kT
I=
/kT
F ( kT z) kT dz T
0
/kT
+T
0
F ( kT z)
kdz+
ez + 1
F ( + kT z)
kdz
ez + 1
In cea de-a doua integrala facem limita superioara deoarece la temperaturi joase /T 1. Atunci:
Z
I=
F (E) dE + T
0
F ( + kT z) F ( kT z)
kdz
ez + 1
Dezvoltam n serie Taylor dupa puterile lui kT z
F ( + kT z) = F () + F 0 () kT z + F 00 ()
k2T 2z 2
2
k2T 2z 2
F ( kT z) = F () F () kT z + F ()
2
0
Astfel
00
F ( + kT z) F ( kT z)
dz = k 2 T F 0 ()
ez + 1
216
ez
z
dz
+1
Deoarece:
Z
z
2
dz
=
ez + 1
6
Rezulta n final ca:

Z
2
I=
F (E) dE +
(kT )2 F 0 ()
6
0
3.2.4 Sa se se determine dependenta de temperatura a nivelului
Fermi la temperaturi joase (n apropiere de zero absolut) pentru
metale. Nivelul Fermi este dat de valoarea lui potentialul
chimic.
Solutie
In cazul metalelor concentratia de electroni variaza foarte
putin cu temperatura T . Pentru a calcula concentratia de electroni, tinem cont ca aceasta este egala cu suma numarului mediu
de electroni din toate starile de energie posibile.
Z
n=
g (E) f (E) dE
0
unde g (E) este densitatea de stari energetice iar F (E) este

functia de distibutie Fermi-Dirac. Pentru temperaturi mici aplicam
formula discutata anterior.

Z
n=
g (E) dE +
0
217
2
(kT )2 g 0 ()
6
Rezulta:
1
n= 2
2n
2m
h
2
2 Z
1/2
1
n= 2
3
2m
h
2
2
dE + k 2 T 2
6
"
2
3/2
2
1+
8
kT
2m
h
2
2 #
Dar la T = 0 K
1
n= 2
3
2m
h
2
3/2
3/2
EF
Rezulta:
"
EF2 = 3/2
2
1+
8
kT
2 #
si
"
= EF
2
1+
8
kT
2 #2/3
Intr-o prima aproximatie putem nlocui n paranteza pe cu

= EF
kT
EF
1. Rezulta:
2 #
2 kT
1
12 EF
EF si apoi dezvoltam dupa

"
218
In cazul metalelor rezulta ca modificarea pozitiei nivelului

Fermi este neglijabila.
3.2.5 Sa se calculeze energia medie a unui electron ntr-un metal la temperatura T = 0 K si sa se stabileasca expresia energiei
unui gaz de fermioni la zero absolut.
Solutie
Deoarece la 0 K toate starile sunt ocupate cu electroni pana

la nivelul Fermi energia medie se poate scrie ca
R EF
Eg (E) dE
hEi = R0 EF
g (E) dE
0
unde g (E) este desitatea de stari. Se tine cont de expresia lui
g (E) determinata n problema 3.2.1
1
g (E) = 2
2
2m
h
2
3/2
E 1/2
si se obtine:
R EF
hEi =
R0EF
0
E 3/2 dE
3
= EF
5
E 1/2 dE
Astfel energia gazului de femioni din unitatea de volum la 0

K este:
U = n hEi =
3n
EF
5
219
3.2.6 Sa se calculeze energia medie pe unitatea de volum a electronilor dintr-un metal aflati la o temperatura T si sa se determine capacitatea calorica a acestora.
Solutie
In acest caz
Z
U=
Eg (E) f (E) dE
0
unde f (E) este functia de distributie Fermi Dirac. Pentru calculul acestei integrale vom utiliza formula:
Z
F (E) f (E) dE =
F (E) dE +
2
(kT )2 F 0 ()
6
unde:
F (E) = Eg (E)
Rezulta:
1
U= 2
2
2m
h
2
1
U= 2
2
Cum
3/2 Z
E
0
2m
h
2
3/2
3/2
0
2
dE +
(kT )2 3/2
6
2 5/2 2
3
+
(kT )2 1/2
5
6
2

"
= EF
2
1
12
kT
EF
220
2 #
2
4 #
5 2 kT
5 2 kT
+
1
24 EF
192 EF
"
2 #
2
kT
1/2
= EF 1
24 EF
"
5/2 =
5/2
EF
1/2
rezulta:
1
U= 2
2
2m
h
2
3/2
"
5/2
EF
2 2
+
5
6
kT
EF
96
kT
EF
4 #
Neglijam temenul la puterea a 4-a din paranteza deoarece

este foarte mic.
"
3/2
2 #
2
2m
kT
1
5/2 2
U= 2
+
EF
2
2
5
6 EF
h
Se tine cont de expresia nivelului Fermi la 0 K

h
2 2 2/3
EF =
3 n
2m
Se obtine:
"
2 #
3
5 2 kT
U = nEF 1 +
5
12 EF
Capacitatea calorica volumica este:
CV =
U
T
221
2 kT
nk
2
EF
3.2.7 Sa se calculeze presiunea gazului electronic dintr-un metal

la o temperatura apropiata de 0 K.
Solutie
Deoarece energia gazului de electroni pe unitatea de volum

este:
3n
EF
5
energia gazului electronic din volumul V este:
U0 =
U=
3n
EF V
5
cu
h
2 2 2/3
3 n
2m
Dar cum n = N/V unde N este numarul total de electroni
din volumul considerat, rezulta:
EF =
2 2 2/3 2/3
3N h
U=
3 N
V
5 2m
Presiunea gazului de electroni este:
p=
U
V
=
T
(3)2/3 h
2 5/3
n
5 2m
222
3.2.8 Sa se calculeze concentratia de electroni dintr-un semiconductor intrinsec nedegenerat n functie de temperatura, la
temperaturi nu prea mari. Se considera ca pentru electronii din
banda de conductie a semiconductorului este ndeplinita conditia
E
1
kT
Solutie
In acest caz functia de distributie Fermi-Dirac trece ntr-o
functie boltzmanniana
1
E
f (E) =
' exp
kT
exp E
+1
kT
Notam cu EC limita inferioara a benzii de conductie. Atunci:
Z
n=
gn (E) f (E) dE
EC
unde gn (E) este densitatea de stari.

p2
= E EC
2mn
deoarece n cazul semiconductorilor trebuie tinut seama de limita
energetica inferioara EC a benzii de conductie. Am notat cu mn
masa efectiva a electronilor.
Repetand rationamentul din problema 3.2.1 se obtine:
1
gn (E) = 2
2
2mn
h
3/2
(E EC )1/2
223
Astfel
1
n= 2
2
2mn
h
2
3/2 Z
1/2
(E EC )
EC
E
exp
dE
kT

x=
E EC
kT
Se obtine:
1
n= 2
2
1
n= 3
4
2mn kT
h
2
2mn kT
h
2
3/2
3/2
EC
exp
kT
x1/2 ex dx
EC
EC
exp
= NC exp
kT
kT
unde NC este concentratia efectiva de electroni

1
NC = 3
4
2mn kT
h
2
3/2
In mod analog se poate determina si concentratia golurilor:

1
p= 3
4
2mp kT
h
2
3/2
EV
exp
kT
EV
= NV exp
kT
unde mp este masa efectiva a golurilor iar NV este concentratia

efectiva de goluri.
1
NV = 3
4
2mp kT
h
2
3/2
224
3.2.9 T
inand cont de rezultatele obtinute n problema precedenta sa se determine variatia cu temperatura a pozitiei nivelului
Fermi cu temperatura n cazul unui semiconductor intrinsec.
Solutie
Pentru aceasta se pune conditia de neutralitate a semiconductorului, adica concentratia de goluri trebuie sa fie egala cu
concentratia de electroni:
1
4 3
2mn kT
h
2
3/2
EC
kT
1
= 3
4
2mp kT
h
2
3/2
e
EV
kT
Rezulta:
3/2
(mn )
EC
exp
kT
3/2
= (mp )
EV
exp
kT
Se logaritmeaza expresia de mai sus si se obtine:

EC 3
EV 3
+ ln me =
+ ln mp
kT
2
kT
2
Rezulta:
EC + EV
kT
=
+
ln
2
2
mp
mn
3.2.10 Sa se determine pozitia nivelui Fermi ntr-un semiconductor dopat cu impuritati donoare. Se considera cunoscuta Nd
225
concentratia de atomi donori si numarul de impuritati donoare

ionizate:
Nd
D
1 + 2 exp E
kT
Ndi =
unde ED este energia nivelui donor.

Solutie
Conditia de neutralitate este:

n = p + Ndi
Deoarece np = n2i iar n este foarte mare concentratia de goluri este foarte mica. Vom considera ca p ' 0. Daca se considera
semiconductorul nedenegerat
EC
n = NC exp
kT
Atunci:
EC
Nd
NC exp
=
D
kT
1 + 2 exp E
kT
De aici rezulta ecuatia de gradul doi:
2 1 ED
1 Nd ED +Ec
e kT + e kT e kT
e kT = 0
2
2 NC
Rezulta:
e
kT
1
= e
4
"
ED
kT
r
1+8
Nd
EC ED
exp
NC
kT
226
La temperaturi joase:
Nd
EC Ed
1
exp
NC
kT
Dezvoltand radicalul n serie se obtine:
r
EC + Ed
Nd
exp
e kT =
2NC
kT
Astfel:
8
EC + Ed
Nd
+ kT ln
2
2NC
cu
1
NC = 3
4
2mn kT
h
2
3/2
La temperaturi foarte joase (n particular la 0 K) nivelul

Fermi se gaseste la jumatatea distantei dintre banda de conductie
si nivelul donor.
3.2.11 Sa se studieze dependenta de temperatura a concentratiei
de electroni ntr-un conductor extrinsec dopat cu impuritati donoare.
Solutie
Concentratia electronilor n banda de conductie este:
EC
n = NC exp
kT
227
In cazul unui semiconductor dopat cu impuritati donoare n

cazul ca:
8
Nd
EC ED
exp
1
NC
kT
nivelul Fermi este:

