Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Algebra
Algebra
GEOMETRIE
ALGEBRA
S
ANALITICA
I DIFEREN
TIALA
Valeriu Zevedei, Ionela Oancea
April 9, 2005
CUPRINS
1 CALCUL VECTORIAL
1.1 Vectori legati, vectori liberi
7
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1
Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.2
1.7.2
1.8 M
arimi vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.9 Produsul vectorial a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.10 Exercitii privind calculul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 DREPTE S
I PLANE
41
Definitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.1.2
2.1.3
2.2.2
CUPRINS
4
2.2.3
2.2.4
2.2.5
Fascicol de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3.2
2.3.3
2.3.4
2.3.5
3 SPA
TII VECTORIALE
57
Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.1.2
3.1.3
Baz
a, coordonate, dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.1.4
3.1.5
Propriet
ati ale functiilor lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.2.2
3.2.3
3.2.4
. . . . . . 84
3.3.2
3.3.3
Forme p
atratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.3.4
Forme p
atratice pe spatii vectoriale reale sau complexe . . . . . . 115
Definitii, propriet
ati simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.4.2
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
3.4.3
3.4.4
CUPRINS
3.4.5
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
3.4.6
3.4.7
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.8
3.4.9
Deplas
ari n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
157
Ecuatia general
a a conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.1.2
4.1.3
4.1.4
4.1.5
4.1.6
4.2.2
Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.2.3
4.2.4
4.3.2
Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
4.3.3
4.3.4
Hiperboloidul cu o pnz
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
4.3.5
Hiperboloidul cu dou
a pnze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
4.3.6
4.3.7
4.3.8
CUPRINS
5 GEOMETRIA DIFEREN
TIALA
203
5.1.2
Tangenta la o curb
a, abscis
a curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . 209
5.1.3
5.1.4
5.1.5
5.1.6
Evolut
a, evolvent
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
5.1.7
Inf
asur
atoarea unei familii de curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
Suprafata parametrizat
a, suprafata de nivel constant . . . . . . . 235
5.2.2
5.2.3
5.2.4
Curbura normal
a, a doua form
a fundamental
a . . . . . . . . . . . 250
5.2.5
Semnificatia geometric
a a celei de a doua forme fundamentale . . 252
5.2.6
5.2.7
5.2.8
Curbura geodezic
a, geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
5.2.9
CAPITOLUL 1
CALCUL VECTORIAL
1.1
Definitia 1.1.1 Se numeste vector legat un segment de lungime data orientat n spatiu
prin directie si sens, adica un segment la care unul din capete se alege ca punct de
plecare si se numeste origine a vectorului legat, iar celalalt capat ca punct de sosire si
se numeste extremitate a vectorului legat.
Vectorul legat a c
arui origine este punctul A si a c
arui extremitate este punctul B va
noteaz
a |AB| si se numeste marimea sau modulul vectorului AB. Dac
a m
arimea unui
a dimensiunea fizic
a a m
arimii unui vector legat
este m0 = Lm. Din acest motiv se zice c
este L.
Definitia 1.1.2 Doi vectori legati AB si CD se numesc echipolenti si scriem AB CD
daca sau sunt ambii nuli sau au aceeasi marime si aceeasi orientare (directie si sens).
Relatia de echipolenta este o veritabil
a relatie de echivalenta n multimea vectorilor
legati, adic
a are urm
atoarele propriet
ati:
reflexivitate:
AB AB;
simetrie:
AB CD CD AB;
transitivitate
AB CD si CD EF AB EF .
Multimea vectorilor legati se mparte n clase de vectori echipolenti: orice doi vectori legati echipolenti intr
a n aceeasi clas
a si vectori legati din clase diferite sunt
neechipolenti. Doi vectori legati echipolenti difer
a numai prin originea lor. De multe ori,
pozitia originii nu prezint
a importanta, esentiale fiind lungimea si orientarea vectorului.
De exemplu, miscarea de translatie a unui corp rigid este determinat
a de oricare din
vectorii legati avnd ca origine pozitia initial
a a unui punct al corpului si ca extremitate
pozitia final
a a aceluiasi punct. Evident, toti acesti vectori legati sunt echipolenti ntre
ei. Se ajunge astfel la notiunea de vector liber.
Definitia 1.1.3 Prin vector liber se ntelege clasa tuturor vectorilor legati echipolenti
cu unul dat.
M
arimea unui vector liber este m
arimea unuia dintre vectorii legati care l determin
a,
deci se exprim
a n unit
ati de lungime; orientarea unui vector liber este orientarea unuia
dintre vectorii legati care l determin
a. Vom nota vectorii liberi prin litere latine mici
a , b ,
c , etc. Vectorul liber nul, adic
cu s
ageat
a deasupra
a clasa tuturor vectorilor
a si b noteaz
a = b are loc dac
a acelasi vector liber.
a si numai dac
a
Egalitatea
a -clasa c
Dat fiind c
a vectorul legat AB determin
a complet vectorul liber
aruia el
a se scrie pur si simplu AB =
a . De
apartine- n locul relatiei de apartenenta AB
1.2. OPERATII
LINEARE CU VECTORI
asemenea n locul relatie de echipolenta AB CD se scrie simplu AB = CD ntelegndo ca egalitate ntre vectori liberi. Cu alte cuvinte, echipolenta se asimileaz
a totdeauna
cu egalitatea.
Dac
a toti vectorii legati apartin unui plan, atunci prin vector liber n acel plan se
ntelege clasa vectorilor legati echipolenti n acest plan. La fel se consider
a si vectorii
liberi pe o dreapt
a. Vectorul liber pe o dreapt
a se mai numeste uneori si vector alunecator.
a , (adic
a fiind dat un vector legat care-l determin
a),
Fiind dat un vector liber
a : AB =
a . Operatia de construire a vectorului legat AB se numeste
vectorului liber
1.2
1.2.1
a dispus n O, A = O +
a ; fie AB = b vectorul b dispus n A, B = A + b .
vectorul
liber
c = OB se numeste suma vectorilor
a si b si scriem
c =
a + b.
10
Avem
A=O+
a
B =A+ b B =O+
a + b
sau
(O +
a ) + b = O + (
a + b ).
Suma a doi vectori necolineari poate fi definit
a si altfel:
a si b .
din O, este suma vectorilor
1.2. OPERATII
LINEARE CU VECTORI
11
misc
arilor de translatie ale unui corp rigid.
Din definitie, rezult
a c
a suma a doi vectori liberi este comutativ
a:
a + b = b +
a.
Notiunea de sum
a a vectorilor se poate generaliza pentru orice num
ar finit de vectori.
a + b , apoi i
a , b ,
c . Se construieste initial suma
De exemplu, fie dati trei vectori
c , obtinndu-se vectorul (
a + b )+
c,
se adaug
a vectorul
O+
a = A, A + b = B, OB =
a + b ,B +
c = C, OC = (
a + b )+
c.
a vectorul
Se observ
a c
a acelasi vector OC se obtine dac
a se adaug
a vectorului OA =
AC = b +
c . Deci adunarea vectorilor este asociativ
a
(
a + b )+
c =
a +( b +
c ).
a + b +
c n loc de (
a + b)+
c sau de
Aceasta ne permite s
a scriem simplu
a + b +
c se poate construi si astfel:
a +( b +
c ). Se observ
a c
a suma
a , O+
a = A, OA =
a ; n A se dispune vectorul
In punctul O se dispune vectorul
b , A+ b = B, AB = b ; n B se dispune vectorul
c , B +
c = C, BC =
c . Vectorul
care uneste originea primului vector cu extremitatea ultimului vector este vectorul sum
a.
Aceast
a regul
a se generalizeaz
a pentru orice num
ar finit de vectori si se numeste regula
poligonului nchis.
c =
a b a c
a , b este vectorul
arui sum
a cu vectorul
Diferenta a doi vectori
c + b =
a . Din definitia sumei a
c =
a b
a . Deci
a vectorul
sc
az
ator b d
doi vectori rezult
a constructia vectorului diferenta: n acelasi punct O se dispun vectorii
OA =
a , OB = b . Vectorul BA care uneste extremitatea vectorului sc
az
ator OB cu
c =
a b . In adev
extremitatea vectorului desc
azut OA este vectorul diferenta
ar,
c =
a.
dup
a definitia sumei avem OB + BA = OA sau b +
ab.
a + b , iar cealalt
a diagonal
a BA este diferenta
atunci diagonala OC este suma
12
a + b = b +
a este comutativ
a;
(
a + b )+
c =
a +( b +
c ) este asociativ
a;
a + 0 = 0 +
a =
a vectorul nul este element neutru;
1.2.2
c
a cu numarul este un nou vector
de multe ori scalarul . Produsul vectorului
notat
a , colinear cu
a , avnd modulul |
c | = |||
a | si de acelasi sens cu
a daca
> 0 sau de sens contrar daca < 0.
a = (1)
a.
a atunci
Din definitia nmultirii unui vector cu un num
ar rezult
a c
a dac
a b =
a.
atunci exist
a un num
ar astfel ca b =
Se verific
a usor urm
atoarele propriet
ati de distributivitate:
(
a + b ) =
a + b ,
( + )
a =
a +
a
ca si proprietatea de asociativitate
()
a = (
a ).
Aceste propriet
ati, mpreun
a cu propriet
atile de la adunare, ne permit s
a afirm
am
c
a multimea vectorilor liberi are o structur
a de spatiu vectorial real.
Un vector al c
arui modul este egal cu unitatea se numeste vector unitar sau versor.
a , consider
a , de acelasi sens, dar
Fiind dat un vector nenul
am vectorul colinear cu
O BAZA
13
u,
a . Dac
a l not
am cu
de modul egal cu unitatea. Acesta se numeste versorul lui
tinnd cont de definitia nmultirii cu scalari, se poate scrie
a = |
a |
u,
adic
a orice vector este egal cu produsul dintre modulul s
au si versorul s
au.
1.3
a
Definitia 1.3.1 Fie vectorii
1 a2 , , ak . Orice vector de forma 1 a1 +2 a2 + k ak
, ,
,
a
a;
unde , , , sunt numere se numeste combinatie lineara a vectorilor
a
1
a|
e1 atunci avem
a = 1
a este colinear cu
e1 unde 1 = ||e
Intr-adev
ar, dac
a
1|
a = 1
e1 cu 1 6= 1 pentru c
e1 = 0, ceea ce este imposibil.
si
a am avea (1 1 )
e1 ,
a coplaPropozitia 1.3.2 Daca
e2 sunt doi vectori necolineari, atunci orice vector
nar cu ei se descompune dupa acesti vectori, descompunerea fiind unica.
e1 ,
e2 sunt nenuli. Dac
a este colinear cu unul dintre
S
a observ
am c
a vectorii
a
ei, propozitia este demonstrat
a. In cazul general, dispunem cei trei vectori n acelasi
a , ducem dreptele AP, AQ paralele
punct O. Prin extremitatea A a vectorului OA =
e ,
e ,
e , P, Q fiind pe suportii lui
e . Atunci OA = OP + OQ. Dar OP , OQ
cu
1
e1 , respectiv
e2 , exist
e1 , OQ = 2
e2 ,
fiind colineari cu
a numerele 1 , 2 ca OP = 1
a =
a =
e +
e . Dac
e +
e atunci
adic
a
a ar mai exista o descompunere
1 1
2 2
1 1
2 2
e1 ,
e1 + 2
e2 = 1
e1 + 2
e2 sau (1 1 )
e1 = (2 1 )
e2 , adic
e2 ar fi
1
a vectorii
a descompunerea
a 1 = 1 , 2 = 2 adic
colineari dac
a 1 1 6= 0, 2 2 6= 0. Rezult
este unic
a.
In mod analog, se demonstreaz
a propozitia:
14
e1 ,
Propozitia 1.3.3 Daca
e2 ,
e3 sunt trei vectori necoplanari, atunci orice vector se
descompune dupa acesti vectori, descompunerea fiind unica.
Definitia 1.3.2 Numim baza n spatiu un sistem de trei vectori necoplanari luati ntr-o
e ,
ordine data
e ,
e .
1
e1 ,
e2 ,
e3 , putem
Invers, oric
arui sistem ordonat de trei numere 1 , 2 , 3 avnd o baz
a
a =
e +
e +
e .
s
a-i punem n corespondenta vectorul
1 1
2 2
3 3
Definitia 1.3.3 Numim baza n plan un sistem de doi vectori necolineari situati n acest
e ,
plan si luati ntr-o ordine data
e .
1
a
Definitia 1.3.5 Mai multi vectori
ti daca exi1 a2 , , ak se numesc linear dependen
sta o combinatie lineara nula a acestor vectori cu cel putin un coeficient nenul, adica
exista numerele 1 , 2 , , k astfel ca
21 + 22 + + 2k 6= 0
a
1
1
2 a2 + + k ak = 0.
rezulta cu necesitate 1 = 2 = k = 0.
2 2
k k
15
Urm
atoarele propriet
ati evidente arat
a semnificatia geometric
a a acestor notiuni:
Doi vectori sunt linear dependenti dac
a si numai dac
a sunt colineari.
Trei vectori sunt lineari dependenti dac
a si numai dac
a sunt coplanari.
Orice patru vectori sunt linear dependenti.
Sunt de asemenea evidente urm
atoarele propriet
ati care ne dau posibilitatea s
a decidem asupra linear dependentei sau linear independentei a doi sau trei vectori:
Doi vectori sunt lineari dependenti (deci colineari) dac
a si numai dac
a componentele lor, ntr-o baz
a dat
a, sunt proportionale.
Trei vectori sunt linear dependenti (deci coplanari) dac
a si numai dac
a determinantul componentelor lor, ntr-o baz
a dat
a, este nul.
1.4
a b , egal
a , b este un numar, notat
Definitia 1.4.2 Produsul scalar a doi vectori
cu produsul dintre modulele vectorilor si cosinusul unghiului dintre ei
a || b | cos(
a , b ).
a b = |
Produsul scalar intervine n geometrie n probleme legate de distante si unghiuri,
adic
a n probleme metrice. Dimensiunea fizic
a a produsului scalar a doi vectori este L2 .
Urm
atoarele propriet
ati ale produsului scalar rezult
a chiar din definitie:
16
Produsul scalar este comutativ.
a 2.
a |2 . In loc de
a
a se scrie
a
a = |
vector
Produsul scalar a doi vectori este nul atunci si numai atunci cnd cei doi vectori
sunt perpendiculari sau cel putin unul dintre ei este nul.
Vom demonstra acum propozitia:
e1 ,
e2 ,
e3 sunt ortogonali doi cte doi, atunci
Propozitia 1.4.1 Daca vectorii bazei
a = 1
e1 + 2
e2 + 3
e3 sunt date de relatiile
componentele oricarui vector
a
e1
a
e2
a
e2
1 =
,
=
,
=
.
2
1
| e1 |2
| e2 |2
| e2 |2
+
+
, fiecare termen fiind colinear respectiv cu
a =
a
a
a
In adev
ar, avem
1
2
3
|
a
si
1|
e1 , e2 , e3 si 1 = |e1 | unde se alege semnul plus sau minus dup
a
e1 au sau
a cum
1
| = |
a
a si
e ; deci
a | cos unde este unghiul dintre
nu au acelasi sens. Dar |
1
1 =
a
e1
|
a | cos 1
.
=
| e1 |
| e1 |2
Rezult
a acum urm
atoarea propozitie:
(
a + b )
c =
a
c + b
c,
(
a )
c =
a
c,
(
a + b )
c =
a
c + b
c.
Ultimele dou
a egalit
ati sunt cazuri particulare ale primei egalit
ati. Vom observa c
a
egalit
atile de mai sus exprim
a faptul c
a un factor scalar iese n fata produsului scalar si
produsul scalar este distributiv fata de suma vectorilor.
c ca prim vector
c 6= 0 alegem pe
c = 0, egalit
atile sunt evidente. Dac
a
Dac
a
b)c
al bazei, completnd baza cu doi vectori ortogonali cu el si ntre ei. Atunci ( a |+
c |2
a
c b
, c sunt
a + b n aceast
este prima component
a a vectorului
a baz
a; la fel
| c |2
| c |2
17
Definitia 1.4.3 O baza se numeste ortonormata daca vectorii sai sunt ortogonali doi
cte doi si sunt versori (vectori unitari).
e1 ,
e2 ,
e3 este caracterizat
O baz
a ortonormat
a
a de relatiile
e1 2 =
e2 =
e3 =
e1 = 0
e2 2 =
e3 2 = 1,
e1
e2
e3
sau pe scurt
ej = ij , i, j = 1, 2, 3
ei
unde ij este simbolul lui Kronecker definit prin relatiile
1 dac
a i=j
ij =
.
0 dac
a i 6= j
a pe
e1 ,
e2 ,
e3 este ortonormat
a, atunci componentele oric
arui vector
Dac
a baza
a = 1
e1 + 2
e2 + 3
e3 sunt date de relatiile
aceast
a baz
a
1 =
a
e1 , 2 =
a
e2 , 3 =
a
e3
sau
a | cos 1 , 2 = |
a | cos 2 , 3 = |
a | cos 3
1 = |
a cu vectorii bazei.
unde 1 , 2 , 3 sunt unghiurile formate de
Considernd c
a m
arimea unui versor este adimensional
a, componentele unui vector
pe o baz
a ortonormat
a au dimensiunea L, deci se exprim
a n unit
ati de lungime.
a este un versor (|
a | = 1), componentele sale pe o baz
In cazul n care vectorul
a
ortonormat
a sunt
1 = cos 1 , 2 = cos 2 , 3 = cos 3 .
18
Din acest motiv componentele versorului unei directii se numesc cosinusi directori ai
directiei respective, n timp ce componentele oric
arui vector al unei directii se numesc
parametri directori ai directiei respective.
Intr-o baz
a ortonormat
a produsul scalar cap
at
a o expresie simpl
a n functie de componentele lor:
e1 ,
Propozitia 1.4.3 Fie baza ortonormata
e2 ,
e3 si vectorii
e1 + 2
e2 + 3
e3 , b = 1
e1 + 2
e2 + 3
e3 .
a = 1
Produsul lor scalar este dat de formula
a b = 1 1 + 2 2 + 3 3 .
Prin urmare, ntr-o baz
a ortonormat
a, produsul scalar a doi vectori este egal cu suma
produselor componentelor.
Demonstratia este imediat
a.
Din propozitia de mai sus rezult
a c
a ntr-o baz
a ortonormat
a avem formule simple
pentru calculul lungimii unui vector si al unghiului dintre doi vectori
q
2
|a| =
a = 12 + 22 + 32 ,
a b
1 1 + 2 2 + 3 3
cos( a , b ) =
.
=p 2
(1 + 22 + 32 )(12 + 22 + 32 )
| a || b |
1.5
la stnga.
19
O definitie echivalent
a este
Definitia 1.5.3 O baza este orientata la dreapta daca primul vector al bazei poate fi
suprapus peste al doilea printr-o rotatie de unghi mai mic ca
se noteaz
a i , j . Dac
a
a = 1 i + 2 j , b = 1 i + 2 j
a , b este orientat
a la dreapta dac
a si numai dac
a ntr-o
sunt doi vectori din plan, baza
a , b are
baz
a ortonormat
a orientat
a la dreapta n care primul vector este versorul lui
a + b0 , b0 este
dup
a al doilea vector al bazei o component
a pozitiv
a. Scriind b =
a a lui b dac
a )
a = 0, de unde
componenta perpendicular
a pe
a ( b
0
a b
a.
b = b
a2
Putem g
asi p
atratul m
arimii lui b0
0 2
a 2 b 2 (
a b )2
.
b =
a2
a 2 b 2 (
a , b este
a b )2 .
P
atratul ariei paralelogramului construit pe vectorii
G( a , b ) =
1 2
G( a , b ) =
1 2
2
a
a b
.
b a b
1 1 1 2
=
.
2 2 1 2
Dac
a b = 10 e01 + 20 e02 este expresia lui b n baza ortonormat
a orientat
a la dreapta
a , vom avea
n care primul vector este versorul lui
|
a| 0
G( a , b ) =
10
20
= (|
a |20 )2
1 2
1 2
este pozitiv. Mai mult, putem spune c
a acest determinant reprezint
a aria orientata, cu
1 2
reprezint
aria sa orientat
a este negativ
a. 12
a aria orientat
a a triunghiului
1 2
a , b , (
a + b ).
obtinut prin parcurgerea n ordinea
a =
Definitia 1.5.5 Daca i , j este o baza orientata la dreapta ntr-un plan si
1 2
a b =
.
1 2
Dimensiunea fizica a produsului exterior a doi vectori din plan este L2 , adica se
cos(
a, b)=
a b
, sin(
a, b)=
|
a || b |
a b
|
a || b |
Not
am c
a
a , b ).
(
a b )2 = G(
Vom observa c
a produsul exterior a doi vectori are propriet
atile:
a b = b
a este anticomutativ;
(
a ) b =
a b un factor iese n fata;
(
a
ta de adunare.
1 + a2 ) b = a1 b + a2 b este distributiv fa
a b = 0 dac
a si numai dac
a vectorii sunt linear dependenti (colineari).
21
e1 ,
Definitia 1.5.7 O baza n spatiu
e2 ,
e3 este orientata la dreapta daca un observator
e sa
n aceeasi parte cu sensul lui
e , burghiul drept trebuie rotit astfel nct vectorul
3
e2 prin cea mai mica rotatie. In caz contrar baza este orientata la
se suprapuna peste
stnga.
Dup
a definitia numit
a regula minii drepte,
vectorii bazei se noteaz
a cu i , j , k . Sistemul cartezian a c
arui baz
a este ortonormat
a
si orientat
a la dreapta se numeste sistem rectangular drept.
Fie acum i , j , k o baz
a ortonormat
a orientat
a la dreapta si vectorii
a = 1 i + 2 j + 3 k ,
b = 1 i + 2 j + 3 k ,
c = 1 i + 2 j + 3 k .
a , b ,
c g
a +b
asim vectorul d =
Pentru a vedea cum este orientat
a baza
c d s
a , b astfel nct vectorul
a fie perpendicular pe planul
din planul vectorilor
a , b . Vectorul
c d este n
vectorilor
altimea paralelipipedului construit pe cei trei
vectori. Vom avea
c
a =
a 2 +
a b,
c b = b
a + b 2
si deci
G( a , b ) c
c d =
G(
a, b)
c a a b
c b
b
2
a
c a
b a c b
22
sau
c d =
G(
a , b )
2
a
a b a
b
a b2
b
c a c b
c
unde
G(
a , b ,
c)
(c d)c =
G(
a, b)
G( a , b , c ) =
2
a
a b a c
b a b
b c
c a c b
c
G(
a , b ,
c)
2
(d c) =
G(
a, b)
si deci p
atratul volumului paralelipipedului este egal cu determinantul Gram al celor trei
vectori. Tinnd
1 2 3
1 2 3 .
1 2 3
Definitia 1.5.10 Daca i , j , k este o baza ortonormata orientata la dreapta si
a = 1 i + 2 j + 3 k ,
b = 1 i + 2 j + 3 k ,
c = 1 i + 2 j + 3 k .
SISTEM DE COORDONATE
23
sunt trei vectori, se numeste produs exterior al celor trei vectori n aceasta ordine
numarul
1 2 3
a b c = 1 2 3 .
1 2 3
a b
c = b
c
a =
c
a b =
= b
a
c =
a
c b =
c b
a.
Produsul exterior a trei vectori este nul dac
a si numai dac
a vectorii sunt linear
dependenti (coplanari).
Din propriet
atile determinantilor si ale produselor scalare rezult
a c
a are loc relatia
a d a e a f
( a b c )( d e f ) = b d b e b f .
c d
c
e
c f
1.6
a , exist
Fie O un punct n spatiu (plan). Am v
azut c
a fiind dat un vector
a un
a . Se spune c
a a fost construit sau dispus n
punct unic A astfel nct OA =
a vectorul
a = OA.
punctul O. Invers, dac
a O este fixat, oricare ar fi punctul A obtinem un vector
Cu alte cuvinte, alegndu-se un punct O pe care l numim origine a spatiului (planului)
se poate stabili o corespondenta biunivoc
a ntre multimea punctelor din spatiu (plan) si
multimea vectorilor din spatiu (plan). Vectorul atasat n acest fel unui punct se numeste
vectorul de pozitie al acestui punct n raport cu originea aleas
a. Vectorul de pozitie al
r, n timp ce vectorul de pozitie al unui punct curent M va fi
punctului A va fi notat
A
r (f
notat
ar
a indicele punctului).
24
r
Fie A, B dou
a puncte ai c
aror vectori de pozitie n raport cu o origine O sunt
A
AB = OB OA,
AB =
r
B rA
adic
a vectorul determinat de dou
a puncte este egal cu diferenta ntre vectorul de pozitie
al extremit
atii si vectorul de pozitie al originii vectorului.
In geometrie, o notiune important
a este notiunea de raport n care un punct mparte
un segment dat. Se spune c
a punctul M mparte segmentul AB n raportul dac
a are
r
loc relatia AM = MB. Cnd capetele segmentului AB au vectorii de pozitie
A , rB ,
r, nlocuind n relatia de definitie rezult
iar M are vectorul de pozitie
a
M
r
M rA = ( rB rA )
de unde avem vectorul de pozitie al lui M
r
A + rB
rM =
.
1+
In particular, dac
a M este mijlocul segmentului AB ( = 1) avem
r
A + rB
.
r
M =
2
Definitia 1.6.1 Se numeste sistem cartezian de coordonate sau reper cartezian n spatiu
ansamblul {O;
e ,
e ,
e } alcatuit dintr-un punct O si o baza
e ,
e . Punctul O se
e ,
1
numeste originea sistemului de coordonate; dreptele care trec prin originea sistemului
si sunt paralele cu vectorii bazei se numesc axe de coordonate - axa absciselor, axa
ordonatelor si axa cotelor; planele determinate de axele de coordonate se numesc plane
de coordonate.
Vectorul de pozitie al unui punct n raport cu originea sistemului se numeste vectorul
de pozitie al punctului n acest sistem. Componentele vectorului de pozitie al punctului
M pe baza sistemului de coordonate
r
M = xM e1 + yM e2 + zM e3
se numesc coordonatele punctului M - abscisa, ordonata, cota - n raport cu sistemul de
coordonate dat. In acest mod se stabileste o corespondenta biunivoc
a ntre multimea
25
Dac
a punctele A(xA , yA , zA ), B(xB , yB , zB ) determin
a vectorul AB, din relatia AB =
tinem
OB OA = r
B rA ob
e1 + (yB yA )
e2 + (zB zA )
e3 ,
AB = (xB xA )
deci componentele unui vector n raport cu baza unui sistem cartezian de coordonate sunt
egale cu diferentele dintre coordonatele extremit
atii si coordonatele originii vectorului.
In mod analog coordonatele punctului M care mparte segmentul AB n raportul
sunt
xM =
1.7
1.7.1
xA + xB
yA + yB
zA + zB
, yM =
, zM =
.
1+
1+
1+
e2 ,
e3 } cu originea O si baza
e1 ,
Consider
am sistemul cartezian de coordonate {O,
e2 ,
e3 . Sistemul cartezian {O0 ,
e1 ,
e2 ,
e3 } cu originea O0 si aceeasi baz
e1 ,
a se obtine
din primul sistem prin translatia sa n noua origine. Un punct oarecare M are n
sistemul initial coordonatele (x, y, z), iar n al doilea sistem coordonatele (x0 , y 0 , z 0 ).
Aceasta nsemn
a c
a vectorii de pozitie ai punctului M n raport cu originile O respectiv
O0 sunt
OM = x
e1 + y
e2 + z
e3 ,
e1 + y 0
e2 + z 0
e3 .
O0 M = x0
e1 + y0
e2 + z0
e3 .
OO = x0
26
Cum are loc relatia
0
OM = OO + O0 M
sau
e1 + y0
e2 + z0
e3 + x0
e1 + y 0
e2 + z 0
e3
e2 + z
e3 = x0
x
e1 + y
din egalarea componentelor rezult
a relatia ntre vechile coordonate si noile coordonate
x = x0 + x0 ,
y = y0 + y 0 ,
z = z + z0.
0
x
x
0
X = y , X0 = y0
z
z0
x0
0 0
,
X
=
y
0
z
X = X0 + X 0 .
In cazul plan avem relatii analoage. Vom retine c
a aceste relatii sunt de gradul nti
n raport cu coordonatele. Deci o ecuatie de un anumit grad n x, y, z se va transforma
tot ntr-o relatie de acelasi grad n x0 , y 0 , z 0 .
1.7.2
e2 ,
e3 } cu originea O si baza
e1 ,
S
a trecem acum de la sistemul cartezian {O,
e2 ,
e3 la sistemul {O, e01 , e02 , e03 } cu aceeasi origine dar cu baza e01 , e02 , e03 . Vece1 ,
torii noi baze se vor exprima n functie de vectorii vechii baze prin relatiile
e0 = 11
e1 + 21
e2 + 31
e3 ,
e02 = 12
e1 + 22
e2 + 32
e3 ,
e0 =
13 e1 + 23 e2 + 33 e3 .
3
Dac
a introducem matricele linie de vectori ai vechii si noii baze si consider
am nmultirea
formal
a, putem scrie relatiile de sus sub forma
11 12 13
31 32 33
e1 ,
e2 ,
e3 ) S
. = (
27
prima coloan
a componentele pe vechea baz
a ale lui e01 , pe a doua coloan
a componentele
lui e02 si pe a treia coloan
a componentele lui e03 . e01 , e02 , e03 alc
atuind o baz
a, matricea
S este inversabil
a; fie
11 12 13
T = 21 22 23
31 32 33
(
e1 ,
e2 ,
e3 ) = e01 , e02 , e03 T,
adic
a, matricea T este matricea de trecere de la baza nou
a la baza veche.
Fie (x, y, z), (x0 , y 0 , z 0 ) coordonatele unui punct curent M n sistemul vechi si n
sistemul nou, adic
a avem relatiile
e1 ,
e2 + z
e3 = (
e1 ,
e2 ,
e3 ) y = (
e2 ,
e3 ) X
OM = x
e1 + y
z
0
x
0
z
Tinnd
0
0
0
( e1 , e2 , e3 ) X = e1 , e2 , e3 X 0 = (
e1 ,
e2 ,
e3 ) SX 0
de unde deducem vechile coordonate n functie de noile coordonate
X = SX 0 .
Invers vom avea noile coordonate n functie de vechile coordonate
X 0 = T X.
Vom observa c
a n timp ce n trecerea de la vechea baz
a la noua baz
a particip
a
matricea S, n trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate particip
a matricea
invers
a T si invers. Se zice c
a la schimbarea bazelor coordonatele se schimb
a contravariant.
28
S
i acum relatiile ntre coordonatele vechi si noi sunt de gradul nti si deci gradul
unei ecuatii nu se schimb
a.
e ,
e ,
e este ortonormat
a se poate exprima matriceal prin relatia
Faptul c
a o baz
a
1
e
1 0 0
1
(
e1 ,
e2 ,
e3 ) (
e1 ,
e2 ,
e3 ) =
e ( e1 , e2 , e3 ) = 0 1 0
2
0 0 1
e3
=I
0
0
0
ortonormat
a ( e , e , e ) la baza ortonormat
a e , e , e vom avea
1
e1 ,
e2 ,
e3 ) (
e1 ,
e2 ,
e3 ) S = S t S = I,
e01 , e02 , e03 = S t (
e01 , e02 , e03
adic
a matricea de trecere este ortogonal
a: transpusa sa este si inversa sa. Se dovedeste
nc
a odat
a avantajul bazelor ortonormate.
In plan vom avea relatii analoage. Dac
a se trece de la baza ortonormat
a orientat
a
e ,
e ) la baza ortonormat
la dreapta (
a orientat
a tot la dreapta e0 , e0 , versorii noii
1
baze se obtin din vectorii vechii baze printr-o rotatie de unghi si deci matricea de
trecere va fi matricea ortogonal
a
S=
cos sin
sin cos
e2 ,
e3 } la sistemul de coordonate
e1 ,
Dac
a trecem de la sistemul de coordonate {O,
x
0
{O0 , e01 , e02 , e03 } unde O0 are n vechiul sistem coloana coordonatelor X0 = y0 si
z0
se trece de la baza veche la baza nou
a cu matricea de trecere S
e1 ,
e2 ,
e3 )S
( e01 , e02 , e03 ) = (
leg
atura ntre coloana coordonatelor curente vechi X si coloana coordonatelor curente
noi X 0 este
X = X0 + SX 0 ,
X 0 = T (X X0 )
adic
a tot relatii de gradul nti n coordonate.
1.8. MARIMI
VECTORIALE
1.8
29
M
arimi vectoriale
e1 ,
e2 ,
e3 }
Un punct M este n miscare n raport cu un sistem de coordonate {O;
r (t). M
r = OM este functie de timp
arimea
atunci cnd vectorul s
au de pozitie
M
r (t2 )
r (t1 )
1
=
(
r (t2 )
r (t1 ))
t2 t1
t2 t1
r (t1 ) cu num
r (t2 )
arul
obtinut
a prin nmultirea vectorului
1
t2 t1
reprezint
a viteza
a a acestei m
arimi este
medie a punctului M n intevalul de timp [t1 , t2 ]. Dimensiunea fizic
LT 1 si deci nu este un vector n sensul n care am definit pn
a acum vectorii. Spunem
c
a ea este o m
arime vectorial
a pe care o numim viteza medie. Ea poate fi reprezentat
a
30
1.9
Definitia 1.9.1 Daca i , j , k este o baza ortonormata orientata la dreapta si
a = 1 i + 2 j + 3 k ,
b = 1 i + 2 j + 3 k ,
a b
sunt doi vectori, se numeste produs vectorial al lor marimea vectoriala notata
a b
c = (
a b )
c.
a b este
a b =
31
i
j k
1 2 3 .
1 2 3
Datorit
a relatiei de mai sus, produsul exterior a trei vectori se numeste si produs mixt
al celor trei vectori. De obicei, aceasta este denumirea sub care este folosit n disciplinele
tehnice. Dimensiunea fizic
a a produsului vectorial este L2 .
Putem vorbi de produsul vectorial a dou
a m
arimi vectoriale ca fiind egal cu produsul
vectorial al vectorilor care i reprezint
a. In acest caz dimensiunea fizic
a este egal
a cu
a b =
Produsul vectorial este linear n fiecare factor si este antisimetric, adic
a
(
a b )
a =
a b
a =0
si
(
a b)b =
a b b = 0.
a , b consider
c , d ,
e
Dac
a pe lng
a vectorii
am alti trei vectori necoplanari
putem scrie
e)=
e ) = (
a b (
c d ))(
c d
(
a b )(
c d )(
c d
a c
a d
a e
= b c
=
b d
b e
(
c d)c =0 (c d)d =0 (c d)e
a
c
a d
( c d e ).
b c
b d
Rezult
a c
a are loc relatia
( a b )( c d ) =
a c a d
b c
b d
32
a a a b
= G(
a |2 | b |2 sin2 (
a , b ) = |
a , b ).
(
a b )2 =
b
a b b
De asemenea putem scrie
a b (
a b ) = (
a b )2
Putem enunta
a b este perpendicular pe ambii factori;
a b este egal
m
a numeric cu aria paralelogramului construit pe cei
arimea lui
doi factori;
a , b ,
a b este orientat la dreapta;
a b este astfel nct tripletul
sensul lui
a b = 0.
a , b sunt colineari atunci
b) dac
a
Scriind relatia
sub forma
( a b )( c d ) =
a c a d
b c
b d
c d = [(
a
c ) b ( b
c )
a]d
(
a b )
sau
[(
a b )
c ] d = [(
a
c ) b ( b
c )
a]d
rezult
a
c = (
a
c ) b ( b
c )
a
(
a b )
sau
c (
a b ) = (
a
c ) b +( b
c )
a
33
Expresiile din stnga se numesc duble produse vectoriale. Dublul produs vectorial este
o combinatie linear
a a vectorilor dintre paranteze, coeficientii fiind produse scalare ale
vectorului din afara parantezelor cu cei dintre paranteze si anume produsul scalar al
factorilor neal
aturati intr
a cu semnul plus, iar cel al factorilor al
aturati cu semnul minus.
Din expresia dublului produs vectorial rezult
a c
a produsul vectorial nu este asociativ.
x.
u si un vector oarecare
Ca aplicatie foarte important
a, s
a consider
am un versor
Putem scrie
(
u
x)
u =
x (
u
x )
u
de unde
x = (
u
x )
u + (
u
x)
u,
u si o
x ntr-o component
a n directia lui
adic
a obtinem descompunerea vectorului
u . Mai observ
component
a perpendicular
a pe
am c
a tripletul
x
u ,
u
x)
u , (
u
este format din vectori ortogonali doi cte doi si orientat drept. In plus, ultimii doi au
aceiasi m
arime.
u , componenta lui
x se roteste cu unghiul n jurul axei de versor
Dac
a vectorul
u se roteste
u r
x dup
amne constant
a n timp ce componenta perpendicular
a pe
a
x devenind
u ,
u
x)
u
cu unghiul n planul vectorilor (
(
u
x)
u cos +
u
x sin .
u cu unghiul este
x n jurul lui
Deci rotitul lui
R(
u , ;
x ) = (
u
x )
u + (
u
x)
u cos +
u
x sin
sau
x sin .
R(
u , ;
x)=
x + (1 cos ) (
u
x )
u +
u
u , ;
x ) n jurul aceleiasi axei de versor
Prin calcul direct se deduce c
a rotitul lui R(
34
r (t) =
r (0) + (1 cos (t)) (
u
r (0))
u +
u
r (0) sin (t).
Rezult
a c
a viteza punctului M la momentul t este
v (t) =
r (0) cos (t)] (t)
r (t) = [sin (t)(
u
r (0))
u +
u
sau
u
r (t) =
(t)
r (t).
v (t) = (t)
(t) = (t)
u se numeste vectorul viteza de rotatie al rigidului.
Vectorul
Dac
a unghiul de rotatie este asa de mic c
a se poate neglija p
atratul s
au, adic
a
x.
R(
u , ;
x)=
x +
u
In acest caz avem comutativitate si asociativitate chiar pentru rotatii n jurul unor axe
diferite. Ultima formul
a are multiple aplicatii.
1.10
a , b ,
c s
a poat
a forma un triunghi.
1. S
a se g
aseasc
a conditia ca trei vectori
2. S
a se demonstreze c
a se poate construi un triunghi ale c
arui laturi s
a fie egale si
paralele cu medianele unui triunghi dat ABC.
3. S
a se arate c
a un patrulater ale c
arui diagonale se taie n p
arti egale este un
paralelogram.
r =
a + b , R.
4. S
a se g
aseasc
a semnificatia geometric
a a ecuatiei
a , b ,
r sunt colineare
5. S
a se arate c
a trei puncte A, B, M cu vectorii de pozitie
r =
a + b , + = 1.
dac
a si numai dac
a exist
a , astfel nct
a , b ,
c,
r sunt
6. S
a se arate c
a patru puncte A, B, C, M cu vectorii de pozitie
r =
a + b +
c , ++ =
coplanare dac
a si numai dac
a exist
a , , astfel nct
1.
1.10. EXERCITII
PRIVIND CALCULUL VECTORIAL
35
7. S
a se demonstreze vectorial teoremele liniilor mijlocii n triunghi si trapez.
8. S
a se demonstreze vectorial concurenta medianelor unui triunghi.
9. S
a se demonstreze vectorial teorema bisectoarei.
10. S
a se demonstreze vectorial concurenta bisectoarelor ntr-un triunghi.
11. S
a se demonstreze vectorial teorema lui Menelaus: trei puncte M, N, P de pe laturile AB, BC, CA ale triunghiului ABC sunt colineare dac
a si numai dac
a
AM BN CP
MB NC P A
BM CN AP
MC NA P B
= +1.
13. S
a se demonstreze c
a mijloacele diagonalelor unui patrulater complet ABCDEF
sunt colineare ( E, F sunt intersectiile perechilor de laturi opuse, EF este si ea diagonal
a).
14. S
a se demonstreze c
a dac
a dreptele care unesc vrfurile a dou
a triunghiuri sunt
concurente (triunghiuri omologice) atunci laturile triunghiurilor se taie dou
a cte dou
a
n puncte colineare.
15. S
a se arate c
a dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui tetraedru
sunt concurente.
c p b , p
a m
c , m b n
a sunt coplanari.
16. S
a se demonstreze c
a vectorii n
17. S
a se arate c
a fiind date punctele M1 , M2 , ..., Mn si masele m1 , m2 , ..., mn astfel
nct m1 + m2 + ... + mn 6= 0 exist
a un punct unic G centrul maselor sau baricentrul
r1 ), M2 (
r2 ),
r ) de mas
19. Punctul M(
a m este supus atractiei punctelor fixe M1 (
r), forta de atractie fiind proportional
..., M (
a cu distanta la aceste puncte, cu masele
n
36
(
a + b )(
a b) =
a 2 b 2,
a b )2 = 2(
a 2 + b 2 ),
(
a + b )2 + (
a b.
(
a + b )2 (
a b )2 = 4
S
a se dea interpretarea geometric
a.
23. S
a se deduc
a vectorial formula cosinusului sumei a dou
a unghiuri.
c.
a(b
c ) este perpendicular pe
x = b (
a
c )
24. S
a se arate c
a vectorul
25. S
a se arate c
a n
altimile unui triunghi sunt concurente.
26. S
a se arate c
a dac
a ntr-un tetraedru dou
a perechi de muchii opuse sunt perpendiculare, atunci si a treia pereche de muchii este format
a din drepte perpendiculare.
27. S
a se demonstreze teorema lui Euler: ntr-un patrulater suma p
atratelor laturilor
este egal
a cu suma p
atratelor diagonalelor plus de patru ori p
atratul segmentului ce
uneste mijloacele diagonalelor.
28. S
a se demonstreze c
a dac
a G este centrul maselor sistemului de puncte M1 , M2 ,
..., Mn cu masele m1 , m2 , ..., mn , m1 + m2 + ... + mn 6= 0, atunci oricare ar fi punctul M
are loc relatia lui Leibniz
+m1 M1 G2 + m2 M2 G2 + ... + mn Mn G2 .
29. S
a se g
aseasc
a locul punctelor M din spatiu pentru care
a + b ) (
a b ) = 2
a b . Interpretare geometric
30. S
a se arate c
a (
a.
31. S
a se arate c
a AB AC = BC BA = CA CB. S
a se deduc
a teorema
sinusurilor ntr-un triunghi.
32. S
a se deduc
a formula lui Heron pentru aria unui triunghi.
r1 ,
r2 ,
r3
33. S
a se arate c
a necesar si suficient ca trei puncte de vectori de pozitie
r
r
r
r +
r +
r = 0.
s
a fie colineare este ca
1
1.10. EXERCITII
PRIVIND CALCULUL VECTORIAL
37
v fata de O expresia MO (
vectorului
v ) = OA v.
v se deplaseaz
a pe suportul s
au;
a) S
a se arate c
a momentul are sens dac
a
b) S
a se studieze cum se schimb
a momentul cnd se schimb
a originea O;
c) S
a se demonstreze teorema lui Varignon: momentul sumei mai multor vectori
aplicati n acelasi punct este egal cu suma momentelor vectorilor.
v1 ,
v2 , ...,
v
35. Fiind dat sistemul de vectori
ti n punctele de M1 , M2 , ..., Mn
n aplica
r ,
r , ...,
r n raport cu originea O, se numeste moment rezultant
de vectori de pozitie
1
v1 +
v2 + ... +
r1
r2
r
MO =
n vn .
v2 + ... +
v
v1 +
Rezultanta sistemului este vectorul R =
n.
a) S
a se arate cum se schimb
a momentul rezultant cnd se schimb
a originea;
b) S
a se arate c
a rezultanta R si produsul scalar MO R nu depind de originea O
este
r , unde
v =
unghiular
a , atunci viteza oric
arui punct al s
au este
vectorul de m
arime dirijat dup
a OA, avnd sensul de naintare al burghiului cnd
a
x
1
x =
a +
a (
x
a ).
2
a
a2
Interpretare geometric
a.
39. S
a se arate c
a
( a b )( c d ) =
a c a d
.
b
c
b d
a ) formula fundamental
40. S
a se deduc
a din relatia de mai sus ( d =
a a trigonometriei sferice
cos = cos cos + sin sin cos A,
38
a b ) (
c d ) n dou
41. S
a se calculeze (
a moduri posibile. S
a se deduc
a
expresiile componentelor unui vector dup
a o baz
a.
c) =
a (
a , b ,
c ). S
a b ) (
a
a se deduc
a de aici
42. S
a se arate c
a (
formula sinusurilor din trigonometria sferic
a
sin A
sin B
sin C
=
=
.
sin
sin
sin
43. S
a se demonstreze egalitatea
(
a , b ,
c )( a0 , b0 , c0 ) =
a2
a a
a b
a c
0
0
b a
b b
b c0 .
c a
c b
c c
x =
x
a = m. Interpretare geometric
a. (
44. S
a se rezolve ecuatia vectorial
a
u,
u arbitrar)
a +
a
a
x = b ,
a =
6 0, b
a . Interpretare
45. S
a se rezolve ecuatia vectorial
a
x = b a +
a , arbitrar.
geometric
a. Ind.
a2
46. S
a se rezolve sistemul
a
x = m,
a.
x = b ,
a 6= 0, b
a
x =
Ind.
m
a
a2
1
b
2
a
a.
47. S
a se rezolve sistemul
a
x = m,
x b =
c, b
c.
x =
Interpretare geometric
a. Ind.
a b
a b
48. S
a se rezolve sistemul
a
x = m,
b
x = n,
c
x = p.
c.
1.10. EXERCITII
PRIVIND CALCULUL VECTORIAL
39
a
x = 1, b
x = 0,
c
x = 0, etc.
Ind. Se rezolv
a mai nti sistemele de forma
a , b ,
c . Solutia
Solutiile acestora a , b , c se numesc vectorii reciproci ai vectorilor
x = m a + n b + p c .
v1 ,
v2 , ...,
v
49. Fiind dat un sistem de vectori
si n punctele M1 , M2 , ..., Mn se
n dispu
numeste axa centrala a sistemului locul punctelor n raport cu care momentul rezultant
R M0 R
, R.
r =
2
R
40
CAPITOLUL 2
DREPTE S
I PLANE
2.1
2.1.1
s
au. Fie M(x, y, z) un punct oarecare al sferei. Egalitatea |CM| = R se scrie
sau ridicnd la p
atrat
p
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 = R2 .
Evident, aceast
a relatie este verificat
a de coordonatele punctelor sferei si numai de ele.
Ea poate fi considerat
a ca o transpunere n coordonate a definitiei sferei. Ea se numeste
ecuatia sferei n sistemul de coordonate dat.
Generaliznd avem urm
atoarea
Definitia 2.1.1 Fiind dat un sistem de coordonate Oxyz, egalitatea F (x, y, z) = 0
se numeste ecuatia suprafetei S n acest sistem daca coordonatele tuturor punctelor
suprafetei S verifica aceasta egalitate, iar coordonatele punctelor nesituate pe S nu verifica aceasta egalitate.
42
2.1. ECUATIILE
CURBELOR SI SUPRAFETELOR
2.1.2
43
O curb
a n plan sau n spatiu poate fi dat
a si altfel. O curb
a C poate fi considerat
a
ca traiectoria unui punct mobil. In fiecare moment t este cunoscut vectorul de pozitie
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j + z(t) k , t [t1 , t2 ],
se numeste ecuatia vectorial parametrica a curbei parametrizate C daca pentru fiecare
punct de pe curba C si numai pentru acestea exista t [t1 , t2 ] astfel ca vectorul de pozitie
r (t). Ecuatiile
al acestui punct sa fie
x = x(t),
y = y(t),
z = z(t), t [t1 , t2 ]
se numesc ecuatiile scalar parametrice ale curbei C.
Vom observa c
a ecuatiile parametrice presupun si o origine a curbei, un sens de
parcurgere a curbei si o extremitate a curbei.
r =
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k , (u, v) Duv ,
se numeste ecuatia vectorial parametrica a suprafetei parametrizate S daca pentru orice
punct al lui S si numai pentru acestea exista (u, v) Duv astfel ca vectorul de pozitie al
44
se numesc ecuatiile scalar parametrice ale suprafetei parametrizate S. Aici Duv este un
domeniu din R2 .
De exemplu, ecuatia
2.1.3
Definitia 2.1.6 Se numeste suprafata algebrica suprafata care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular Oxyz are o ecuatie F (x, y, z) = 0, unde F (x, y, z) este un polinom n coordonatele x, y, z; gradul polinomului F (x, y, z) se numeste ordinul suprafetei
algebrice.
O sfer
a este o suprafata algebric
a de ordinul doi.
Definitia 2.1.7 Se numeste curba algebrica curba care ntr-un anumit sistem de coordonate Oxy are o ecuatie F (x, y) = 0, unde F (x, y) este un polinom n coordonatele
x, y; gradul polinomului F (x, y) se numeste ordinul curbei algebrice.
Teorema 2.1.3 Daca o suprafata (curba) are ntr-un sistem de coordonate rectangular
o ecuatie de forma F (x, y, z) = 0 (F (x, y) = 0) unde F este un polinom de gradul g,
n orice alt sistem de coordonate rectangular are o ecuatie de aceeasi forma de acelasi
grad.
2.2. ECUATIILE
PLANELOR SI DREPTELOR
45
2.2
2.2.1
Demonstr
am acum c
a orice plan este o suprafata algebric
a de ordinul nti si invers
orice suprafata algebric
a de ordinul nti este un plan:
Teorema 2.2.1 In orice sistem cartezian n spatiu Oxyz orice plan are o ecuatie de
gradul nti cu cel putin un coeficient al coordonatelor nenul
Ax + By + Cz + D = 0, A2 + B 2 + C 2 6= 0.
Invers, orice asemenea ecuatie de gradul nti este ecuatia unui plan.
Dac
a avem un plan, alegem un sistem cartezian Oxyz n care originea O si primii doi
, 0, 0)) :
( D
A0
46
n
M(x0 , y 0 , z 0 ) apartine planului care trece prin M0 si este perpendicular pe vectorul
2.2.2
O dreapt
a (n plan sau n spatiu) este determinat
a dac
a se cunoaste un punct al
r . Punctul M apartine
r0 . Un punct oarecare M are vectorul de pozitie
de pozitie
a , adic
dreptei dac
a si numai dac
a vectorul M M este paralel cu vectorul director
a
0
r0 = t
r
a . Ecuatia
dac
a si numai dac
a exist
a un num
ar real t astfel c
a
r =
r0 + t
a ,t R
este ecuatia vectorial parametric
a a dreptei. Dac
a (x0 , y0 , z0 ) sunt coordonatele punc
a , ecuatiile scalar
tului initial M si (l, m, n) sunt componentele vectorului director
0
2.2. ECUATIILE
PLANELOR SI DREPTELOR
47
r1 ,
r2 sau de coordonate (x1 , y1 , z1 ), (x2 , y2 , z2 ). Evident un vector director
de pozitie
r2
r1 ), t R.
r =
r1 + t(
Eliminnd parametrul avem ecuatiile dreptei ce trece prin dou
a puncte sub forma
x x1
y y1
z z1
=
=
.
x2 x1
y2 y1
z2 z1
Vom observa c
a pentru o dreapt
a n planul Oxy avem numai primele dou
a ecuatii
scalar parametrice si numai o singur
a ecuatie scalar
a.
,
a
Un plan este determinat dac
a cunoastem un punct M0 al s
au si doi vectori
1 a2
cu care planul este paralel. Un punct M apartine planului dac
a si numai dac
a vectorul
a
M0 M este coplanar cu vectorii
a exist
a numerele reale u1 , u2 astfel c
a M0 M =
1 a2 adic
+u
. Dac
r este vectorul de pozitie al punctului M si
r este vectorul de
a
a
u
a
1 1
2 2
+u
2
r =
r0 + u1
a
1
2 a2 , (u1 , u2 ) R
48
x x0 y y0 z z0
l1
m1
n1
l2
m2
n2
= 0.
Exist
a si alte determin
ari geometrice ale unui plan care se pot reduce la determinarea
precedent
a. De exemplu, un plan este determinat de dou
a puncteale sale M1 , M2 de
r si coordonate (x , y , z ), (x , y , z ) si de un vector
a de comr ,
vectori de pozitie
1
r1 ) + u2
r =
r1 + u1 (
a , (u1 , u2 ) R2 .
r2
Eliminnd parametrii avem ecuatia planului care trece prin dou
a puncte date si e paralel
cu o directie dat
a
x x1 y y1 z z1
x2 x1 y2 y1 z2 z1
l
m
n
= 0.
Planul este determinat si cnd se cunosc trei puncte ale sale M1 , M2 , M3 de coordonate (x1 , y1 , z1 ), (x2 , y2 , z2 ), (x3 , y3 , z3 ). Scriem
x x1 y y1
x2 x1 y2 y1
x3 x1 y3 y1
z z1
z2 z1 = 0.
z3 z1
2.2. ECUATIILE
PLANELOR SI DREPTELOR
49
2.2.3
Consider
am n sistemul de coordonate rectangular Oxyz ecuatiile a dou
a plane P1 , P2
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
A2 x + B2 y + C2 Z + D2 = 0.
Vectorii normali la cele dou
a plane sunt
= A
n
1
1 i + B1 j + C1 k ,
= A
n
2
2 i + B2 j + C2 k .
Cele dou
a plane sunt paralele dac
a si numai dac
a cei doi vectori normali sunt colineari,
adic
a
B1
C1
A1
=
=
.
A2
B2
C2
Dac
a avem si
A1
B1
C1
D1
=
=
=
A2
B2
C2
D2
atunci cele dou
a ecuatii reprezint
a acelasi plan.
Dac
a matricea
A1 B1 C1
A2 B2 C2
are rangul doi cei doi vectori normali nu sunt paraleli si deci cele dou
a plane se intersecteaz
a dup
a o dreapt
a.
Not
am c
a si ntr-un sistem cartezian oarecare se mentin conditiile de mai sus.
50
2.2.4
Dou
a plane P1 , P2 de ecuatii
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
A2 x + B2 y + C2 Z + D2 = 0
se intersecteaz
a dup
a o dreapt
a dac
a rangul matricei
A B1 C1
1
A2 B2 C2
este
doi. Se
asi totdeauna un punct initial al dreptei. De exemplu, dac
a minorul
poate g
A1 B1
A2 B2
A1 x0 + B1 y0 + C1 z0 + D1 = 0,
A2 x0 + B2 y0 + C2 z0 + D2 = 0
g
asind punctul initial (x0 , y0 , z0 ). Cum un vector director al dreptei este produsul vectorial al vectorilor normali, rezult
a c
a se obtin componentele l, m, n ale unui vector director
al dreptei scriind c
a acestea sunt proportionale cu minorii extrasi din matricea de mai
sus scotnd cte o coloan
a si alternndu-le semnele
2.2.5
m
n
l
=
=
A C1 A1 B1
B1 C1
A2 C2 A2 B2
B2 C2
Fascicol de plane
Definitia 2.2.1 Fiind date doua plane P1 , P2 care se intersecteaza dupa o dreapta D se
numeste fascicol de plane cu baza P1 , P2 multimea tuturor planelor care trec prin dreapta
de intersectie D; dreapta D se numeste axa fascicolului.
Teorema 2.2.5 Fie doua plane P1 , P2 de ecuatii
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0,
A2 x + B2 y + C2 Z + D2 = 0
2.2. ECUATIILE
PLANELOR SI DREPTELOR
51
A1
A2
B1
B2
C1
.
C2
Este evident c
a acest plan contine dreapta de
forma
A1 x + B1 y + C1 z + D1 + (A2 x + B2 y + C2 Z + D2 ) = 0.
Sub aceast
a form
a nu reg
asim planul P2 pentru valori finite ale lui .
Exemplul 2.2.5.1 Sa se scrie ecuatia planului care trece prin dreapta de intersectie a
planelor
x y + z 3 = 0,
x+yz+1 = 0
si este paralel cu axa Ox.
Planul c
autat face parte din fascicolul
( + )x + ( + )y + ( )z 3 + = 0.
52
Scriind c
a planul este paralel cu Ox + = 0 putem lua = 1, = 1 si avem ecuatia
2y 2z + 4 = 0
sau
y z + 2 = 0.
2.3
2.3.1
Probleme metrice
Distanta de la un punct la un plan
n versorul
dreapt
a perpendicular
a pe plan care va t
aia planul n punctul P. Not
am cu
n cu axele de coordonate
pe plan. Dac
a not
am cu , , unghiurile f
acute de versorul
si cu p m
arimea vectorului OP , atunci
OP = p
n.
Dac
a M(x, y, z) este un punct oarecare al planului, avem
OL = p = proiec\c{t}ia
n OM = OM n = x cos + y cos + z cos
si deci
x cos + y cos + z cos p = 0.
Aceast
a ecuatie verificat
a de orice punct al planului se numeste ecuatia normala a planului .
Planul mparte spatiul n dou
a semispatii. Convenim s
a numim pozitiv semispatiul
n si pe cel
alalt semispatiu negativ. Not
am c
a originea
spre care este ndreptat versorul
este totdeauna n semispatiul negativ.
Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct oarecare al spatiului si d distanta de la punctul M0 la
planul . Vom numi abaterea punctului M0 de la planul num
arul egal cu distanta d
53
dac
a M0 este n semispatiul pozitiv si egal cu d dac
a M0 este n semispatiul negativ.
Dac
a not
am cu P0 proiectia ortogonal
a a punctului M0 pe dreapta OP avem
n p = x0 cos + y0 cos + z0 cos p.
= P P0 = OP0 OP = OM0
Rezult
a c
a distanta de la punctul M0 la planul este
d = || = |x0 cos + y0 cos + z0 cos p|.
Deci am ar
atat c
a abaterea unui punct de la un plan este egal
a cu valoarea obtinut
a
prin nlocuirea coordonatelor punctului n membrul stng al ecuatiei normale a planului,
iar distanta de punct la plan este egal
a cu modulul valorii obtinute prin nlocuirea
coordonatelor punctului n membrul stng al ecuatiei normale a planului.
Fie acum ecuatia general
a a unui plan
Ax + By + Cz + D = 0
si s
a g
asim ecuatia sa normal
a
x cos + y cos + z cos p = 0.
Cum cele dou
a ecuatii reprezint
a acelasi plan trebuie s
a avem
A = cos , B = cos , C = cos , D = p.
Rezult
a
1
= sgn(D)
.
A2 + B 2 + C 2
a este
Rezult
a c
a abaterea punctului M0 de la planul cu ecuatia general
=
sgn(D) A2 + B 2 + C 2
d=
.
A2 + B 2 + C 2
54
2.3.2
a de
Fie o dreapt
a determinat
a de punctul initial M0 (x0 , y0 , z0 ) si vectorul director
componente (l, m, n). Pentru a g
asi distanta d de la punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) la dreapt
a
vom observa c
a aceast
a distanta d apare ca n
altime n paralelogramul construit pe
a , M M dispusi n M . Rezult
vectorii
a
0
|
a M0 M1 |
.
d=
a|
|
Cum
a M0 M1 =
rezult
a
d=
2.3.3
v
u
u m
n
u
t
y1 y0 z1 z0
x1 x0 y1 y0
n
+
x1 x0 z1 z0
l2 + m2 + n2
z1 z0
m
+
x1 x0 y1 y0
a
Unghiul ntre dreptele cu vectorii directori
1 (l1 , m1 , n1 ), a2 (l2 , m2 , n2 ) este dat
de relatia
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
p
.
cos = p 2
l1 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
2.3.4
2.3.5
55
.
sin =
2
A + B 2 + C 2 l2 + m2 + n2
56
CAPITOLUL 3
SPA
TII VECTORIALE
3.1
Spatiu vectorial
Definitia 3.1.1 Fie V o multime ale carei elemente le vom nota prin litere latine mici
a, b, c, ..., x, y, z si le vom numi vectori. Fie de asemenea un corp K ale carui elemente le
vom nota prin litere grecesti mici , , , ..., , , si le vom numi scalari. Operatiile din
corpul K vor fi adunarea si nmultirea scalarilor si vor fi notate aditiv si multiplicativ.
Elementul neutru la adunare n K va fi 0, iar elementul neutru la nmultire va fi 1. In
mod obisnuit corpul K va fi corpul numerelor reale R sau corpul numerelor complexe C.
Pe multimea V se defineste o lege de compozitie ( o operatie) interna numita adunarea
vectorilor notata aditiv care face ca fiecarei perechi (x, y) V V sa-i corespunda
elementul x + y V si o lege de compozitie ( operatie) externa n raport cu corpul K
numita nmultirea vectorilor cu scalari care face ca fiecarei perechi (, x) K V sa-i
corespunda elementul x V. Multimea V este un spatiu vectorial (notat prescurtat sv)
peste corpul K daca
n raport cu operatia de adunare V este un grup comutativ (abelian), adic
a
1. x, y, z V : (x + y) + z = x + (y + z);
2. 0 V astfel nct ( prescurtat a) x V : x + 0 = 0 + x = x;
3. x V, x V a x + (x) = (x) + x = 0;
4. x, y V : x + y = y + x;
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
58
) x V : 0x = 0;
) K : 0 = 0;
) x V : (1)x = x.
In adev
ar, putem scrie x + 0x = (1 + 0)x = 1x = x de unde ). Cum x + 0 =
(x + 0) = x rezult
a ). Din x + (1)x = (1 + (1))x = 0x = 0 rezult
a ).
Exemple de spatii vectoriale:
Exemplul 3.1.0.1 Orice corp K poate fi considerat spatiu vectorial peste el nsusi considernd elementele sale att ca vectori ct si ca scalari.
Exemplul 3.1.0.2 Corpul numerelor complexe C poate fi considerat ca spatiu vectorial
peste R sau peste el nsusi.
Exemplul 3.1.0.3 Multimea P (K) a polinoamelor de o nedeterminata cu operatia de
adunare a polinoamelor si operatia de nmultire a polinoamelor cu elemente din K este
un spatiu vectorial.
Exemplul 3.1.0.4 Multimea F (R, R) a functiilor reale de variabila reala cu operatiile
obisnuite este un spatiu vectorial real.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
59
Exemplul 3.1.0.5 Daca V1 , V2 , ..., Vn sunt spatii vectoriale peste corpul K atunci produsul cartezian V1 V2 ... Vn nzestrat cu operatiile
(x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn ) V1 V2 ... Vn :
(x1 , x2 , ..., xn ) + (y1 , y2 , ..., yn ) = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ),
3.1.1
Subspatii vectoriale
Definitia 3.1.2 O submultime V 0 a spatiului vectorial V peste corpul K este un subspatiu vectorial (notat prescurtat ssv) al lui V daca V 0 este spatiu vectorial n raport cu
cele doua operatii restrictionate la V 0 .
Sunt evidente urm
atoarele teoreme:
Teorema 3.1.2 O conditie necesara si suficienta ca submultimea V 0 V a sv V peste
corpul K sa fie ssv este ca V 0 sa fie stabila n raport cu cele doua operatii, adica
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
60
a) x, y V 0 : x + y V 0 ;
b) K, x V 0 : x V 0 .
Exemplul 3.1.1.1 In orice sv V multimea {0} si nsusi V sunt ssv, numite ssv improprii.
Exemplul 3.1.1.2 Multimea Pn (K) a polinoamelor de o nedeterminata cu coeficienti
din corpul K de grad cel mult n este un ssv al sv P (K).
Exemplul 3.1.1.3 Multimile Fp (R, R), Fi (R, R) ale functiilor reale de variabila reale
pare respectiv impare sunt ssv ale sv F (R, R).
Exemplul 3.1.1.4 Multimea vectorilor liberi paraleli cu un plan dat este un ssv al sv
al vectorilor liberi.
Exemplul 3.1.1.5 Multimea vectorilor de pozitie ai punctelor dintr-un plan care trece
prin origine este un ssv al sv al vectorilor de pozitie din spatiu.
Definitia 3.1.3 Daca x1 , x2 , ..., xp svV atunci elementul 1 x1 + 2 x2 + ... + n xn se
numeste combinatie lineara a elementelor x1 , x2 , ..., xp cu coeficientii 1 , 2 , ..., p .
Are loc evident teorema:
Teorema 3.1.4 Daca S este o submultime de elemente din sv V, atunci multimea elementelor care sunt combinatii lineare de elemente din S este un ssv al lui V .
Definitia 3.1.4 Subspatiul format din combinatiile lineare de elemente din S se numeste subspatiul vectorial generat de S si l vom nota prin [S].
Definitia 3.1.5 Daca V 0 este ssv al lui V , S V 0 si [S] = V 0 atunci S se numeste
sistem de generatori pentru V 0 .
3.1. SPATIU
VECTORIAL
61
V 0 = {(1 , 0, 0), 1 K}
V 00 = {(0, 0, 3 ), 3 K};
atunci V 0 + V 00 = {(1 , 0, 3 ), 1 , 3 K}.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
62
Definitia 3.1.8 Suma de ssv V 0 +V 00 se numeste directa daca orice vector x din V 0 +V 00
se scrie n mod unic sub forma x = x0 + x00 cu x0 V 0 , x00 V 00 . In acest caz se scrie
V 0 V 00 n loc de V 0 + V 00 .
Teorema 3.1.8 Suma V 0 + V 00 este directa daca si numai daca ssv V 0 , V 00 sunt independente,
V 0 V 00 V 0 V 00 = {0}.
Pentru implicatia presupunem prin absurd c
a V 0 V 00 6= {0}, deci z V 0 V 00 ,
z 6= 0. Dac
a x V 0 V 00 , x = x0 + x00 = x0 z + x00 + z si avem dou
a descompuneri, suma
nu e direct
a. Pentru implicatia presupunem prin absurd c
a pentru x V + V 00
a
avem dou
a descompuneri x = x0 + x00 = y 0 + y 00 cu x0 , y 0 V 0 , x00 , y 00 V 00 ; rezult
x0 y 0 = y 00 x00 V 0 V 00 = {0} si deci x0 = x00 si y 0 y 00 .
3.1.2
Dependenta
a
si independenta
linear
Definitia 3.1.10 Elementele x1 , x2 , ..., xp din sv V sunt linear independente daca singura lor combinatie lineara nula este cea cu toti coeficientii nuli, adica
x1 , x2 , ..., xp
linear
independente
1 x1 + 2 x2 + ... + p xp = 0 1 = 2 = ... = p = 0.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
63
Vom mai spune ca multimea {x1 , x2 , ..., xp } este o multime linear independenta sau o
multime libera.
Definitia 3.1.11 Vectorii x1 , x2 , ..., xp din V sunt linear dependenti daca nu sunt linear
independenti, adica 1 , 2 , ..., p nu toti nuli astfel nct 1 x1 + 2 x2 + ... + p xp = 0.
Vom mai spune ca multimea {x1 , x2 , ..., xp } este o multime linear dependenta sau o
multime legata.
Exemplul 3.1.2.1 In R3 vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1) sunt linear
independenti.
Exemplul 3.1.2.2 Tot n R3 vectorii x1 = (1, 2, 1), x2 = (2, 1, 0), x3 = (4, 7, 2)
sunt linear dependenti pentru ca 2x1 3x2 + x3 = 0.
Sunt imediate urm
atoarele teoreme:
Teorema 3.1.9 Vectorul nul 0 este linear dependent.
Teorema 3.1.10 Orice vector nenul este linear independent.
Teorema 3.1.11 Vectorii x1 , x2 , ..., xp sunt linear dependenti daca cel putin unul dintre
ei se exprima ca o combinatie lineara a celorlalti.
Teorema 3.1.12 Orice supramultime a unei multimi linear dependente este tot o multime
linear dependenta.
Teorema 3.1.13 Orice submultime a unei multimi linear independente este tot o multime
linear independenta.
Definitia 3.1.12 O multime infinita de vectori se numeste linear independenta (libera)
daca orice submultime finita a sa este linear independenta.
Exemplul 3.1.2.3 In P (R) multimea polinoamelor 1, x, x2 , ..., xn , ... este o multime linear independenta infinita.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
64
3.1.3
Baz
a, coordonate, dimensiune
Definitia 3.1.13 O multime B finita sau infinita de vectori din sv V se numeste baza
a lui V daca este linear independenta si este un sistem de generatori ai lui V .