EC + ED kT
Nd
+
ln
2
2
2NC
Atunci concentratia electronilor se scrie ca:
r
NC ND
ED EC
n=
exp
2
2kT
Deoarece:
=
1
NC = 2
4
2mn kT
h
2
3/2
rezulta:
n = CT 3/4 exp
ED EC
2kT
Atunci
ln
n
T 3/4
= const +
ED EC
2kT
Notnd cu:
Ei = ED EC
energia de ionizare a donorului, rezulta:
ln
n
T 3/4
= const +
Ei
2kT
3.3
228
Fenomene de transport
3.3.1 Se considera un fir de Cu cu lungimea l = 1 m la capetele

caruia se aplica tensiunea U = 10 mV . Concentratia de electroni
n cupru este n = 8, 43 1028 electroni/m3 . Cunoscand rezistivitatea cuprului = 1, 55 108 m si sarcina electronului
e = 1, 6 1019 C sa se determine:
a) mobilitatea electronilor n
b) viteza de drift a electronilor
c) timpul n care un electron stabate distanta l
Solutie
a)
= nen =
n =
1
= 4, 78 103 m2 /Vs
en
b) viteza de drift este:

U
= 4, 78 105 m/s
l
c) timpul n care este parcurs conductorul este:
v = n E = n
t=
l
= 20920 s
v
3.3.2 Sa se determine viteza de transport (drift) a electronilor

printr-un fir de argint cu diametrul d = 0, 1 mm prin care trece
229
un curent I = 1 mA. Se stie ca fiecare atom de argint contribuie

cu un electron n banda conductie. Se cunoaste masa molara
a argintului = 107, 87 kg/kmol, densitatea = 10, 4 103
kg/m3 , numarul lui Avogadro NA = 6, 023 1026 molecule/kmol
si sarcina electronului e = 1, 6 1019 C.
Solutie
Scriem densitatea de curent

I
4I
= 2 = nev
S
d
unde n este concentratia de atomi
j=
n=
NA
Atunci:
4I
=
NA ev
d2
Rezulta:
4I
= 1, 37 105 m/s
2
NA ed
3.3.3 Sa se calculeze rezistivitatea unui monocristal de Ge intrinsec si a unui cristal de Si intrinsec la temperatura T = 300 K. Se
cunosc pentru germaniu: concentratia intrinseca a purtatorilor
de sarcina ni = pi = 2, 5 1019 m3 , mobilitatea electronilor
n = 0, 36 m2 /Vs si mobilitatea golurilor p = 0, 17 m2 /Vs.
Se cunosc pentru siliciu: concentratia intrinseca a purtatorilor
de sarcina ni = pi = 2 1016 m3 , mobilitatea electronilor
v=
230
n = 0, 12 m2 /Vs si mobilitatea golurilor p = 0, 05 m2 /Vs

Solutie
Rezistivitatea unui semiconductor este:

=
1
1
=
e (nn + pp )
In cazul semiconductorului intrinsec

n = p = ni
Rezulta:
=
1
eni (n + p )
Valorile numerice sunt:

Ge = 0, 472 m
Si = 1838 m
3.3.4 Sa se calculeze cu cate grade trebuie ncalzita o bara de
Ge intrinsec aflata la temperatura T = 300 K pentru a-si reduce
la jumatate rezistenta, neglijand variatia mobilitatilor cu temperatura. Se cunoaste largimea benzii interzise pentru germaniu
Eg = EC EV = 0, 72 eV.
231
Solutie
Deoarece:
l
S
pentru ca rezistenta sa scada de 2 ori este necesar ca rezistivitatea sa scada de 2 ori
R=
1
1
=
eni (n + p )
Concentratia intrinseca este:
p
EC EV
ni (T ) = NV NC exp
2kT
Daca 2 = 1 /2 rezulta ca 2 = 21
Atunci
e (n + p ) n (T + T ) = 2e (n + p ) n (T )
si
EC EV
EC EV
exp
= 2 exp
2k (T + T )
2kT
Prin logaritmarea expresiei de mai sus rezulta:
2kT 2 ln 2
T =
= 15, 7 C
Eg 2kT ln 2
3.3.5 Variatia rezistivitatii electrice a metalelor este descrisa
prin formula lui Gr
uneisen

Z
(T ) = AT
5
0
232
x5
dx
(ex 1) (1 ex )
unde
h
kT
Sa se gaseasca dependenta de temperatura a rezistivitatii metalelor n domeniul temperaturilor nalte si joase.
x=
Solutie
La temperaturi nalte x 1, si exponentialele se dezvolta n

serie:
(ex 1) 1 ex ' (1 + x 1) (1 1 + x) = x2
Atunci:
Z
A4
T
4
0
Aceasta nseamna ca la temperaturi ridicate rezistivitatea
creste liniar cu temperatura. La temperaturi scazute limita integralei poate fi considerata si integrala este o constanta.
Atunci:
(T ) = AT
x3 dx =
(T ) T 5
3.3.6 Sa se determine rezistivitatea maxima a unui semiconductor si sa se compare cu rezistivitatea germaniului. Se cunosc
233
pentru germaniu concentratia intrinseca a purtatorilor de sarcina ni = pi = 2, 51019 m3 , mobilitatea electronilor n = 0, 36

m2 /Vs si mobilitatea golurilor p = 0, 17 m2 /Vs
Solutie
Rezistivitatea este:
=
1
e (nn + pp )
In plus
np = n2i
si
p=
n2i
n
Atunci:
1
=
e nn +
n2i
n p
Pentru a determina rezistivitatea maxima punem conditia:

n2
d
1 n ni2 p
=
2 = 0
n2i
dn
e
nn + n p
Rezulta:
r
n = ni
si
p
n

r
p = ni
234
n
p
Atunci
max =
2eni p n
In cazul germaniului intrinsec n = p = ni si rezistivitatea

acestuia este:
i =
1
eni (n + p )
Se observa ca:
max
n + p
=
i
2 p n
Rezulta:
max = 0, 50 m
i = 0, 47 m
3.3.7 La temperatura T1 = 300 K, concentratia purtatorilor de
sarcina ntr-un semiconductor este 2 1019 m3 . Cu cat creste
concentratia purtatorilor de sarcina cand temperatura creste cu
un grad? Se cunosc: largimea benzii interzise Eg = 0, 67 eV si
constanta lui Boltzmann k = 1, 38 1023 J/K.
Solutie
Concentratia purtatorilor de sarcina ntr-un semiconductor
intrinsec este de forma:
ni = CT
3/2
Eg
exp
2kT
235
Variatia numarului de purtatori se scrie:
n =
3/2
CT2
Eg
Eg
3/2
exp
CT1 exp
2kT2
2kT1
Deoarece T2 = T1 + 1 atunci:
E
E
g
1
T1
2kTg
2k
T
1
2
1
n ' CT1 e
e
1
Astfel:
n ' n1 e
Eg
2k
1
T1
T1
2
1 = 0, 88 1018 m3
3.3.8 Intr-un semiconductor de tip n concentratia donorilor complet ionizati este Nd = 8 1020 m3 iar concentratia intrinseca
a purtatorilor de sarcina este ni = 3 1019 m3 . Sa se calculeze
concentratia purtatorilor liberi.
Solutie
Fie n si p concentratiile de electroni si goluri. Conditia de

neutralitate este:
n = Nd + p
Deoarece
236
np = n2i
rezulta:
p2 + pNd n2i = 0
Ecuatia are solutia:
s
p=
Nd
2
1+
2n1
Nd
1 = 1, 12 1018 m3
Concentratia electronilor este:

n=
3.4
n2i
= 8.01 1020 m3
p
Propriet
ati magnetice
3.4.1 Sa se arate ca daca se neglijeaza variatia volumului la magnetizarea unei substante magnetice omogene caldura specifica
este data de expresia
M
u
0 H
cH =
H T
T H
cand intensitatea campului magnetic este constanta. M este
densitatea de magnetizare, H este intensitatea campului magnetic, cH este caldura specifica a unitatii de volum, u energia
interna a unitatii de volum, iar 0 permitivitatea vidului.
237
Solutie
Pentru unitatea de volum variatia energiei interne a unei

substante magnetice este:
du = Q + 0 HdM
sau
Q = du 0 HdM
Pentru u = u(T, H)
du =
u
T
dT +
H
u
H
dH
T
Pentru M = M (T, H)
M
M
dT +
dH
dM =
T H
H T
Se obtine:
Q =
u
T
0 H
M
T
dT +
u
H
0 H
si atunci:
cH =
Q
dT
=
H
u
T
o H
H
M
T
M
H
dH
238
3.4.2 Daca se neglijeaza variatia volumului cand are loc magnetizarea sa se demonstreze ca pentru o substanta omogena are loc
relatia:

cM
S =
T
(3.1)
cH
unde
T =
M
H
(3.2)
T
este susceptibilitatea magnetica izoterma iar
M
S =
H S
(3.3)
este susceptibilitatea magnetica adiabatica.