Exemplul 3.1.3.1 In R3 multimea formata din vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0),
e3 = (0, 0, 1) este o baza pentru ca aceste elemente sunt linear independente si constituie
un sistem de generatori.
Exemplul 3.1.3.2 In P (R) multimea polinoamelor 1, x, x2 , ..., xn , ... este o baza pentru
ca aceste elemente sunt linear independente si constituie un sistem de generatori.
Teorema 3.1.14 O multime finita B = {e1 , e2 , ..., en } de vectori din V este o baza daca
si numai daca orice vector x din V se exprima n mod unic ca o combinatie lineara a
vectorilor din B : x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en .
In adev
ar dac
a B este baz
a si am avea dou
a scrieri diferite
x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en ,
x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en
ar rezulta prin sc
adere
(1 1 )e1 + (2 2 )e2 + ... + (n n )en = 0
si B ar fi linear dependent
a; am avea o contradictie. Invers, dac
a orice vector se exprim
a
in mod unic ca o combinatie linear
a a vectorilor din B, atunci B este sistem de generatori
si este si linear independent
a pentru c
a dac
a am avea 1 e1 + 2 e2 + ... + n en = 0 din
unicitatea scrierii lui 0 ar rezulta 1 = 2 = ... = n = 0.
Exemplul 3.1.3.3 In multimea Mm,n (R) a matricelor cu m linii si n coloane cu elemente reale, orice matrice se scrie n mod unic ca o combinatie a celor mn matrice
care au toate elementele nule cu exceptia cte unuia egal cu unitatea. Aceste matrice
constituie o baza n Mm,n (R).
3.1. SPATIU
VECTORIAL
65
Exemplul 3.1.3.4 In spatiul SF al sirurilor recurente de ordinul doi de tipul lui Fibonacci consideram sirurile de tipul lui Fibonacci {f 1n } = {1, 0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul
termen este 1, al doilea este 0), {f 2n } = {0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul termen este 0, al
doilea este 1). Cum orice sir de tipul lui Fibonacci {fn } = {f1 , f2 , f3 , f4 , . . .} se scrie n
mod unic sub forma {fn } = f1 {f 1n }+f2 {f 2n } rezulta ca sirurile {f 1n }, {f 2n } alcatuiesc
o baza a lui SF.
Definitia 3.1.14 Scalarii 1 , 2 , ..., n din exprimarea unica a vectorului x = 1 e1 +
2 e2 + ... + n en n baza B se numesc coordonatele sau componentele vectorului x n (pe)
baza B.
n
componentelor vectorului x n (pe) baza B.
Dac
aY =
.. este coloana coordonatelor lui y n (pe) baza B atunci coloanele
.
+ 1
1
1
2
2 + 2
respectiv X =
, adic
a opevectorilor x + y, x sunt X + Y =
..
..
.
.
n + n
n
ratiilor cu vectori le corespund operatii cu coloanele coordonatelor vectorilor.
Dac
a vom nota tot cu B si matricea linie format
a cu elementele bazei
B = (e1 , e2 , , en )
atunci descompunerea vectorului x = 1 e1 + 2 e2 + ... + n en se poate scrie matriceal
x = BX = (e1 , e2 , , en ) .
.
..
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
66
Dac
a lu
am p vectori pentru care avem descompunerile pe baza B
x1 = BX1 , x2 = BX2 , , xp = BXp
se poate scrie matriceal
(x1 , x2 , . . . , xp ) = B(X1 , X2 , . . . , Xp )
arei coloane sunt coloanele coordonatelor vecunde (X1 , X2 , . . . , Xp ) este o matrice ale c
torilor x1 , x2 , . . . , xp pe baza B.
Definitia 3.1.16 Matricea (X1 , X2 , . . . , Xp ) ale carei coloane sunt coloanele coordonatelor vectorilor x1 , x2 , . . . , xp pe baza B se numeste matricea coordonatelor (componentelor) vectorilor x1 , x2 , . . . , xp pe (n) baza B.
Exemplul 3.1.3.5 Matricea coordonatelor vectorilor bazei B pe ea nsasi este matricea
unitate.
Exemplul 3.1.3.6 Matricea vectorilor x1 = (1, 2, 1), x2 = (2, 1, 0), x3 = (4, 7, 2)
pe baza lui R3 formata din vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1) este
1
2
4
2
1 7
1 0
2
Are loc teorema
Teorema 3.1.15 Vectorii x1 , x2 , . . . , xp sunt linear dependenti daca si numai daca matricea coordonatelor lor pe baza B are rangul p.
a din relatia 1 x1 +
In adev
ar, vectorii x1 , x2 , . . . , xp sunt linear independenti dac
2 x2 +. . . +p xp = 0 sau scris
a cu ajutorul coloanelor coordonatelor 1 X1 +2 X2 +. . . +
p Xp = 0 rezult
a 1 = 2 = . . . = p = 0. Dar relatia matriceal
a constituie de fapt un
sistem omogen de n ecuatii cu p necunoscute 1 , 2 , . . . , p a c
arui matrice a coeficientilor
este matricea coordonatelor vectorilor. Acest sistem omogen are numai solutia banal
a
dac
a si numai dac
a rangul acestei matrice coincide cu num
arul necunoscutelor.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
67
Exemplul 3.1.3.7 Vectorii x1 = (1, 0, 0), x2 = (1, 1, 0), x3 = (1, 1, 1) din R3 sunt linear
independenti pentru ca matricea lor pe baza e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)
1 1 1
0 1 1
0 0 1
1
2
2
1
1 0
are rangul doi.
..
.
coordonatelor
..
.
nenul
a. Daca j 6= 0 si daca vectorul x are
pe baza Bcoloana
1j j
2 j
2 j
..
.
0
pe baza B va avea coloana coordonatelor
.
..
n nj j
In adev
ar, B 0 este baz
a dac
a si numai dac
a este liber
a si generatoare. Consider
am
combinatia linear
a nul
a a sa 1 e1 + 2 e2 + . . . + e0j + . . . + n en = 0. Inlocuind pe e0j
obtinem combinatia linear
a nul
a a elementelor lui B
(1 1 )e1 + (2 2 )e2 + . . . + j ej + . . . (n n )en = 0.
Cum B este liber
a rezult
a egalit
atile
1 1 = 0,
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
68
2 2 = 0,
..
.
j = 0,
..
.
n n = 0.
Ori dac
a j 6= 0 atunci si numai atunci rezult
a = 0 si ca atare 1 = 2 = . . . = n = 0.
1
(1 e1 2 e2 + e0j n en )
j
si obtinem
x = (1
1 j
2 j
n j
j
)e1 + (2
)e2 + + e0i + + (n
)en ,
j
j
j
j
adic
a B 0 este generatoare si avem si expresiile noilor coordonate.
Vom observa c
a dac
a bazei B i asociem tabloul coordonatelor
B\E e1 e2 ej en e0j
e1
1 1
e2
..
.
0
..
.
1
..
.
..
.
0
..
.
..
.
0
..
.
2
..
.
2
..
.
ej
..
.
0
..
.
0
..
.
..
.
1
..
.
..
.
0
..
.
j
..
.
j
..
.
en
n n
bazei B 0 va trebui s
a-i asociem tabloul noilor coordonate
B\E e1 e2 ej
e1
1j
e2
..
.
0
..
.
1
..
.
..
.
e0j
..
.
0
..
.
0
..
.
en
en e0j x
0
0
..
.
0
..
.
2
..
.
1j
..
..
.
.
0
..
.
1
..
.
j
j
nj
2j
..
.
1 j
j
2 j
j
..
.
j j
j
3.1. SPATIU
VECTORIAL
69
k j
.
j
Teorema precedent
a se generalizeaz
a sub forma
Teorema 3.1.17 (Teorema nlocuirii) Daca B = (e1 , e2 , . . . , en ) este o baza a sv V si
(e01 , e02 , . . . , e0p ) este o multime de vectori linear independenti, atunci p n si se pot
renumerota vectorii bazei B astfel nct B 0 = (e01 , e02 , . . . , e0p , ep+1 , . . . , en ) sa fie o noua
baza a sv V .
Vom demonstra teorema din aproape n aproape. In adev
ar pentru p = 1 avem
teorema precedent
a. S
a presupunem c
a teorema este adev
arat
a pentru primii k 1 < p
vectori din cei p dati. Atunci k 1 n. Nu putem avea k 1 = n pentru c
a atunci
elementul e0k se descompune n mod unic; cel putin una din coordonatele sale dup
a
a
vectorii ek , ek+1 , . . . , en este nenul
a, s
a zicem c
a aceasta este cea dup
a ek , pentru c
altfel el s-ar exprima prin e01 , e02 , . . . , e0k1 . Atunci dup
a teorema nlocuirii simple, e0k se
introduce n baz
a n locul lui ek si rezult
a c
a teorema este adev
arat
a si pentru k p.
Rezult
a urm
atoarea teorem
a
Teorema 3.1.18 Daca sv V are o baza formata din n vectori orice alta baza are tot n
vectori.
In adev
ar, dac
a V are baza B cu n vectori si baza B 0 cu n0 vectori, n virtutea
teoremei precedente avem n0 n. Schimbnd rolul bazelor avem si n n0 . Deci n = n0 .
Are sens deci urm
atoarea definitie
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
70
num
arul maxim de vectori linear independenti din B 0 . Acesti m vectori ar fi si un
sistem de generatori, adic
a am avea o baz
a cu m < n elemente, contradictie.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
3.1.4
71
lui V . Not
am V 00 = [gp+1 , gp+2 , , gn ] subspatiul generat de acesti vectori. Orice vector
Not
am c
a un subspatiu vectorial poate avea chiar o infinitate de subspatii suplimentare. De exemplu subspatiul vectorilor liberi paraleli cu un plan are ca supliment
orice subspatiu al vectorilor liberi paraleli cu o dreapt
a neparalel
a cu planul.
Avem consecinta
Consecinta 1. Subspatiul suplimentar al unui subspatiu p-dimensional este (n-p)dimensional.
Introducem definitiile
Definitia 3.1.18 Un subspatiu vectorial de dimensiune 1 se numeste dreapta vectoriala,
un subspatiu vectorial cu dimensiunea 2 se numeste plan vectorial.
Definitia 3.1.19 Un subspatiu vectorial se numeste hiperplan vectorial daca are ca supliment o dreapta vectoriala.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
72
Rezult
a
a = 1, 2, , n p, c
aciula indicnd c
a se exclude vectorul respectiv. Se verific
a imediat
c
a V 0 = V1 V2 Vnp .
Dac
a A este o multime finit
a de elemente not
am prin card(A) num
arul elementelor
multimii A. Este evident c
a are loc asa numitul principiu al includerii si excluderii:
card(A B) = card(A) + card(B) card(A B).
O relatie asem
an
atoare avem pentru dimensiunile subspatiilor. Anume, are loc
Teorema 3.1.26 (Teorema lui Grassman) Daca V 0 , V 00 sunt doua subspatii vectoriale
finit dimensionale, are loc relatia
dim(V 0 + V 00 ) = dim(V 0 ) + dim(V 00 ) dim(V 0 V 00 ).
In adev
ar, fie n0 = dim(V 0 ), n00 = dim(V 00 ), i = dim(V 0 V 00 ), s = dim(V 0 + V 00 ),
Cum orice element din V 0 + V 00 este suma ntre un element din V 0 si un element din V 00
a
rezult
a c
a elementele de mai sus constituie un sistem de generatori al lui V 0 + V 00 . S
lu
am o combinatie linear
a nul
a a acestora
1 e1 + 2 e2 + + i ei + i+1 fi+1 + + n0 fn0 + i+1 gi+1 + + n00 gn00 = 0.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
73
Se poate scrie
1 e1 + 2 e2 + + i ei + i+1 fi+1 + + n0 fn0 = i+1 gi+1 n00 gn00
Membrul stng este n V 0 , membrul drept este n V 00 si deci membrul stng egal cu cel
a si
drept este din V 0 V 00 si deci i+1 = = n0 = 0 si i+1 = = n00 = 0. Rezult
1 = = i = 0. Deci {e1 , e2 , , ei , fi+1 , , fn0 , gi+1 , gi+2 , , gn00 } este o baz
a a lui
V 0 + V 00 . Num
arul lor este s = i + (n0 i) + (n00 i) = n0 + n00 i c. c. t. d.
Rezult
a
Consecinta 3. Dac
a dim(V 0 V 00 ) = 0 atunci si numai atunci dim(V 0 + V 00 ) =
dim(V 0 ) + dim(V 00 ).
Consecinta 4. Dac
a V 0 , V 00 sunt ssv ale unui sv n-dimensional si dim(V 0 )+dim(V 00 ) >
n atunci V 0 V 00 6= {0}.
3.1.5
am
In sv n-dimensional V consider
am o baz
a B = (e1 , e2 , . . . , en ) pe care o consider
veche n raport cu o alt
a baz
a B 0 = (e01 , e02 , . . . , e0n ) pe care o consider
am nou
a. Matricea
elementelor bazei noi pe baza veche este
11
21
S=
..
.
n1
12 1n
22
..
.
..
.
2n
..
.
n2 nn
Reamintim c
a prima coloan
a n matricea S este coloana coordonatelor lui e01 , a doua
coloana este coloana coordonatelor lui e02 , etc. Putem scrie relatia matriceal
a
sau pe scurt
11
21
(e01 , e02 , . . . , e0n ) = (e1 , e2 , . . . , en )
..
.
n1
B 0 = BS.
12 1n
22 2n
..
..
..
.
.
.
n2 nn
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
74
Vom spune c
a matricea S este matricea de trecere de la baza veche B la baza nou
a B0.
B 0 fiind baz
a, matricea S este inversabil
a; fie T = S 1 inversa sa. Evident avem
B = B 0 T,
adic
a matricea T este matricea de trecere de la baza nou
a la baza veche. Dac
a x este
un vector oarecare s
a not
am prin X coloana coordonatelor sale pe vechea baz
a B si prin
X 0 coloana coordonatelor sale pe noua baz
a scriem matriceal
a B 0 . Vom putea s
x = BX,
x = B0X 0.
In a doua relatie nlocuind expresia lui B 0 avem
x = BSX 0
si tinnd cont de unicitatea descompunerii pe o baz
a rezult
a
X = SX 0 .
Inmultind la stnga cu T avem
X 0 = T X.
Observ
am c
a n timp ce trecerea de la baza veche la baza nou
a se face prin matricea
S prin relatia B 0 = BS, trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate se face
prin matricea T prin relatia X 0 = T X; n timp ce trecerea de la baza nou
a la baza
veche se face prin matricea T prin relatia B = T B 0 , trecerea dela noile coordonate
la vechile coordonate se face prin matricea S prin relatia X = SX 0 . Este oarecum
contrar astept
arilor noastre, din acest motiv se zice c
a coordonatele vectorilor se schimb
a
contravariant la schimbarea bazelor.
Situatia este analoag
a m
asur
arii unei lungimi. O lungime m
asurat
a n metri are
valoarea l, aceeasi lungime m
asurat
a n centimetri, 1cm =
1
m,
100
Dup
a formula stabilit
a, calculul componentelor unui vector n noua baz
a presupune
calculul inversei matricei de trecere. Evident, este mult mai simplu s
a ne folosim de teorema nlocuirii simple introducnd succesiv elementele noii baze B 0 n locul elementelor
vechii baze. Este clar c
a prin acest procedeu putem chiar decide dac
a elementele lui B 0
formeaz
a sau nu o baz
a.
3.1. SPATIU
VECTORIAL
75
Exemplul 3.1.5.1 In R4 sa aratam ca elementele e01 = (1, 1, 1, 1), e02 = (1, 1, 1, 1),
e03 = (1, 1, 1, 1), e04 = (1, 1, 1, 1) formeaza o baza si sa gasim coordonatele elementului x = (1 , 2 , 3 , 4 ) pe aceasta baza.
Vom alc
atui tabloul initial marcnd elementele bazei canonice, componentele noii
baze si ale elementului x pe baza canonic
a
B\E e01 e02
e03
e04
e1
e2
1 1 2 .
e3
1 1
e4
1 1 1
1 3
4
e03
e04
e01
e2
2 2 2 1 .
e3
2 0
e4
2 2 0
2 3 1
4 1
a -2 pe e3 introducem n baz
a elementul e02 n
Cum elementul e02 are componenta nenul
locul lui e3 ajungnd la tabloul
B\E e01 e02 e03
e04
e01
2 1
e2
e02
2 2 2 1
e4
2 2
+ 12 3
.
12 3 + 12 1
4 3
e01
2 2
+ 12 3
e03
2 1
e02
2 1
12 2
e4
1 2 3 + 4
13 3
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
76
4 1
+ 14 2 + 14 3 + 14 4
e03
4 1
e02
4 1
14 2 + 14 3 14 4 .
e04
4 1
+ 14 2 14 3 14 4
14 2 14 3 + 14 4
10 =
20
30
40
Rezult
a si c
a inversa matricei
1 1
1
4
1 1
1 1
S=
1 1 1
1
1 1 1 1
este
T =
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4
14
14
1
4
1
4
14 14
.
1
4
14
1
4
3.1. SPATIU
VECTORIAL
77
A= 1
matricei
2
3
1 0 .
2
1
Consideram aceasta matrice ca matrice a coordonatelor elementelor e01 , e02 , e03 din R3 pe
baza canonica e1 , e2 , e3 a acestui spatiu. Avem tabloul initial
B\E e1 e2 e3 e01
e02
e03
e1
e2
1 0
e3
1 2
e3 e01 e02
e03
e1
e01
2 0
1 0
e3
B\E e1 e2
e3
e1
e01
6 4 0
e02
4 3 1
3 3 0
B\E e1
e03
e01
e02
e2
1 6
B\E e1
e2
e01
e02
4 3 1
e03
3 3 0
1 6
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
78
si deci matricea invers
a c
autat
a este
A1
1
4 3
= 1
3 3 .
1 6
4
P = 1
0 1
0 0 0
0
0
0
0 0 , (e1 , e2 , e3 ) = (e3 , e1 , e2 )P
1 0
atunci matricea componentelor elementelor (e03 , e01 , e02 ) pe baza (e01 , e02 , e03 ) este transpusa
P t a matricei P si vom avea P P t = P t P = I, adic
a inversa matricei P este transpusa
sa P t . Se zice c
a matricea P este matrice ortogonal
a. In acest fel din penultimul tablou
putem scoate direct inversa
0 1
A1 = 0 0
1 0
lui A
1 6
4
0
4 3
1 1
1
5 3
0
4 3
= 1
5 3
1 6
4
Aceast
a observatie poate fi folosit
a n programarea procedeului.
adic
a sistemul este compatibil dac
a si numai dac
a subspatiul generat de a1 , a2 , , am
a c
a
are aceeasi dimensiune cu subspatiul generat de a1 , a2 , , am , b. Ori asta nseamn
3.1. SPATIU
VECTORIAL
79
1 22 +
31 2 23
= 1
21 + 2 23 4 = 4
1 + 32 23 24 = 7.
Conform celor de mai sus avem tabloul initial
B\E a1 a2
a3
a4
e1
2 0
e2
1 2 0
e3
2 1 4
e4
2 2 7
a3
a4
a1
2 0
e2
2 3 10
e3
2 3 10
e4
2 3 10
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
80
Introducem n baza a2 n locul lui e2
B\E a1 a2 a3
a4
45 15 1
a1
a2
25 35 2
e3
e4
1
4
5
3
4
5
3.2
Aplicatii lineare
Definitia 3.2.1 Daca V si W sunt doua spatii vectoriale peste acelasi corp K, se numeste functie lineara definita pe spatiul vectorial V cu valori n spatiul vectorial W o
functie f : V W care satisface conditiile
este aditiv
a, adic
a x, y V : f (x + y) = f (x) + f (y),
este omogen
a, adic
a K, x V : f (x) = f (x).
Cu alte cuvinte, o functie linear
a f : V W este un homomorfism al lui V n W fata
de operatiile din cele dou
a spatii vectoriale. Ca atare o functie linear
a se mai numeste
si homomorfism de spatii vectoriale. Cum n loc de functie se mai spune si aplicatie,
o functie linear
a se mai numeste si aplicatie lineara. Pentru c
a o functie linear
a care
face ca lui x V s
a-i corespund
a f (x) W se poate interpreta ca o transformare care
tranform
a pe x V n f (x) W, o functie linear
a se mai numeste si transformare
lineara.
Dac
a spatiul vectorial W al valorilor functiei lineare coincide cu spatiul vectorial de
definitie V, functia linear
a f : V V se mai numeste si endomorfism linear al spatiului
vectorial V sau operator linear definit pe spatiul vectorial V. Dac
a spatiul vectorial al
3.2. APLICATII
LINEARE
81
Aplicatia p : V V astfel ca p(x) = x0 este o aplicatie lineara, sau altfel spus, este un
x 2(
x
u )
u ; aici
u este un versor si
x
u este produsul scalar dintre
x si
u.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
82
u = (
x
u )
u (
u
u )
x
u)
(
x
putem scrie
u
u)
x = (
x
u )
u (
x
su (
x ) = (
x
u )
u (
x
u)
u
3.2.1
Propriet
ati ale functiilor lineare
Dac
a f : V W este o aplicatie linear
a avem evident f (0) = 0, f (x) = f (x).
Teorema 3.2.2 Imaginea f (V 0 ) a unui subspatiu vectorial V 0 al spatiului V prin aplicatia lineara f : V W este un subspatiu al lui W.
In adev
ar,
f (V 0 ) = {y|x V 0
Fie y1 , y2 f (V 0 ), x1 , x2 V 0
a f (x) = y}.
a f (x1 ) = y1 , f (x2 ) = y2 . 1 , 2 K, 1 y1 + 2 y2 =
In particular, dac
a f : V W este linear
a atunci imaginea ntregului spatiu V prin
f este un subspatiu f (V ) al lui W. f (V ) se numeste imaginea lui f si se noteaz
a cu
Im(f ).
Teorema 3.2.3 Aplicatia lineara f : V W este surjectiva daca si numai daca
Im(f ) = W.
3.2. APLICATII
LINEARE
83
csi y f (V ) a f (x) = y}
f (x) = 0} este
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
84
3.2.2
Definitia 3.2.6 Daca V si W sunt spatii vectoriale peste corpul K de dimensiuni finite
si f : V W este o aplicatie lineara, dimensiunea subspatiului imagine se numeste
rangul aplicatiei si se noteaza rang(f ) = dim(Im(f )). Dimensiunea nucleului aplicatiei
f se numeste defectul aplicatiei f si se noteaza def (f ) = dim(Ker(f )).
Teorema 3.2.14 Are loc relatia def (f ) + rang(f ) = dim(V ).
In adev
ar, fie r = rang(f ), d = def (f ) si n = dim(V ). Consider
am o baz
a a
lui V astfel nct {e1 , e2 , , ed } s
a fie o baz
a a lui Ker(f ) si {ed+1 , , en } s
a fie o
baz
a a spatiului suplimentar lui Ker(f ). Vectorii {f (e1 ), , f (ed ), f (ed+1 ), f (en )}
genereaz
a pe Im(f ) si cum f (e1 ) = = f (ed ) = 0, rezult
a c
a Im(f ) este generat de
vectorii {f (ed+1 ), f (en )}. Acestia sunt si linear independenti pentru c
a dac
a avem
combinatia lor linear
a nul
a
d+1 f (ed+1 ) + + n f (en ) = 0
rezult
a c
a d+1 ed+1 + + n en Ker(f ) si cum acesta n-are n comun cu suplimentul
a.
s
au dect elemenul nul rezult
a d+1 = = n = 0. Relatia este demonstrat
Avem consecintele
3.2. APLICATII
LINEARE
85
Consecinta 1. Dac
a aplicatia linear
a f : V W este o bijectie atunci dim(V ) =
dim(W ).
Consecinta 2. Dac
a aplicatia linear
a f : V W este o injectie atunci pentru orice
Consecinta 3. Dac
a dim(V ) = dim(W ) pentru ca aplicatia linear
a f : V W s
a fie
bijectie este suficient s
a fie sau injectie sau surjectie.
Fie aplicatia linear
a f : V W si fie BV = (e1 , e2 , , en ) o baz
a a lui V. Pentru
orice element x = 1 e1 + 2 e2 + + n en din V avem
f (x) = 1 f (e1 ) + 2 f (e2 ) + + n f (en ).
Deci are loc
Teorema 3.2.15 Aplicatia lineara f : V W este cunoscuta daca si numai daca se
cunosc valorile ei pe elementele unei baze.
Fie acum BW = (f1 , f2 , , fm ) o baz
a a spatiului valorilor W. Elementele f (e1 ),
f (e2 ), , f (en ) se descompun dup
a aceast
a baz
a
f (e1 ) = 11 f1 + 21 f2 + + m1 fm
f (e2 ) = 12 f1 + 22 f2 + m2 fm
f (en ) = 1n f1 + 2n f2 + + mn fm .
a fi . Coordonatele lui f (e1 ) alc
atuiesc coloana
Prin ij am notat coordonata lui f (ej ) dup
1 a unei matrice, coordonatele lui f (e2 ) alc
atuiesc coloana 2 a acelei matrice, etc. S
i
elementul y = f (x) se descompune dup
a aceast
a baz
a
y = f (x) = 1 f1 + 2 f2 + m fm .
Inlocuind expresiile lui f (e1 ), f (e2 ), , f (en ) n relatia
y = f (x) = 1 f1 + 2 f2 + m fm = 1 f (e1 ) + 2 f (e2 ) + + n f (en )
si identificnd coordonatele dup
a baza BW = (f1 , f2 , , fm ) avem
1 = 11 1 + 12 2 + + 1n n
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
86
2 = 21 1 + 22 2 + + 2n n
m = m1 1 + m2 2 + + mn n
Matricea
11
21
A=
m1
1n
12
22
m2
2n
mn
X=
1
2
..
.
n
Y = .
..
3.2. APLICATII
LINEARE
87
lui
x cu unghiul n jurul originii O. Cum
R( i ) = cos i + sin j
R( j ) = sin i + cos j
rezulta ca matricea endomorfismului pe aceasta baza este
cos
sin
A=
sin cos
Exemplul 3.2.2.2 Daca acum vom nota cu R endomorfismul spatiului vectorilor de
clar ca vom putea scrie matricea endomorfismului pe baza ortonormata ( i , j , k )
cos sin 0
A = sin cos
0 .
0
0
1
Exemplul 3.2.2.3 Fie Pxy endomorfismul spatiului vectorilor de pozitie care consta in
( i , j , k ) este evident
1 0 0
A= 0 1 0
0 0 0
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
88
xy
1 0 0
A= 0 1 0
0 0 1
care s (
x ) este simetricul lui
x fata de planul care trece prin origine si e normal la
u
u = i + j + k , (2 + 2 + 2 = 1). Daca
x = i + j + k atunci
versorul
su (
x) =
x 2(
x
u )
u =
= i + j + k 2( + + )( i + j + k )
si deci matricea lui su pe baza ( i , j , k ) este
1 22 2
2
A = 2
1 2 2 2
2
2
1 2 2
. = I 2UU t
unde I este matricea unitate de ordinul trei si U este matricea coloana a componentelor
versorului
u.
Exemplul 3.2.2.6 In spatiul vectorilor de pozitie consideram aplicatia, evident lineara,
x = i +
= i + j + k este un vector dat. Daca
x , unde
f (
x)=
j + k rezulta
f( x ) =
i
j k
= i ( ) + j ( ) + k ( )
=
0
pe spatiul vectorilor de pozitie care ntr-o baza ortonormata dreapta ( i , j , k ) are o
matrice antisimetrica este un produs vectorial.
3.2. APLICATII
LINEARE
89
u
x n jurul axei de versor
Exemplul 3.2.2.7 Am vazut ca prin rotirea vectorului
cu unghiul se obtine vectorul
x sin .
u cos +
u
x)
R(
u , ;
x ) = (
u
x )
u + (
u
scris prin explicitarea dublului produs vectorial
R(
u , ;
x ) = (
u
x )
u + [
x (
u
x )
u ] cos +
u
x sin .
Aceasta este evident o aplicatie lineara a carei matrice este
A(U, ) = UU t + (I U U t ) cos + sin
u si
unde U este coloana coordonatelor versorului
=
0
.
0
Se verifica usor ca A(U, ) = A(U, )t si ca A(U, )A(U, )t = I, adica matricea
asociata este ortogonala.
A=
0 1 0
0 0
0 0 2! .
0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0
0 0
.
. .
0 n!
0 0
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
90
3.2.3
cont c
a X = SX 0 , Y = SY 0 relatia Y = AX devine SY 0 = ASX 0 , de unde
Y 0 = T ASX 0 . Concludem c
a
A0 = T AS.
Teorema 3.2.18 Daca n baza BV endomorfismului f i corespunde matricea A si se
trece la baza BV0 = BV S n noua baza endomorfismului i corespunde matricea A0 = T AS,
T = S 1.
Se spune c
a matricea unui endomorfism se schimb
a odat
a covariant si odat
a contravariant la schimbarea bazelor.
Definitia 3.2.7 Doua matrice A, A0 se numesc asemenea daca A0 = T AS unde S este
o matrice nesingulara si T = S 1 .
Cu aceast
a definitie putem spune c
a unui endomorfism i corespund matrice asemenea
n baze diferite.
3.2.4
1 0 0
0 1 0
0 0
0 0 n
3.2. APLICATII
LINEARE
91
Dac
a ar exista o asemenea baz
a am avea
f (e01 ) = 1 e01
f (e02 ) = 2 e02
f (e0n ) = n e0n .
Suntem condusi la urm
atoarea
Definitia 3.2.8 Un vector nenul x V se numeste vector propriu al endomorfismului
f : V V corespunzator valorii proprii K daca are loc relatia f (x) = x.
Exemplul 3.2.4.1 In spatiul vectorilor de pozitie consideram endomorfismul su pentru
u
versorul
su (
x)=
x 2(
x
u )
u.
u atunci avem su (
v este ortogonal pe
u si daca
u ) =
v) =
v . Deci
Avem su (
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
92
Este evident c
a dac
a subspatiul V 0 este invariant fata de endomorfismul bijectiv f
atunci el este invariant si fata de endomorfismul invers f 1 .
Fie BV = (e1 , e2 , , en ) o baz
a oarecare a
12
11
21 22
A=
n1 n2
1n
2n
nn
matricea asociat
a endomorfismului pe aceast
a baz
a. Dac
a x = BV X si x 6= 0 este un
vector propriu corespunz
ator unei valori proprii K trebuie s
a avem
AX = X
sau
(A I)X = 0
sau dezvoltat
(11 )1 + 12 2 + + 1n n = 0
21 1 + (22 )2 + + 2n n = 0
n1 1 + n2 2 + + (nn )n = 0
Acesta este un sistem linear omogen de n ecuatii cu n necunoscute. Cum el trebuie s
a
aib
a o solutie nebanal
a este necesar ca determinantul coeficientilor necunoscutelor s
a fie
nul. Acest determinant este un polinom de gradul n n
11 12
21
22
P () = det(A I) =
n1
n2
2n
.
nn
1n
3.2. APLICATII
LINEARE
93
Observ
am c
a se poate scrie
P () = (1)n [n 1 n1 + 2 n2 + (1)n n ]
unde i este suma minorilor diagonali de ordinul i :
1 =
11 + 22 + + nn
11 12 11 13
+
2 =
21 22 31 33
n = det(A)
+ + n1,n1 n1,n
n,n1
n,n
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
94
1,k+1
1n
2,k+1
2,n
0
.
..
k,k+1
k,n
0
0
k+1,k+1 k+1,n
n,k+1
nn
3.2. APLICATII
LINEARE
95
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
96
adic
a toate r
ad
acinile polinomului caracteristic sunt din corpul K si au multiplicit
atile
m1 , m2 , , mk . Avem
f (e01 ) = 1 e01 , f (e02 ) = 1 e02 , , f(e0m1 ) = 1 e0m1
adic
a subspatiul propriu V10 corespunz
ator lui 1 contine vectorii e01, e02 , , e0m1 si deci
are dimensiunea dim(V10 ) m1 . Cum dim(V10 ) m1 rezult
a dim(V10 ) = m1 ,etc.
dimensiunile m1 , m2 , , mk . Alegem vectorii proprii e01 , e02 , , e0n astfel nct primii m1
adic
a cei n vectori e01 , e02 , , e0n linear independenti formeaz
a o baz
a. Pe aceast
a baz
a
endomorfismul are o matrice diagonal
a cu primele m1 elemente de pe diagonal
a egale
atoarele m2 egale cu 2 , s.a.m.d., ultimele mk egale cu k .
cu 1 , urm
Exemplul 3.2.4.2 Fie V un spatiu vectorial real bidimensional cu baza B = (e1 , e2 ).
Un endomorfism al lui V are n aceasta baza matricea
1 1
.
A=
0 1
3.2. APLICATII
LINEARE
97
x = 1 e1 + 2 e2 este
2 = 0
0 = 0
Vectorii proprii corespunzatori valorii proprii = 1 sunt x = 1 e1 , deci multiplicitatea
geometrica este 1 si ca atare nu exista o baza n care endomorfismul are o matrice
diagonala.
Exemplul 3.2.4.3 In spatiul vectorial real V bidimensional consideram endomorfismul
care pe baza (e1 , e2 ) are matricea
A=
1 2
5 4
1 2
p() =
5
4
= 2 5 6
A0 =
6 0
0 1
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
98
2 1
.
S=
5 1
Cum
1 0 5 0
e + e
7 1 7 2
2
1 0
=
e1 e02
7
7
e1 =
e2
matricea invers
a este
T =
Se verific
a imediat relatia A0 = T AS.
1
7
1
7
5
7
27
1 2
1 2
11 10
=
.
A2 =
5 4
5 4
25 26
11 10
1 2
1 0
0 0
5
6
=
.
p(A) = A2 5A 6I =
25 26
5 4
0 1
0 0
Vedem c
a matricea A este r
ad
acin
a a polinomului s
au caracteristic. Acest lucru are
loc n cazul general:
Teorema 3.2.25 (teorema lui Cayley-Hamilton) Orice matrice patratica este radacina
a polinomului sau caracteristic.
Polinomul caracteristic este p() = (1)n q() unde
q() = det(I A) = n + 1 n1 + 2 n2 + + n1 + n .
Not
am cu B matricea asociat
a lui I A, adic
a matricea complementilor algebrici ai
transpusei lui I A. Deci vom avea
(I A)B = q()I.
3.2. APLICATII
LINEARE
99
B1 AB2 = n2 I
B0 AB1 = n1 I
AB0 = n I.
Inmultind aceste egalit
ati la stnga cu An , An1 , A, I si adunndu-le obtinem q(A) =
0.
Exemplul 3.2.4.4 In spatiul vectorial real V cu dim(V ) = 3 n baza B = (e1 , e2 , e3 )
se considera endomorfismul f care face ca lui x = 1 e1 + 2 e2 + 3 e3 sa-i corespunda
y = f (x) = 1 e1 + 2 e2 + 3 e3 unde
1 = 3
2 = 2
3 = 1
Matricea lui f pe baza data este
0 0 1
A = 0 1 0 .
1 0 0
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
100
1 0 1
0 2 0 2 = 0,
1 0 1
3
de unde
3
t
1
2
=
=
=
0
2
2
2
adica vectorii proprii sunt de forma x = t(e1 e3 ), t R. Ei formeaza asa cum stiam
din teorie un subspatiu unidimensional.
Vectorii proprii corespunz
atori valorii proprii = 1 sunt dati de ecuatia
1 0 1
0
0 0
1
0 1
2 = 0
1 0 0
A0 = 0
1 0 .
0 1
e01 = e1
e3
e02 = e1
+ e3
e03 =
e2
3.2. APLICATII
LINEARE
101
Vechea baz
a n functie de noua baz
a este
1 0 1 0
e + e
2 1 2 2
e1 =
e03
e2 =
1
1
e3 = e01 + e02
2
2
Matricile de trecere sunt
1 0
12
S= 0
0 1
1 1 0
respectiv
Se verific
a relatia A0 = T AS.
T =
1
2
1
2
1
2
0 1 0
In noua baz
a endomorfismul se scrie
10 = 10
20 = 20
30 = 30
de unde se vede c
a endomorfismul este o simetrie fata de planul vectorilor e02 , e03 .
Vom demonstra acum
Teorema 3.2.26 Orice endomorfism al unui spatiu vectorial real are cel putin un subspatiu invariant unidimensional sau bidimensional.
Dac
a polinomul caracteristic, polinom cu coeficienti reali, are o r
ad
acin
a real
a atunci
endomorfismul are un vector propriu si deci un subspatiu unidimensional invariant. Dac
a
polinomul caracteristic are o r
ad
acin
a complex
a = +i atunci sistemul linear omogen
(A ( + i)I)X = 0
are o solutie nebanal
a X n general complex
a care se poate scrie X = U + iV unde U, V
sunt coloane reale. Vom avea deci
A(U + iV ) = ( + i)((U + iV ).
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
102
Separnd p
artile reale si imaginare avem
AU = U V
AV
= U + V.
Dac
a not
am cu u, v vectorii ale c
aror coloane sunt U, V avem
f (u) = u v
f (v) = u + v.
De aici rezult
a c
a subspatiul generat de u, v este invariant fata de f. In adev
ar pentru
orice , R avem
f (u + v) = (u v) + (u + v) = ( + )u + ( + )v.
R
amne de ar
atat c
a vectorii u, v sunt linear independenti. Presupunem contrariul si c
a
v 6= 0. Atunci u = v, deci U = V si U + iV = ( + i)V. Sistemul fiind omogen trebuie
ca si V s
a fie solutie AV = V + iV. Deci V = 0 adic
a = 0 contradictie cu ipoteza
c
a + i este r
ad
acin
a complex
a. Dac
a v = 0 atunci u 6= 0 si AU = U + iU si iar se
obtine contradictie.
3.3
3.3.1
Reamintim c
a o form
a linear
a pe spatiul vectorial V peste corpul K este o aplicatie
linear
a l : V K, deci care face ca fiec
arui x V s
a-i corespund
a num
arul l(x) K
astfel c
a , K, x, y V, l(x + y) = l(x) + l(y).
Definitia 3.3.1 Multimea formelor lineare pe spatiul vectorial V peste corpul K nzestrata cu operatiile obisnuite de adunare si nmultire cu numere constituie un spatiu
vectorial peste acelasi corp K si se numeste spatiul dual sau conjugat al lui V. El se
noteaza cu V .
Teorema 3.3.1 Spatiul dual V al unui spatiu vectorial V finit dimensional are aceeasi
dimensiune ca si V.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
103
In adev
ar dac
a n spatiul V n baza B = (e1 , e2 , , en ) introducem cele n forme
lineare care iau valori egale cu coordonatele vectorului, adic
a
l1 (x) = l1 (1 e1 + 2 e2 + + n en ) = 1 ,
l2 (x) = l2 (1 e1 + 2 e2 + + n en ) = 2 ,
ln (x) = ln (1 e1 + 2 e2 + + n en ) = n .
Aceste forme sunt evident linear independente si o form
a oarecare pe V se scrie
l(x) = l1 (x)l(e1 ) + l2 (x)l(e2 ) + + ln (x)l(en ),
adic
a cele n forme constituie o baz
a B n V si elementele liniei asociate unei forme pe
baza B sunt coordonatele formei lineare pe baza B .
Definitia 3.3.2 Baza B se numeste baza duala a lui B.
Fie V un spatiu vectorial peste corpul K, dim(V ) = n si o baz
a B = (e1 , e2 , , en )
a lui V. Dac
a x = 1 e1 + 2 e2 + + n en = BX si l : V K este o form
a linear
a,
atunci l(x) = 1 l(e1 ) + 2 l(e2 ) + + n l(en ). Rezult
a
Teorema 3.3.2 O forma lineara pe un spatiu finit dimensional este cunoscuta daca si
numai daca se cunosc valorile sale pe elementele unei baze.
Fie 1 = l(e1 ), 2 = l(e2 ), , n = l(en ) si L = (1 , 2 , , n ). Atunci expresia
formei lineare este
l(x) = 1 1 + 2 2 + + n n = (1 , 2 , , n )
Rezult
a
.. = LX.
.
Teorema 3.3.3 Unei forme lineare l pe un spatiu vectorial finit dimensional pe o baza
data i corespunde o linie L astfel ca daca X este coloana coordonatelor lui x pe acea
baza, atunci l(x) = LX; reciproc o asemenea functie este o forma lineara.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
104
Observatie. Dac
a corpul K este corpul complex C atunci se poate defini o forma
lineara de speta a doua pe spatiul vectorial complex V ca fiind o aplicatie l : V C
astfel nct , C, x, y V, avem l(x + y) = l(x) + l(y). In acest caz formele
lineare definite mai sus se numesc forme lineare de speta ntia. Teorema 3.3.3 devine
n cazul formelor lineare de speta doua
Teorema 3.3.4 Unei forme lineare de speta a doua l pe un spatiu vectorial complex
finit dimensional pe o baza data i corespunde o linie L cu elemente din C astfel ca
daca X este coloana coordonatelor lui x pe acea baza atunci l(x) = LX si reciproc, o
asemenea functie este o forma lineara de speta a doua. X este coloana conjugatelor
coordonatelor lui x.
S
a presupunem c
a trecem de la baza veche B la baza nou
a B 0 cu ajutorul matricei de
a lui x i corespunde coloana coordonatelor X 0
trecere S, B 0 = BS. Atunci n noua baz
a formei lineare i corespunde
astfel c
a X = SX 0 . Avem l(x) = LSX 0 . Deci n baza nou
linia L0 = LS, relatie asem
an
atoare relatiei B 0 = BS.
Teorema 3.3.5 Daca n spatiul V se trece de la baza B la baza B 0 cu matricea de
trecere S, B 0 = BS, atunci de la linia L a formei l se trece la linia L0 = LS.
Se zice c
a linia formei lineare se schimb
a covariant la schimbarea bazelor.
Teorema 3.3.6 O submultime V 0 a unui spatiu vectorial V este un hiperplan daca si
numai daca ea este nucleul unei forme lineare pe V diferita de forma nula.
a ca supliment o dreapt
a vectorial
a V 00 . OriDac
a V 0 este un hiperplan, atunci exist
care ar fi x V avem x = x0 + x00 cu x0 V 0 si x00 V 00 . Fie e V 00 un vector nenul
si forma linear
a l00 pe V 00 astfel nct l00 (e) = 1. Definim forma l : V K astfel nct
x V, l(x) = l00 (x00 ). Avem
l(x) = 0 x00 = 0 x V 0 ,
adic
a V 0 este nucleul formei l.
Fie acum l : V K o form
a linear
a nenul
a si fie V 0 nucleul s
au. l fiind nenul
a exist
a
e V astfel c
a l(e) = 1. Fie V 00 dreapta vectorial
a generat
a de e. Avem V 0 V 00 = {0}.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
105
Dac
a x V si l(x) = not
am x00 = e V 00 si x0 = x x00 . Avem l(x0 ) = l(x) l(e) =
= 0, deci x0 V 0 . Rezult
a V = V 0 V 00 , adic
a V 0 este hiperplan.
Rezult
a
Teorema 3.3.7 Un hiperplan vectorial ntr-un spatiu n-dimensional este multimea vectorilor ale caror coordonate ntr-o baza verifica o ecuatie de forma
1 1 + 2 2 + + n n = 0
cu cel putin un i nenul.
Teorema 3.3.8 Doua forme lineare pe V diferite de forma nula au acelasi nucleu daca
si numai daca sunt proportionale (linear dependente).
In adev
ar, dac
a formele lineare l1 , l2 au acelasi nucleu V 0 , fie V 00 suplimentul lui V 0
si un vector e 6= 0 din V 00 . Orice vector x V se scrie x = x0 + e. Avem l1 (x) = l1 (e),
l2 (x) = l2 (e). Punnd =
l2 (e)
l1 (e)
a l2 = l1 . Reciproc dac
a
rezult
a l2 (x) = l1 (x), adic
cele dou
a forme sunt proportionale, ele au acelasi nucleu.
Consecinta 1. Ecuatiile
1 1 + 2 2 + + n n = 0
1 1 + 2 2 + + n n = 0
reprezint
a acelasi hiperplan vectorial dac
a si numai dac
a (cu conventia fractiilor cu
numitor nul)
1
2
n
=
= =
.
1
2
n
Teoremele de mai sus se generalizeaz
a n mod evident
Teorema 3.3.9 Daca V 0 este un ssv de dimensiune p n sv V de dimensiune n atunci
exista n-p forme lineare l1 , l2 , lnp astfel ca
x V 0 l1 (x) = l2 (x) = = lnp (x) = 0
si orice forma care se anuleaza pe V 0 este combinatie lineara a celor n-p forme.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
106
3.3.2
Forme bilineare
n
X
i ei , y =
i=1
n
X
j ej
j=1
j=1
i=1 j=1
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
Notnd ij = b(ei , ej ) avem matricea
11
21
A=
n1
12 1n
22 2n
n2 nn
12
11
21 22
b(x, y) = (1 , 2 , , n )
n1 n2
Avem teorema
107
x, y valoarea
1n
1
2n 2
..
.
n
nn
= X t AY.
Teorema 3.3.12 Unei forme bilineare pe un spatiu n-dimensional ntr-o baza a spatiului i corespunde o matrice patratica A de ordinul n astfel ca daca X, Y sunt coloanele
coordonatelor elementelor x, y pe baza, valoarea formei bilineare este b(x, y) = X t AY.
Reciproc, orice aplicatie b : V V K data printr-o asemenea expresie este o forma
bilineara.
Rezult
a imediat
Teorema 3.3.13 Daca n spatiul V se trece de la baza B la baza B 0 cu matricea de
trecere S, B 0 = BS, daca n baza B formei bilineare i corespunde matricea A, n baza
B 0 i corespunde matricea A0 = S t AS.
Se zice c
a matricea unei forme bilineare se schimb
a dublu covariant la schimbarea
bazelor.
Definitia 3.3.4 O forma bilineara b : V V K se numeste simetrica daca x, y
V : b(x, y) = b(y, x).
Teorema 3.3.14 Unei forme bilineare simetrice pe un spatiu vectorial n-dimensional i
corespunde n orice baza o matrice simetrica.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
108
Teorema 3.3.17 Unei forme bilineare hermitice simetrice pe un spatiu vectorial complex n-dimensional i corespunde n orice baza o matrice hermitic-simetrica, adica o
t
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
3.3.3
109
Forme p
atratice
+ i j ).
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
110
cu dimensiunea n 1 si vom ar
ata c
a ea este adev
arat
a si pentru spatiul cu dimensiunea
n. S
a presupunem c
a n baza B = (e1 , e2 , , en ) forma p
atratic
a are expresia
p(x) = 11 (1 )2 + 22 (2 )2 + + nn (n )2 + 212 1 2 + 2n1,n n1 n .
Dac
a nu exist
a nici o coordonat
a care s
a intre prin p
atratul s
au, trebuie s
a existe cel
putin un coeficient ij , i 6= j nenul. Atunci tinnd cont c
a
i j =
i + j
2
i j
2
i0
j0
i + j
=
2
i j
=
2
n0 = n ,
aceasta fiind o veritabil
a schimbare de coordonate pentru c
a este inversabil
a
1 = 10
i = i0 + j0
j = i0 j0
n = n0 ,
altfel spus, se trece de la baza B la baza B 0 = (e01 , e02 , , e0n ), unde
e01 = e1
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
111
e02 = e2
e0i = ei + ej
e0 j = ei ej
e0n = en
In aceast
a nou
a baz
a sigur ii0 6= 0. Dup
a o asemenea schimbare de coordonate si deci de
baz
a putem presupune, dup
a o eventual
a renumerotare, c
a 11 6= 0. In aceast
a situatie
n toti termenii expresiei formei p
atratice care contin coordonata 1 d
am factor eventual
fortat pe
1
.
a11
p(x) =
Forma p
atratic
a se scrie
1 2 2
11 1 + 211 12 1 2 + + 211 1n 1 n + termeni f ara 1
11
1
[11 1 + 12 2 + + 1n n ]2 + termeni f a
r
a 1 .
11
Dac
a facem schimbarea de coordonate
10 = 11 1 + 12 2 + + 1n n
20 = 2
n0 = n
forma p
atratic
a se scrie
0
p(x) = 11
(10 )2 + f orma patratica pe Vn1 .
Aici Vn1 este spatiul vectorial generat de vectorii e02 , , e0n . In baza ipotezei de inductie
exist
a o baz
a e001 , e002 , , e00n n care forma p
atratic
a se scrie sub forma
00
00
00
p(x) = 11
(100 )2 + 22
(200 )2 + + nn
(n00 )2 .
Vom observa c
a demonstratia furnizeaz
a o metod
a de reducere a unei forme p
atratice
la forma canonic
a, metod
a numit
a metoda lui Gauss.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
112
1
1 2
A = 1 1
0
2
0
4
Pentru c
a exist
a p
atratul coordonatei 1 , din termenii care contin pe 1 form
am un
p
atrat perfect:
p(x) = (1 2 + 23 )2 22 432 + 42 3 + 22 + 432
sau notnd 10 = 1 2 + 23 scriem
p(x) = 102 + 42 3 .
Ne mai existnd p
atratul unei coordonate vom scrie
p(x) = 102 + (2 + 3 )2 (2 3 )2
sau notnd
20 = 2 + 3
30 = 2 3
vom scrie
p(x) = 102 + 202 302 .
Matricea formei p
atratice n noua baz
a pe
1 0
A0 = 0 1
0 0
0 .
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
113
1 1 2
T = 0 1
0 1
1
1
3
1
1 2 2
1
S = 0 12
.
2
1
1
0 2
2
Elementele noii baze sunt
e01 = e1
1
1
1
e02 = e1 + e2 + e3
2
2
2
3
1
1
e1 + e2 e3 .
e03 =
2
2
2
Se verific
a imediat relatiile A0 = S t AS si A = T t A0 T.
Exemplul 3.3.3.2 Sa se reduca la forma canonica forma patratica definita pe un spatiu
tridimensional si care ntr-o baza data B = (e1 , e2 , e3 ) are expresia
p(x) = 1 2 + 2 3 + 3 1 .
Matricea formei p
atratice n baza dat
a este
0 12
A = 12 0
1
2
1
2
1
2
1
2
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
114
1 2
1 2
+
+
+ 3 (1 + 2 ).
p(x) =
2
2
2
2
Notnd
1 2
+
2
2
1 2
=
2
2
10 =
20
putem scrie
1 0
A = 0 1 0
0 0
1
00
1
1
1
2 2
1
T = 2 2 0 .
0 0
1
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
115
Cum avem
1 = 100 + 200 300
2 = 100 200 300
3 =
putem scrie
300
1 1
1
S = 1 1 1
0 0
1
e001 = e1 + e2
e002 = e1 e2
e003 = e1 e2 + e3 .
3.3.4
Forme p
atratice pe spatii vectoriale reale sau complexe
Este evident c
a o form
a p
atratic
a poate fi redus
a la forma canonic
a n diferite feluri.
Din acest motiv denumirea de form
a canonic
a este oarecum improprie, dar odat
a ce am
definit ce nseamn
a, totul este clar.
In spatii vectoriale reale avem
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
116
supunem c
a avem dou
a baze B 0 = (e01 , e02 , , e0n ) si B 00 = (e001 , e002 , , e00n ) n care forma
p
atratic
a are expresiile
p(x) = 01 102 + 02 202 + + 0p0 p020 0p0 +1 p20 +1 0p0 +n0 p20 +n0 ,
0
p(x) = 001 1002 + 002 2002 + + 00p00 p00200 00p00 +1 p0 002+1 00p00 +n00 p0 002+n00 .
a not
am cu V 0 subspatiul generat de vectorii e01 , e02 , , e0p0
S
a presupunem c
a p0 > p00 . S
dim(V 00 ) = n p00 .
Cum
dim(V 0 ) + dim(V 00 ) = p0 + (n p00 ) = n + (p0 p00 ) > n
a V 0 V 00 6= {0}. Exist
rezult
a c
a dim(V 0 V 00 ) > 0, adic
a deci un vector nenul x V 0 V 00 .
Cum x V 0 rezult
a p(x) > 0, cum x V 00 rezult
a p(x) 0. Am ajuns la o contradictie
a c
a n0 = n00 , cctd.
si deci p0 = p00 . La fel se demonstreaz
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
117
12 13
11
21 22 23
A = 31 32 33
..
..
..
.
.
.
n1 n2 n3
1n
2n
3n
..
..
.
.
nn
este pozitiv definita daca si numai daca toti determinantii diagonali formati din coltul
stnga sus sunt strict pozitivi
1 =
11 > 0
11 12
2 =
21 22
11 12
3 = 21 22
31 32
11 12
21 22
n = 31 32
..
..
.
.
n1 n2
>0
13
23
33
>0
13 1n
23 2n
33
..
.
..
.
3n
..
.
n3 nn
> 0.
Forma patratica este negativ definita daca si numai daca 1 < 0, 2 > 0, 3 <
0, , (1)n n > 0.
Demonstr
am teorema prin inductie complet
a n raport cu dimensiunea spatiului
n = dim(V ). Pentru n = 1 teorema este evident
a. Presupunem teorema adev
arat
a
pentru n 1 si ar
at
am c
a este adev
arat
a si pentru n.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
118
Fie forma p
atratic
a p pozitiv definit
a n care grup
am n p0 (x0 ) termenii care nu contin
coordonata n si separat termenii care contin coordonata n
p(x) = p0 (x0 ) + 21n 1 n + 22n 2 n + + 2n1,n n1 n + nn n2
x0 = 1 e1 + 2 e2 + + n1 en1 .
p0 (x0 ) este o form
a p
atratic
a pe un spatiu n-1-dimensional. Ea este pozitiv definit
a
pentru c
a dac
a ar exista un x00 = 1,0 e1 +2,0 e2 + +n1,0 en1 6= 0 pentru care p0 (x00 ) 0
02
p0 (x0 ) = 102 + 202 + + n1
.
Ad
aug
am vectorul e0n astfel nct (e01 , e02 , , e0n1 , e0n ) s
a fie o baz
a a ntregului spatiu.
In aceast
a baz
a forma p
atratic
a initial
a se va scrie
02
0
0
0
0
0
p(x) = 102 + 202 + + n1
+ 21n
10 n0 + 22n
20 n0 + + 2n1,n
n1
n0 + nn
n02
sau
0
0
0
p(x) = (10 + 1n
n0 )2 + (20 + 2n
n0 )2 + + (n1
+ n1,n n0 )2 + n02 .
Punnd
0
100 = 10 + 1n
n0
0
200 = 20 + 2n
n0
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME PATRATICE
119
00
0
n1
= n1
+ n1,n n0
n00 = n0
ceea ce nseamn
a o schimbare de baz
a, forma se scrie
002
p(x) = 1002 + 2002 + + n1
+ n002 .
Cum
2
1 2
A = 1 1
3 .
2
3 11
1 = 2 > 0
2
2 =
1
3 = 1
1
=1>0
1 2
1
3 = 1 > 0
3 11
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
120
3.4
3.4.1
Definitia 3.4.1 Un spatiu vectorial real V se numeste spatiu euclidian daca pe el sa definit un produs scalar, adica o forma bilineara simetrica a carei forma patratica
asociata este pozitiv definita.
Dac
a vom nota prin < x, y > valoarea produsului scalar pentru vectorii x, y vom
avea din definitie propriet
atile produsului scalar:
x, y, z V :< x + y, z >=< x, z > + < y, z >;
R, x, y V :< x, y >= < x, y >;
x, y, z V :< x, y + z >=< x, y > + < x, z >;
R, x, y V :< x, y >= < x, y >;
x V :< x, x > 0;
< x, x >= 0 x = 0.
Definitia 3.4.2 Daca e1 , e2 , , en este o baza a spatiului euclidian V matricea formei
bilineare care defineste produsul scalar
se numeste matricea Gram a produsului scalar n baza data. Ea este o matrice simetrica.
Uneori va fi comod s
a consider
am c
a matricea Gram se scrie sub forma
e
1
e2
e e e
G=
=
e1 e2 en
e1 e2 en
1
2
n
en
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
121
G(x1 , x2 , , xk ) = .
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
122
r N + D = 0 este
In spatiul vectorilor de pozitie n raport cu originea O, ecuatia
verificat
a de vectorii de pozitie ai punctelor unui plan cu normala N = A i +B j +C k .
r N+
r avem (
r
r ) N = (
Pentru un punct M din spatiu cu vectorul de pozitie
0
D). Dup
a inegalitatea de mai sus, pentru orice punct din plan avem
(
r0 N + D)2
2
( r r0 )
2
N
r
r0 este colinear cu normala la plan. Reg
egalitatea atingndu-se numai cnd
asim
formula pentru distanta de la punctul M0 la plan
|
r0 N + D|
d=
.
|N |
Teorema 3.4.2 Oricare ar fi vectorii x, y din spatiul euclidian are loc inegalitatea
Schwarz-Cauchy-Buniacovschi
| < x, y > | |x||y|,
egalitatea avnd loc numai daca vectorii sunt linear dependenti.
Din inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi rezult
a
Teorema 3.4.3 Oricare ar fi vectorii x, y din spatiul euclidian are loc inegalitatea triunghiului
|x + y| |x| + |y|.
In adev
ar, are loc
|x + y|2 = < x + y, x + y >= |x|2 + 2 < x, y > +|y|2
|x|2 + 2|x||y| + |y|2 = (|x| + |y|)2 .
Uneori se numste inegalitatea triunghiului si inegalitatea
|x y| |x z| + |y z|.
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
123
|x| 0
b)
|x| = 0 x = 0
c)
|x| = |||x|
d)
|x + y| |x| + |y|.
< x, y >
.
|x||y|
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
124
Definitia 3.4.8 O baza ai carei vectori sunt ortogonali doi cte doi se numeste ortogonala. Daca n plus vectorii bazei sunt si versori baza se numeste ortonormata.
Matricea Gram a unei baze ortonormate este matricea unitate G = I si expresia
produsului scalar a doi vectori x, y ale c
aror coloane de coordonate pe baza ortonormat
a
sunt X, Y este
< x, y >= X t Y = Y t X.
M
arimea vectorului x este
q
t
|x| = X X = 12 + 22 + + n2 .
De aici rezult
a c
a ntr-un spatiu euclidian sunt preferate bazele ortonormate. Acestea
exist
a cum rezult
a din teorema
Teorema 3.4.7 Daca e = (e1 , e2 , , en ) este o baza oarecare n spatiul euclidian V
atunci exista o baza ortonormata e0 = (e01 , e02 , , e0n ) astfel nct oricare ar fi k =
e00
1
.
|e00
1|
Mai departe vom lua e002 = e2 21 e01 si vom determina 21 din conditia e002 e01
adic
a 21 =< e2 , e01 > . Avem |e002 | 6= 0 pentru c
a altfel e1 , e2 ar fi linear dependenti.
Putem deci lua e02 =
e00
2
.
|e00
2|
e00
k
.
|e00
k|
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
125
Dac
a se trece de la baza ortonormat
a e = (e1 , e2 , , en ) la baza ortonormat
a e0 =
2 e2 + + k ek astfel nct x0 s
a aproximeze n V 0 cel mai bine pe x, adic
a |x x0 | s
a
fie ct mai mic
a posibil. Cum putem scrie
|x x0 |2 = |x 1 e1 2 e2 k ek , x 1 e1 2 e2 k ek |2 =
= |x|2 + 21 + 22 + + 2n 21 < x, e1 > 22 < x, e2 > 2k < x, ek >=
= |x|2 + (1 < x, e1 >)2 + (2 < x, e2 >)2 + + (k < x, ek >)2
< x, e1 >2 < x, e2 >2 < x, ek >2
rezult
a c
a |x x0 | este minim pentru 1 =< x, e1 >, 2 =< x, e2 >, , k =< x, ek >
adic
a, dac
a
x0 =< x, e1 )e1 + < x, e2 > e2 + + < x, ek > ek .
Definitia 3.4.10 Daca (e1 , e2 , , ek ) este o baza ortonormata a subspatiului V 0 numerele < x, e1 >, < x, e2 >, , < x, ek > se numesc coeficientii Fourier ai elementului
x pe acea baza.
Se vede usor c
a are sens
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
126
Definitia 3.4.11 Daca V 0 este un subspatiu al spatiului euclidian V multimea vectorilor ortogonali pe orice vector din V 0 constituie un spatiu vectorial numit subspatiul
complement ortogonal al lui V 0 ; el se noteaza prin V 0 .
a la o baz
a a lui V prin elementele
Dac
a complet
am baza (e1 , e2 , , ek ) a lui V 0 pn
ntre V 0 si V 0 .
Vectorul x0 =< x, e1 )e1 + < x, e2 > e2 + + < x, ek > ek este proiectia ortogonala a
Teorema 3.4.9 Proiectia ortogonala a unui vector x pe subspatiul V 0 este vectorul din
V 0 care aproximeaza cel mai bine pe x.
g
asim vectorul x0 = 1 x1 + 2 x2 + + k xk care aproximeaz
a cel mai bine vectorul x
va trebui s
a scriem c
a x x0 este ortogonal pe V 0 adic
a s
a rezolv
am sistemul
1 < x1 , x1 > +2 < x1 , x2 > + + k < x1 , xk >=< x1 , x >
1 < x2 , x1 > +2 < x2 , x2 > + + k < x2 , xk >=< x2 , x >
a
al c
arui determinant este determinantul Gram G(x1 , x2 , , xk ) 6= 0. Vom observa c
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
127
< x1 , x1 >
< x2 , x1 >
x x0 =
G(x1 , x2 , , xk )
< xk , x1 >
< x, x1 >
< x1 , x2 >
< x2 , x2 >
< xk , x2 >
< x, x2 >
< x1 , xk > x1
< x2 , xk > x2
< xk , xk > xk
< x, xk > x
G(x1 , x2 , , xk , x)
G(x1 , x2 , , xk )
sau chiar
|x x0 |2 =< x x0 , x x0 >=
G(x1 , x2 , , xk , x)
.
G(x1 , x2 , , xk )
3.4.2
Exercitii
1. S
a se arate c
a n orice spatiu euclidian, pentru orice vectori nenuli are loc relatia
|x y|
x
y
2. S
a se arate c
a pentru orice vectori are loc inegalitatea
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
128
intervalul [a, b], prin relatia < p(x), q(x) >=
Rb
1
.
1x2
Rb
6. Dac
a not
am prin mk =
k =
m0 m1
mk
m1 m2
mk+1
mk mk+1 m2k
7. S
a se arate c
a sirul polinoamelor ortogonale pe [a, b] cu ponderea (x) cu coeficientul puterii celei mai mari egal cu unitatea este dat cu notatiile dela exercitiul precedent
de relatia
k (x) =
1
k1
m0
m1
mk1
m1
m2
mk
mk1 mk
mk
m2k2 xk1
mk+1 m2k1 xk
, k = 0, 1, 2, n.
8. S
a se arate c
a sirul din exercitiul precedent poate fi construit din aproape n
aproape prin
0 (x) = 1,
1 (x) = x 1 , 1 =
< x, 1.
,
< 1, 1 >
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
3.4.3
129
Endomorfism adjunct
Definitia 3.4.12 Fie f : V V un endomorfism pe spatiul euclidian V. Un endomorfism f : V V se numeste endomorfism adjunct al lui T daca pentru orice x, y V
a ortonormat
a a lui V, fie A, A matricele asociate
Dac
a e = (e1 , e2 , , en ) este o baz
Teorema 3.4.12 Daca subspatiul V 0 al spatiului euclidian V este invariat de endomorfismul f : V V, atunci complementul ortogonal V 0 este invariat de endomorfismul
adjunct f .
In adev
ar, fie y V 0 si x V 0 . Atunci < f (y), x >=< f (x), y >= 0 pentru c
a
3.4.4
Definitia 3.4.13 Endomorfismul spatiului euclidian V f : V V se numeste autoadjunct daca el coincide cu adjunctul sau, adica oricare ar fi x, y V are loc relatia de
reciprocitate < f (x), y >=< f (y), x > .
a ortonormat
a si 1 , 2 , , n sunt numere reale,
Dac
a (f1 , f2 , , fn ) este o baz
atunci endomorfismul
T (x) = 1 < x, f1 > f1 + 2 < x, f2 > f2 + + n < x, fn > fn
este autoadjunct pentru c
a se verific
a imediat c
a < T (x), y >=< x, T (y) > . Pe baza
(f1 , f2 , , fn ) matricea endomorfismului este diagonal
a, pe diagonal
a fiind numerele
1 , 2 , , n . Vom ar
ata c
a aceasta este caracteristica endomorfismelor autoadjuncte.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
130
su (
x)=
x 2(
x
u )
u
x )
y = sy (
y )
x . Reamintim ca
este autoadjunct pentru ca se verifica imediat ca su (
acest endomorfism este simetria vectorilor de pozitie n raport cu planul care trece prin
origine de normala
u . Intr-un spatiu euclidian oarecare endomorfismul s (x) = x 2 <
u
f (en ) = 1n e1 + 2n e2 + + nn en .
a ij = ji pentru orice
Din conditia de reciprocitate < f (ei ), ej >=< f (ej ), ei > rezult
i, j = 1 n. Dac
a x = 1 e1 + 2 e2 + + n en si f (x) = 1 e1 + 2 e2 + + n en aplicnd
relatiile de reciprocitate < f (x), e1 >=< f (e1 ), x) >, < f (x), e2 >=< f (e2 ), x) >,
, < f (x), en >=< f (en ), x) > avem
1 = 11 1 + 21 2 + + n1 n
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
131
2 = 12 1 + 22 2 + + n2 n
n = 1n 1 + 2n 2 + + nn n
care demonstreaz
a teorema.
Exemplul 3.4.4.2 In unele probleme de mecanica apar asemenea endomorfisme autoadjuncte. Ca exemplu remarcabil consideram problema actiunilor interioare ntr-un
mediu continuu sub actiuni exterioare. Daca un mediu continuu este separat n doua
parti de o suprafata interioara cu o normala, trebuie sa admitem ca mediul din partea
spre care este ndreptata normala actioneaza asupra celeilalte parti cu o forta. Suntem
imediat condusi sa admitem ca n vecinatatea unui punct dat al suprafetei aceasta forta
depinde de punctul respectiv, de normala la suprafata n acel punct si ca este proportionala cu suprafata acelei vecinatati. Pentru o portiune de suprafata da n jurul punctului
(Q)
a (Q)dvQ =
f dvQ +
T (Q,
n )daQ ,
n)=0
T (P,
n ) + T (P,
,
si opusii lor
n
Dac
a n punctul P consider
am doi vectori de m
arime cu versorii
1 n2
si prin extremit
atile lor ducem plane perpendiculare pe ei si dou
a plane perpendiculare
pe acestea la distante
de P obtinem o prism
a dreapt
a A0 B 0 C 0 D0 D00 C 00 B 00 A00 ale c
arei
2
baze sunt romburi de laturi l = |
si ale c
arei fete laterale sunt p
atrate cu aceeasi
u|
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
132
,
,
n
n
n
a prism
a n raport
1
2
1 n2 . Scriem teorema momentului cinetic pentru aceast
cu centrul s
au P
Z
Z
Z
Q ( rQ rP ) aQ dvQ = ( rQ rP ) FQ dvQ + (
r
Q rP ) T (Q, nQ )daQ .
D
Cum datorit
a teoremei de medie avem
a
Q
Q = P aP + O()
FQ = FP + O()
si pentru c
a P este centrul prismei
Z
(
r
Q rP ) dvQ = 0
(
r
Q rP ) T (Q, nQ )daQ = ( rE rP ) T (P, n1 )l + o( ),
A0 ..A00
) (
) 8 +
(
n
n
u
)
T
(P,
n
u
)
T
(P,
n
2
1
1
2
|
u |4
83
+ o(5 ) = 0
+
u T (P,
u)
u |2
|
Imp
artind cu 3 si f
acnd 0 avem
) (
) + |
(
n
u T (P,
u ) = 0.
n
u |2
u ) T (P,
n
u ) T (P,
n
2
1
1
2
n
2 T (P, n1 ) n1 T (P, n2 ) = 0.
Rezult
a c
a dac
a scriem
T (P,
n ) = Tnx i + Tny j + Tnz k
n = nx i + ny j + nz k
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
vom putea scrie
T
nx
Tny
Tnz
133
T
T
T
xx xy xz
= Tyx Tyy Tyz
Tzx Tzy Tzz
n
x
ny
nz
nenta dup
a j a tensiunii pe o fata normal
a la i sau componenta dup
a i a tensiunii
pe o fata normal
a la j , etc. Aplicatia linear
a rezultat
a ca si matricea sa se numeste
tensorul tensiunii n punctul P.