In relatiile de mai sus cM este caldura specifica a unitatii de
volum la densitate de magnetizare constanta, iar cH este caldura
specifica a unitatii de volum la intensitate constanta a campului
magnetic.
Solutie
Starea sistemului este caracterizata de parametri T, H , M

care sunt legati printr-o ecuatie de stare. Atunci u = u(H, M )
unde u este energia interna a unitatii de volum. Pentru unitatea
de volum principiul I al termodinamicii se scrie:
Q = du 0 HdM
Pentru o transformare adiabatica (Q = 0) se obtine:
239
du = 0 HdM
sau:
u
M
dM +
H
u
H
dH 0 HdM = 0
M
si regrupand termenii:
u
u
dH +
0 H dM = 0
H M
M H
de unde:
S =
M
H
=
S
u
M
u
H
0 H
H
Dar:
u
H
=
M
u
T
T
H
= cM
M
T
H
si:
u
M
0 H =
H
u
T
0 H
H
M
T
T
M
Cum n problema precedenta am demostrat ca:

Q
u
M
cH =
=
0 H
dT H
T H
T H
240
Atunci:
u
M
0 H = c H
H
T
M
Rezulta:
cM
H M
cM M
cM
=
S =
=
T
T
cH H T
cH
cH
M H
3.4.3 La o substanta paramagnetica ideala susceptibilitatea variaza cu temperatura dupa o lege de forma = C/T unde C
este o constanta pozitiva. Sa se determine caldura schimbata
de unitatea de volum a substantei cu mediul extern cand temperatura este mentinuta la valoarea T1 iar intensitatea campului
magnetic creste de la 0 la H1 . Variatia volumului se va considera
neglijabila.
Solutie
Se utilizeaza forma primului principiu al termodinamicii pentru substante magnetice (marimile se considera raportate la unitatea de volum)
du = q pdv + 0 HdM
Cum T = const, v = const rezulta du = 0 astfel ca:
q = 0 HdM
241
Dar:
M = H =
CH
T
Atunci:
CdH
T
Cum T = T1 din relatiile de mai sus rezulta:
dM =
q = 0
CH
dH
T1
Se integreaza si se obtine:
ZH1
q=
0
0
CH
0 C 2
dH =
H
T1
2T1 1
3.4.4 Pentru o substanta s-a gasit ca densitatea de magnetizare

este functie de raportul H/T . Sa se arate ca energia interna a
unitatii de volum este independenta de M si sa se determine expresia entropiei (se va neglija variatia volumului).
Solutie
Aplicand primul principiu al termodinamicii pentru substante

magnetice:
du = T ds + 0 HdM
rezulta:
242
du 0 HdM
T
unde s, u se refera la entropia si energia unitatii de volum.
Se considera u = u(T, M ) si se arata ca
u
=0
M T
ds =
Intr-adevar:
u
T
du =
dT +
M
u
M
dM
T
Se obtine:
1
ds =
T
u
T
1
dT +
T
M
u
M
0 H dM
T
Deoarece ds este o diferentiala totala exacta:
1 u
1
u
=
0 H
M T T M T
T T
M T
M
sau:
1 2u
1
= 2
T M T
T
u
M
1 2u
+
0
T T M
T
de unde:
u
M
= 0 T
T
2
H
T
H
T
243
Cum M = f (H/T ) si M = const rezulta ca H/T = const si:
u
=0
M T
Aceasta relatie arata ca energia interna a unitatii de volum
este independenta de magnetizare.
Deoarece:

H
H
0
dM = f
d
T
T
se obtine:
du (T )
H
ds =
0 f 0
T
T
H
T

H
d
T
Pentru x = H/T se obtine:

Z
s=
du (T )
0
T
H/T
Z
xf 0 (x) dx
0
Integrand prin parti cel de-al doilea termen obtinem:

Z
s=
du (T )
H
0 f
T
T
H
T
H/T
Z
+ 0
f (x) dx
0
3.4.5 Sa se calculeze aplicand statistica clasica, magnetizarea

unei substante ai carei atomi au momentul magnetic n campul
magnetic B. Se cunoaste n numarul de atomi din unitatea de volum. Sa se arate ca pentru campuri mici magnetizarea este invers
proportionala cu temperatura.
244
Solutie
In camp magnetic momentele magnetice se aliniaza aproximativ paralel cu acesta. Daca este unghiul pe care un moment
magnetic l face cu directia lui B atunci magnetizarea este:
M = n hcos i
unde hcos i este valoarea medie a cosinusului unghiului facut
~ Deoarece energia de interactie a unui
de ~ cu directia lui B.
moment magnetic cu campul magnetic este:
~ = B cos
U = ~B
Media hcos i este:
R
cos eB cos sin d
hcos i = 0 R B cos
e
sin d
0
Pentru a efectua acest calcul facem schimbarea de variabila:
s = cos
si
ds = sin d
si notam cu
x = B =
B
kT
Atunci:
R1
hcos i =
sesx ds
1
R1
esx dx
1
d
=
ln
ds
1
1
esx ds
hcos i =
hcos i =
245
d
ex ex
ln
dx
x
ex + ex
1
1
= cthx
x
x
e e
x
x
Functia
L (x) = cthx
1
x
poarta numele de functia lui Langevin.

Astfel magnetizarea se poate scrie ca:
B
M = nL (x) = nL
kT
In cazul campurilor magnetice mici
B
1
kT
astfel ca energia de interactie dintre momentul magnetic si camp
este mult mai mica decat valoarea energiei de agitatie termica.
Atunci:
x=
1+x+
ex + ex
'
ex ex
1+x+
x2
2
x2
2
+
+
x3
6
x3
6
+1x+
1+x
x2
2
x2
2
ex + ex
2 + x2
'
3
ex ex
2x + x3
Astfel:
L (x) =
2 + x2
1
x
x
=
2 '
x3
x
x
3
2x + 3
3+ 2
x3
6
x3
6
246
Rezulta magnetizarea:
M = n
B
n2 B
=
3kT
3kT
3.4.6 Se considera un gaz n conditii normale format din atomi

n starea 2 D3/2. Sa se determine magnetizarea si valoarea de
saturatie a acesteia.
Solutie
In acest caz tratarea problemei va fi una cuantica. Vom tine
cont de expresia momentului magnetic
J
h
unde B este magnetonul Bohr, J este momentul cinetic iar g

este factorul Landee
= gB
g=
3 S (S + 1) L (L + 1)
+
2
2J (J + 1)
In cazul atomilor considerati S = 1/2, L = 2 si J = 3/2.

Rezulta g = 45
Energia de interactie cu cmpul magentic este:
Jz
B
h
unde Jz = mj h
si mj = J, J + 1, ...., J. Deoarece mj ia valori
discrete functia de partitie pentru un singur atom este:
U = gB
Z0 =
J
X
mj
gB Bmj
exp
kT
=J
247
Astfel Z0 este suma unei progresii geometrice

Z0 = eaJ + ea(J1) + ... + ea(J1) + eaJ
cu ratia exp a, unde:
a=
gB B
kT
Atunci:
Z0 = e
aJ
sh (2J+1)a
ea(2J+1) 1
2
=
ea 1
sh a2
Functia de partitie pentru ntreg sistemul este:

Z = (Z0 )n
unde n este numarul de atomi din unitatea de volum. Rezulta:

a
(2J + 1) a
F = nkT ln sh
ln sh
2
2
Magnetizarea este:
M =
unde
Rezulta:
F a
F
=
B
a B
a
gB
=
B
kT
248
(2J + 1) a
a
ngB
(2J + 1) cth
cth
M=
2
2
2
2J + 1
(2J + 1)
1
1
M = ngB J
cth
aJ
cth aJ
2J
2J
2J
2J
Notam cu
x = aJ =
gB BJ
kT
Atunci:
2J + 1
(2J + 1)
1
x
cth
x
cth
2J
2J
2J
2J
Aceasta functie B (J) poarta numele de functia lui Brillouin.
Magnetizarea de saturatie se obtine pentru campuri mari
cand x . Atunci cthx 1. Rezulta:
B (J) =
M = ngB B
3.4.7 Cand o particula cu spinul 21 este plasata n campul magnetic B, nivelul energetic al acesteia se despica n doua nivele B
si B, unde este momentul magnetic al particulei respective.
Se presupune ca un astfel de sistem care consta din N particule este mentinut ntr-un camp magnetic B la temperatura T .
Sa se gaseasca energia interna, entropia si capacitatea calorica a
sistemului.
249
Solutie
Functia de partitie pentru o particula este:
B
B
B
Zi = e
+e
= 2ch
kB T
Deoarece spinii particulelor sunt independenti functia de partitie
a sistemului este egala cu puterea a N -a a functiei de partitie
pentru o singura particula.
Atunci

N
B
N
N
Z = Zi = 2 ch
kB T
Energia libera este:
B
F = N kB T ln 2ch
kB T
iar entropia sistemului este:
F
B
B
BN
S=
= N kB ln 2ch
th
T
kB T
T
kB T
Energia interna a sistemului este:
U = F + T S = N Bth
B
kB T
3.4.8 Sa se calculeze susceptibilitatea diamagnetica a hidrogenului aflat n starea fundamentala caracterizata de functia de
unda:
s
1
r
(r) =
exp
a30
a0
250
unde a0 este raza primei orbite Bohr.

Solutie
Cand este aplicat un camp magnetic apare un camp electric

conform legii inductei:
I
Z
~ =
Edl
S
~
B
dS
t
Curba pe care se face integrala curbilinie este un cerc, E

~ nu depinde de
are aceeasi valoare pe traiectroria circulara iar B
coordonatele spatiale. Atunci:
2rE =
dB 2
r
dt
Rezulta:
r dB
2 dt
Conform legii a II-a a lui Newton electronul de masa me este
accelerat cu forta F = eE si:
E=
dv
er dB
= eE =
dt
2 dt
Integrand pe intervalul de timp t n care campul magnetic
creste de la valoarea 0 la B se obtine:
me
er
B
2me
Aceasta variatie a vitezei determina aparitia unui moment
magnetic n sens opus lui B
v =
251
er
e2 r 2 ~
~v =
B
2
4me
Datorita cresterii vitezei ar trebui sa se modifice raza orbitei, nsa acest lucru nu se petrece deoarece cresterea vitezei este
foarte mica.
Totusi planul orbitei nu este neaparat perpendicular pe vec~ Atunci simultan cu miscarea electronului pe orbita,
torul B.
apare o miscare de precesie n jurul directei campului magnetic.
Din acest motiv r2 trebuie nlocuit cu x2 + y 2 . Atunci:
~ =
e2 B 2
x + y2
4me
Mediem aceasta relatie si se obtine:
=
hi =
e2 B 2 2
x + y
4me
Dar cum:
2 2 2 hr2 i
x = y = z =
3
Rezulta:
hi =
e2 B 2
r
6me
Magnetizarea este:
M = n hi = n
e2 B 2
r
6me
Calculul mediei lui r2 se face cu ajutorul functiei de unda a

electronului din atomul de hidrogen:

2
r =
2
1
r = 3
a0
Z Z Z
(r) r2 (r) dv
Z
sin d
0
Se tine cont ca:

Z
d
0
252
rk exp (r) dr =
2r
r exp
a0
dr
k!
k1
Atunci:
Z
si
2r
3
r exp
= a50
a0
4
4
2
r = 3a20
Rezulta
e2 B 2
e2 0 H 2
M = n hi = n
a = n
a = H
2me o
2me o
Rezulta ca:
=
n0 e2 2
a
2me o
3.4.9 O substanta diamagentica contine n ioni pe unitatea de

volum iar momentul magnetic al fiecarui ion este 0. Sa se determine n1 n2 daca substanta se introduce ntr-un camp magnetic
~ (n1 este numarul de momente magnetice orientate n sensul
B.
253
campului magnetic si n2 reprezinta numarul de momente magnetice orientate n sens contrar campului magnetic).
Solutie
Energia de interactei dintre campul magnetic si momentele

magnetice este 0 B. Atunci raportul n1 /n2 se scrie:
n1
exp [ (E 0 B) /kT ]
20 B
=
= exp
n2
exp [ (E + 0 B) /kT ]
kT
In plus
n1 + n2 = N
Atunci:
n1 =
1 + exp 2kT0 B
si
n2 =
1 + exp 2kT0 B
Rezulta:
n1 n2 = N
exp
exp
20 B
2kT0 B
kT
1
+1
3.4.10 Sa se calculeze magnetizarea paramagnetica pentru gazul electronilor liberi de conductie la 0 K n cazul unor campuri
magnetice slabe.
254
E
E F + mB
EF
E F - mB
0
B=0
0
B0
Fig. 3.2
Solutie
In prezenta campului magnetic energia electronului devine:
h
2k2
E=
B
2m
unde cu m s-a notat masa efectiva a electronului si cu momentul magnetic al electronului. Notam cu n1 concentratia de electroni cu spinul orientat n sensul campului si cu n2 concentratia
de electroni cu spinul orientat n sens contrar (Fig. 3.2).
Atunci:
h
2 kF2 1
= EF B
2m
255
h
2 kF2 2
= EF + B
2m
Astfel:
1
n1 = 2
2
n2 =
1
2 2
kF1
k 2 dk =
kF3 1
6 2
k 2 dk =
kF3 2
6 2
kF2
0
Magnetizarea este:
M = B (n1 n2 ) =
M = 3/2
6
2m
h
2
B 3
kF1 kF3 2
2
6
2 h
i
(EF + B)3/2 (EF B)3/2
Pentru campuri mici:
3/2
(EF B)
3/2
EF
3 B
1
2 EF
In acest caz magnetizarea devine:

2
M= 2
2
2m
h
2
1/2
1/2
EF B
Capitolul 4
NUCLEARA
FIZICA
4.1
Structura nucleului
4.1.1 Sa se calculeze raza nucleului

1, 45 1015 m.
64
29 Cu.
Se cunoaste Ro =
Solutie
3
3
R = Ro A = 1, 45 1015 64 = 5, 8 1015 m
4.1.2 Sa se evalueze densitatea materiei nucleare stiind ca raza
nucleului se calculeaza cu formula R = Ro A1/3 cu Ro = 1, 45
1015 m.
Solutie
Masa unui nucleu cu numarul de masa A este:
M = Au
u = 1, 66 1027 kg
256
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
257
unde u este unitatea atomica de masa. Volumul nucleului este:

V =
4R3
4Ro3
=
A
3
3
Atunci densitatea materiei nucleare va fi:

=
M
3 u
=
' 1, 3 108 t/cm3
V
4 Ro3
4.1.3 Sa se determine densitatea nucleara cunoscand ca raza

nucleului este R = R0 A1/3 (R0 = 1, 45 1015 m) , energia medie de legatura a unui nucleon este B = 8, 5 MeV iar masa medie
a nucleonului exprimata n unitati de energie este mc2 = 938, 9
MeV. Se cunoaste c = 3 108 m/s.
Solutie
Energia de legatura totala este:
BA = A mc2 M c2
unde M este masa totala a nucleului. Rezulta:
M=
A (B mc2 )
c2
Volumul nuclear este:

4R3
4r03 A
=
3
3
Densitatea nucleara este:
V =
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
258
M
3 (B mc2 )
=
= 1, 3 1017 kg/m3
V
4r03 c2
4.1.4 Cu cat difera raza nucleului rezultat prin fuziunea a doua

nuclee de 84 Be fata de raza nucleului de beriliu. Se cunoaste
Ro = 1, 45 1015 m.
Solutie
Raza nucleului de Beriliu este:
3
R1 = Ro 8 = 2Ro
Raza nucleului obtinut prin fuziune va fi:
3
3
R2 = Ro 16 = 2 2Ro
Atunci rezulta:
3
R2 R1 = (2 2 2)Ro = 7, 54 1016 m
4.1.5 Sa se calculeze energia necesara pentru a descompune un

nucleu de 20
n doua particule si un nucleu de 12
and
10 Ne
6 C cunosc
energia de legatura pe nucleon BN e = 8, 03 MeV/nucleon, B =
7, 07 MeV/nucleon si BC = 7, 68 MeV/nucleon.
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
Solutie
Energia de reactie este:
Q = [MN e 2M MC ]c2
Doarece energia de legatura are expresia:
W = AB = [Zmp + (A Z)mn M ]c2
unde mp este masa protonului, atunci:
M = Zmp + (A Z)mn
AB
c2
Dar:
20BN e
c2
4B
= 2mp + 2mn 2
c
12BC
= 6mp + 6mn 2
c
MN e = 10mp + 10mn
M
MC
Atunci:
Q = (8B + 12BC 20BN e ) = 11, 88 MeV

iar energia necesara pentru descompunere va avea valoarea:
|Q| = 11, 88 MeV
259
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
260
4.1.6 Sa se calculeze energia medie de legatura pe nucleon n nu16

cleul de 16
8 O. Se dau: masa atomului de 8 O, MO = 15, 99491u,
masa neutronului mn = 1, 00867u si MH = 1, 00783u, unde u
este unitatea atomica de masa.
Solutie
Energia de legatura este:
W = [ZMH + (A Z)mn MO ]c2
Energia de legatura pe nucleon va fi:
B=
W
A
Pentru calculul numeric se tine cont ca:

uc2 = 931, 5 MeV
Rezulta:
B = 7, 98 MeV/nucleon
4.1.7 Sa se determine aproximativ, energia medie pe nucleon

(n MeV) pentru nucleele n care numarul de neutroni este egal
cu numarul de protoni N = Z. Se cunosc MH = 1, 00783u si
mn = 1, 00867u.
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
261
Solutie
Energia de legatura va fi:
W = [ZMH + (A Z)mn M (A, Z)]c2
Consideram aproximativ ca:
M (A, Z) ' Au = 2Zu
Atunci:
W = [Z(MH + mn ) 2Zu]c2
iar energia de legatura pe nucleon este:
B=
W
W
MH + mn 2u 2
=
=
c = 7, 68 MeV
A
2Z
2
4.1.8 Sa se calculeze energia de legatura a particulei n nucleul de 11

si MB =
5 B. Se dau: M = 4, 002u, MLi = 7, 01601u
11, 0093u.
Solutie
Nucleul care corespunde lui A = 11 4 = 7 si Z = 5 2 = 3
este nucleul de Litiu 73 Li.
W = [M + MLi MB ]c2 = 8, 11 MeV
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
262
4.1.9 Daca energia de interactie internucleonica este independenta de sarcina, nucleele oglinda 35
si 35
18 Ar
17 Cl pot fi considerate ca avand aceeasi structura nucleara. Diferenta de energie
W = 5, 97 MeV ntre starile lor fundamentale poate fi atribuita
diferentei dintre energia potentiala electrostatica si diferentei
dintre energiile de repaus ale protonului si neutronului. Presupunand ca nucleele sunt sfere ncarcate uniform, sa se determine
raza lor. Se cunosc mn = 1, 008665 si mp = 1, 007276u
Solutie
Vom calcula energia potentiala a unei sfere de raza R ncarcata
cu sarcina Q.
Lucrul mecanic necesar pentru a ncarca un strat de grosime dr
cu sarcina dq este:
dL =
q
dq
4o r
unde q este sarcina din sfera de raza r. Considerand densitatea

de sarcina, presupusa uniforma n tot nucleul:
q =
4r3
3
si
dq = 4r2 dr
Atunci:
dL =
4 2 4
r dr
30
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
263
Calculul lucrului mecanic pentru a ncarca o sfera de raza R

cu o sarcina uniform distribuita este:
Z
4 2 R 4
42 R5
L =
r dr =
3o
3o 5
0
Deoarece energia electrostatica We este:
We = L
si
Q=
4R3
rezulta:
We =
3Q2
20o R
dar
We =
3Z 2 e2
20o R
Q = Ze
Atunci:
Rezulta:
We = WAr WCl =
2
2
3(ZAr
ZCl
)e2
20o R
Diferenta de energie datorata diferentei de masa dintre proton si neutron este:

Wm = (mp mn )c2 = (938, 272 939, 566) MeV
= 1, 29 MeV
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
264
Dar:
W = We + Wm
Rezulta:
R=
2
3(ZA2 ZCl
)e2
= 4, 2 1015 m
200 (W Wm )
4.1.10 La bombardarea unei tinte subtiri de 208 Pb, cu densitatea de supeficiala d = 20 mg/cm2 , cu neutroni rapizi a caror
lungime de unda este mult mai mica decat raza nucleului, se observa o difuzie elastica izotropa a unei fractiuni f = 1, 45 104 .
Sa se calculeze raza nucleului.
Solutie
Raportul dintre numarul de particule difuzate si numarul de
particule din flux este egal cu raportul dintre aria ocupata de
nuclee si aria totala.
Numarul de nuclee corespunzatoare unitatii de suprafata (1 cm2 )
este:
d
N = NA
unde = 208 g/mol iar NA este numarul lui Avogadro. Aria

ocupata de aceste nuclee este:
S = R2 N
si f = S/So unde So = 1cm2 . Astfel:
f = R2 (d /)NA
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
Rezulta:
265
s
f
= 8, 9 1015 m
d NA
R =
4.1.11 Un fascicul de neutroni cade pe o folie de bor (densitatea borului este = 2, 5 103 kg/m3 , masa molara B = 10, 8)
si f = 95% din ei sunt absorbiti. Daca sectiunea eficace de
absorbtie este = 4000 b (1b=1 barn = 1028 m2 ), sa se calculeze grosimea l a foliei.
Solutie
Numarul de atomi de bor dintr-o placa de suprafata S si
grosime l este:
N=
lS
NA
B
Suprafata totala de absorbtie este:

Sa =
lSNA
Dar
f=
Sa
lNA
=
S
B
Atunci:
l=
f B
= 17 m
NA
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
W
266
U0
Fig. 4.1
4.1.12 Energia potentiala de interactie a nucleonilor n deuteron

are forma unei gropi de potential dreptunghiulara cu largimea
R si adancimea Uo .
a. sa se determine functia de unda (r) a starii fundamentale
b. sa se determine valoarea lui Uo stiind ca R = 2, 82 fm si
W = 2, 23 MeV (vezi Fig. 4.1).
Solutie
a. Ecuatia lui Schrodinger se va scrie:
h
2
4 U = W
2
unde este masa redusa:

=
mn mp
mp
'
mp + mn
2
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
267
Vom scrie aceasta ecuatie n coordonate sferice si tinem seama

ca n starea fundamentala nu depinde de si :
h
2 1 d
2 d
r
U = W
2 r2 dr
dr
In plus:
U=
Uo r R
0 r>R
Vom face substitutia:

=
u
r
Pentru cazul cand r R, ecuatia Schrodinger devine:

d2 u 2
+ 2 (Uo W )u = 0
dr2
h
Notam cu:
k12 =
2
(Uo W )
h
2
Solutia ecuatiei va avea forma:

u1 = A sin k1 r + C cos k1 r
si
1 = A
sin k1 r
cos k1 r
+C
r
r
Deoarece cand r 0, sin (k1 r)/r k1 si cos (k1 r)/r

este necesar sa consideram C = 0. Atunci:
1 =
A sin k1 r
r
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
268
In cazul cand r > R ecuatia Schrodinger devine:

d2 u 2
2 Wu = 0
dr2
h
Notand cu:
k22 =
2
W
h
2
solutia ecuatiei devine:

u2 = Dek2 r + F ek2 r
Deoarece ek2 r atunci cand r este necesar ca
F = 0. Atunci:
u2 = Dek2 r
si
2 = D
ek2 r
r
b. Impunem conditiile de continuitate pentru u si du/dr n

punctul r = R:
u1 (R) = u2 (R)
du2
du1
=
dr r=R
dr r=R
Rezulta:
A sin k1 R = Dek2 R
k1 A cos k1 R = k2 Dek2 R
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
269
Prin mpartirea celor doua relatii rezulta:

k1 h
tg k1 R =
2W
Se considera = k1 R si
h
tg =
R W
Rezulta:
' 1, 9
Atunci:
q
1, 9 = R
2
(Uo
h2
W)
Rezulta:
Uo = 21 MeV
4.1.13 Plecand de la modelul de deuteron din problema precedenta, sa se determine distanta cea mai probabila dintre neutron
si proton n starea fundamentala.
Solutie
Probabilitatea ca o particula sa se afle la o distanta cuprinsa
n intervalul (r, r + dr) este:
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
270
a. cazul r < R
dW1 (r) = 4r2 (r)dr = 4A2 sin2 (k1 r)dr
b. cazul r > R
dW2 (r) = 4D2 e2k2 r dr
Densitatile de probabilitate n cele doua regiuni sunt:
dW1
= 4A2 sin2 k1 r
dr
dW2
=
= 4D2 e2k2 r
dr
1 =
r<R
rR
Impunem conditia d/dr = 0. Se observa ca numai n cazul

r < R, derivata densitatii de probabilitate se poate anula. Din
anularea ei rezulta:
cos k1 r sin k1 r = 0
k1 r = /2
adica:
r
r
2(Uo W )
= /2
h
2
Rezulta:
r =
h
p
= 2, 33 fm
2 2(Uo W )
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
271
4.1.14 Daca hamiltonianul interactiei spin-orbita pentru un nucleon este:

Vso =
2 ~ ~
LS
h
2
~ este momentul cinetic orbital, S

~ este
unde este o constanta, L
momentul cinetic de spin (s = 1/2), sa se determine diferenta de
energie dintre starile ce corespund lui j = 1/2.
Solutie
Momentul cinetic total al nucleonului este:
~ +S
~
J~ = L
Ridicam la patrat relatia anterioara si va rezulta:
~2 + S
~ 2 + 2L
~S
~
J~2 = L
Astfel:
~2 ~ 2 ~ 2
~S
~ = J L S
L
2
~2
Deoarece valorile proprii ale lui J~2 sunt j(j + 1)h2 , ale lui L
~ 2 sunt 1/2(1/2 + 1)h2 , atunci valorile
sunt l(l + 1)h2 si ale lui S
~S
~ sunt:
proprii ale operatorului L
h
2
[j(j + 1) l(l + 1) 1/2(1/2 + 1)]
2
Energiile celor doua stari vor fi:
E1 = [(l + 1/2)(l + 3/2) l(l + 1) 3/4]
E2 = [(l 1/2)(l + 1/2) l(l + 1) 3/4]
j = l + 1/2
j = l 1/2
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
272
iar diferenta de energie ceruta va avea expresia:

E = E1 E2 =
(2l + 1)
2
4.1.15 Sa se obtina expresia care determina factorul giromagnetic al nucleonului cu ajutorul lui gs si gl , factorii giromagnetici
de spin si orbital. Se pleaca de la relatia:
~
~ = gs~s + gl L
unde ~, momentul magnetic total al nucleonului este exprimat
n magnetoni nucleari.
Solutie
~ + ~s momentul cinetic total, si:
Notam cu J~ = L
~ = g J~
unde g este factorul cautat. Astfel putem scrie:
~
g J~ = gs~s + gl L
Multilicand relatia cu J~ obtinem:
~ J~
g J~2 = gs~sJ~ + gl L
Deoarece:
~ + ~s
J~ = L
avem:
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
273
~
~s = J~ L
~ = J~ ~s
L
Atunci:
2
~2 ~ 2
~ J~ = J + L ~s
L
2
si
~2
J~2 + ~s2 L
~
~sJ =
2
Rezulta:
g J~2 =
i
1 h ~2 ~ 2
~2
gl J + L ~s2 + gs J~2 + ~s2 L
2
Relatia anterioara este o relatie ntre operatori. Inlocuind cu

valorile proprii ale acestora se obtine:
J~2
j (j + 1) h
2
~2
L
l (l + 1) h
2
~s2
s (s + 1) h
2
In relatiile de mai sus j este numarul cuantic al momentului

cinetic total, l este numarul cuantic al momentului cinetic orbital
si ~s numarul cuantic de spin. Atunci
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
274
l (l + 1) s (s + 1)
1
gl + gs + (gl gs )
g=
2
j (j + 1)
4.1.16 Sa se deduca expresia momentului magnetic al protonului daca factorii giromagnetici pentru proton sunt gs = 5, 58 si
gl = 1. Sa se deduca si expresia momentului magnetic al neutronului daca se cunosc factorii giromagnetici gs = 3, 82 si gl = 0.
Sa se particularizeze pentru starile s1/2 , p1/2 si p3/2 .
Solutie
Pentru protoni n cazul j = l + 1/2, l = j 1/2, avem:
1
(j 1/2) (j + 1/2) 3/4
gp =
gl + gs + (gl gs )
2
j (j + 1)
1 (gl gs )
2, 29
p = j gl
=j 1+
2
j
j
Pentru protoni n cazul j = l 1/2, l = j + 1/2, avem:
1
(j + 3/4) (j + 1/2) 3/4
gp =
gl + gs + (gl gs )
2
j (j + 1)
1 (gl gs )
2, 29
p = j gl +
=j 1
2 j+1
j+1
Pentru neutroni vom folosi tot relatiile de mai sus. Astfel
pentru j = l 1/2
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
n = jgn = j
275
1, 91
j+1
Pentru j = l + 1/2
n = 1, 91
Starea s1/2 este caracterizata de l = 0 si j = 1/2
p =
1
[1 + 2 2, 29] = 2, 79
2
n = 1, 91
Starea p1/2 este caracterizata de l = 1 si s = 1/2 ; j = 11/2
1
2, 29 2
p =
1
= 0, 26
2
3
n =
1, 91
= 0, 64
1 + 1/2
Statea p3/2 este caracterizata de l = 1 si s = 1/2; j = 1 + 1/2
3
2, 29 2
p =
1+
= 3, 79
2
3
n = 1, 91
4.1.17 Sa se determine valoarea inductiei magnetice la care apare

absorbtia de rezonanta a fotonilor de frecventa n cazul unui
sistem de nuclee al caror moment cinetic total (spin) este j cand
se afla ntr-un camp magnetic local.
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
276
Solutie
Energia de interactie dintre momentul magnetic ~ al nucleului si campul magnetic este:
~ = z B
W = ~B
Dar:
z = mN gj
unde N este magnetonul nuclear. Astfel
Wm = mN Bgj
Wm+1 = (m + 1) N Bgj
Absorbtia de rezonanta apare atunci cand:
Wm Wm+1 = h
Deoarece regula de selectie este m = 1, rezulta
N Bgj = h
si
=
N BgJ
h
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
277
4.1.18 Folosind principiul lui Pauli sa se determine momentele

magnetice ale nucleelor 3 H si 3 He ai caror nucleoni se afla n starea s (l = 0) . Se considera cunoscute momentele magnetice ale
protonului si neutronului.
Solutie
In starea s a nucleului de 3 H spinii neutronilor sunt opusi
(conform principiului lui Pauli); astfel momentul magnetic este
determinat numai de momentul magnetic al protonului
(p = 2, 79N ). Experimental s-a gasit p = 2, 98N .
In starea s a nucleului de 3 He ramane necompensat numai
momentul magnetic al neutronului (n = 1, 91N ). Experimental s-a gasit (n = 2, 12N ).
4.2
Reactii nucleare
4.2.1 Sa se calculeze energia care se degaja per nucleon n reactia

termonucleara:
6
3 Li
+21 D 242 He
Se dau: MLi = 6, 01513u, MD = 2, 0141u si MHe = 4, 0026u.