Endomorfismele autoadjuncte au o serie de propriet
ati remarcabile.
Teorema 3.4.15 Toate radacinile polinomului caracteristic al unui endomorfism autoadjunct sunt reale, deci sunt valori proprii.
In adev
ar, fie A matricea endomorfismului autoadjunct si o r
ad
acin
a, evenual
complex
a a polinomului caracteristic P () = det(A I) = 0. Atunci sistemul
AX X = 0
are o solutie complex
a nebanal
a X. Polinomul caracteristic avnd coeficientii reali are
si r
ad
acina conjugat
a . Vom avea atunci
AX X = 0.
aznd avem
Inmultind prima relatie la stnga cu X t si a doua cu X t si sc
X t AX X t AX X t X + X t X = 0.
Dar
t
X t AX X t AX = X t AX (X At X)t = X t AX X t At X = 0
si
X t X = (X t X)t = X t X 6= 0.
a R.
Rezult
a = adic
Teorema 3.4.16 Vectorii proprii ai unui endomorfism autoadjunct corespunzatori unor
valori proprii diferite sunt ortogonali.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
134
In adev
ar, dac
a x, y sunt vectori proprii corespunz
atori valorilor proprii diferite ,
avem
f (x) = x
f (y) = y.
Inmultind scalar prima relatie cu y si a doua cu x, prin sc
adere avem
< f (x), y > < f (y), x >= ( ) < x, y >= 0
de unde < x, y >= 0.
Din teorema (3.4.12) rezult
a
Teorema 3.4.17 Daca V 0 este un subspatiu invariat de un endomorfism autoadjunct,
atunci si complementul ortogonal V 0 este subspatiu invariat de endomorfism.
Demonstr
am acum o teorem
a care ne permite s
a caracteriz
am si altfel endomorfismele autoadjuncte:
Teorema 3.4.18 (teorema de caracterizare a endomorfismelor autoadjuncte) Daca f : V V este un endomorfism autoadjunct pe spatiul euclidian V, atunci exista o baza
ortonormata a lui V formata din vectori proprii ai endomorfismului f , baza pe care
matricea endomorfismului are forma diagonala, pe diagonala fiind valorile proprii.
Demonstr
am teorema prin inductie n raport cu dimensiunea lui V . Pentru un spatiu
unidimensional teorema este evident
a pentru c
a aici orice vector nenul este propriu si se
poate lua ca baz
a un versor. Presupunem teorema adev
arat
a pentru spatiile euclidiene
de dimensiune k-1 si ar
at
am c
a este adev
arat
a si pentru spatiile V de dimensiune k.
Endomorfismul f are cel putin o valoare proprie si deci exist
a cel putin un spatiu unidimensional V1 invariant fata de f. Fie e1 versorul din acest subspatiu. Complementul
ortogonal V1 este un subspatiu de dimensiune k 1 invariant fata de f. Restrictia lui f
a ipotez
a exist
a o baz
a ortonormat
aa
la V1 este un endomorfism autoadjunct si deci dup
lui V1 format
a din vectorii e2 , e3 , , ek vectori proprii pentru restrictie si deci si pentru
T. Este clar c
a vectorii e1 , e2 , e3 , , ek alc
atuiesc o baz
a ortonormat
a a lui V.
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
135
su (
x)=
x 2(
x
u )
u are vectorul propriu
u corespunzator valorii proprii =
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
136
v)
u , atunci (
u ,
v ,
u
v un versor ortogonal pe
= 1. Deci daca notam prin
este o baza ortonormata pe care matricea lui
A0 = 0
su este
0 0
1 0 .
0 1
k
m
unde
X=
1
2
,A =
2 2 2
1 e2
2
1 e1
2
1 e2 ,
2
1
1
2
S= 2
1
2
1
2
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
si
A0 =
137
a nmultire la
Punnd X = SY ecuatia matriceal
a initial
a devine SY 00 + ASY = 0. Dup
a sistemul
stnga cu S t avem Y 00 + A0 Y = 0 adic
100 + 32 1 = 0,
200 + 2 2 = 0,
a c
arui solutie este
1 = A1 cos( 3t + 1 ),
2 = A2 cos(t + 2 ).
Rezult
a
adic
a
1
2
1
2
1
2
12
1
2
A1 cos( 3t + 1 )
A2 cos(t + 2 )
1
1
1 = A1 cos( 3t + 1 ) A2 cos(t + 2 )
2
2
1
1
2 = A1 cos( 3t + 1 ) + A2 cos(t + 2 ).
2
2
Constantele A1 , A2 , 1 , 2 se determin
a din conditiile initiale. Expresiile lui 1 , 2 pun
3.4.5
Exercitii
1. S
a se studieze endomorfismul care pe
A = 2
baza ortnormat
a (e1 , e2 , e3 ) are matricea
2 0
6
2 .
2
7
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
138
R. Pe baza obtinut
a cu matricea de trecere
S=
2
3
2
3
2
3
13
1
3
13 23
2
2
3
3
3 0 0
A0 = 0 6 0 .
0 0 9
2. S
a se studieze endomorfismul care pe
A= 1
baza ortonormat
a (e1 , e2 , e3 ) are matricea
1 2
1 2 .
2 4
R. Pe baza obtinut
a cu matricea de trecere
1
2
1
3
1
S = 1
2
0
13
0 0 0
A0 = 0 0 0
0 0 6
3.4.6
1
6
1
6
2
x)=
x 2(
x
u )
u este izometric pentru ca se verifica imediat ca su (
x )sy (
y)=
su (
x
y . Intr-un spatiu euclidian oarecare endomorfismul lui Hausholder s (x) = x 2 <
u
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
139
Teorema 3.4.22 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca pastreaza marimea (norma) vectorilor, adica pentru orice x V avem |f (x)| =
|x|.
In adev
ar din definitie, pentru y = x rezult
a < f (x), f (x) >=< x, x > adic
a |f (x)| =
< f (x + y), f(x + y) >= |f (x)|2 + 2 < f (x), f (y) > +|f (y)|2 =
= |x + y|2 = |x|2 + 2 < x, y > +|y|2
rezult
a < f (x), f (y) >=< x, y > .
Teorema 3.4.23 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca are invers si inversul sau coincide cu adjunctul sau.
In adev
ar, dac
a f este izometric rezult
a c
a pentru orice x, y V avem
< x, f (f (y)) >=< f (x), f(y) >=< x, y >
a f (f (y)) = y pentru orice y. Deci
adic
a < x, f (f (y)) y >= 0 pentru orice x. Rezult
f f = i sau f 1 = f . Reciproca se verific
a imediat.
Matriceal putem enunta
Teorema 3.4.24 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca ntr-o baza ortonormata a lui V i corespunde o matrice ortogonala A : A1 =
At .
Matricea A = I 2UU t a endomorfismului lui Hausholder este ortogonala.
Din teorema precedent
a rezult
a
Teorema 3.4.25 Endomorfismul f al spatiului euclidian V este izometric daca si numai daca el transforma elementele unei baze ortonormate tot n elementele unei baze
ortonormate.
Intr-un spatiu euclidian n-dimensional un endomorfism izometric este determinat
deci de
n2 [n + (n 1) + (n 2) + + 1] = n2
parametri reali.
n(n + 1)
n(n 1)
=
2
2
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
140
Teorema 3.4.26 Determinantul matricei unui endomorfism izometric pe o baza ortonormata este 1.
Teorema 3.4.27 Radacinile polinomului caracteristic al unei matrice ortogonale cu elemente reale au modulul egal cu unitatea.
Fie A matrice ortogonal
a si o r
ad
acin
a a ecuatiei det(A I) = 0. Atunci sistemul
(A I)X = 0 are o solutie nebanal
a eventual complex
a. Din relatia AX = X
t
A=
11 12
21 22
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
141
de unde rezult
a 11 = cos, 12 = sin. Am g
asit deci
A=
cos sin
sin
cos
adic
a o matrice ortogonal
a simetric
a cu polinomul caracteristic p() = 2 1 cu valorile
proprii 1 = 1, 2 = 1 c
arora le corespund versorii proprii ortogonali e1 , e2 . Endomorfismul este deci o simetrie fata de dreapta de versor e2 .
Dac
a lu
am conditia det(A) = 1 g
asim
A=
cos sin
sin cos
adic
a endomorfismul poate fi considerat o rotatie plan
a de unghi .
Cum polinomul caracteristic al unui endomorfism izometric pe un spatiu euclidian
are cel putin o r
adacin
a real
a de modul 1 sau o pereche de r
ad
acini complexe de modul
1 se poate demonstra imediat prin inductie complet
a ca la teorema (3.4.18) urm
atoarea
Teorema 3.4.29 (de structura a endomorfismelor izometrice) Daca f este un endomorfism izometric al spatiului euclidian V atunci spatiul V se poate scrie ca o suma
directa de subspatii de dimensiune cel mult doi invariante fata de f si doua cte doua
ortogonale.
Cu un enunt matriceal avem
Teorema 3.4.30 (de structura a matricelor ortogonale) Daca A este o matrice ortogonala de ordin n atunci exista o matrice ortogonala S astfel nct B = S 1 AS unde B
este o matrice de forma
B=
C1 0
0
..
.
C2
..
.
..
.
Cs
0
..
.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
142
cos sin 0
sin cos
0 .
0
0
1
2 cos + 1 = T r(A).
Exemplul 3.4.6.2 Consideram endomorfismul definit pe spatiul vectorilor liberi care
pe baza ortonormata (
e ,
e ,
e ) are matricea
1
2
3
A=
13
2
3
2
3
13
2
3
13
2
3
2
3
2
3 13
1
2
P () = 3
= ( 1)(2 + 1).
3
3
2
2
3
3
3
e1 +
sorul propriu e03 = 13
1
2
1
e + 1
e . Endomorfismul reprezinta o rotatie n jurul
2
acestui versor de unghi = 3 , cum rezulta fie din relatia 2 cos + 1 = 2 fie din expresia
radacinilor 1,2 . Daca n subspatiul vectorilor perpendiculari pe e03 alegem o baza orto
e 1
e , e0 = 1
e + 1
e 2
e obtinem baza spatiului n care
normata e0 = 1
1
0
A =
1
2
3
2
23
1
2
0 .
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
Matricea de trecere este matricea ortogonala
1
2
143
1
6
1
S = 1
2
0
26
1
3
1
3
1
u este dat
a de relatia
unghi n jurul versorului
R
u , ( x ) = x cos + ( u x ) sin + u ( u x )(1 cos ).
Dnd lui valori particulare obtinem endomorfisme care au mai fost amintite.
r =
r cos + (
u
r ) sin +
u (
u
r )(1 cos ).
Pozitia punctului este determinat
a de trei parametri reali: doi parametri de la versorul
0
d
r sin + (
u
r ) cos +
u (
u
r ) sin ]
v = [
dt
sau
=
r0
u r0
v =
dt
=
u d
unde am notat
vectorul numit viteza de rotatie.
dt
Vom deduce acum distributia vitezelor ntr-un rigid n miscare. Dac
a A, B, C sunt
trei puncte ale rigidului la momentul t = 0, ele devin A0 , B 0 , C 0 la momentul t asfel nct
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
144
(t) astfel c
a avem
a, rezult
a c
a exist
a un vector
Matricea S (t)S(t)t fiind antisimetric
0 0
v
B 0 = vA0 + (t) A B
adic
a vitezele punctelor unui rigid sunt cunoscute de ndat
a ce cunoastem viteza unui
v
(t) numit viteza unghiulara instantanee a rigidului.
punct
si vectorul
A0
3.4.7
Exercitii
1. S
a se studieze endomorfismul definitpe un spa
tiu euclidian bidimensional care
3
4
5
.
ntr-o baz
a ortonormat
a are matricea A = 5
4
5
3
5
2. S
a se studieze endomorfismul definitpe un spatiu euclidian
tridimensional care
29
28
20
45
45
45
28
4
35
ntr-o baz
a ortonormat
a are matricea A = 45
.
45
45
20
35
20
45
45
45
R. Endomorfismul este o rotatie de unghi dat de cos = 35 , sin = 45 n jurul
u = 13 i + 23 j + 23 k .
dreptei care trece prin origine de versor
3. S
a se studieze endomorfismul definitpe un spatiu euclidian
tridimensional care
2
1
2
3
3 3
1
2
ntr-o baz
a ortonormat
a are matricea A = 3 3 3 .
1
2
2
3
3
3
R. Endomorfismul este o rotatie de unghi (0, ), cos = 1
n jurul dreptei care
3
u = 2 i + 1 j .
trece prin origine de versor
5
4. S
a se arate c
a dac
a x este un vector dintr-un spatiu euclidian cu baza ortonormat
a e1 , e2 , , en exist
a un endomorfism al lui Hausholder corespunz
ator unui versor
u din subspatiul [ek , ek+1 , en ] astfel c
a su (x) [e1 , e2 , , ek ]. Aceast
a propozitie d
a
posibilitatea triunghiulariz
arii unei matrici prin nmultirea la stnga cu un sir de matrici
ortogonale si simetrice.
3.4.8
Teorema 3.4.31 Daca f este un endomorfism al unui spatiu euclidian atunci endomorfismul f f este un endomorfism autoadjunct ale carui valori proprii sunt pozitive.
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
145
In adev
ar putem scrie (f f ) = f (f ) = f f. Fie acum o valoare proprie
< (f f )(x), x >=< f (f (x)), x >=< f (x), f (x) >= < x, x >
de unde 0.
Din punct de vedere matriceal avem
Teorema 3.4.32 Daca A este o matrice patratica atunci matricea At A este o matrice
simetrica cu toate valorile proprii pozitive.
Teorema 3.4.33 Daca f este un endomorfism al unui spatiu euclidian atunci exista
un endomorfism autoadjunct d asfel ca d2 = f f.
In adev
ar, exist
a o baz
a ortonormat
a n care f f are o matrice diagonal
a cu
elementele de pe diagonal
a pozitive
0
A=
2 0
.
0 0
0 n
1 0
0
2 0
B=
0
0
0
0
n
Din punct de vedere matriceal avem
Teorema 3.4.34 Pentru orice matrice patratica A exista o matrice patratica simetrica
B astfel nct A = B 2 .
Desi teorema urm
atoare este valabil
a pentru orice endomorfism al unui spatiu euclidian, o vom enunta si demonstra numai pentru endomorfisme bijective, aici demonstratia
fiind imediat
a si acesta fiind si cazul care prezint
a importanta practic
a.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
146
Teorema 3.4.35 (teorema de descompunere a unui endomorfism oarecare) Orice endomorfism inversabil este produsul ntre un endomorfism ortogonal si un endomorfism
autoadjunct n aceasta ordine sau n ordine inversa.
In adev
ar dac
a f este un endomorfism inversabil, f f este autoadjunct cu toate
valorile proprii strict pozitive si exist
a endomorfismul autoadjunct inversabil d astfel c
a
d2 = f f. Not
am h = f d1 . Avem
h h1 = f d1 (f d1 ) = f d1 d1 f = f f 1 f 1 f = i,
deci h este endomorfism ortogonal. Atunci f = h d, c.c.t.d.
Teorema arat
a c
a orice endomorfism inversabil este compunerea ntre rotatii, simetrii
si dilat
ari.
3.4.9
Deplas
ari n spatii euclidiene
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
147
1
|f (x)|2 + |f (y)|2 |f (x) f (y)|2 =
2
1 2
|x| + |y|2 |x y|2 =< x, y > .
=
2
< f (x), f (y) >=
A mai r
amas de ar
atat c
a f este linear, adic
a pentru orice x, y V si pentru orice
, R
f (x + y) f (x) f (y) = 0.
Este suficient s
a ar
at
am c
a vectorul din stnga egalit
atii este ortogonal pe vectorii unei
a ortonormat
a a lui V. Cum f p
astreaz
a
baze ortonormate a lui V. Fie (e1 , e2 , , en ) o baz
a ortonormat
a si avem
produsul scalar rezult
a c
a (f (e1 ), f (e2 ), , f (en )) este tot o baz
pentru i = 1, 2, , n
< f (x + y) f (x) f (y), f (ei ) >=
= < x + y, ei > < x, ei > < x, ei >= 0.
Deci f este un endomorfism izometric. Unicitatea perechii t, f rezult
a din faptul c
a
translatia t trebuie s
a satisfac
a conditia t(0) = (tf )(0) = t(f (0)) = d(0) si c
a f = t1 d.
Din demonstratia f
acut
a rezult
a c
a pentru orice x V are loc relatia
d(x) = d(0) + f (x)
sau dac
a not
am cu Y coloana coordonatelor lui d(x) pe o baz
a ortonormat
a, cu Y0
coloana coordonatelor lui d(0), cu A matricea ortogonal
a a lui f si cu X coloana coordonatelor lui x pe aceeasi baz
a, avem
Y = Y0 + AX.
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
148
3.4.10
V dualul s
au, adic
a spatiul formelor lineare definite pe V. Vom nota cu e1 , e2 , , en
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
149
n
P
i=1
n
X
li ei , m =
n
P
j=1
mj ej ca fiind
li mj < fi , fj >
i,j=1
adic
a matricea Gram a produsului scalar pe V coincide cu matricea Gram H a bazei
(f1 , f2 , , fn ) a lui V. Vom observa mai nti c
a bazele (e1 , e2 , , en ), (f1 , f2 , , fn )
sunt biortogonale adic
a
1 pentru j = i
< ei , fj >= ij , i, j = 1, 2, , n, ij =
.
0 pentru j 6= i
In adev
ar, avem
G = T t G0 T.
Atunci baza
(f1 , f2 , , fn ) = (e1 , e2 , , en )G1
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
150
devine
3.4.11
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
151
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
152
0 12
A = 12 0
1
2
1
2
1
2
1
2
1
P () = det(A I) = ( 1)( + )2
2
si deci exista o baza ortonormata (e01 , e02 , e03 ) pe care forma patratica se scrie
1
1
p(x) = 102 202 302 .
2
2
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
153
Versorii bazei sunt vectorii proprii. Pentru 1 = 1 sistemul care da vectorii proprii este
1
1 + 2 +
2
1
1 2 +
2
1
3 = 0
2
1
3 = 0
2
1 e1
3
1 e1
6
1 e1
2
1 e2
6
1 2 .
2
2 e3 .
6
S=
2 =
t
1
1
1
0 12 21
2
6
3
1
3 12 16 12 0 12
1
1
1
1
0
6
0
2
2
3
1
3
1
3
1
1
3
1
3
1
3
1
2
12
0
1
2
12
0
1
3
1
3
1
1
6
1
16
1
6
1
16
1
2
12
0
10
0
2 .
0
3
1
6
1
16
1 0
0
= 0 12 0
0 0
12
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
154
2 1
,
G =
1 3
7 1
.
A =
1 13
Observam ca ambele matrice sunt pozitiv definite. Sa gasim o baza (e01 , e02 ) pe care
formele patratice sa se scrie sub forma
q(x) = 102 + 202 ,
p(x) = 1 102 + 2 202 .
Vom putea considera ca matricea G este matricea Gram a unui produs scalar pe spatiul
dat. Numerele 1 , 2 sunt radacinile polinomului caracteristic
7 2 1
= 5(2 9 + 18)
P () = det(A G) =
1 13 3
7 2.6 1 6
16
13 3.6
1
2
=0
u
u
2
1
1
= 3
< x, x > = t 1 1
1 3
1
1 e1 1 e2 . La fel g
asim
3
3
e02 = 25 e1 + 15 e2 . Matricea de
ca valorii proprii 2 = 3 i
trecere este
S=
1
3
13
2
5
1
..
Pe noua baza ortonormata n produsul scalar considerat, matricea primei forme patratice
este
G0 = I =
1 0
0 1
3.4. SPATII
EUCLIDIENE (UNITARE)
iar a celei de-a doua forme patratice este
A0 =
155
6 0
0 3
3.4.12
Exercitii
1. S
a se reduc
a la form
a canonic
a formele p
atratice date pe spatii euclidiene n baze
ortonormate prin
a) p(x) = 512 + 622 + 732 41 2 + 42 3 .
b) p(x) = 12 + 22 + 432 + 21 2 + 41 3 + 42 3 .
156
CAPITOLUL 3. SPATII
VECTORIALE
CAPITOLUL 4
CONICE S
I CUADRICE
4.1
4.1.1
Conice
Ecuatia general
a a conicelor
versorii i , j .
Definitia 4.1.1 Se numeste conica sau curba de ordinul doi multimea C a punctelor
M(x, y) din plan ale caror coordonate satisfac o ecuatie de forma
r = x i + y j putem
Dac
a not
am vectorul de pozitie al punctului M(x, y) prin
scrie ecuatia conicei sub forma
p(
r ) + 2l(
r ) + a33 = 0
158
a11 a12
x
, L = (a31 , a32 ), X =
A=
y
a21 a22
matricea formei p
atratice pe baza ( i , j ), linia formei lineare respectiv coloana coordonatelor vectorului de pozitie putem scrie ecuatia conicei sub forma matriceal
a
X t AX + 2LX + a33 = 0.
Introducnd o coordonat
a fictiv
a z = 1 putem scrie ecuatia conicei sub forma
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 xz + 2a23 yz + a33 z 2 = 0.
Introducnd notatiile
a
a
a
11 12 13
z
t
A L ^
, X= y
=
L a33
z
se poate scrie membrul stng al ecuatiei conicei sub forma unei forme p
atratice de cele
trei variabile x, y, z
^t^ ^
X AX = 0.
^
r ) este
Polinomul caracteristic al formei p
atratice p(
P () = det(A I2 ) = 2 T r (A) + det(A).
^t^ ^
3
2
P () = det(A I3 ) = + T r (A) (A11 + A22 + A33 ) + det(A).
4.1. CONICE
4.1.2
159
Dac
a efectu
am o translatie a sistemului de coordonate n punctul O0 (x0 , y0 ) trecnd
unde X =
x
y
, X0 =
x0
y
, X0 =
x0
y0
a
a12
a11 x0 + a12 y0 + a13
11
^0
A = a21
a22
a21 x0 + a22 y0 + a23
^0
A=
L + AX0
L+
X0t A
f(x0 , y0 )
Forma p
atratic
a nu-si schimb
a coeficientii si deci nu se schimb
a nici expresiile I, .
Dac
a scriem relatiile de schimbare a coordonatelor sub forma
x = x0 + x0 z 0
y = y 0 + y0 z 0
z = z 0 (= 1)
sau matriceal
^
^0
X= S X ,
160
unde am notat
1 0 x0
x
x
^0
X = y , X = y 0 , S = 0 1 y0 ,
0
z
z
0 0 1
^
^0
^0
rezult
a c
a matricea A se scrie sub forma A = S t A S de unde tragem concluzia c
a si
expresia r
amne neschimbat
a pentru c
a noua sa valoare este 0 = (det(S))2 = ..
Deci avem
Teorema 4.1.1 La o translatie a sistemului de coordonate ecuatia conicei ramne de
aceeasi forma si ramn neschimbate expresiile I, , .
4.1.3
4.1. CONICE
161
Observ
am c
a determinantul acestui sistem este tocmai expresia . Dac
a 6= 0 sistemul de mai sus are solutie unic
a. Dac
a = 0 acest sistem are o infinitate de solutii
reprezentnd puncte situate pe o dreapt
a numai dac
a = 0. Dac
a = 0 si 6= 0
atunci sistemul nu are nicio solutie. Deci are loc
Teorema 4.1.3 Daca 6= 0 conica are un centru de simetrie unic ale carui coordonate
sunt solutiile sistemului de mai sus. Daca = 0 si = 0 conica are o infinitate de
centre de simetrie situate pe dreapta de ecuatie a11 x + a12 y + a13 = 0 . Daca = 0 si
6= 0 conica nu are centru de simetrie.
Cum membrul stng al ecuatiei conicei se scrie sub forma
f (x, y) = x(a11 x + a12 y + a13 ) + y(a21 x + a22 y + a23 ) + a31 x + a32 y + a33
rezult
a c
a dac
a se face o translatie a sistemului de coordonate ntr-un centru M0 (x0 , y0 ),
dispar termenii de gradul nti n x, y si termenul liber devine
a033 = a31 x0 + a32 y0 + a33 .
Dac
a centrul conicei este unic, 6= 0, atunci termenul liber este dat si de relatia
a033 =
cum rezult
a din invarianta expresiei . Din punct de vedere al calculuilui este preferabil
a
forma calculat
a cu linia a treia a matricei tuturor coeficientilor.
4.1.4
Dac
a se trece de la sistemul de coordonate Oxy la
cos sin
i0 , j 0 = i , j
sin cos
a de relatiile
baza ( i0 , j 0 ) dat
=
i , j S.
x
x0
= SX 0
X = =S
y0
y
162
si ecuatia conicei devine
t
t t
0
S AS S L
^
.
A=
LS
a33
Dac
a scriem relatiile
X= y
x0
cos sin 0
= sin cos
0 y0
0
0
1
z0
forma
^ ^0
=S X , z = z 0 = 1
^t ^ ^
A =S AS .
Din expresiile noii matrice a tuturor coeficientilor rezult
a c
a si de aceast
a dat
a expresiile
I, , r
amn neschimbate. In plus si expresia J r
amne neschimbat
a.
Teorema 4.1.4 La o rotatie a sistemului de coordonate, ecuatia unei conice ramne de
aceeasi forma si ramn neschimbati invariantii I, , , J.
4.1.5
Fie o conic
a care n sistemul de coordonate Oxy are ecuatia
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0.
arui
Presupunem c
a avem 6= 0, deci exist
a un centru de simetrie unic O0 (x0 , y0 ) ale c
coordonate sunt date de sistemul scris cu primele dou
a linii ale matricei tuturor coeficientilor
a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0
a21 x0 + a22 y0 + a23 = 0.
4.1. CONICE
163
Dac
a facem o translatie a sistemului de coordonate n centru, deci schimb
am coordonatele prin relatiile
x = x0 + x0
y = y 0 + y0
ecuatia conicei devine
a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 +
= 0.
Reamintim c
a termenul liber este mai simplu de calculat prin relatia
=0
sau
X2
Y2
+
1 = 0,
1
2
a sunt r
ad
acinile polinomului caracunde 1 , 2 sunt valorile proprii ale matricei A adic
teristic
P () = 2 I + = 0.
Cum
1 + 2 = I, 1 2 =
rezult
a c
a avem urm
atoarea clasificare a conicelor cu centru unic 6= 0 :
> 0 si = 0 conica este o pereche de dou
a drepte imaginare concurente n
centrul real;
> 0 si 6= 0 si I > 0 conica este o elips
a imaginar
a;
> 0 si 6= 0 si I < 0 conica este o elips
a propriu zis
a;
< 0 si = 0 conica este o pereche de drepte reale concurente n centru;
164
I = i cos + j sin
J = i sin + j cos .
Rezult
a c
a vom avea
2a12
.
a11 a22
Putem scriem
1 2 = a11 cos 2 + 2a12 sin 2 a22 cos 2 =
= (a11 a22 ) cos 2 + 2a12 sin 2 =
2a12
.
=
sin 2
Deci dac
a alegem unghiul de rotatie cel mai mic posibil (0, 2 ), atunci alegem
r
ad
acinile polinomului caracteristic astfel c
a
sgn(1 2 ) = sgn(a12 ).
Exemplul 4.1.5.1 Sa se reprezinte grafic conica
25x2 14xy + 25y 2 + 64x 64y 224 = 0.
Matricea tuturor coeficientilor este
25 7 32
A= 7 25
32
32 32 224
4.1. CONICE
165
sgn(7) = 1 rezult
a c
a trebuie s
a lu
am 1 = 18, 2 = 32 si deci ecuatia elipsei
dup
a translatia si rotatia axelor este
18X 2 + 32Y 2 288 = 0
sau
X2 Y 2
+
1=0
16
9
adic
a avem o elips
a cu semiaxele a = 4, b = 3. Unghiul de rotatie a axelor este dat
de relatia
tan 2 =
14
=
25 25
baza initial
a ( i , j ) la baza ( I , J ) este
2
2
S = 2 2 .
2
2
2
2
x = x0 1
y = y0 + 1
iar la rotatie
0
y0
2
2
X
Y
=
2
2
2
2
=
X+
Y
2
2
166
adic
a formulele finale sunt
2
2
X
Y
x = 1 +
2
2
2
2
y = 1+
X+
Y
2
2
sau pe dos
2
2
(x + 1) +
(y 1)
X =
2
2
2
2
(x + 1) +
(y 1).
Y =
2
2
Ecuatiile axelor de simetrie fiind n noul sistem Y = 0 respectiv X = 0 rezult
aa
fi n sistemul initial
xy+2 = 0
x + y = 0.
In noul sistem ecuatiile parametrice ale elipsei fiind
X = 4 cos t
Y
rezult
a c
a n sistemul initial avem ecuatiile parametrice
2
sin t
x = 1 + 2 2 cos t 3
2
2
y = 1 + 2 2 cos t + 3
sin t, t [0, 2].
2
Elipsa desenat
a cu MATHCAD este n figura de mai jos.
Exemplul 4.1.5.2 Sa se studieze conica
25x2 14xy + 25y 2 + 64x 64y + 64 = 0.
Matricea tuturor coeficientilor este
25 7 32
A= 7 25
32
32 32 64
4.1. CONICE
167
5
5.294
y( t)
3.265
x( t)
2.536
5
4.536
= 32 1 32 1 + 64 = 0, adic
a = 0,
7x + 32 24i(x + 1)
25
adic
a dou
a drepte imaginare conjugate concurente n O0 (1, 1).
168
Matricea tuturor coeficientilor este
A
5
3
7 .
1 7 13
^
Calcul
am I = 6, = 16 < 0 deci avem o conic
a gen hiperbol
a cu centru unic dat
de sistemul
3x0 + 5y0 1 = 0
5x0 + 3y0 7 = 0
am
si g
asim centrul O0 (2, 1). Calcul
= 2+713 = 8. R
ad
acinile polinomului
conicei este
8X 2 2Y 2 8 = 0
sau
X2 Y 2
1=0
1
4
adic
a avem o hiperbol
a cu axa transvers
a O0 X cu semiaxele a = 1, b = 2. Unghiul
de rotatie a axelor este dat de relatia
tan 2 =
10
=
33
adic
a = 4 . Avem cos = 22 , sin = 22 si matricea de trecere de la baza initial
a
( i , j ) la baza nou
a ( I , J ) este
2
2
2
2
S=
.
2
2
2
2
x = x0 + 2
y = y0 1
iar la rotatie sunt
0
y0
2
2
X
Y
=
2
2
2
2
=
X+
Y
2
2
4.1. CONICE
169
adic
a formulele finale sunt
2
2
x = 2+
X
Y
2
2
2
2
X+
Y
y = 1 +
2
2
sau pe dos
2
2
X =
(x 2) +
(y + 1)
2
2
2
2
Y =
(x 2) +
(y + 1).
2
2
In noul sistem ecuatiile axelor de simetrie sunt Y = 0, X = 0, deci n vechiul
sistem ecuatiile lor sunt
xy3 = 0
x + y 1 = 0.
In noul sistem ecuatiile parametrice ale unei ramuri a hiperbolei sunt
X = cosh t
Y
= 2 sinh t, t R
si pentru cealalt
a ramur
a sunt
X = cosh t
Y
= 2 sinh t, t R.
2
cosh t 2 sinh t
x = 2+
2
2
y = 1 +
cosh t + 2 sinh t.
2
si pentru cealalt
a ramur
a
2
x = 2
cosh t + 2 sinh t
2
2
y = 1
cosh t 2 sinh t.
2
170
In noul sistem ecuatiile asimptotelor sunt Y = 2X si obtinem ecuatiile asimptotelor n vechiul sistem
y = 3x + 5
1
1
y = x .
3
3
Desenat
a cu MATHCAD conica este n figura de mai jos.
18.927
20
10
y1( t)
y2( t)
yy1 ( u)
yy2 ( u)
10
18.927 20
30
20
10
25
10
20
30
25
1
4 3
A= 4 7
3 .
3
3 9
^
Calcul
am I = 8, = 9, deci avem o conic
a gen hiperbol
a. Centrul este dat de
sistemul
x0 4y0 + 3 = 0
4x0 + 7y0 3 = 0
am
deci centrul conicei este O0 (1, 1). Calcul
= 3 3 + 9 = 9. Avem o hiperbol
a
propriu zis
a. R
ad
acinile polinomului caracteristic 2 89 = 0 sunt 1,2 = 1, 9.
4.1. CONICE
171
1=0
9
1
adic
a avem o hiperbol
a cu axa transvers
a O0 X cu semiaxele a = 3, b = 1. Unghiul
de rotatie a axelor este dat de
tan 2 =
4
8
= ,
17
3
2 tan
4
=
2
1 tan
3
sau
2 tan2 + 3 tan 2 = 0
g
asim valoarea acceptabil
a tan = 12 . Scriind
sin
sin
1
cos
1
=
=
=
cos
2
1
2
5
trebuie s
a alegem valorile acceptabile
2
1
cos = , sin = .
5
5
Rezult
a matricea de trecere
S=
2
5
1
15
2
5
172
Ecuatiile axelor le putem obtine fie din ecuatiile Y = 0, X = 0 fie direct ca ecuatii
ale dreptelor care trec prin centru si au pantele tan =
1
2
respectiv - tan1 = 2
1
1
1
(x 1) sau y = x + ,
2
2
2
y 1 = 2(x 1) sau y = 2x + 3.
y1 =
30
20
yy1 ( t)
10
yy2 ( t)
yy3 ( u)
yy4 ( u)
10
20
25.277 30
40
30 495
30
20
10
1( t)
0
2( t)
10
3( )
20
30
40
32 495
4.1. CONICE
173
1
4 3
A= 4 7
3 .
3
3 0
y =
4.1.6
sau y = x
1
6
sau y = x + .