Solutie
Energia de reactie degajata este:
Q = (MLi + MD 2MHe )c2 = 22, 38 MeV
iar energia degajata per nucleon va fi:
W1 =
Q
= 2, 79 MeV/nucleon
8
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
278
4.2.2 Reactiile nucleare din Soare pot fi studiate cu ajutorul

fluxului de neutrini prin intermediul reactiei:
+
37
17 Cl
e +
37
18 Ar
Sectiunea eficace de reactie este = 1, 3 1042 cm2 . Presupunand ca Soarele emite pe Pamant N = 3 1033 neutrini/
secunda, sa se determine cantitatea de CCl4 necesara pentru a
37
produce n=100 de atomi de 37
a
18 Ar pe an. Izotopul 17 Cl reprezint
f = 25% din amestecul natural de izotopi de Cl. Raza orbitei
Pamantului este R = 1, 5 108 km
Solutie
Fluxul de neutrini ce cade pe Pamant este:
N
4R2
Atunci numarul de atomi de 37
si n timpul t = 1
18 Ar produ
7
an = 3,210 s este:
=
n = tNCl
Rezulta:
4R2 n
N t
Numarul total de atomi de clor necesari este:
NCl =
N1 =
NCl
4R2 n
=
f
f N t
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
279
Numarul de molecule de CCl4 este

N
4
Atunci masa de tetraclorura ce carbon este:
N2 =
M=
N2
R2 n
=
= 610 tone
NA
f N t NA
4.2.3 Ce cantitate de caldura se degaja la formarea unui gram

de 42 He din 21 D? Se cunosc: MHe = 4, 0026 u, MD = 2, 0141 u.
Solutie
Caldura de reactie este:
Q = (2MD MHe )c2 = 23, 8 MeV
Numarul de nuclee dintr-un gram de He si numarul de reactii
nucleare este:
N=
MHe
NA
He
Atunci, energia degajata de reactie va fi:

W =
MHe
NA Q = 57, 3 1010 J
He
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
280
4.2.4 Sa se calculeze energia cinetica de prag a unei particule

pentru reactia nucleara 73 Li(, n)10
5 B. Se dau: MLi = 7, 01601 u,
M = 4, 0026u, MB = 10, 01294u, mn = 1, 00867u, unde u este
unitatea atomica de masa.
Solutie
Q = (M + MLi MB mn )c2 = 2, 7945 MeV
iar energia cinetica de prag pentru ca particula sa determine
reactia nucleara este:
M + MLi
E = |Q|
= 4, 39 MeV
MLi
4.2.5 In reactia
2
1D
+63 Li 2
se elibereaza energia Q = 22, 37 MeV. Cunoscand masele M =

4, 0026u, MD = 2, 0141u sa se calculeze masa nucleului de Li.
Solutie
Q
+ 2M MD
c2
Pentru exprimarea raportului Q/c2 n unitati de masa u se
tine cont ca, daca Q este exprimat n MeV, atunci:
Q
Q
=
u = 0, 0240u
2
c
931, 5
Q = [MLi + MD 2M ]c2 MLi =
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
281
Rezulta masa litilui:

MLi = 6, 0151 u
4.2.6 Sa se calculeze energia necesara descompunerii izotopului de 12
n trei particule . Se cunosc: MHe = 4, 0026u,
6 C
MC = 12u.
Solutie
Energia va avea expresia:

W = [3M MC ]c2 = 7, 265 MeV
4.2.7 Sa se determine energia de prag pentru reactia:
A+a=B+b
daca se cunosc energia de reactie Q si ca initial nucleul A era n
repaus.
Solutie
Energia de reactie este diferenta dintre energia de repaus a
particulelor initiale si energia de repaus n starea finala:
Q = [(ma + MA ) (mb + MB )]c2
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
282
Considerand Ea energia cinetica a particulei a, Eb si EB energiile cinetice ale particulelor b si B ce rezulta din reactie, conservarea energiei se va scrie:
ma c2 + MA c2 + Ea = MB c2 + EB + mb c2 + Eb
Atunci, din cele doua ecuatii rezulta:
Q = EB + Eb Ea
Daca Q < 0, legea conservarii energiei cere ca, n sistemul
laboratorului, energia cinetica a particulei a sa fie mai mare
decat |Q| deoarece conservarea impulsului interzice ca produsii
de reactie n starea finala sa fie n repaus.
Vom studia aceasta reactie n sistemul centrului de masa. Conform legii de conservare a impulsului:
ma va + MA vA = 0 vA =
ma
va
MA
In sistemul centrului de masa energia cinetica a celor doua

particule este:
1
1
1
ma
2
2
2
E = ma va + MA vA = ma va 1 +
2
2
2
MA
In sistemul laboratorului, nucleul tinta A este n repaus si
doar particula a se misca. Energia cinetica Ea este:
1
0
Ea = ma va2
2
unde va0 este viteza relativa a particulei a fata de nucleul A:
ma
0
va = va vA = va 1 +
MA
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
283
ceea ce conduce la expresia energiei cinetice Ea :
ma
Ea = E 1 +
MA
Pentru ca reactia sa se produca, n sistemul centrului de masa
trebuie ca E > |Q|. In acest sistem particulele care se obtin pot
fi n repaus daca impulsul initial este nul. Rezulta:
ma
Ea > |Q| 1 +
MA
Cantitatea |Q| (1 + ma /MA ) reprezinta energia de prag pentru care are loc reactia nucleara considerata.
4.2.8 Nucleul 32
a o dezintegrare care conduce la nu15 P sufer
cleul de sulf n stare fundamentala.
32
15 P
e + +32
16 S
Sa se determine energia maxima a atomilor de sulf. Se cunosc:

MP = 31, 973908u, MS = 31, 972074u, me = 0, 00054u.
Solutie
Q = [MP MS me ]c2 = 1, 20 MeV
In cazul n care electronul are energia maxima, energia neutrinului se neglijeaza. Conservarea impulsului n aceasta reactie
se scrie:
pe = pS
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
284
Energia de reactie se distribuie electronului si atomului de

sulf:
p2e
p2
+ S
2me 2MS
(m
+
M
e
S)
= p2S
2me MS
Q = Ee + ES =
Atunci:
p2S =
2me MS Q
(me + MS )
Astfel energia cinetica maxima a atomilor de sulf va fi:

Ee =
p2S
Qme
=
= 20 eV
2me
M S + me
4.2.9 Sa se determine energia cinetica a particulelor emise n

procesul:
232
92 U
228
90 Th +
Se cunosc: MU = 232, 1095u, MT h = 228, 0998u, M = 4, 0039u.

Solutie
Q = [MU MT h M ]c2
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
285
Suma energiilor cinetice ale particulelor si Th este egala cu

energia de reactie:
E + ET h = Q
sau
p2
p2
+ Th = Q
2M 2MT h
T
inand cont de legea de conservare a impulsului:
pT h = p
rezulta:
p2
2M
Atunci:
M
1+
MT h
M
1+
MT h
=Q
=Q
Rezulta:
E =
QMT h
= 5, 30 MeV
M + MT h
4.2.10 Sa se calculeze energia totala eliberata la emisia unei

particule din nucleul de 213 Po stiind ca energia acesteia este
E = 8, 3 MeV.
Solutie
Notand cu Mr = 209u masa nucleului de recul si cu vr viteza
acestuia, legea de conservare a impulsului se va scrie sub forma:
M v = Mr vr
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
286
Deoarece:
v =
2E /M
atunci viteza de recul a nucleului va fi:
M v
2M E
vr =
=
Mr
Mr
Energia cinetica de recul a nucleului va avea expresia:
Er =
Mr vr2
M
=
E
2
Mr
Energia eliberata este suma dintre energia cinetica a particulei si a nucleului de recul:
M
E = E + Er = 1 +
E = 8, 46 MeV
Mr
4.2.11 O particula aflata n repaus n sistemul laboratorului se

dezintegreaza n doua fragmente de mase M1 si M2 . Sa se calculeze energia cinetica a fragmentelor n functie de energia Q
degajata n reactie. Tratarea problemei se face nerelativist.
Solutie
Deoarece initial particula se afla n repaus impulsul total al
sistemului este nul adica:
0 = p1 p2
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
p2
p2
p2
Q = Ec1 + Ec2 = 1 + 2 = 1
2M1 2M2
2
287
1
1
+
M1 M2
Rezulta:
r
p1 =
2QM1 M2
M1 + M2
Ec1 =
p21
QM2
=
2M1
M1 + M2
Ec2 =
QM1
p22
=
2M2
M1 + M2
4.2.12 Sa se determine energia de reactie Q n procesul a + A

B + b n functie de masele nucleelor, energia cinetica Ea a particulei a, Eb a particulei b si unghiul facut de directia particulei
incidente a cu cea a particulei emergente b. Relatia dintre impuls
si energie este ceea din cazul nerelativist (vezi Fig. 4.2).
Solutie
Utilizand legea de conservare a impulsului:
p~a = p~b + p~B
rezulta:
p2B = p2b + p2a 2pa pb cos
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
288
r
pb
r
pa
r
pB
Fig. 4.2
Deoarece p2 = 2mE, atunci:
MB EB = mb Eb + ma Ea 2
ma mb Ea Eb cos
Conform legii de conservare a energiei:

Ea + Q = Eb + EB si Q = Eb + EB Ea
Atunci:
mb
ma
2 ma mb Ea Eb
EB =
Eb +
Ea
cos
MB
MB
MB
Energia de reactie va fi:
mb
ma
2 ma mb Ea Eb
cos
Q= 1+
Eb 1
Ea
MB
MB
MB
4.2.13 Sa se calculeze masa unui atom al carui nucleu emite o

particula cu energia E = 5, 3 MeV si care se transforma n nucleul 206
si MP b = 206, 03859u.
82 Pb. Se cunosc: MHe = 4.00387u
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
289
Solutie
Energia cinetica de recul a nucleului este:
Er =
M
E
MP b
Energia cinetica eliberata este:
M
E = Er + E = 1 +
E
MP b
Astfel, masa nucleului initial este:
M = MHe + MP b +
E
= 210, 048 u
c2
Pentru determinarea efectiva a masei datorita energiei cinetice se tine cont ca energia corespunzatoare unei unitati atomice
de masa este:
uc2 = 931, 5 MeV
E
E
=
u = 0, 00569 u
2
c
931, 5
4.2.14 Sa se estimeze energia cinetica a neutronului En si a

nucleului 6 Li, EL produse prin fotodezintegrarea 7 Li. Fotonul
incident are energia E = 15 MeV. Neutronul este emis nainte,
adica pe directia cuantei . Se cunosc M6 Li = 6, 01703u, M7 Li =
7, 01823u si mn = 1, 00867u
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
290
Solutie
Aplicam legile de conservare ale energiei si impulsului
E = EL + En Q
unde
Q = M7 Li c2 M6 Li c2 + mn c2
E
= pn + pL
c
Considerand
EL =
p2L
p2
si En = n
2M6 Li
2mn
rezulta:
E + Q =
p2L
p2
+ n
2M6 Li 2mn
si
E
pn
c2
2
= p2L
Astfel:
p2
1
E + Q n =
2mn
2M6 Li
E
pn
c2
Din aceasta relatie se determina impusul pn si apoi energia

neutronului.
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
291
En = 6 MeV
In mod analog se determina energia atomului de litiu EL ' 1
MeV
4.2.15 In reactia nucleara:
2
1D
+21 D 31 H +11 p
energia cinetica a deuteronului incident este de 1, 2 MeV. Protonul rezultat din reactie are energia cinetica 3, 3 MeV si este
deviat la 90o fata de directia deuteronului incident. Sa se determine energia de reactie.
Solutie
Energia de reactie este (vezi problema 4.2.12):
mp
mD
Q= 1+
Ep 1
ED = 4 MeV
mH
mH
deoarece cos 90o = 0.
4.2.16 In reactia nucleara
14
7 N
1
+42 17
8 O +1 p
energia cinetica a particulelor este E = 4 MeV si energia cinetica a protonilor emisi sub unghiul = 60o fata de directia particulelor incidente este Ep = 2, 09 MeV. Masele atomilor neutri
sunt: MHe = 4, 0026u, MH = 1, 00783u, MO = 16, 99913u. Sa
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
292
se calculeze energia de reactie Q.

Solutie
Pentru calculul masei nucleelor se scade masa electronilor
(me = 0, 00055u) si se neglijeaza energia de legatura a electronilor. Energia de reactie este (vezi problema 4.2.12):
Mp0
M0
Q = 1 + 0 Ep 1 0 E
MO
Mo
p 0 0
2 M Mp E Ep
cos
Mo0
unde:
Mp0 = MH me
MO0 = MO 8me
M0 = M 2me
Rezulta:
Q = 1, 2 MeV
4.2.17 Un nucleu de 11
n repaus emite un pozitron cu ener6 C
gia maxima. Sa se calculeze energia cinetica a nucleului de recul. Se cunosc: MC = 11, 011433u, m = 0, 000548u, MB =
11, 009305u.
Solutie
Reactia nucleara este:
11
6 C
+
11
5 B+
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
293
Legile de conservare ale impulsului si energiei sunt:

p = pB
Q = E + EB
unde E si EB sunt energiile cinetice ale pozitronului si borului.
Energia E totala a particulei este:
E 2 = p2 c2 + m2 c4
De aici
p2 c2 = (E m c2 )(E + m c2 )
cu E = E + m c2 . Astfel:
p2 c2 = E (E + 2m c2 )
Deoarece MC me atunci energia de reactie este aproximativ egala cu energia cinetica a pozitronului. Deoarece energia
cinetica a borului este mica, atunci:
EB =
p2
p2B
=
2MB
2MB
Deoarece:
p2 =
Q(Q + 3m c2 )
E (E + 2m c2 )
'
c2
c2
atunci:
1
Q(Q + 2m c2 )
2MB c2
Cum energia de reactie este:
EB =
Q = [MC MB m ]c2 = 1.4718 MeV

rezulta:
EB = 180 eV
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
4.3
294
Radioactivitate
4.3.1 Timpul de njumatatire al uraniului 235 U este 8, 5 108

ani. Care este activitatea unui gram de substanta exprimata n
Ci. (1Ci= 3, 7 1010 Bq).
Solutie
Numarul de atomi de uraniu este:
N=
m
NA
unde = 235 g/mol si NA = 6, 023 1023 atomi/mol (1Ci=

3, 7 104 Bq).
Activitatea este:
= N =
m ln 2
1
NA
= 1, 79 Ci
T1/2
3, 7 104
4.3.2 Un preparat de uraniu 238

and masa de 1 g, emite
92 U, av
4
1, 24 10 particule/secunda. Sa se determine timpul de njumatatire al izotopului.
Solutie
Activitatea este:
= N
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
unde N =
Atunci:
m
N ,
A
295
= 238 g/mol si NA = 6, 0231023 atomi/mol.

=
=
N
mNA
Timpul de njumatatire va fi:

T1/2 =
0, 693
' 4, 5 109 ani
4.3.3 Cate particule emite un gram de 232

ntr-o secunda,
90 Th
daca timpul de njumatatire este de 1, 34 1010 ani.
Solutie
Constanta de dezintegrare este:
=
ln 2
T1/2
Legea dezintegrarii este:

N = No et = No (1 t) deoarece t 1
Numarul de particule emise va fi atunci:
N = No N = No t =
m
NA t = 4, 25 103
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
296
206
4.3.4 Un minereu de uraniu 208 U are ca
impuritate 9 Pb.
Acesta provine din dezintegrarea uraniului T1/2 = 4, 5 10 ani .
Cunoscand ca n minereul de uraniu se gaseste 20% plumb sa se
determine varsta minereului.
Solutie
Dupa timpul t numarul de nuclee de uraniu nedezintegrate
este:
N U = N0 exp (t)
unde N0 este numarul initial de nuclee de uraniu. Numarul de
nuclee de plumb formate:
NP b = N0 NU = N0 [1 exp (t)]
Masa de uraniu din minereu este:
NU
U
NA
Masa de plumb din minereu este:
MU =
MP b =
NP b
P b
NA
Deoarece
MP b
= 0, 2
MU + MP b
rezulta:
MU
=4
MP b
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
297
Astfel
N U U
=4
NP b P b
si
exp (t) U
=4
1 exp (t) P b
Atunci:
T1/2
1
U
U
t = ln 1 +
=
= 1, 6 109 ani
ln 1 +
4P b
ln 2
4P b
4.3.5 Izotopul de uraniu 238

njumatatire de
92 U are un timp de
9
4, 51 10 ani si se dezintegreaza prin emisia de particule . Sa
se determine activitatea radioactiva a 3, 7 g de uraniu.
Solutie
Activitatea exprimata n Bq este:
= No
ln 2 m
=
NA
T1/2
si exprimata n Ci va fi:
(Ci) =
(Bq)
= 1, 23 Ci
3, 7 1010
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
298
4.3.6 Izotopul de poloniu 210

njumatatire de
84 Po are timpul de
140 zile. Cate nuclee vor ramane nedezintegrate din 20 g de poloniu dupa 10 zile?
Solutie
Conform legii dezintegrarii radioactive:
t Tln 2
N = No e
1/2
t ln 2
m
NA e T1/2 = 5, 46 1022 nuclee
4.3.7 Izotopul de uraniu 238

njumatatire de
92 U are un timp de
4, 5 109 ani si se dezintegreaza prin emisia de particule . Care
este timpul mediu de viata.
Solutie
=
0, 693
T1/2
iar timpul mediu:

=
T1/2
1
=
= 6, 5 109 ani
0, 693
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
299
4.3.8 Care este numarul de particule emise n 131, 6 ore de

0, 222 g de radon. Se da T1/2 = 3, 8 zile ( = 222 kg/kmol).
Solutie
=
ln 2
T1/2
Numarul de nuclee ramase nedezintegrate dupa timpul t este:

N = No et
In acest timp se dezintegreaza un numar de nuclee:
N = No N = No (1 et ) =
m
NA (1 et )
Numarul de particule emise este egal cu numarul de dezintegrari. Rezulta:

N = 3, 8 1020 particule
4.3.9 Sa se calculeze masa urmatoarelor surse care au activitatea

egala cu 1 Ci = 3, 7 1010 Bq.
a) 238
njumatatire T1/2 = 4, 5 1010
92 U, care are timpul de
ani.
b) 32
njumatatire T1/2 = 14, 5 zile
15 P, care are timpul de
Solutie
= N =
ln 2 M
NA
T1/2
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
300
unde NA este numarul lui Avogadro. Rezulta:

M=
T1/2
ln 2 NA
Astfel:
MU = 29, 9 103 kg
MP = 3, 55 103 mg
4.3.10 Definim activitatea specifica s ca fiind activitatea unitatii

de masa a unei probe. Sa se determine T1/2 al izotopului 87 Rb
daca prin masurarea activitatii unei probe de RbCl se gaseste
s = 1000 dez/s gram. Abundenta izotopica a 87 Rb este 27,85%.
Masa molara a RbCl este = 120, 92 g/mol.
Solutie
Un gram de RbCl contine:
N=
NA
nuclee de Rb. Daca notam cu p = 27, 85% abundenta izotopica

a 87 Rb un gram de RbCl contine:
N1 =
NA
p
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
301
nuclee de Rb. Deoarece activitatea acestei cantitati de Rb este