7
7
174
cu matricea tuturor coeficientilor
a013
0
0
A= 0
I
a023
Avem = Ia02
a = 0 atunci si numai atunci a013 = 0. In acest caz ecuatia
13 . Dac
conicei se reduce la
Iy 02 + 2a023 y 0 + a033 = 0
care se poate descompune n dou
a ecuatii a dou
a drepte paralele. La rotatia sistemului
tiei n y 0 este
aveam invariantul J = A11 + A22 + A33 = Ia033 a02
23 . Realizantul ecua
tocmai J.
Deci dac
a = 0 si = 0 atunci distingem trei cazuri:
J < 0 conica este format
a din dou
a drepte paralele reale;
J = 0 conica este format
a din dou
a drepte confundate;
J > 0 conica este format
a din dou
a drepte paralele imaginare.
Dac
a = 0 si 6= 0 atunci a013 6= 0 si ecuatia conicei se poate scrie
I(y 0 +
a02
a023 2
a0
) + 2a013 (x0 + 330 230 ) = 0.
I
2a13 2Ia13
Dac
a not
am
a02
a033
X = x + 0 230
2a13 2Ia13
0
a
0
Y = y + 23
I
0
ceea ce nseamn
a o translatie a sistemului de coordonate, ecuatia conicei se scrie
Y 2 = 2pX
unde 2p =
2a013
.
I
Vom nota c
a
p2 =
.
I3
4.1. CONICE
175
a11
.
a12
Putem scrie
sin
a11
cos
1
1
sin
=
=
= p 2
=
.
2
cos
a11
a12
a12
a11 I
a11 + a12
a11
sin =
,
a11 I
Atunci
a013 = a13 cos + a23 sin =
=
.
a11 I
a11 I
Dac
a ne ntoarcem la expresia parametrului parabolei avem
p=
A23
a013
=
I
I a11 I
adic
a sgn(p) = sgn(A23 ). Prin Aij am notat complementul algebric al elementului aij n
matricea tuturor coeficientilor.
Avem
a023 = a13 sin + a23 cos =
.
a11 I
a023
=0
I
xa11 ya12
a11 I
g
asim ecuatia axei n coordonatele initiale
a11 x + a12 y +
176
La fel se g
aseste c
a ecuatia tangentei n vrful parabolei este
2(A31 x + A32 y) J +
=0
I
atii parabolei.
si c
a vectorul A31 i + A32 j este dirijat spre interiorul concavit
In loc de a tine minte formulele de mai sus se poate proceda si astfel:
Dup
a ce s-a stabilit c
a avem de-a face cu o parabol
a se scrie ecuatia parabolei dup
a
nmultirea cu a11 6= 0 sub forma
(a11 x + a12 y + )2 2a11 x 2a12 y 2 + 2a11 a13 x + 2a11 a23 y + a11 a33 = 0
sau ordonnd ultimii termeni
(a11 x + a12 y + )2 [2x(a11 a11 a13 ) + 2y(a12 a11 a23 ) a11 a33 ] = 0.
Se determin
a din conditia ca dreptele de ecuatii
a11 x + a12 y + = 0
2x(a11 a11 a13 ) + 2y(a12 a11 a23 ) a11 a33 = 0
s
a fie perpendiculare, adic
a
a11 (a11 a11 a13 ) + a12 (a12 a11 a23 ) = 0.
Prima dreapt
a de mai sus este axa de simetrie. iar a doua este tangenta n vrful
parabolei. Semnul parametrului p se poate stabili din intersectiile parabolei cu axele de
coordonate ale sistemului initial.
Exemplul 4.1.6.1 Sa se studieze conica
x2 + 2xy + y 2 8y + 4 = 0.
Matricea tuturor coeficientilor este
1 1
0
A= 1 1
4
0 4 4
^
4.1. CONICE
177
0
4
= 16, A23 = 4. Deci avem o parabol
a cu
Calcul
am I = 2, = 0, =
4 4
Y 2 = 2 2X.
Ecuatia axei de simetrie este
x+y+
1 0 + 1 (4)
= 0 sau x + y 2 = 0.
2
3
.
4
Vectorul 4 i + 4 j
S=
2
22
2
2
2
X
Y
x = 1
2
2
2
2
y = 1+
X
Y
2
2
sau pe dos
2
2
(x 1) +
(y 1)
X =
2
2
2
2
Y =
(x 1)
(y 1).
2
2
Ecuatiile parametrice n noul sistem fiind
X = t
Y
= 2 2t
178
2
2
t
x = 1
2 2t
2 q
2
2
2
2 2t, t 0
t
y = 1+
2
2
pentru o ramur
a si
q
2
2
2 2t
t+
x = 1
2
2 q
2
2
y = 1+
t+
2 2t, t 0
2
2
pentru cealalt
a ramur
a.
Graficul parabolei facut cu MATHCAD este n figura de mai jos.
4
4.836
yyy1( t)
yyy2( t)
6
yyy3( u)
yyy4( u)
4.836
4
5.195
1
1 1
A= 1 1
1 .
1 1
0
0 0
= 0. J = 1 1 = 2 deci conica consta n doua
Calculam I = 2, = 0, =
0 1
drepte paralele. Daca ordonam ecuatia dupa y avem
^
y 2 2y(x 1) + x2 2x = 0.
179
4.2
4.2.1
Definitia 4.2.1 Se numeste suprafata cilindrica sau pe scurt cilindru suprafata generata de o dreapta care se deplaseza ntr-o miscare de translatie ramnnd paralela cu
o directie data sprijinindu-se pe o curba fixa numita curba directoare. Dreapta care se
deplaseaza se numeste generatoarea suprafetei cilindrice.
Directia fix
a a generatoarelor poate fi dat
a ca dreapta D de intersectie a dou
a plane
P1 (x, y, z) A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
P2 (x, y, z) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0.
Curba directoare CD poate fi dat
a ca intersectie a dou
a suprafete
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0.
O generatoare fiind paralel
a cu dreapta D este intersectia a dou
a plane paralele cu
planele care se intersecteaz
a dup
a dreapta D; deci o generatoare are ecuatiile
P1 (x, y, z) =
P2 (x, y, z) =
cu parametrii reali , caracteristici fiec
arei generatoare. Cum generatoarea se sprijin
a
pe curba generatoare CD, sistemul de patru ecuatii cu trei necunoscute
P1 (x, y, z) =
180
181
182
x2
a2
y2
b2
4.2.2
Exercitii
1. S
a se scrie ecuatia suprafetei cilindrice ale c
arei generatoare sunt paralele cu
directia (1, 1, 1) si care are curba directoare cercul de ecuatie x2 + y 2 1 = 0 din planul
xOy .
R. (x z)2 + (y z)2 1 = 0.
2. S
a se g
aseasc
a proiectia pe planul xOy a cercului de ecuatii x2 + y 2 + z 2 1 =
0, x + y + z = 0.
R. Intre cele dou
a ecuatii se elimin
a variabila z : 2x2 + 2xy + 2y 2 1 = 0.
4.2.3
Suprafete conice
Definitia 4.2.2 Se numeste suprafata conica sau pe scurt con suprafata generata de o
dreapta care se deplaseaza trecnd printr-un punct fix numit vrful suprafetei conice si
sprijinindu-se pe o curba fixa numita curba directoare a suprafetei conice.
Fie V (x0 , y0 , z0 ) vrful suprafetei conice si curba directoare CD de ecuatii
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0.
O generatoare fiind o dreapt
a care trece prin vrf, este caracterizat
a de doi parametri
,
x x0 = (z z0 )
183
y y0 = (z z0 ).
Generatoarea se sprijin
a pe curba directoare dac
a si numai dac
a sistemul de patru ecuatii
cu trei necunoscute
x x0 = (z z0 )
y y0 = (z z0 )
f1 (x, y, z) = 0
f2 (x, y, z) = 0
este compatibil, adic
a dac
a are loc o conditie de forma
F (, ) = 0.
Ca si la suprafetele cilindrice g
asim c
a ecuatia suprafetei conice este
x x0 y y0
= 0.
F
,
z z0 z z0
Definitia 4.2.3 O functie de trei variabile (u, v, w) se numeste functie omogena de
gradul m n variabilele u, v, w daca pentru orice t R are loc relatia
(tu, tv, tw) = tm (u, v, w).
O proprietate imediat
a a functiilor omogene de gradul m obtinem punnd n aceast
a
asim
relatie t = w1 ; g
(u, v, w) = wm
u v
, , 1 = wm 0 (u, v)
w w
184
este ecuatia unei suprafete conice cu vrful n originea sistemului de coordonate O(0, 0, 0).
Vom obtine o curba directoare daca facem de exemplu z = 1 :
z = 1
xy + y + x = 0
sau
z = 1
(y + 1)(x + 1) 1 = 0
adica intersectia dintre un cilindru hiperbolic cu generatoarele paralele cu Oz cu planul
z = 1. Deci curba este hiperbola din planul z = 1 care se proiecteaza paralel cu Oz pe
planul xOy dupa hiperbola cu ecuatia a doua.
4.2.4
Suprafete de rotatie
M0 (x0 , y0 , z0 ) de raz
a variabil
a si un plan perpendicular pe axa de rotatie
(x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 =
lx + my + nz = .
185
F (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 , lx + my + nz = 0.
Recunoastem n aceast
a ecuatie o leg
atur
a ntre membrul stng al ecuatiei unei sfere si
membrul stng al ecuatiei unui plan. Normala la plan este directia axei de rotatie si
centrul sferei este un punct prin care trece axa de rotatie.
In cazul n care axa de rotatie este axa Oz si curba care se roteste este o curb
a
meridian din planul yOz de ecuatii
x = 0
f (y, z) = 0
atunci cercul paralel poate fi considerat ca intersectie ntre sfera cu centrul n origine de
raz
a si un plan pependicular pe Oz
x2 + y 2 + z 2 =
z = .
Sistemul care exprim
a c
a cercul paralel se sprijin
a pe curba meridian
x2 + y 2 + z 2 =
z =
x = 0
f (y, z) = 0
186
are solutia
x = 0
p
y = 2
z =
G
asim ecuatia suprafetei de rotatie
p
f ( x2 + y 2 , z) = 0,
adic
a n ecuatia din planul yOz a curbei meridian f (y, z) = 0 n loc de y punem
p
x2 + y 2 .
lui Oz si anume obtinut prin rotatia n jurul lui Oz a curbei de ecuatie y 2 z 2 = 0 din
planul yOz, adica a dreptelor y = z deci bisectoarele unghiurilor axelor de coordonate.
4.3
4.3.1
Cuadrice
Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafete
Fie S o suprafata, s
a not
am prin F (x, y, z) membrul stng al ecuatiei suprafetei si
deci s
a scriem ecuatia ei sub forma
F (x, y, z) = 0.
Fie un plan P de ecuatie
Ax + By + Cz + D = 0.
S
a presupunem c
a acest plan intersecteaz
a axa Oz, deci C 6= 0 si putem scrie ecuatia
planului sub forma
z = P x + Qy + R.
4.3. CUADRICE
187
4.3.2
Elipsoidul
Definitia 4.3.1 Se numeste elipsoid suprafata care ntr-un anumit sistem de coordonate
188
rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1=0
a2
b
c
unde a, b, c sunt constante reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a elipsoidului.
Observ
am c
a elipsoidul este o suprafata simetric
a n raport cu planele de coordonate,
n raport cu axele de coordonate si cu originea sistemului de coordonate pentru c
a odat
a
cu punctul M(x, y, z) el contine si punctele M1 (x, y, z), M2 (x, y, z), M3 (x, y, z),
M4 (x, y, z), M5 (x, y, z), M6 (x, y, z), M7 (x, y, z).
Din ecuatia elipsoidului deducem c
a el este o suprafata m
arginit
a continut
a n interiorul paralelipipedului
|x| a, |y| b, |z| c.
Intersectiile elipsoidului cu planele
z=h
au proiectiile pe planul Oxy de ecuatii
h2
x2 y 2
+
=
1
, |h| c,
a2
b2
c2
sau
y2
x2
+
1=0
a02 b02
adic
a sunt elipse cu semiaxele
r
r
2
h
h2
a0 = a 1 2 , b0 = b 1 2 .
c
c
Cea mai mare elips
a este cea din planul Oxy, elipsele fiind din ce n ce mai mici pe
m
asur
a ce |h| creste, ajungnd s
a degenereze n cte un punct pentru h = c. Punctele
4.3. CUADRICE
189
adic
a avem un elipsoid de rotatie obtinut prin rotatia n jurul axei Oz a curbei meridian
din planul Oyz
y2 z 2
+
1 = 0, x = 0.
a2 c2
Dac
a toate semiaxele sunt egale a = b = c atunci elipsoidul este o sfer
a.
4.3.3
Definitia 4.3.2 Se numeste con de ordinul doi suprafata care ntr-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 2 =0
a2
b
c
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a conului de ordinul doi.
Din cele spuse la suprafetele conice deducem c
a vrful conului de ordinul doi este
originea sistemului de coordonate.
Din ecuatie deducem c
a avem simetrie n raport cu planele de coordonate, cu axele
de coordonate si n raport cu originea sistemului de coordonate.
Intersectiile cu planele z = h
x2 y 2
h2
+
=
,z = h
a2
b2
c2
sau
y2
x2
+
1 = 0, z = h
a02 b02
sunt elipse ale c
aror semiaxe
a0 = a
|h| 0
|h|
,b = b
c
c
cresc pe m
asur
a ce |h| creste nem
arginit. Oricare din aceste elipse poate fi considerat
a
curb
a directoare a conului de ordinul doi. Deducem c
a un con de ordinul doi este o
suprafata nem
arginit
a n orice directie.
Dac
a a = b atunci conul
x2 + y 2 z 2
2 =0
a2
c
este un con de rotatie n jurul axei Oz cu curba meridian
z
y
= .
a
c
190
4.3.4
Hiperboloidul cu o pnz
a.
Definitia 4.3.3 Se numeste hiperboloid cu o pnza suprafata care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 2 1=0
a2
b
c
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a hiperboloidului cu o pnza.
Caracteristica ecuatiei canonice a hiperboloidului cu o pnz
a este prezenta unei singure variatii de semn n sirul coeficientilor ecuatiei dup
a ce ne-am aranjat ca primii doi
coeficienti s
a fie pozitivi.
Hiperboloidul cu o pnz
a este simetric n raport cu planele de coordonate, n raport
cu axele de coordonate si n raport cu originea axelor de coordonate. Proiectiile pe
planul Oxy ale intersectiilor cu planele z = h sunt elipsele
x2
y2
+
1=0
a02 b02
unde
r
h2 0
h2
a = a 1 + 2,b = b 1 + 2.
c
c
0
4.3. CUADRICE
191
S
a consider
am conul de ordinul doi
x2 y 2 z 2
+ 2 2 =0
a2
b
c
intersectat cu aceleasi plane z = h; obtinem elipsele cu semiaxele
h
h
a00 = a , b00 = b .
c
c
a n interiorul hiperboloidului cu o
Avem a00 < a0 , b00 < b0 , deci conul de ordinul doi se afl
pnz
a. Se verific
a imediat c
a avem
lim (a0 a00 ) = lim (b0 b00 ) = 0
|h|
|h|0
si deci prin cresterea lui |h| conul de ordinul doi se apropie asimptotic de hiperboloidul
cu o pnz
a. Din acest motiv conul se numeste conul asimptotic al hiperboloidului.
Intersectiile hiperboloidului cu o pnz
a cu planele x = l au proiectiile pe planul Oyz
y2 z2
l2
=
1
b2
c2
a2
Pentru diferiti |l| < a acestea sunt o familie de hiperbole coasimptotice (cu aceleasi
asimptote) cu axa transvers
a Oy. Pentru l = a se obtin asimptotele acestei familii.
Pentru |l| > a se obtine o familie de hiperbole cu aceleasi asimptote dar cu axa transvers
a
Oz.
Vedem c
a prin intersectarea hiperboloidului cu o pnz
a cu diferite plane am obtinut
elipse si hiperbole. Se poate ar
ata rotind sistemul Oxyz n jurul lui Oy cu un unghi
si intersectnd cu plane z 0 = h c
a exist
a plane care intersecteaz
a hiperboloidul dup
ao
parabol
a sau dup
a drepte paralele.
M
arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu o pnz
a. Dac
aa=b
x2 + y 2 z 2
2 1=0
a2
c
avem un hiperboloid cu o pnz
a de rotatie n jurul lui Oz cu curba meridian
y2 z2
1 = 0, x = 0.
a2 c2
Se poate ar
ata c
a o dreapt
a care nu intersecteaz
a axa Oz prin rotatie n jurul lui Oz
genereaz
a un hiperboloid cu o pnz
a.
192
a2
c2
b2
sau
x
a
z x z
y
y
= 1+
1
c
a c
b
b
observ
am c
a pentru orice valori ale lui , dreptele de ecuatii
x
+
a
x
z
y
= 1+
c
b
z
y
1
=
1
c
x
+
a
x
z
y
= 1
c
b
z
1
y
=
1+
c
respectiv
se afl
a n ntregime pe hiperboloid. Asemenea drepte care se afl
a n ntregime pe o
suprafata se numesc generatoare rectilinii ale suprafetei. Primele drepte formeaz
a o
familie de generatoare G, celelalte familia G.
In ecuatiile de mai sus convenim s
a accept
am fractii cu numitor nul, subntelegnd
c
a n aceast
a situatie si numitorul este automat nul. Deci vom accepta valorile =
0, 1 = .
Cum ecuatiile generatoarelor rectilinii de mai sus sunt de gradul nti n sau
rezult
a proprietatea
P1. Prin fiecare punct al hiperboloidului trece o generatoare si numai una din fiecare
familie G, G.
P2. Dou
a generatoare din aceeasi familie nu se intersecteaz
a niciodat
a.
Proprietatea rezult
a din P1.
P3. Dou
a generatoare din familii diferite se intersecteaz
a totdeauna exceptnd cazul
cnd trec prin puncte simetrice ale elipsei colier.
Aceast
a proprietate rezult
a scriind c
a sistemul celor patru ecuatii cu trei necunoscute
este compatibil cu exceptia amintit
a.
P4. Paralelele duse prin origine la generatoarele dintr-o familie sunt situate pe conul
asimptotic.
4.3. CUADRICE
193
P5. Trei generatoare din aceeasi familie nu pot fi paralele cu acelasi plan.
In caz contrar cele trei paralele duse prin origine la cele trei generatoare ar fi situate
ntr-un plan care ar t
aia conul asimptotic dup
a cele trei drepte, ceea ce este absurd.
P6. Cele dou
a generatoare din familii diferite care trec printr-un punct determin
a
planul tangent la hiperboloid n acel punct.
P7. Nu mai exist
a alte generatoare rectilinii care s
a treac
a printr-un punct.
Dac
a ar mai exista a treia generatoare, toate trei ar fi situate n planul tangent n
acel punct, plan care ar t
aia suprafata dup
a trei drepte, ceea ce este absurd.
P8. Hiberboloidul cu o pnz
a poate fi generat de o dreapt
a care se deplaseaz
a
sprijinindu-se pe trei drepte fixe neparalele cu acelasi plan. Cele trei drepte fixe fac
parte dintr-o familie de generatoare, iar cea mobil
a din celalt
a familie.
4.3.5
Hiperboloidul cu dou
a pnze
Definitia 4.3.4 Se numeste hiperboloid cu doua pnze suprafata care ntr-un anumit
sistem de coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2 z 2
+ 2 2 +1=0
a2
b
c
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica a hiperboloidului cu doua pnze.
Caracteristica ecuatiei canonice a hiperboloidului cu dou
a pnze este prezenta a
dou
a variatii de semn n sirul coeficientilor ecuatiei dup
a ce ne aranj
am ca primii doi
coeficienti s
a fie pozitivi.
Hiperboloidul cu dou
a pnze este simetric n raport cu planele de coordonate, n
raport cu axele de coordonate si n raport cu originea sistemului de coordonate.
Dac
a intersect
am cu plane z = h obtinem
x2 y 2
h2
+
=
1
+
, z = h.
a2
b2
c2
Pentru |h| < c nu exist
a puncte de intersectie. Deci hiperboloidul cu dou
a pnze nu are
puncte ntre planele z = h, deci nu poate admite generatoare rectilinii. Pentru h = c
194
r
2
h
h2
a0 = a 1 + 2 , b0 = b 1 + 2 .
c
c
|h|
|h|
adic
a si aici avem con asimptotic.
M
arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu doua pnze. Dac
a a = b avem
x2 + y 2 z 2
2 +1=0
a2
c
adic
a un hiperboloid cu dou
a pnze de rotatie n jurul lui Oz avnd curba meridian
y2 z2
+ 1 = 0, x = 0.
a2 c2
Se poate si aici ar
ata c
a exist
a plane care intersecteaz
a hiperboloidul cu dou
a pnze
dup
a hiperbole sau parabole.
4.3.6
Paraboloidul eliptic
Definitia 4.3.5 Se numeste paraboloid eliptic suprafata care ntr-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2
+
= 2z
p
q
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica
a paraboloidului eliptic.
4.3. CUADRICE
195
p
p
2ph, b0 = 2qh.
l
). Intersectiile cu planele y = m sunt parabolele care n proiectie pe
coordonatele (l, 0, 2p
4.3.7
Paraboloidul hiperbolic
Definitia 4.3.6 Se numeste paraboloid hiperbolic suprafata care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecuatie de forma
x2 y 2
= 2z
p
q
196
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecuatie se numeste ecuatia canonica
a paraboloidului hiperbolic.
Paraboloidul hiperbolic este simetric n raport cu planele de coordonate Oxz, Oyz si
n raport cu axa Oz.
Intersectiile paraboloidului hiperbolic cu planele z = h au proiectiile pe planul Oxy
de ecuatii
x2 y 2
= 2h.
p
q
Pentru h = 0 acestea se desfac n dou
a drepte
y
y
x
x
+ = 0, = 0.
p
q
p
q
Deci intersectia paraboloidului hiperbolic cu planul Oxy este constituit
a din cele dou
a
drepte. Pentru h > 0 proiectiile sunt hiperbole coasimptotice cu axa transvers
a Ox.
Pentru h < 0 proiectiile sunt hiperbole conjugate cu primele.
Intersectiile cu planele x = l sunt
q
y 2 = 2qz + l2 , x = l
p
2
l
). Intersectiile cu planele
adic
a parabole congruente cu vrfurile de coordonate (l, 0, 2p
y = m sunt
p
x2 = 2pz + m2 , y = m
q
2
am c
a vrfurile
adic
a parabole congruente cu vrfurile de coordonate (0, m, m2q ). Observ
primelor parabole sunt situate pe parabola din planul Oxz. Rezult
a c
a paraboloidul
hiperbolic poate fi generat de o parabol
a care se deplaseaz
a r
amnd cu vrful pe o alt
a
parabol
a, planele celor dou
a parabole fiind perpendiculare, deschiderile parabolelor fiind
opuse.
Dac
a scriem ecuatia paraboloidului hiperbolic sub forma
x
y
y
x
= 2z
+
p
q
p
q
deducem c
a pentru orice , dreptele
x
p
= 2z,
x
p
4.3. CUADRICE
197
x
p
x
p
= 2z,
4.3.8
Definitia 4.3.7 Se numeste cuadrica sau suprafata de ordinul doi suprafata care ntrun sistem de coordonate rectangular are o ecuatie de gradul doi n coordonatele x, y, z,
adica o ecuatie de forma
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a23 yz + 2a13 xz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0
unde coeficientii reali aij = aji .
Ecuatia cuadricei ca si ecuatia conicei contine o form
a p
atratic
a, o form
a linear
a n
vectorul de pozitie al punctului curent
r =x i +y j +z k
si un termen liber
p(
r ) + 2l(
r ) + a44 = 0.
198
Matricea formei p
atratice este matricea simetric
a
a
a
a
11 12 13
A=
A L
L a44
ale c
arui coordonate sunt date de sistemul format cu primele trei linii ale matricii A .
Dac
a exist
a centru de simetrie, primul lucru n reducerea la form
a canonic
a este efectuarea unei translatii n centru dup
a care dispar termenii de ordin nti n x, y, z. Dac
a nu
exist
a centru de simetrie, se reduce mai nti forma p
atratic
a la sum
a de p
atrate dup
a
care se face o translatie sau o rotatie a sistemului de coordonate.
Ne vom limita numai la cteva exemple.
Exemplul 4.3.8.1 Sa se studieze cuadrica
5x2 + 6y 2 + 7z 2 4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0.
Matricea tuturor coeficientilor este
2
^
A=
2 0 5
6
2 4
7 7
7 6
4.3. CUADRICE
199
5x 2y0 + 0z0 5 = 0
0
2x0 + 6y0 + 2z0 + 4 = 0
0x + 2y + 7z + 7 = 0
0
5 2
0
P () = 2
= (3 182 + 99 162)
6 2
0
2
7
sau
P () = ( 3)( 6)( 9)
Deci ecuatia cuadricei se scrie
3X 2 + 6Y 2 + 9Z 2 18 = 0
sau
X2 Y 2 Z2
+
+
1=0
6
3
2
2
1
I =
i + j k pentRu = 3
3
3
3
1
2
J =
i j + k pentRu = 6
3
3
3
1
2
2
K =
i j k pentRu = 9.
3
3
3
200
Leg
atura ntre coordonate este
1
x = 1 + (2X + 2Y Z)
3
1
y =
(2X Y 2Z)
3
2
z = 1 + (X + 2Y 2Z).
3
Exemplul 4.3.8.2 Sa se studieze cuadrica
1 1
2 0
1 1
2 1
^
.
A=
1
2 2
4 2
1
0 1 2 0
1 1
2
P () = 1
= 2 ( 6).
1 2
2
2
4
G
asim versorii proprii
1
1
pentr u 1 = 0
i0 = i j
2
2
0
1
1
j = i + j k pentr u 2 = 0
3
3
3
0
1
2
k = i + j + k pentr u 3 = 6.
6
6
6
Rezult
a c
a avem formulele de schimbare de coordonate
1
1
1
x = x0 + y 0 + z 0
2
3
6
1
1
1
y = x0 + y 0 + z 0
2
3
6
1 0
2 0
z =
y + z
3
6
4.3. CUADRICE
201
0 0
2x 3y
0 0
2x 3y = 0.
q
q
5 00
x
=
6
2
3
1
1
1
5
1
0
0
5
5
3
6
30
6
2
q
q
1
1
1
1
3
2
2
1
2 3
0 = 5 30 6
5
5
6
2
1
1
0
3
230 26
0
0
1
6
5
Versorul generatoarelor este
1
2
5
u = i j k.
30
30
30
Pentru a g
asi elementele geometrice ale suprafetei nu era nevoie s
a facem aceste
calcule. Dup
a ce am v
azut c
a nu exist
a centru de simetrie si c
a avem valorile proprii
1,2 = 0 si 3 = 6 este clar c
a forma p
atratic
a este un p
atrat perfect si putem scrie
ecuatia sub forma
(x + y + 2z)2 (2y z) = 0
202
adic
a avem un cilindru de ordinul doi cu generatoarele paralele cu dreapta
x + y + 2z = 0
2y z = 0.
Versorul acestei drepte coincide cu cel g
asit mai sus.
Putem g
asi o curb
a directoare n planul Oxy f
acnd z = 0 n ecuatia dat
a
x2 + 2xy + y 2 2y = 0.
CAPITOLUL 5
GEOMETRIA DIFEREN
TIALA
5.1
5.1.1
Geometria diferential
a a curbelor
Curbe parametrizate, curbe de nivel constant
Consider
am spatiul geometriei elementare E3 raportat la un sistem de coordonate
rectangular Oxyz cu baza ( i , j , k ).
Definitia 5.1.1 Numim curba parametrizata aplicatia
r =
r (t), t [t1 , t2 ]
se numeste ecuatia vectorial parametrica a curbei parametrizate. Ecuatiile
x = x(t),
y = y(t), t [t1 , t2 ]
z = z(t)
se numesc ecuatiile scalar parametrice ale curbei parametrizate. Curba parametrizat
a
204
Vom observa c
a o curb
a parametrizat
a cuprinde pe lng
a suportul s
au si o ordine
de parcurgere sau, alfel spus, un sens de parcurs al acestui suport. Cu toate acestea,
de multe ori confund
am curba parametrizat
a cu suportul s
au. Cnd parametrul t este
r =
r (t), t [t , t ] este ecuatia de miscare a unui punct
timpul, n mecanic
a ecuatia
1
Exemplul 5.1.1.1 Se numeste cicloida curba descrisa de un punct al unui cerc de raza
R care se rostogoleste fara alunecare pe o dreapta fixa numita baza. Fie un sistem de
coordonate Oxy n plan astfel nct axa Ox sa fie baza si punctul O sa fie pozitia initiala
a punctului cercului care se rostogoleste. Alegem un sistem de coordonate O0 XY legat
de cercul care se roteste, sistem care n pozitia initiala este paralel cu sistemul Oxy.
Cnd cercul s-a rotit n rostogolire cu un unghi t centrul cercului O0 are n sistemul fix
coordonatele (Rt, R). Matricea de trecere de la baza sistemului Oxy la baza sistemului
mobil O0 XY fiind
S=
cos t
sin t
sin t cos t
x = Rt + X cos t + Y sin t
y = R X sin t + Y cos t.
Cum coordonatele punctului mobil n sistemul mobil sunt (0, R) rezulta ecuatiile scalar
parametrice ale cicloidei
x = R(t sin t)
y = R(1 cos t), t R.
Exemplul 5.1.1.2 Se numeste epicicloida curba descrisa de un punct al unui cerc de
raza r care se rostogoleste fara alunecare n exteriorul unui cerc de raza R. Alegem
un sistem de coordonate fix Oxy cu originea n centrul cercului fix astfel nct punctul
M0 (R, 0) sa fie punctul initial al cercului mobil. Alegem un sistem de coordonate O0 XY
legat de cercul mobil cu originea n centrul acestuia. In pozitia initiala cele doua sisteme
sunt paralele. Cnd linia centrelor OO0 face cu Ox unghiul t raza O0 M0 face cu linia
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
205
cos( + t) sin( + t)
.
S=
sin( + t) cos( + t)
x = (R + r ) cos t R cos
r = R cos t i + R sin t j + ht k
se numeste elicea circulara, ea fiind situata pe cilindrul circular drept x2 + y 2 R 2 = 0.
Dac
a n planul Oxy avem curba parametrizat
a
r (t) = t i + f (t) j ,
t [x1 , x2 ]
r (x) = x i + f (x) j ,
x [x1 , x2 ]
x [x1 , x2 ];
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
206
curba parametrizat
a este graficul functiei f (x) : [x1 , x2 ] R parcurs de la stnga
spre dreapt
a. Spunem c
a avem o curba plana definita explicit cu ecuatia explicit
ay=
f (x),
x [x1 , x2 ].
numeste punct ordinar daca r0 (t0 ) 6= 0; n caz contrar punctul se numeste punct singular.
r =
r (t) este ecuatia de miscare a unui punct material, vectorul r0 (t0 )
Dac
a
reprezint
a vectorul vitez
a a punctului material la momentul t0 .
Definitia 5.1.3 Numim curba de nivel constant c a functiei F (x, y) multimea punctelor
din planul Oxy care satisfac relatia
F (x, y) = c
unde F (x, y) : D E2 R este o functie reala de doua variabile definita pe un domeniu
din plan, iar c este o constanta. Curba de nivel constant se numeste neteda de ordinul
k daca functia F (x, y) are derivate partiale de ordinul k continue.
O curb
a dat
a explicit poate fi considerat
a ca o curb
a de nivel constant 0 a functiei
F (x, y) = f (x) y.
Definitia 5.1.4 Punctul de coordonate (x, y) al curbei de nivel constant F (x, y) = c se
numeste punct ordinar daca n acest punct gradientul functiei F este nenul
F
F
y
6= 0,
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
207
nct n aceast
a vecin
atate variabila y se poate explicita n functie de x : y = y(x) astfel
nct F (x, y(x)) = c. Deci n acea vecin
atate curba de nivel constant poate fi considerat
a
ca o curb
a dat
a explicit, deci ca o curb
a parametrizat
a. Aceast
a curb
a parametrizat
a
are punctul s
au M(x, y) ca punct ordinar si este neted
a de acelasi ordin ca si curba de
nivel constant.
Exemplul 5.1.1.5 Ecuatia x2 + y 2 R 2 = 0 este ecuatia unui cerc. In vecinatatea
3at
3at2
,
y
=
, t (, 1) (1, ).
1 + t3
1 + t3
3 5
= a 2 cos 2, [ , ] [ , ]
4 4
4 4
din care obtinem imediat ecuatii parametrice.
Definitia 5.1.5 Se numeste curba intersectie a doua suprafete de nivel constant multimea punctelor de coordonate (x, y, z) din spatiu care satisfac relatiile
F (x, y, z) = c ,
1
G(x, y, z) = c
2
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
208
unde F (x, y, z), G(x, y, z) : D E3 R sunt functii reale de trei variabile reale.
Relatiile de mai sus se numesc ecuatiile curbei. Curba intersectie de suprafete de nivel
constant este neteda de ordinul k daca n punctele sale functiile F, G care o definesc au
derivate partiale de ordinul k continue.
Definitia 5.1.6 Punctul M(x, y, z) al unei curbe intersectie a doua suprafete de nivel
constant de ecuatii F (x, y, z) = c1 , G(x, y, z) = c2 se numeste punct ordinar daca n
acest punct gradientii
F
i +
grad F (x, y, z) = F (x, y, z) =
x
G
i +
grad G(x, y, z) = G(x, y, z) =
x
j +
y
G
j +
y
k
z
G
k
z
F
x
F
y
F
z
G
x
G
y
G
z
are n punctul (x, y, z) rangul doi. In caz contrar punctul se numeste punct singular.
Dac
a o curb
a intersectie de suprafete de nivel constant are punctul M(x, y, z) punct
ordinar, de exemplu
F
y
F
z
G
y
G
z
6= 0,
atunci dup
a teorema functiilor implicite, exist
a o vecin
atate a punctului M(x, y, z) n
care coordonatele y, z se expliciteaz
a n raport cu coordonate x
y = y(x),
astfel nct
z = z(x)
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
209
x2 + y 2 R 2 = 0,
y R sin z = 0
h
sau
x2 + y 2 R 2 = 0,
x R cos z = 0
h
x2 + y 2 R 2 = 0,
z
x R cos
= 0
h
sau chiar
x2 + y 2 R 2 = 0,
y x tan z = 0.
h
x2 + y 2 R 2 = 0,
z
= 0.
y x tan
h
x2 + y 2 + z 2 R 2 = 0,
x2 + y 2 Rx = 0
x = R cos2 t,
5.1.2
y = R cos t sin t,
Tangenta la o curb
a, abscis
a curbilinie
r (t0 ) ca
Dac
a o curb
a parametrizat
a este neted
a de ordinul nti si are punctul
punct ordinar, atunci n vecin
atatea acestui punct se poate scrie dup
a teorema de la
analiz
a
r (t) =
r (t0 ) + r0 (t0 )(t t0 ) + o(t t0 ),
adic
a, abstractie f
acnd de termeni neglijabili n t t0 , suportul curbei coincide cu o
dreapt
a.
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
210
r =
r (t0 ) + r0 (t0 )(t t0 )
r (t0 ).
se numeste tangenta la curba parametrizata n punctul regulat
a . Distanta
r (t0 ) si are directia
S
a consider
am o dreapt
a care trece prin punctul
r (t0 ))
|(
r (t)
a|
a|
| r0 (t0 )
(t) =
=
(t t0 ) + o(t t0 ).
|a|
|a|
Avem
a q r0 (t0 )
(t) = o(t t0 )
Deci are loc
r (t) al curbei
dreapta care trece prin acest punct pentru care distanta (t) de la punct
la dreapta este parte neglijabila n raport cu t t0 .
Definitia 5.1.8 Vectorul r0 (t0 ) se numeste vectorul tangenta sau vectorul viteza n
Observatii:
a nenul
a n acest punct, este natural s
a numim
ordinul k si dac
a r(k) (t0 ) este prima derivat
0
ar finit de
acele curbe pentru care exist
a derivata continu
a r (t) exceptnd un num
puncte unde exist
a numai derivatele laterale. In aceste puncte vom vorbi numai de
semitangente. Vom mai spune c
a aceste puncte sunt puncte unghiulare.
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
211
r =
r (t),
r =
( ),
t [t1 , t2 ]
[1 , 2 ]
( ) = r0 (t( ))t0 ( )
rezult
a c
a pentru curbele echivalente tangentele coincid.
Definitia 5.1.10 Daca extremitatea curbei parametrizate C1 coincide cu originea curbei
parametrizate C2 , curba obtinuta prin parcurgerea curbei C1 si apoi a curbei C2 se numeste suma sau juxtapunerea celor doua curbe si o vom nota prin C1 + C2 . Curba care
consta n parcurgerea n sens opus a curbei C se numeste opusa lui C si o vom nota
prin C..
Definitia 5.1.11 Curba C se numeste rectificabila daca multimea lungimilor liniilor
poligonale nscrise n curba C are o margine superioara. Aceasta margine superioara se
numeste lungimea curbei C si o vom nota prin l(C).
Se verific
a usor c
a dac
a curbele C1 , C2 sunt rectificabile si exist
a C1 + C2 , atunci
si suma este rectificabil
a si l(C1 + C2 ) = l(C1 ) + l(C2 ), adic
a lungimea este o m
arime
aditiv
a n raport cu suma curbelor. La fel se verific
a c
a l(C) = l(C). Dac
a curba
r =
r (t), t [t , t ] este neted
parametrizat
aC:
a de ordinul nti este evident c
a
1
|
r (t + dt)
r (t)| = | r0 (t)dt + o(dt)| = | r0 (t)|dt + o(dt).
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
212
M
arimea dl = l(dC) = | r0 (t)|dt se numeste elementul de lungime sau lungimea elementara a curbei C. Cum
se mai scrie
| r0 (t)|dt = |d
r | = |dx i + dy j + dz k | = dx2 + dy 2 + dz 2
dl2 = dx2 + dy 2 + dz 2 .
Dup
a modul general de aplicare a integralei rezult
a
l(C) =
Zt2
| r0 (t)|dt =
t1
Zt2 p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt.
t1
s(t) =
| r0 ( )|d.
t0
c
a
r =
(s) =
r (t(s)), s [s1 , s2 ] este echivalent
a cu
si deci curba parametrizat
a
r =
r (t), t [t , t ]. Pentru aceast
curba parametrizat
a
a curb
a parametrizat
a avem
1
0
r (t(s))
r (t(s))
0
.
=
(s) = r (t(s))t (s) = 0
s (t(s))
| r0 (t(s))|
(s) = 0 (s).
Deci | 0 (s)| = 1, adic
a vectorul vitez
a este un versor, versorul tangentei
Ecuatia unei curbe parametrizate n care parametrul este o abscis
a curbilinie se numeste
ecuatia naturala a curbei.
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
213
Dac
a F (x, y) = c este o curb
a de nivel constant din planul Oxy si
x = x(s), y = y(s),
s [s1 , s2 ]
F
F
i +
j
y
x
i +
j
grad F (x, y) = F (x, y) =
x
y
este ortogonal tangentei, adic
a este un vector normal la curb
a. Deci ecuatia
F
F
(x0 , y0 )(x x0 ) +
(x0 , y0 )(y y0 ) = 0
x
y
este ecuatia tangentei n punctul regulat M0 (x0 , y0 ), F (x0 , y0 ) = 0, iar ecuatia
x x0
F
(x0 , y0 )
x
y y0
F
(x0 , y0 )
y
dx +
dy = F.d
r
x
y
rezult
a c
a vectorul grad F (x, y) = F (x, y) este un vector normal la curba de nivel
dF =
5.1.3
0
de ordinul doi se numeste biordinar daca vectorul viteza r (t) si vectorul acceleratie
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
214
Dac
a
r =
r (t),
t [t1 , t2 ]
r =
( ) =
r (t( )),
[1 , 2 ]
( ) = r0 (t( ))t0 ( )
r =
r (t), t [t1 , t2 ] neted
a de ordinul doi cu
Fie acum curba parametrizat
a
r (t ). Se poate scrie
punctul biordinar
0
r =
r (t) =
r (t0 ) + r0 (t0 )(t t0 ) + r00 (t0 )(t t0 )2 + o((t t0 )2 ),
2
adic
a abstractie f
acnd de termeni neglijabili n raport cu (t t0 )2 , curba coincide cu
r (t)
r (t0 ) dup
a r0 (t0 )
o parabol
a pentru c
a dac
a not
am cu X, Y componentele lui
X = t t0
Y = 12 (t t0 )2
Y = 1 X 2.
2
atii parabolei.
In plus, observ
am c
a vectorul r00 (t0 ) este dirijat n interiorul concavit
n , atunci
r (t0 ) si are versorul normalei
Dac
a consider
am un plan care trece prin
(t) = |(
r (t)
r (t0 ))
n|=
n | + o((t t0 )2 ).
= |( r0 (t0 )(t t0 ) + r00 (t0 )(t t0 )2 )
2
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
215
Vom avea
r00 (t0 )
n =0
r (t0 ). Deci
adic
a, dac
a si numai dac
a planul coincide cu planul osculator n
r (t0 ) pentru care disTeorema 5.1.2 Singurul plan care trece prin punctul biordinar
planul osculator.
r =
r =
(s), s [s1 , s2 ] curba parametrizat
a echivalent
a cu curba
Fie acum
r (t), t [t1 , t2 ],
(s) =
r (t(s)), s fiind o abscis
a curbilinie. Cum 0 (s)2 = 1,
dac
a curba este neted
a de ordinul doi, prin derivare rezult
a 2 0 (s) 00 (s) = 0, adic
a
(s) al vectorului
(s). Versorul
vectorul 00 (s) este perpendicular pe tangenta n
vectorului 00 (s) se numeste curbura curbei n acest punct: C(s) = | 00 (s)|. Deci 00 (s) =
C(s)
(s).
Intr-un punct de abscis
a curbilinie s0 vom putea scrie
1
r =
(s) =
(s0 ) +
(s0 )C(s0 )(s s0 )2 + o((s s0 )2 ).
(s0 )(s s0 ) +
2
(s)
(s0 )pe baza ortonormat
(s0 ),
(s0 )
Notnd cu X, Y componentele vectorului
a
avem
X = s s0 ,
Y = 12 C(s0 )(s s0 ),
Y = 1 C(s )X 2
0
2
(s) = C1 s + C2 , c. c. t. d.
In adev
ar din 00 (s) = 0 rezult
a
Consider
am acum curba parametrizat
a
s
s
r =
r (s) = R cos i + R sin j , s [0, 2R]
R
R
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
216
care reprezint
a un cerc n planul Oxy cu centrul n origine de raz
a R parcurs n sens
direct trigonometric. s este o abscis
a curbilinie de origine (R, 0, 0). In adev
ar avem
s
s
r (s) = sin i + cos j , | r0 (s)| = 1
R
R
s
s
1
1
.
R
r =
(s), s [s1 , s2 ]. In
Fie acum o curb
a parametrizat
a cu o ecuatie natural
a
jurul punctului de abscis
a s0 se poate scrie
1
r =
r (s) =
(s0 ) +
(s0 ) (s s0 )2 + o((s s0 )2 ).
(s0 )(s s0 ) +
2
R
1
1
(s0 ) =
(s0 ) +
00 (s0 )
2
C(s0 )
C(s0 )
(s ). Deci, nc
a odat
a, n vecin
atatea
se numeste raza de curbura a curbei n punctul
(s0 ) +
5.1.4
r =
(s), s
r =
r (t), t [t1 , t2 ] si fie
Fie curba parametrizat
a de ecuatie
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
Rezult
a
sau
217
0 2 0
0
q
r (t)
0 2
r (t). r00 (t)
00
.
s (t) =
= q
=
r (t)
0 2
(t)|
|
r
2 r (t)
h
0
0 2
0
1
00
00
00
(s) =
r (t). r (t) r (t). r (t) r (t)
| r0 (t)|4
00
r
(t)
r
(t)
r0 (t)
.
00 (s) =
| r0 (t)|4
r (t) este
Deci curbura n punctul
0
r (t) r00 (t)
C(t) =
| r0 (t)|3
iar versorii tangentei si normalei principale sunt
0
r (t)
,
0
| r (t)|
0
r (t) r00 (t) r0 (t)
(t) =
.
(t) =
r (t) al curbei
Definitia 5.1.15 Se numeste baza a lui Frent n punctul biordinar
parametrizate
r =
r (t), t [t1 , t2 ] triedrul rectangular cu vrful n
r (t) ale carui
r (t), planul
(t),
(t) este planul osculator n
r (t) si se sprijina pe versorii
prin
n punctul
r (t), planul care trece prin
r (t) si se sprijina pe versorii
(t), (t) se
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
218
0
0
0
x (t) y (t) z (t)
y y(t)
z z(t)
x x(t)
=
=
A(t)
B(t)
C(t)
iar ecuatia scalar
a a planului osculator este
A(t)(x x(t)) + B(t)(y y(t)) + C(t)(z z(t)) = 0.
Dac
a not
am cu D(t), E(t), F (t) minorii cu semne alternate extrasi din matricea
0
0
0
x (t) y (t) z (t)
atunci ecuatiile scalare ale normalei principale sunt
y y(t)
z z(t)
x x(t)
=
=
D(t)
E(t)
F (t)
iar ecuatia scalar
a a planului rectificant este
D(t)(x x(t)) + E(t)(y y(t)) + F (t)(z z(t)) = 0.
Avem
(t).
(t) = 0 (s(t)) = 00 (s(t))s0 (t) = C(t)s0 (t)
(t),
(t), (t) =
i , j , k S(t),
i, j, k
=
(t),
(t), (t) S t (t)
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
219
0
0
S 0t (t)S(t) = 0. Tinnd
(t) rezult
0
C(t)s (t) 0
0
T (t)s0 (t)
0
t
0
C(t) 0
(t),
(t), (t) =
(t),
(t), (t) C(t) 0
T (t) s (t).
0
T (t)
0
Aceast
a relatie matriceal
a scris
a pe componente d
a asa numitele formule ale lui Frent.
Ele dau vitezele de variatie ale versorilor bazei lui Frent. Se mai numesc si formulele
de derivare ale bazei lui Frenet.
Miscarea infinitezimal
a a triedrului lui Frent pe curb
a se compune dintr-o translatie
= d
+d
n +d . Am ar
infinitezimal
a a vrfului si o rotatie infinitezimal
a d
atat
c
a rotatiile infinitezimale se adun
a. Vom avea atunci
d
= d
= d
n d ,
d
= d
= d
+ d ,
d = d
= d
d
.
Comparnd cu formulele lui Frent rezult
a
d
d
d
= T (t)s0 (t),
= 0,
= C(t)s0 (t),
dt
dt
dt
adic
a nu exist
a rotatie infinitezimal
a n jurul normalei principale, iar rotatiile infinitezimale raportate la unitatea de parametru n jurul binormalei si n jurul tangentei sunt
curbura si torsiunea n punctul respectiv nmultite cu viteza n punctul respectiv.
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
220
(t) = (T (t)
(t) + C(t) (t))s0 (t).
r (t).
se numeste vectorul lui Darboux n punctul
Dac
a consider
am curba parametrizat
a neted
a de ordinul trei cu ecuatie natural
a
r =
(s), s [s , s ] vom putea scrie
1
(s) =
(s)
(s)
00 (s) = C(s)
(s) + C(s)(C(s)
(s) + T (s) (s))
000 (s) = C 0 (s)
si deci n vecin
atatea punctului luat ca origin
a a abscisei curbilinii vom avea
1
(0)s2 +
(s) =
(0) +
(0)s + C(0)
2
i
1h 0
(s)
(0) dup
Notnd cu X, Y, Z componentele lui
a baza lui Frent a punctului
avem
1
X = s C(0)2 s3 + o(s3 ),
6
1
1
Y =
C(0)s2 + C 0 (0)s3 + o(s3 ),
2
6
1
Z =
C(0)T (0)s3 + o(s3 ).
6
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
221
0.067
0.05
Y( s)
0.5
0.495
0
X ( s)
0.5
0.495
X = s,
1
C(0)s2
Y =
2
si care se ndep
arteaz
a cu att mai repede de tangent
a cu ct C(0) este mai mare.
Proiectia curbei pe planul rectificant este, abstractie f
acnd de termeni nelijabili n
raport cu s3 , o curb
a de ecuatii
1
X = s C(0)2 s3 ,
6
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
222
0.005
3.47210
Z( s)
0.5
3.47210
0.5
0.005
0.495
X ( s)
0.495
1
C(0)T (0)s3
6
care prezint
a n origine un punct de inflexiune, curba trecnd de-o parte si de alta a
tangentei, ndep
artndu-se cu att mai repede de tangent
a cu ct torsiunea T (0) este
mai mare. Proiectia curbei pe planul normal este, abstractie f
acnd de termeni nelijabili
n raport cu s3 , o curb
a de ecuatii
0.005
3.47210
Z( s)
3.47210
0.05
0.1
0.005
0
Y( )
0 067
1
1
C(0)s2 + C 0 (0)s3 ,
2
6
1
C(0)T (0)s3
Z =
6
adic
a o curb
a care n origine prezint
a un punct de ntoarcere, curba ndep
artndu-se
de normala principal
a cu att mai repede cu ct torsiunea T (0) este mai mare. In
concluzie putem spune c
a torsiunea T (0) arat
a ct de repede se ndep
arteaz
a curba de
planul osculator. De altfel are loc
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
223
Teorema 5.1.4 O curba parametrizata are n toate punctele torsiunea nula daca si
numai daca ea este o curba plana.
In adev
ar, dac
a n toate punctele curbei T (s) = 0 atunci 0 (s) = 0 si deci (s) = 0 ,
r =
r (t), t [t , t ]
Dac
a curba parametrizat
a neted
a de ordinul trei are ecuatia
1
r (t) =
(t)s0 (t), s0 (t) = | r0 (t)|,
(t)C(t)s0 (t)2 +
r00 (t) =
lungimea lui r (t), aria paralelogramului construit pe r (t), r00 (t) si aria paralelipipedu
lui construit pe r0 (t), r00 (t), r000 (t) avem formulele de calcul pentru curbur
a si torsiune
s0 (t) = | r0 (t)|,
| r0 (t)|3
,
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 )3/2
T (t) = A(t)x000 (t) + B(t)y 000 (t) + C(t)z 000 (t).
5.1.5
Curbe plane
Fie o curb
a parametrizat
a situat
a n planul Oxy
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j ,
t [t1 , t2 ].
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
224
r (t)
x0 (t) i + y 0 (t) j
(t) =
=
,
0
00
r (t) r (t) r0 (t)
.
(t) =
0
00
r (t) r (t) =
0
00
r (t) r (t) r (t) =
rezult
a versorul normalei
Deci avem
x (t)
y (t)
y 0 (t)
0
x (t) y 0 (t)
(t) = sgn
x00 (t) y 00 (t)
k,
(y 0 (t)
i + x0 (t) j )
y 0 (t)
i + x0 (t) j
1/2
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 )
x
(t)
y
(t)
(t) (t) = sgn
k
x00 (t) y 00 (t)
(t),
(t)) este orientat
adic
a, baza (
a la fel ca baza i , j numai dac
a
x (t) y 0 (t)
= 1.
sgn
00
00
x (t) y (t)
(t),
(t)) s
nct baza (
a fie orientat
a la fel ca baza i , j , adic
a se alege pur si
simplu versorul normalei
y 0 (t) i + x0 (t) j
(t) =
,
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 )1/2
(t) = C(t)s0 (t)
(t),
0
(t) = C(t)s0 (t)
(t)
trebuie s
a lu
am curbura cu semn dat
a de relatia
0
x (t) y (t)
00
00
x (t) y (t)
C(t) =
.
(x0 (t)2 + y 0 (t)2 )3/2
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
225
Cu aceast
a conventie, curba are curbur
a pozitiv
a ntr-un punct dac
a n acel punct curba
(t).
spre
Pentru curbele date explicit prin y = y(x),
de relatia
C(x) =
y 00 (x)
(1 + y 0 (x)2 )3/2
a dac
a functia y(x) este convex
a.
si curbura este pozitiv
a dac
a y 00 (x) > 0, adic
r = x(s) i + y(s) j ,
Fie acum s o abscis
a curbilinie pe aceast
a curb
a plan
a si
y 0 (s) j . Dac
a not
am cu (s) unghiul pe care l face acest versor cu axa Ox pozitiv
a,
atunci
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
226
si dac
a not
am cu X(s), Y (s) primitive ale lui cos (s) respectiv sin (s), putem scrie
x(s) = X(s) cos 0 Y (s) sin 0 + x0 ,
y(s) = X(s) sin 0 + Y (s) cos 0 + y0
unde x0 , y0 sunt constante arbitrare. Dac
a ne d
am coordonatele (x(s0 ), y(s0 )) ale unui
punct corespunz
ator abscisei s0 si versorul tangentei la curb
a n acel punct, adic
a una
a se determin
a din conditia de versor) avem trei
din componentele x0 (s0 ), y 0 (s0 ) (cealalt
ecuatii cu trei necunoscute x0 , y0 , 0 pe care le putem determina univoc. Deci avem
Teorema 5.1.5 O curba plana este cunoscuta abstractie facnd de o deplasare n plan
daca cunoastem curbura sa functie de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinata
daca cunoastem n plus un punct al sau si tangenta la curba n acest punct.
Avnd n vedere acest
a teorem
a, ecuatia = (s) sau s = s() se numeste uneori
ecuatia intrinseca a unei curbe plane.
Exemplul 5.1.5.1 Lantisorul y = a cosh xa , x R, are ca ecuatie intrinseca ecuatia
= arctan as sau s = a tan .
Aceast
a teorem
a este de fapt un caz particular: o curb
a n spatiu este cunoscut
a
abstractie f
acnd de o deplasare n spatiu dac
a cunoastem curbura si torsiunea sa ca
functii de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinat
a dac
a cunoastem n plus un
punct al curbei si pozitia triedrului lui Frent n acest punct al curbei.
Uneori o curb
a plan
a este dat
a prin ecuatia sa n coordonate polare
= (),
[1 , 2 ].
r =
r () = () cos i + () sin j ,
Vom avea
[1 , 2 ].
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
227
Fxx Fxy Fx
Fyx Fyy Fy
Fx Fy 0
C(x, y) =
3/2
Fx2 + Fy2
unde am notat Fx =
5.1.6
F
, Fxx
x
2F
,etc.
x2
3/2
Fx2 + Fy2
Evolut
a, evolvent
a
r =
r (s), s [s1 , s2 ]. ForFie curba parametrizat
a plan
a cu o ecuatie natural
a
mulele lui Frent sunt
0
(s) =
1
1
(s), 0 (s) =
(s).
R(s)
R(s)
r =
(s) =
r (s) + R(s)
(s).
Putem scrie
0
1
(s) =
(s) = R0 (s)
r (s) + R0 (s)
(s) R(s)
(s).
R(s)
Rezult
a c
a normala la curba initial
a este tangent
a la curba loc al centrelor de curbur
a.
Se spune c
a aceast
a curb
a este nfasuratoarea normalelor la curba initial
a, ea se numeste
evoluta curbei initiale.
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j , t [t1 , t2 ], este ecuatia vectorial parametric
Dac
a
aa
curbei initiale, atunci ecuatia evolutei este
= r (t) +
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
228
sau scalar
x0 (t)2 + y 0 (t)2
,
x = x(t) y (t)
0
0
x (t) y (t)
00
x (t) y 00 (t)
0
Cum avem
x0 (t)2 + y 0 (t)2
.
y = y(t) + x0 (t)
0
0
x (t) y (t)
00
x (t) y 00 (t)
| 0 (s)| = R0 (s)
rezult
a
Zs2
s1
adic
a curba initial
a se poate obtine din evolut
a dac
a de-a lungul acesteia punem un fir
si desfacem firul p
astrndu-l tangent la evolut
a; cap
atul firului descrie curba initial
a.
Se zice despre curba initial
a c
a este desfasurata sau evolventa evolutei. Mai putem
considera c
a evolventa este descris
a de un punct al unei drepte -tangenta de mai suscare se rostogoleste f
ar
a alunecare de-alungul evolutei.
r =
r (s), s [s1 , s2 ] s
Pentru a g
asi evolventa curbei initiale
a observ
am c
a evolventa este de fapt o traiectorie ortogonal
a a tangentelor sale. Punctul evolventei fiind
pe tangent
a, evolventa are ecuatia parametric
a
r =
(s) =
r (s) + (s)
(s).
Cum
0
1
(s) =
(s).
(s)(1 + 0 (s)) + (s)
R(s)
Ca evolventa s
a fie n adev
ar ortogonal
a tangentei, trebuie ca 0 (s) = 1 sau (s) =
s + k. Avem deci o infinitate de evolvente de ecuatie vectorial parametric
a
r =
(s) =
r (s) + (s + k)
r (s).
r =
r (t) = x(t) i + y(t) j , t [t1 , t2 ] atunci ecuatia
Dac
a ecuatia curbei initiale este
evolventelor este
r =
r (t) + (
Zt
t0
0
r (t)
| r ( )|d + k)
0
| r (t)|
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
229
sau scalar
Zt p
x0 (t)
x0 ( )2 + y 0 ( )2 d + k) p
,
x = x(t) + (
x0 (t)2 + y 0 (t)2
t0
Zt p
y 0 (t)
x0 ( )2 + y 0 ( )2 d + k) p
.
y = y(t) + (
x0 (t)2 + y 0 (t)2
t0
5.1.7
Inf
asur
atoarea unei familii de curbe
230
In concluzie, dac
a familia uniparametric
a admite nf
asur
atoare n puncte ordinare,
atunci coordonatele acestor puncte satisfac simultan ecuatiile
F (x(), y(), ) = 0,
F(x(), y(), ) = 0.
Invers nu este adev
arat, dac
a din sistemul de mai sus elimin
am obtinem ecuatia
unei curbe
(x, y) = 0
care nu este totdeauna nf
asur
atoarea familiei. Dac
a fiecare curb
a C din familie are un
punct singular M de coordonate x(), y() atunci n acest punct vom avea
F (x(), y(), ) = 0,
Fx (x(), y(), ) = 0,
Fy (x(), y(), ) = 0.
Derivnd prima relatie rezult
a
F(x(), y(), ) = 0,
adic
a si locul geometric al punctelor singulare ale familiei verific
a sistemul
F (x(), y(), ) = 0,
F(x(), y(), ) = 0.
Multimea punctelor care satisfac acest sistem constituie curba discriminanta a familiei.
Pentru a vedea ce reprezint
a curba discriminant
a a familiei form
am matricea
Fx Fy F
.
m=
Fx Fy F
Dac
a rang(m) = 2 atunci din sistemul care d
a curba discriminant
a se pot explicita dou
a
dintre variabilele x, y, . De exemplu, dac
a
Fx Fy
Fx Fy
6= 0
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
231
atunci se pot explicita x = x(), y = y(). Cum Fx , Fy nu pot fi simultan nule rezult
a
c
a discriminanta este nf
asur
atoarea familiei. Dac
a
Fx F
= Fx F 6= 0
Fx F
a c
a x = x(y) este ecuatia
atunci se expliciteaz
a x = x(y), = (y) si cum Fx 6= 0 rezult
nf
asur
atoarei, iar = (y) d
a corespondenta ntre punctele nf
asur
atoarei si curba
familiei.
Dac
a rang(m) = 1 si Fx2 + Fy2 6= 0 atunci avem sistemul de patru ecuatii cu trei
necunoscute
F = 0,
F = 0,
Fx
Fy
=
, F = 0
Fx
Fy
n general incompatibil si deci curba discriminant
a nu exist
a . Dac
a totusi acest sistem
este compatibil cu solutii de forma x = x(), y = y() sau x = x(y), = (y) sau
y = y(x), = (x) atunci oricare din acestea reprezint
a nf
asur
atoarea.
Dac
a rang(m) = 1 si Fx2 + Fy2 = 0 atunci avem un sistem de patru ecuatii cu trei
necunoscute
F = 0,
F = 0,
Fx = 0, Fy = 0
n general incompatibil si deci curba discriminant
a nu exist
a. Dac
a totusi acest sistem
este compatibil cu solutii de forma x = x(), y = y() sau x = x(y), = (y) sau
y = y(x), = (x) atunci oricare din acestea reprezint
a curba punctelor singulare ale
familiei.
Exemplul 5.1.7.1 Fie familia de parabole
F (x, y, ) = (x + )2 (y +
2
) = 0, R.
2
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
232
m=
are rangul 2.
2(x + ) 1 2x +
2
4
9
de unde x + =
8
27
si deci x y +
4
27
= 0. Se verific
a usor c
a aceasta
este nf
asur
atoare.
Exemplul 5.1.7.3 Pentru familia de parabole semicubice
F (x, y, ) = (x + )2 y 3 = 0, R
avem
F = 2(x + ) = 0
si curba discriminanta este y = 0. Se vede ca ea este locul punctelor singulare.
A CURBELOR
5.1. GEOMETRIA DIFERENTIAL
233
S
a presupunem acum c
a familia de curbe este dat
a prin ecuatiile
x = x(t, ),
y = y(t, ), t [t1 , t2 ], [1 , 2 ]
unde t este parametrul care d
a pozitia punctului pe curb
a, iar d
a curba din familie.
Dac
a ecuatia nf
asur
atoarei ar fi f (x, y) = 0 am avea
f (x(t, ), y(t, )) = 0
si prin derivare n raport cu t respectiv vom avea
fx xt + fy yt = 0,
f x + f y = 0.
x
Dac
a punctul nu este singular fx2 + fy2 6= 0 rezult
a
xt yt
= 0.
x y
x = x(t, ),
y = y(t, ),
xt yt
= 0.
x y
x = + t cos ,
y = t sin , (t, ) R2 .
Avem
sau
xt yt
x y
u = sin .
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
234
x = + sin cos ,
y = sin2
r =
r (t, ),
(t, ) [t1 , t2 ] [1 , 2 ]
atoare
poate avea o nf
asur
atoare. Dac
a t1 () este valoarea parametrului t corespunz
punctului unde curba de parametru este tangent
a la nf
asur
atoare, atunci ecuatia
nf
asur
atoarei este
r =
() =
r (t1 (), ),
[1 , 2 ].
Vectorul tangent la nf
asur
atoare
r
(t1 (), ) +
(t1 (), )
() =
t
r
(t1 (), )
t
si deci
r
(t1 (), ) =
(t1 (), )
(t1 (), ) = 0.
()
t
Rezult
a c
a dac
a exist
a nf
asur
atoarea familiei de curbe, atunci trebuie eliminat sau
parametrul t sau parametrul ntre ecuatiile
r =
r (t, ),
r
(t, ) r (t, ) = 0.
Dar n aceast
a curb
a discriminant
a este continut
a si curba punctelor singulare ale familiei.
Exemplul 5.1.7.5 Pentru a gasi nfasuratoare familiei de drepte
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
calculam
235
= R sin i + R cos j + h k ,
t
R sin
R cos
h =
r = R cos i + R sin j + h k .
De altfel familia de drepte data este familia tangentelor la aceasta elice.
5.2
5.2.1
Geometria diferential
a a suprafetelor
Suprafata
a, suprafata
parametrizat
de nivel constant
r =
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k : Duv E3 ,
unde Duv este un domeniu n planul variabilelor u, v. Multimea valorilor aplicatiei
r (Duv ) este suportul suprafetei parametrizate. Cel mai adesea confundam suprafata
parametrizata cu suportul sau. u, v se numesc parametrii suprafetei.
Ecuatia
r =
r (u, v), (u, v) Duv
se numeste ecuatia vectorial parametrica a suprafetei parametrizate. Ecuatiile
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v),
(u, v) Duv
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
236
r (u, v) admite
Suprafata parametrizat
a se numeste neteda de ordinul k dac
a functia
r (u, v),
derivate partiale de ordinul k continue. Vom nota derivatele partiale indicial
u
rv (u, v),
r
uu (u, v), ruv (u, v), etc.
r =
r (u, v0 ), (u, v0 ) Duv
este ecuatia unei curbe parametrizate situat
a pe suprafata dat
a si care trece prin punctul
v0
r =
r (u0 , v), (u0 , v) Duv
este ecuatia unei curbe parametrizate situat
a pe suprafata dat
a si care trece prin punctul
u0
Cu0 si o singur
a familii de curbe de pe suprafata
a curb
a Cv0 . Din acest motiv cele dou
se numesc familiile curbelor coordonate sau parametrice ale suprafetei parametrizate.
Exemplul 5.2.1.1 Ecuatia
x = u,
y = v,
z = 0,
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
237
u
u
x = R cos Ru ,
y = R sin Ru ,
x = R cos uR0 ,
y = R sin uR0 ,
z = v, v R
x = R cos Ru ,
y = R sin Ru ,
z = v , u [0, 2R]
0
sunt cercurile paralele. Parametrul u este abscisa curbilinie pe cercul paralel cu originea
n planul xOz.
Exemplul 5.2.1.4 Ecuatia
x = u sin cos v,
y = u sin sin v,
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
238
x = R sin v cos u,
y = R sin v sin u,
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
239
x = x,
y = y,
In acest caz se zice ca avem o suprafata data explicit cu ecuatia explicita z = z(x, y),
(x, y) Dxy . Curbele coordonate sunt intersectiile graficului cu planele verticale x =
x0 , y = y0 .
Definitia 5.2.2 Suprafetele parametrizate cu ecuatiile vectorial parametrice
r =
r (u1 , v1 ), (u1 , v1 ) Du1 v1 ,
r =
(u2 , v2 ), (u2 , v2 ) Du2 v2
se numesc echivalente daca exista aplicatia bijectiva
u = u (u , v ),
1
1 2 2
v = v (u , v )
1
(u2 , v2 ) =
r (u1 (u2 , v2 ), v1 (u2 , v2 )), (u2 , v2 ) Du2 v2 .
In cazul suprafetelor netede de ordinul k aplicatia bijectiva se va considera cu derivate
partiale de ordinul k continue. Se verifica usor ca avem o relatie de echivalenta. Evident,
suprafetele parametrizate echivalente au acelasi suport.
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
240
r =
r (u, v) curbele coIn cazul suprafetei parametrizate netede de ordinul nti
r (u0 , v0 ) au
r =
r (u, v0 ), Cu0 :
r =
r (u0 , v) care trec prin punctul
ordonate Cv0 :
r(u , v ), respectiv
r (u , v ).
vectorii tangenti
u
r
se numeste punct ordinar daca vectorii
u (u0 , v0 ), rv (u0 , v0 ) sunt necolineari. In caz
contrar punctul se numeste singular.
Se verific
a usor c
a punctele corespondente ale suprafetelor parametrizate echivalente
sunt simultan ordinare sau singulare.
Definitia 5.2.4 Se numeste suprafata de nivel constant multimea punctelor de coordonate (x, y, z) care satisfac relatia F (x, y, z) = c, unde F (x, y, z) este o functie reala
definita pe un domeniu din E3 , iar c este un numar real. Suprafata de nivel constant
se numeste neteda de ordinul k daca functia F (x, y, z) are derivate partiale de ordinul k
continue.
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
5.2.2
241
Dac
a avem suprafata parametrizat
a
r =
r (u, v) = x(u, v) i + y(u, v) j + z(u, v) k : Duv E3 ,
r =
(t) =
r (u(t), v(t)), t [t1 , t2 ].
Curba este neted
a de ordinul k dac
a suprafata este neted
a de ordinul k si functiile
u(t), v(t) au derivate de ordinul k continue. Vectorul tangent la aceast
a curb
a n punctul
r (u , v ) este
ordinar
0
r (u , v ).
r(u , v ),
n planul care trece prin acest punct si se sprijin
a pe vectorii
u
r (u0 , v0 ) al suprafetei parameDefinitia 5.2.6 Planul care trece prin punctul ordinar
ru (u0 , v0 ),
r =
r (u, v) si se sprijina pe vectorii
trizate
rv (u0 , v0 ) se numeste planul
tangent la suprafata n acel punct.
ru (u0 , v0 ),
Observ
am c
a orice vector din planul tangent se descompune dup
a vectorii
tangent la curb
a 0 (t0 ) avnd pe aceast
a baz
a componentele u0 (t0 ), v 0 (t0 ).
Ecuatia vectorial
a a planului tangent este
ru (u0 , v0 ),
rv (u0 , v0 )) = 0,
(
r
r (u0 , v0 ),
iar ecuatia scalar
a este
xu (u0 , v0 )
yu (u0 , v0 )
zu (u0 , v0 )
xv (u0 , v0 )
yv (u0 , v0 )
zv (u0 , v0 )
= 0.