1000 dez/sec atunci:
N1 = s
Atunci:
=
s
s
=
= 7, 19 1019 s1
N1
NA p
Timpul de njumatatire al
T1/2 =
87
Rb este
ln 2
= 6, 38 3, 05 1010 ani
4.3.11 O mostra de carbune gasita ntr-o grota contine 1/16 din

cantitatea de 14
ine o cantitate egala de carbon
6 C pe care o cont
din materia vie. Sa se gaseasca varsta aproximativa a mostrei,
daca timpul de njumatatire al 14
6 C este de 5568 ani.
Solutie
Considerand ca la momentul initial numarul de nuclee este
No , la momentul t acesta devine:
Ttln2
N = No e
1/2
Dar N = No /16, atunci:

tln2
No
= No e T1/2
16
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
302
Rezulta:
t = 4T1/2 = 22272 ani
4.3.12 Numarul de impulsuri n nregistrate de un contor de

tip Geiger-M
uler ntr-un interval de timp este proportional cu
numarul de atomi dezintegrati. Se nregistreaza n1 si n2 impulsuri n doua intervale de timp egale t1 = t2 = t. Intervalul de timp t3 , mult mai mare decat celelalte este cronometrat
de la nceputul primei nregistrari pana la nceputul celei de-a
doua nregistrari. Sa se determine constanta de dezintegrare
(t3 1).
Solutie
Fie o activitatea sursei la nceputul primei perioade de nregistrare. Atunci:
n1 = ko t
unde k este o constanta. Pentru determinarea activitatii la
nceputul celei de-a doua perioade:
= o et3 ' o (1 t3 )
Numarul de impulsuri n2 va fi:
n2 = kt = ko (1 t3 )t
Rezulta:
n1
1
=
n2
1 t3
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
=
303
(n1 n2 )
n1 t3
4.3.13 Din nucleul unui element A, prin dezintegrare, se formeaza nucleul unui alt element B radioactiv. Constanta radioactiva a elementului A este A iar a elementului B, B . Care este
legea de variatie n timp a numarului de nuclee din elementul
B, daca se stie ca initial preparatul contine numai nuclee A,
numarul acestora fiind No .
Solutie
Conform legii de dezintegrare:
NA = No eA t
Variatia numarului de nuclee B se datoreaza aparitiei lor prin
dezintegrarea nucleelor A, A NA si din dezintegrarea nucleelor
B, B NB . Atunci:
dNB
dt
= B NB + A No eA t
dNB
+ B NB = A No eA t
dt
Ecuatia omogena:
dNB
+ B NB = 0
dt
are solutia:
NB = CeB t
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
304
Pentru determinarea solutiei ecuatiei neomogene vom folosi

metoda variatiei constantei. Consideram ca C este o functie de
timp, atunci:
dC B t
e
B CeB t = B CeB t + A No eA t
dt
Rezulta:
dC
= A No e(B A )t
dt
Ultima ecuatie va admite solutia:
C(t) = C1 +
A No e(B A )t
B A
unde C1 este o constanta. Rezulta:
A No e(B A )t B t
NB = C1 +
e
B A
Punand conditia ca la momentul initial sa nu existe nuclee
B, NB (0) = 0 rezulta:
C1 =
A No
B A
Astfel:
NB =
A No A t
e
eB t
B A
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
305
4.3.14 Daca se considera o succesiune de doua dezintegrari A

B C si A < B , sa se arate ca dupa un interval de timp mult
mai mare decat timpul de njumatatire al celor mai stabile nuclee, raportul dintre cantitatile elementelor A si B ramane constant n timp.
Solutie
T
inem cont de rezultatul problemei precedente:
NB
A
=
1 e(A B )t
NA
B A
Deoarece A < B , atunci, dupa un timp suficient de lung
e(A B )t ' 0. Astfel:
NB
A
=
NA
B A
O astfel de stare se numeste echilibru secular.
4.3.15 Prin iradiere se formeaza nuclee radioactive cu viteza

constanta q. Cunoscand constanta de dezintegrare a nucleelor
radioactive, sa se determine numarul acestora n functie de timp.
Solutie
Variatia numarului de nuclee radioactive se datoreaza producerii cu viteza q si a dezintegrarii acestora (N n unitatea de
timp). Atunci:
dN
= q N
dt
sau
dN
+ N = q
dt
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
306
Pentru rezolvarea acestei ecuatii se utilizeaza metoda variatiei

constantei. Solutia ecuatiei omogene este:
N = Cet
Consideram C - functie de timp si prin introducerea ei n
ecuatia neomogena rezulta:
q
C(t) = C1 + et
Atunci:
N = C1 et +
unde C1 este o constanta care se determina din conditia ca la

t = 0, N (0) = 0. Atunci C1 = q/ si rezulta:
N=
q
1 et
Cand t atunci N = q/.

4.3.16 Viteza de formare a izotopului 45 Ca este q = 1010 nuclee/s. Ce masa de 45 Ca se acumuleaza n timpul t = 48 zile.
Se cunoaste numarul lui Avogadro NA = 6, 023 1023 mol1 si
timpul de njumatatire a izotopului T1/2 = 152 zile.
Solutie
Numarul de nuclee formate n timpul t este:
N (t) =
q
[1 exp (t)]
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
Masa de
307
45
Ca este:
qT1/2
N
t ln 2
M=
=
1 exp
= 2, 597 109 kg
NA
NA ln 2
T1/2
4.3.17 Sa se deduca formulele care exprima numerele de atomi

N1 , N2 , N3 la momentul t pentru lantul de reactii
X1 X2 X3
Constantele de dezintegrare sunt 1 pentru prima dezintegrare si 2 pentru cea de-a doua dezintegrare. Se considera ca la
t = 0 N1 = N10 , N2 = N20 si N3 = N30 . Izotopul X3 este stabil.
Solutie
Ecuatia de bilant pentru nucleele X1 este:
dN1
= 1 N1
dt
Rezulta:
N1 = N10 exp (1 t)
care este chiar legea dezintegrarii radiactive.
La viteza de variatie a numarului de nuclee X2 contribuie
viteza de dezintegrare a nucleelor N1 si viteza de disparitie a
nucleelor X2 prin dezintegrarea lor n nuclee de tip X3 .
dN2
= 1 N1 2 N2
dt
sau tinand cont de modul n care variaza N1 se obtine:
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
308
dN2
+ 2 N2 = 1 N10 exp (1 t)
dt
Ecuatia este o ecuatie neomogena si are solutia (vezi problema 4.3.14):
1 N10 exp [(2 1 ) t]

exp (2 t)
N2 = C1 +
2 1
Daca punem conditia ca la t = 0, N2 = N20 se obtine:
N20 = C1 +
1 N10
2 1
si
N2 =
1 N10
[exp (1 t) exp (2 t)] + N20 exp (2 t)
2 1
Deoarece izotopul X3 este stabil, la variatia numarului de

nuclee X3 contribuie doar transformarea nucleelor X2 n nuclee
X3 prin dezintegrare
dN3
= 2 N2
dt
Astfel
dN3
1 2 N10
1 N10
= 2 N20
exp (2 t) +
exp (1 t)
dt
2 1
2 1
Prin integrare rezulta:
1 N10
N3 = N20
2 1
exp (2 t)
2 N10
exp (1 t) + C
2 1
NUCLEARA
CAPITOLUL 4. FIZICA
309
Punem conditia ca la t = 0, N3 = N30 rezulta ca:

C = N10 + N20 + N30
iar
N3
2
1
= N10
exp (1 t) +
exp (2 t) + 1 +
2 1
2 1
+N20 [1 exp (2 t)] + N30
Bibliografie
[1] Cornelia Motoc Fizica , Editura All. Bucuresti 1994
[2] I. Irodov, I. Saveliev, O. Zamcha Recueil de problemes de
physique generale, Edition Mir, Moscou, 1976
[3] L. Grechko, V. I. Sugakov, O. F. Tomasecich, A. M. Fedorchenko Problems in theoretical physics, Mir Publishers,
Moscow, 1977
[4] Cornelia Motoc, Mihai Badea, Luminita Daniello, Alexandru Lupascu Culegere de probleme de Fizica Solidului, Bucuresti 1974
[5] Mihai Razvan Mitroi, Constantin Rosu Culegere de probleme de fizica materiei condensate, Editura Bren, Bucuresti, 2002
[6] I. Irodov Culegere de probleme de fizica atomica, Editura
Tehnica, Bucureti, 1961
[7] S. Kozel, E. Rashda, S. Slavatinskii Collected problems in
Physics, Edition Mir, Moscou, 1986
310

Culegere Nucleara Atomica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Nucleara Atomica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de fizica moderna

Energia si impulsul fotonului

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Rezulta n cele trei cazuri:

1.1.2 Sa se calculeze frecventa unei radiatii monocromatice a

Energia unui foton este h. Puterea este P = N h. Rezulta:

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

cu lungimea ct si sectiunea S n centrul fluxului luminos (vezi

Variatia impulsului unui foton ce este absorbit pe suprafata

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Forta exercitata de acesti fotoni pe suprafata S este:

Presiunea exercitata de fotoni este:

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

a. de fotonii care se reflecta si care reprezinta fractia din

b. de fotonii care sunt absorbiti si care reprezinta o fractie

Viteza normala pe suprafata este c cos . Atunci numarul de

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Daca fotonul este absorbit, atunci variatia impulsului pe directia

Forta exercitata pe suprafata S va fi:

Presiunea exercitata de fotonii reflectati va avea expresia:

In mod analog se obtine si expresia pentru presiunea exercitata de fotonii absorbiti:

1.1.7 Sa se arate, pe baza teoriei corpusculare, ca pentru radiatia

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

1.2.1 Se considera doua surse (corp negru) de radiatie termica.

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Din cele doua egalitati rezulta:

1.2.2 O bila cu diametrul d se afla ntr-un recipient vidat ai

Puterea de emisie a unui corp negru este:

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Dar, energia interna a bilei poate fi exprimata n functie de

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Wien A = 0, 2898 102 mK si = 5, 67 108 Wm2 K4

Conform legii de deplasare a lui Wien:

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

unde c1 si c2 sunt constante.

b. Pentru valori mari ale lui /T vom avea:

1.2.5 Sa se arate ca formula lui Rayleigh-Jeans nu este compatibila cu legea Stefan-Boltzmann.

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

1.2.6 Sa se stabileasca relatiile dintre densitatatile spectrale de

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Pornind de la formula lui Planck:

1.2.7 Sa se stabileasca relatia dintre temperatura si lungimea de

unde c01 si c02 sunt constante. Prin efectuarea substitutiei

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

1.3.1 Sa se arate, cu ajutorul legii conservarii impulsului si a

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

adica, energia fotonului absorbit este egala cu energia cinetica a

1.3.2 O bila de cupru n stare electrica neutra, independenta

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

mecanic de extractie este:

1.3.3 Pe o suprafata de aluminiu cade un fascicul de fotoni cu

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

b. Tensiunea electrica de stopare este tensiunea care anuleaza curentul fotoelectric:

1.3.4 Suprafata unui metal oarecare este iluminata cu o radiatie

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

1.3.5 Lungimea de unda de prag pentru un metal oarecare este

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

1.3.6 Iluminand succesiv suprafata unui metal cu radiatiile electromagnetice 1 = 0, 35 m si 2 = 0, 54 m, se constata ca

1.3.7 Sa se calculeze viteza maxima a fotoelectronilor emisi de

CAPITOLUL 1. ORIGINILE FIZICII CUANTICE

Se cunoate lucrul de extractie Lextr = 4, 7 eV si masa de repaus