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
242
Notnd cu A(u, v), B(u, v), C(u, v) minorii luati cu semnele alternnd din matricea
A(u, v)(x x(u, v)) + B(u, v)(y y(u, v)) + C(u, v)(z z(u, v)) = 0.
rv (u0 , v0 ).
ru (u0 , v0 )
Un vector normal la planul tangent este vectorul
Dup
a teorema de la analiz
a se poate scrie
r (u, v) =
r (u0 , v0 ) +
r
u (u0 , v0 )(u u0 ) + rv (u0 , v0 )(v v0 ) +
p
(u u0 )2 + (v v0 )2
+o
p
o
(u u0 )2 + (v v0 )2 , adic
a este neglijabil
a n raport cu (u u0 )2 + (v v0 )2 .
Dac
a M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct pe suprafata de nivel constant F (x, y, z) = C,
F (x0 , y0 , z0 ) = C si
x = x(t),
y = y(t), ,
z = z(t)
x(t0 ) = x0
y(t0 ) = y0
z(t ) = z
0
0
sunt ecuatiile parametrice ale unei curbe de pe suprafata care trece prin M0 , avem
F (x(t), y(t), z(t)) = C.
Derivnd avem
Fx x0 (t0 ) + Fy y 0 (t0 ) + Fz z 0 (t0 ) = 0
a c
a vectorul
derivatele partiale fiind calculate n M0 . Rezult
grad F = F = Fx i + Fy j + Fz k
este un vector normal la planul tangent la suprafata n punctul dat. Cum
dF = Fx dx + Fy dy + Fz dz = grad F d
r
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
243
rezult
a c
a vectorul grad F este dirijat n spre sensul de crestere al functiei F. Ecuatia
planului tangent la suprafata de nivel constant este
Fx (x x0 ) + Fy (y y0 ) + Fz (z z0 ) = 0.
O abscis
a curbilinie pe curba
r =
r (u(t), v(t)), t [t1 , t2 ].
r =
r (u, v) este
de pe suprafata parametrizat
a
Zt q
2
0
0
s(t) =
(
r
u (u(t), v(t))u (t) + rv (u(t), v(t))v (t)) dt.
t0
Notnd
E(u, v) =
ru (u, v)2 , F (u, v) =
ru (u, v)
rv (u, v), G(u, v) =
rv (u, v)2
avem
Zt p
E(u(t), v(t)u0 (t)2 + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v0 (t) + G(u(t), v(t))v 0 (t)2 dt.
s(t) =
t0
r (u(t), v(t))
a n punctul
Cum u0 (t), v0 (t) sunt componentele vectorului tangent la curb
r (u(t), v(t)),
r (u(t), v(t)) sub radical avem o form
dup
a baza
a p
atratic
a pe spatiul
u
rv (u, v)dv
d
r (u, v) =
ru (u, v)du +
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
244
r (u, v)
r (u, v) este un vector tangent la suprafata n punctul
putem considera c
a d
ru (u, v),
rv (u, v) componentele du, dv. Putem nc
avnd pe baza
a scrie
2
2
2
ds2 = d
r 2 = (
r
u du + rv dv) = Edu + 2F dudv + Gdv .
Prima form
a fundamental
a a suprafetei este evident legat
a de propriet
atile metrice
alte suprafetei. Ea se numeste si forma metrica a suprafetei. Am v
azut c
a prin ea se
exprim
a abscisele curbilinii pe curbe si deci lungimile arcelor de curbe. S
a ar
at
am c
a si
unghiul dintre dou
a curbe se poate exprima prin prima form
a fundamental
a. Fie dou
a
cos =
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 Eu2 + 2F uv + Gv 2
ne mai punnd indicele 0. Conditia de ortogonalitate a celor dou
a curbe este deci
Eduu + F (duv + udv) + Gdvv = 0.
Pe curba coordonat
a v = v0 avem dv = 0, n timp ce pe curba coordonat
a u = u0
avem u = 0 si deci unghiul ntre cele dou
a curbe este dat de
F (u0 , v0 )
cos = p
.
E(u0 , v0 )G(u0 , v0 )
Rezult
a de aici c
a liniile coordonate se taie ortogonal dac
a si numai dac
a n toate punctele
suprafetei F (u, v) = 0.
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
245
Definitia 5.2.7 Doua suprafete parametrizate se numesc izometrice sau aplicabile una
pe alta daca ntre ele exista o bijectie astfel nct lungimile arcelor de curba corespondente
sa fie egale.
Este evident
a
Teorema 5.2.1 Suprafetele parametrizate cu ecuatiile vectorial parametrice
r =
r1 (u, v), (u, v) Duv ,
r =
r2 (u, v), (u, v) Duv
d
r = i du + j dv,
ds2 = du2 + dv2 ,
E(u, v) = 1, F (u, v) = 0, G(u, v) = 1.
Se confirma prin F = 0 ca verticalele si orizontalele sunt ortogonale.
Exemplul 5.2.2.2 Suprafata parametrizata
u
d
r = sin i du + cos j du + k dv,
R
R
2
2
2
ds = du + dv ,
E(u, v) = 1, F (u, v) = 0, G(u, v) = 1
Daca restrngem domeniul de definitie al planului la [0, 2R] R, adica din planul Oxy
luam numai o banda verticala de latime 2R cele doua suprafete sunt aplicabile una pe
alta. Se zice ca cilindrul este o suprafata desfasurabila.
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
246
Exemplul 5.2.2.3 Suprafata
2
r
u = v sin u i + v cos u j , E(u, v) = v ,
2
2
r
u = v sin sin u i + v sin cos u j , E(u, v) = v sin ,
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
247
r
u = cos v i + sin v j , E(u, v) = 1,
u0 02
u0
u0
du + (a2 sinh2 + a2 )dv 2 = cosh2 (du02 + a2 dv2 )
a
a
a
adica, lucru surprinzator, helicoidul si catenoidul sunt suprafete aplicabile una pe alta.
Propriet
atile unei suprafete care nu se modific
a prin aplicarea ei pe alt
a suprafata,
deci cele care se exprim
a prin prima form
a fundamental
a a suprafetei, constituie geometria intrinseca a suprafetei. Celelalte propriet
ati tin de geometria exterioara a suprafetei.
r (u, v)
r (u, v) este un vector normal la planul tangent
Am ar
atat c
a vectorul
u
r (u, v). M
suprafetei n punctul
arimea acestui vector este dup
a formula lui Lagrange
ru
rv | =
|
q
q
2
ru 2
rv 2 (
rv )2 = EG F 2 .
( ru rv ) =
ru
Versorul
1
n (u, v) =
r
u rv
EG F 2
este versorul normalei la suprafata. In functie de coordonatele scalare x(u, v), y(u, v),
z(u, v), cu notatia de mai sus se poate scrie
n (u, v) = p
.
A(u, v)2 + B(u, v)2 + C(u, v)2
r
atuiesc o baz
a a spatiului orientat
a
In acest fel vectorii
u (u, v), rv (u, v), n (u, v) alc
r
la dreapta. Atunci vectorii
a o baz
a a planului tangent care
u (u, v), rv (u, v) formeaz
trebuie considerat
a orientat
a drept. Vom observa c
a dac
a suprafata este neted
a de
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
248
r =
r (u, v), (u, v) Duv consider
Dac
a pe suprafata parametrizat
a
am punctele
corespunz
atoare perechilor de valori
(u, v), (u + du, v), (u + du, v + dv), (u, v + dv)
adic
a de vectori de pozitie
r (u, v),
r (u + du, v) =
r (u, v) +
r
u du + o(du),
2
2
r (u + du, v + dv) =
r (u, v) +
r
u du + rv dv + o( du + dv ),
r (u, v + dv) =
r (u, v) +
rv dv + o(dv)
r
d = |
EG F 2 dudv = A2 + B 2 + C 2 dudv
u rv |dudv =
se numeste aria elementara sau elementul de arie al suprafetei parametrizate n punctul
Duv
Duv
Uneori se consider
a vectorul arie elementara definit prin
d
=
n d =
r
u rv dudv.
In functie de componentele scalare se poate scrie
i
j k
x y z
d
= u
dudv =
u
u
x y z
v v v
D(y, z)
D(z, x)
D(x, y)
=
i +
j +
k dudv =
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
249
Se mai noteaz
a
d
=
n d = dydz i + dzdx j + dxdy k .
si
i
j k
z
z
z
d = 1 0
i
j + k )dxdy
dxdy = (
x
x
y
z
0 1
y
d =
5.2.3
1+
z
x
z
y
dxdy.
r =
r (u, v), (u, v) Duv consider
Pe suprafata parametrizat
a
am o curb
a oarecare
cu parametrul o abscis
a curbilinie
r =
(s) =
r (u(s), v(s)), s [s1 , s2 ].
(s),
(s), (s)
Intr-un punct curent al curbei consider
am al
aturi de baza lui Frent
baza
ru
rv
,
g (s) =
(s)
n (s).
(s), n (s) =
|r r|
boux. Triedrul cu vrful n punctul dat cu muchiile dirijate dupa baza geodezica se
numeste triedrul geodezic sau triedrul lui Darboux.
(s), (s),
n (s),
g (s) sunt perpendiculari pe
(s), adic
Toti vectorii
a sunt paraleli
(s) si
n (s). Cum
cu planul normal la curb
a. Not
am cu (s) unghiul convex dintre
triedrul lui Frent are viteza de rotatie instantanee
0 (s)
(s), rezult
a c
a triedrul lui Darboux are viteza de rotatie
(s) =
(s) + 0 (s)
(s) = C(s) (s) + (T (s) + 0 (s))
(s).
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
250
Avem
(s) =
Cn (s)
n (s) Cg (s)
g (s),
(s) = (s)
n (s) = Cn (s)
(s) +
Tg (s)
g (s),
n (s) = (s)
g (s) = Cg (s)
(s) Tg (s)
n (s)
g (s) = (s)
unde am notat
Cg (s) = C(s) sin (s),
Cn (s) = C(s) cos (s),
Tg (s) = T (s) + 0 (s).
Definitia 5.2.9 Cg (s) se numeste curbura geodezica a curbei n punctul dat, Cn (s) se
numeste curbura normala a curbei si Tg (s) se numeste torsiunea geodezica a curbei.
5.2.4
Curbura normal
a, a doua form
a fundamental
a
n (s) Cg (s)
g (s)
(s) = Cn (s)
n (s). Dar
rezult
a Cn (s) = 0 (s)
0
2
0 2
00
00
0
0
r
(s) = 00 (s) =
uu u (s) + 2ruv u (s)v (s) + rvv v (s) + ru u (s) + rv v (s).
Deci
0 2
0
0 2
0
r
Cn (s) =
uu n u (s) + 2ruv n u (s)v (s) + rvv n v (s)
sau notnd
L(u, v) =
r
uu n , M(u, v) = ruv n , N(u, v) = rvv n
Cn (s) = L(u(s), v(s))u0 (s)2 + 2M(u(s), v(s))u0 (s)v 0 (s) + N(u(s), v(s))v 0 (s)2 .
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
251
Cn (s)ds2 = d
r
n = Ldu2 + 2Mdudv + Ndv2 .
n = d2
n +
d
n = 0 si deci a
Avnd n vedere c
a
a d
doua form
a fundamental
a se mai scrie
Cn ds2 = d
r d
n = Ldu2 + 2Mdudv + Ndv 2 ;
coeficientii s
ai se mai scriu
, M =
=
, N =
.
L =
ru
n
n
n
n
ru
rv
rv
u
v
u
v
Pentru o curb
a cu parametrul t oarecare u = u(t), v = v(t) curbura normal
a este
Cn (t) =
L(u(t), v(t))u0 (t)2 + 2M(u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + N(u(t), v(t))v0 (t)2
.
E(u(t), v(t))u0 (t)2 + 2F (u(t), v(t))u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t))v0 (t)2
Aceast
a formul
a se numeste formula lui Meusnier. Observ
am c
a la numitor a ap
arut
prima form
a fundamental
a, iar la num
ar
ator a ap
arut a doua forma fundamentala,
tot o form
a p
atratic
a definit
a pe spatiul vectorilor tangenti la suprafata n punctul
r (u(t), v(t)).
n (t)
(t) a curbei si normala
curbei, iar (t) este unghiul dintre normala principal
a
la suprafata n punctul respectiv. Dac
a (t) = 0 sau (t) = , adic
a directia normalei
principale coincide cu directia normalei la suprafata, atunci Cn (t) = C(t), ceea ce
justific
a numele de curbur
a normal
a. Deci curbura normal
a este curbura curbei de
(t) si
intersectie dintre suprafata si sectiunea normal
a, adic
a planul care contine pe
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
252
(t). Avem
curbei cu normala principal
a
1
1
=
cos (t)
Rn (t)
R(t)
sau
R(t) = Rn (t) cos (t).
Are loc
Teorema 5.2.3 Proiectia centrului de curbura al sectiunii normale pe planul osculator
al unei curbe cu aceeasi tangenta coincide cu centrul de curbura al acestei curbe.
5.2.5
Semnificatia geometric
a a celei de a doua forme fundamentale
r =
r (u, v), (u, v) Duv . Putem scrie
Fie suprafata parametrizat
a
r (u, v)
r (u + du, v + dv)
1 2
2
=
r
u du + rv dv + (ruu du + 2ruv dudv + rvv dv ) +
2
2
2
+o( du + dv )
Dac
a not
am
r (u, v) = X
ru + Y
r (u + du, v + dv)
rv + Z
n
avem
1
X = du, Y = dv, Z = (Ldu2 + 2Mdudv + Ndv 2 ) + o( du2 + dv2 )
2
sau l
asnd la o parte termenii neglijabili
1
Z = (LX 2 + 2MXY + NY 2 ).
2
Rezult
a c
a a doua form
a fundamental
a ne arat
a ct iese suprafata din planul tangent.
Mai precis:
dac
a forma a doua fundamental
a este pozitiv definit
a, atunci n vecin
atatea punctului suprafata poate fi aproximat
a cu un paraboloid eliptic; punctul se numeste
eliptic;
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
253
dac
a a doua form
a fundamental
a este nedegenerat
a (ambele valori proprii sunt
nenule) dar nu este pozitiv definit
a, atunci suprafata poate fi aproximat
a cu un
paraboloid hiperbolic; punctul se numeste hiperbolic;
dac
a a doua form
a fundamental
a este degenerat
a suprafata poate fi aproximat
a
cu un cilindru parabolic; punctul se numeste parabolic;
dac
a a doua form
a fundamental
a este nul
a, suprafata poate aproximat
a local cu
un plan; punctul se numeste planar.
5.2.6
r =
r (u, v) avem
Pe planul tangent al unui punct de pe suprafata parametrizat
a
ru ,
rv pentru vectorul tangent d
rv dv
r =
ru du +
dou
a forme p
atratice care pe baza
au expresiile
d
r 2 = p1 (du, dv) = Edu2 + 2F dudv + Gdv2 ,
r
n = d
r d
n = p2 (du, dv) = Ldu2 + 2Mdudv + Ndv2 .
d2
e1 (u, v),
Prima form
a fundamental
a fiind pozitiv definit
a, exist
a o baz
a ortonormat
a
e (u, v),
e (u, v).
curburile normale ale sectiunilor normale care contin pe
1
Definitia 5.2.10 Directiile din planul tangent al unui punct definite de vectorii proprii
ai celei de a doua forme patratice se numesc directiile principale ale punctului. Curburile
sectiunilor normale care contin directiile principale se numesc curburile principale ale
punctului.
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
254
e1 (u, v) cos +
e2 (u, v) sin este un versor din planul tangent, curbura normal
Dac
a
a
a sectiunii normale care l contine este
Cn = C1 cos2 + C2 sin2 =
C1 + C2 C1 C2
+
cos 2.
2
2
Din aceast
a formul
a, numit
a formula lui Euler, rezult
a c
a valorile extreme (maxim
aminim
a) ale curburilor normale din punctul dat coincid cu cele dou
a curburi principale.
Curburile principale, fiind valorile proprii ale celei de a doua forme p
atratice, sunt
date de ecuatia
L CE M CF
M CF N CG
sau, scris
a dezvoltat
=0
C1 +C2
2
sau
LN M 2
EN + LG 2MF
.
,H =
2
EG F
2(EG F 2 )
ru du +
rv dv este o directie principal
Dac
a
a, trebuie s
a avem
L CE M CF
du
=0
M CF N CG
dv
=0
a curburilor
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
sau nc
a, sub o form
a mnenotehnic
a
E
F
G
L
M
N
Rezult
a c
a dac
a
E
F
G
=
=
L
M
N
255
= 0.
In ambele cazuri
n = k si L =
r
n = 0, M =
r
n = 0, N =
r
n = 0. Rezulta
ca n plan a doua forma fundamentala este nula n orice punct al planului, adica curbura oricarei sectiuni normale este nula n orice punct. Proprietatea este caracteristica
planului pentru ca din celelalte expresii
= 0, M =
=
= 0, N =
=0
ru
L =
ru
rv
rv
n
n
n
n
u
v
u
v
= const. Daca
=
= 0 si deci
n =
n
r0 este vectorul de pozitie al unui
n
n
rezulta
0
u
v
((
r
r0 )
n = 0, ((
r
r0 )
n =0
n )u =
ru
n )v =
rv
r0 )
n = 0, adica suprafata este un plan.
si deci (
r
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
256
r
u = R sin v sin u i + R sin v cos u j ,
r
uu = R sin v cos u i R sin v sin u j ,
r
uv = R cos v sin u i + R cos v cos u j ,
r
vv = R sin v cos u i R sin v sin u j R cos v k,
2
L=
r
uu n = R sin v, M = ruv n = 0, N = rvv n = R
adica
L
M
N
1
=
=
=
E
F
G
R
adica curbura sectiunii normale a oricarei curbe de pe sfera este R1 . Sa aratam ca aceasta
proprietate este caracteristica sferei. Din relatiile de mai sus rezulta
1 2
1
r
L =
E=
ru ,
u nu =
R
R
1
1
r
rv ,
F =
M =
ru
u nv = rv nu =
R
R
= 1G= 1
n
N =
rv
rv 2
v
R
R
si de aici
+ 1
+ 1
ru = 0,
rv = 0
n
n
u
v
R
R
1
r .
R 0
Rezulta
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
257
r
u = (v) sin u i + (v) cos u j ,
n =
.
(1 + 02 (v))1/2
Mai departe
r
uu = (v) cos u i (v) sin u j ,
0
0
r
uv = (v) sin u i + (v) cos u j ,
00
00
r
vv = (v) cos u i + (v) sin u j
si deci
L=
r
uu n =
(v)
00 (v)
,
M
=
0,
N
=
.
(1 + 02 (v))1/2
(1 + 02 (v))1/2
Deci liniile parametrice sunt linii principale. Sectiunea normala n directia liniei v este o
curba meridian. Sectiunea normala n directia liniei u este o curba care poate coincide
cu cercul paralel numai daca normala la suprafata este perpendiculara pe Oz. Cum
centrul de curbura al cercului paralel este pe axa de rotatie si cum centrul de curbura
al sectiunii normale se proiecteaza pe centrul cercului paralel, rezulta ca si centrul de
curbura al sectiunii normale se afla tot pe axa de rotatie. Ecuatia care da curburile
principale este
(v)
00 (v)
2
2
0
C (v)
C(1 + (v) ) = 0
(1 + 0 (v)2 )1/2
(1 + 0 (v)2 )1/2
si deci
1
00 (v)
C1 =
, C2 =
.
(v)(1 + 0 (v)2 )1/2
(1 + 0 (v)2 )3/2
Rezulta curbura totala
K = C1 C2 =
00 (v)
(v)(1 + 0 (v)2 )2
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
258
si curbura medie
C1 + C2
(v)00 (v) (1 + 0 (v)2 )
H=
=
.
2
(v)(1 + 0 (v)2 )3/2
Curbura totala este pozitiva n punctele pentru care 00 (v) < 0, adica n punctele n
care concavitatea curbei meridian este ndreptata spre axa de rotatie si este negativa n
punctele n care 00 (v) > 0, adica n punctele n care concavitatea curbei meridian este
opusa axei de rotatie.
Suprafetele de rotatie care au curbura total
a nul
a peste tot sunt cele pentru care
(z) = az + b, adic
a conurile de rotatie pentru a 6= 0 si cilindrii de rotatie pentru a = 0.
Ca s
a g
asim suprafetele de rotatie cu curbura medie nul
a trebuie s
a rezolv
am ecuatia
(v)00 (v) (1 + 0 (v)2 ) = 0.
Punnd 0 (v) = () avem 00 (v) = 0 ()0 (v) = 0 ()() si avem ecuatia
0 = 1 + 2
sau
d
d
= .
2
1+
G
asim () = 0 (v) =
p
C 2 2 1 si punnd C = cosh t, Cd = sinh tdt avem dt =
Cdv, adic
a t = C(v v0 ) sau
1
cosh C(v v0 ),
C
adic
a suprafata de rotatie cu curbura medie nul
a este catenoidul.
Exemplul 5.2.6.4 Consideram helicoidul
r
u = cos v i + sin v j ,
rv = u sin v i + u cos v j + a k ,
a sin v i a cos v j + u k
n =
(a2 + u2 )1/2
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
259
r
uu = 0, ruv = sin v i + cos v j , rvv = u cos v i u sin v j ,
L=
r
uu n = 0, M = ruv n =
(a2
,N =
r
vv n = 0.
+ u2 )1/2
C
(a2 +ua2 )1/2
C1,2 =
a2
a
.
+ u2
=0
a2
(a2 + u2 )2
5.2.7
Formulele de derivare
r =
r (u, v), (u, v) Duv avem un
In fiecare punct al suprafetei parametrizate
r
triedru
u (u, v), rv (u, v), n (u, v). Vom avea formule analoage formulelor lui Frenet care
vor exprima derivatele vectorilor acestui triedru
1
2
r
uu = 11 ru + 11 rv + L n ,
1
r
uv = 12 ru + 12 rv + M n ,
1
r
vv = 22 ru + 22 rv + N n ,
= a1
n
u
1 ru + a1 rv ,
= a1
n
v
2 ru + a2 rv .
Se poate ar
ata c
a toti coeficientii kij , numiti coeficientii lui Cristophel de speta a doua,
se exprim
a prin coeficientii primei forme p
atratice E, F, G. De exemplu, pentru cei de
pe prima linie se poate scrie
1
1
2
r
uu ru = 11 E + 11 F = Eu ,
2
= 1 F + 2 G = F 1 E .
r
uu rv
u
v
11
11
2
Rezult
a
111 =
Eu G 2F Fu + F Ev 2
Eu F + 2EFv EEv
,
.
=
11
2(EG F 2 )
2(EG F 2 )
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
260
Gu 1
1
Gv
, 22 = Gu , 222 =
.
2G
2
2G
rv ,
rv avem
a prin nmultire scalar
a cu
In ce priveste coeficientii aji vom observa c
E F
L M
a11 a21
=
1
2
a2 a2
F G
M N
adic
a
L M
E F
L
M
G
F
a11 a21
1
=
2
1
2
EG
F
M N
F G
M N
F E
a2 a2
Dac
a liniile coordonate sunt linii principale F = M = 0 atunci au loc formulele lui
Rodrigues
= L
r
n
ru = C1
u
u,
E
= N
rv ,
n
rv = C2
v
G
C1 , C2 fiind curburile principale.
n (u, v)
r (u, v) descrie o suprafata parametrizat
a, versorul normalei
Dac
a punctul
dispus n origine descrie o suprafata numit
a imaginea sferic
a a suprafetei date. Cum
| = K|
n
|
n
ru
rv |
u
v
rezult
a ntre elementul de arie d al suprafetei parametrizate si elementul de arie d al
imaginii sferice exist
a relatia d = Kd si deci are loc
Teorema 5.2.4 a lui Gauss. Limita raportului dintre aria unei portiuni a imaginii
sferice si aria portiunii corespunzatoare a suprafetei cnd portiunea se strnge la un
punct este curbura totala n acel punct.
Teorema lui Gauss este analogul relatiei care d
a curbura curbei plane C =
d
.
ds
In leg
atur
a cu curbura total
a, Gauss a demonstrat ceea ce el a numit teorema
egregium, teorema minunat
a: curbura total
a tine de geometria intrinsec
a a suprafetei,
adic
a se exprim
a numai prin coeficientii primei forme fundamentale.
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
5.2.8
261
Curbura geodezic
a, geodezice
n (s) Cg (s)
g (s)
(s) = Cn (s)
rezult
a pentru curbura geodezic
a expresia
Cg (s) = 0 (s)
g (s) = 0 (s)(
(s)
n (s)).
Mai putem scrie
0
d2
r
du dv
d2 u
d2 v
du
dv
+
r
=
r
+
2
r
+
r
+
r
(s) =
uu
uv
vv
u
v
ds2
ds
ds ds
ds
ds2
ds2
sau dup
a formulele de derivare
1
du 2
du dv
ru + 212
rv + M
+ 2 112
n
+
(s) = 11 ru + 11 rv + L n
ds
ds ds
1
dv 2
d2 u
d2 v
+ 22 ru + 22 rv + N n
+ r
+
r
.
u
v
ds
ds2
ds2
Notnd
P =
111
Q =
211
du
ds
du
ds
avem
2
2
du dv
112
du dv
212
ds ds
ds ds
122
222
dv
ds
dv
ds
d2 u
dv
+ P ru +
+Q
rv .
2
2
ds
ds
+
rv dv
(s) =
rv du
rezult
a expresia curburii geodezice
Inmultind vectorial cu
ds
ds
2
2
du
dv
du
dv
2
Cg (s) = EG F
.
+Q
+P
2
2
ds
ds
ds
ds
g (s) =
Cg (s)
Curbura geodezic
a este obiect de geometrie intrinsec
a pentru c
a se exprim
a numai prin
coeficientii primei forme fundamentale.
In cazul n care prima form
a fundamental
a este
ds2 = du2 + G(u, v)dv2
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
262
1
Gv 0 02 Gu 02 0
G
00 0
00 0
03
Cg (s) = 02
(v u u v ) + Gu v +
uv +
u v .
(u + Gv02 )3/2
2
2G
G
In cazul planului, curbura geodezic
a coincide cu curbura obisnuit
a.
Definitia 5.2.13 O curba de pe suprafata parametrizata se numeste curba geodezica
daca n toate punctele sale curbura geodezica este nula.
Evident au loc
rv =
Teorema 5.2.5 O curba
(s) =
rv (u(s), v(s)) de pe suprafata parametrizata
n (u(s), v(s)) = 0.
este curba geodezica daca si numai daca 00 (s) 0 (s)
este curba geodezica daca si numai daca vectorul sau acceleratie 00 (s) este perpendicular
pe planul tangent la suprafata n fiecare punct al curbei.
Cu notatiile de mai sus, are loc teorema
Teorema 5.2.7 Curba u = u(s), v = v(s) de pe suprafata este geodezica daca si numai
daca au loc relatiile
d2 u
d2 u
+
P
+ 111
ds2
ds2
d2 v
d2 v
+
Q
+ 211
ds2
ds2
du
ds
du
ds
du dv
112
du dv
212
ds ds
ds ds
122
222
dv
ds
dv
ds
= 0,
= 0.
Din propriet
atile sistemelor de ecuatii diferentiale rezult
a
Teorema 5.2.8 Prin fiecare punct ordinar al suprafetei n orice directie data trece o
curba geodezica si numai una.
Exemplul 5.2.8.1 Consideram cilindrul circular drept
u
u
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
263
Zu0 p
Zu0
L=
1 + G(u, f (u))f 0 (u)2 du > du = u0 = l.
0
d
r
r
d2
m 2 = R n |R|
dt
dt
unde R este m
arimea reactiunii normale a suprafetei, este coeficientul de frecare.
n rezult
n = 0, adic
Inmultind scalar cu d r
a d r dr
a punctul material se
dt
dt2
dt
CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFERENTIAL
264
misc
a de-a lungul unei geodezice a suprafetei. Se poate ar
ata c
a dac
a un fir cu greutate
neglijabil
a este ntins pe o suprafata, f
ar
a a actiona alte forte asupra lui, firul se dispune
dup
a o geodezic
a a suprafetei.
Geodezicele pe o suprafata oarecare sunt analoagele dreptelor dintr-un plan.
5.2.9
r =
r (u, v), (u, v) Duv consider
Pe o suprafata parametrizat
a
am o curb
a nchis
a
C. Presupunem c
a parametrii pe suprafata sunt semigeodezici
r
uu = L n ,
1 Gu
r
rv + M
n,
uv =
2 G
1
1 Gv
r
rv + N
n
vv = Gu ru +
2
2G
iar curbura total
a este
1
K = ( G)uu .
G
al tangentei la curb
rv . Vom avea
Not
am cu unghiul f
acut de versorul
a cu versorul
rv
=
ru cos + sin .
G
g va fi
Versorul geodezic
rv
g =
r
cos .
u sin
G
g d + cos (L
n du +
rv dv + M
n dv) +
d
=
2 G
1
sin
+ (M
n du Gu
ru dv + N
n dv).
2
G
Tinnd
A SUPRAFETELOR
5.2. GEOMETRIA DIFERENTIAL
265
ru ,
ru ,
n este orientat
Consider
am c
a baza
a la dreapta. Integrnd de-a lungul curbei
nchise C n sens direct, avem
Z
ZZ
Z
ZZ
Z
1
( G)uu
1
Gu
Gu
dv =
Cg ds + d =
dudv =
d
2
2
u
G
G
G
C
0
Duv
adic
a formula lui Gauss-Bonnet
Z
d =
Cg ds +
ZZ
Kd,
am
Dac
a curba C este un triunghi A1 A2 A3 parcurs n sens direct, not
Z
Z
Z
d = 1 ,
d = 2 ,
d = 3 .
A1 A2
A2 A3
A3 A1
a cu
La pornirea din A1 unghiul este 0 ; ajungem n fata lui A2 cu valoarea lui egal
0 + 1 ; tangenta rotindu-se n A2 cu 2 = 2 , 2 unghiul interior al triunghiului,
plec
am mai departe cu valoarea lui egal
a cu 0 + 1 + 2 ; ajungem n fata lui A3 cu
valoarea lui egal
a cu 0 + 1 + 2 + 2 ; tangenta se roteste n A3 cu 3 = 3 , 3
unghiul interior al triunghiului, plec
am mai departe cu valoarea 0 + 1 + 2 + 2 + 3 ;
ajungem n fata lui A1 cu valoarea 0 + 1 + 2 + 2 + 3 + 3 egal
a evident cu 0 + 2.
Rezult
a
1 + 2 + 3 = 2 (1 + 2 + 3 ) = + 1 + 2 + 3
si formula lui Gauss-Bonnet devine
1 + 2 + 3 = +
Cg ds +
A1 A2 A3 A1
ZZ
Kd.
A1 A2 A3
Dac
a triunghiul este geodezic Cg = 0 si avem
1 + 2 + 3 = +
ZZ
Kd.
A1 A2 A3
a
Diferenta 1 + 2 + 3 se numeste excesul triunghiului geodezic. El este pozitiv dac
curbura este pozitiv
a, este cazul sferei.
Index
a doua forma patratica fundamentala, 251
abscisa curbilinie, 212
aplicatie lineara, 80
150
componentele vectorului, 65
axe de coordonate, 24
conica, 157
contravariant, 74
baricentrul, 35
baza (triedrul) lui Frenet, 217
baza canonica, 70
baza duala, 103
baza in spatiu vectorial, 64
baza ortogonala (ortonormata), 124
baza ortonormata, 17
baza reciproca in spatii euclidiene, 149
binormala, 217
catenoid, 238
centrul maselor, 35
constant, 207
cicloida, 204
INDEX
267
defectul aplicatiei, 84
deplasare in spatiu euclidian, 146
desfasurata, 228
determinantul Gram, 121
dreapta vectoriala, 71
elipsoid, 187
endomorfism linear, 80
endomorfism simetric, 130
enomorfism autoadjunct, 129
epicicloida, 204
evoluta, 227
evolventa, 228
forma bilineara, 106
forma canonica a unei forme patratice,
109
forma lineara, 81
INDEX
268
forma lineara de speta doua, 104
forma metrica a supr., 244
marimea vectorului, 7
matrice asemenea, 90
116
66
functie lineara, 80
minor diagonal, 92
generatoare, 179
generatoare rectilinii, 192
multime legata, 63
multime libera, 63
helicoid, 239
multiplicitate algebrica, 94
multiplicitate geometrica, 94
hiperplan vectorial, 71
omotetie, 81
inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi,
operator linear, 80
122
plan vectorial, 71
INDEX
269
reper cartezian, 24
lui, 93
prima forma patratica a supr., 243
principiul includerii si excluderii, 72
procedeul Gram-Schmidt, 124
produs exterior a doi vectori, 20
produs exterior a trei vectori, 23
produsul mixt a trei vectori, 31
proiectia (componenta) ortogonala a unui
element, 126
proiectia elementului, 81
pulsatii fundamentale, 137
punct biordinar, 213
punct eliptic, 252
punct hiperbolic, 253
punct ordinar (singular), 206
punct ordinar (singular) al unei supr. param.,
240
punct parabolic, 253
punct planar, 253
segment, 24
regula paralelogramului, 10
regula triunghiului, 10
INDEX
270
suprafete izometrice (aplicabile una pe
alta), 245
tangenta la curba parametrizata, 210
tensorul tensiunii, 133
teorema completarii, 71
teorema de caracterizare a endomorfismelor autoadjuncte, 134
teorema de descompunere a unui endomorfism oarecare, 146
teorema de inertie, 116
teorema de structura a endomorfismelor
izometrice, 141
teorema de structura a matricelor ortogonale, 141
teorema de structura a matricelor simetrice, 135
teorema de structura a unei deplasari,
147
teorema inlocuirii, 69
teorema lui Cramer, 79
teorema lui Grassman, 72
teorema lui Kronicker-Capelli, 79
torsiunea curbei, 219
torsiunea geodezica, 250
transformare lineara, 80
triedrul geodezic (Darboux), 249
unghi orientat intre doi vectori, 20
unghiul dintre doi vectori, 15, 123
urma matricei, 93
valoare proprie, 91