EMINESCU ECONOMISTUL
POLITIC AL MILENIULUI III
de Radu Mihai Crişan
„Proprietarii adevăraţi
şi în perspectivă ai
bunurilor ipotecate din ţară
sunt detentorii străini de
titluri române”.
Mihai Eminescu, În numărul
său din urmă…, Timpul, 1
decembrie 1882, în Opere,
vol. XIII, Ediţie critică
întemeiată de Perpessicius,
Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1985, pag. 231
Seară rece. De iarnă. Discut cu
directorul unei curajoase reviste culturale.
Mă-ntreabă: Poţi face un articol despre
Eminescu? Gândirea economică? Vreo
patru pagini?
Ce pot surprinde-n patru pagini?
Pertinent?
Enunţ fugar subiectele economice
ale Eminescului şi-mi consum tot spaţiul.
Fără a le înfăţişa în chip viu. Fără măcar
să reuşesc de a le consemna pe toate...
Atunci?
Ceea ce vedeţi aici. Focalizez o
temă. Una singură. De mare actualitate.
Şi pe care o prezint ca dialog. Ca schimb
de replici. Autentice! Între cine?
Eminescu versus mai mari ai zilei. Prim-
ministru. Preşedinte. Şef de Misiune
F.M.I. în România. Plus alţii. După
trebuinţă.
Subiectul?
Îndatorarea externă a României.
Prim-ministru al României:
“Zestrea de credibilitate pe care o are
astăzi România este foarte importantă.
Aceasta se converteşte acum în bani
pentru România”, a declarat premierul(;)
la videoconferinţa cu prefecţii. El a
subliniat faptul că decizia Board-ului FMI
de acorda ţării noastre tranşele a doua şi
a treia din acordul stand-by reprezintă o
dovadă că România şi-a îmbunătăţit
sensibil imaginea externă.
(Notă: Marius Dobrescu- Amos News. Data publicării:
30 Aug 2002.
http://2002.informatia.ro/Nastase_despre_credibilitatea
_Guvernului-2208)
Mihai Eminescu: „Dar creditul
statului e sus, ni se zice. Să nu se uite
cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de
vândut trupurile de moşii ale statului, mai
e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai
sunt de vândut încă multe din România
din câte strămoşii au păstrat.
Şi, daca ne veţi întreba care e
împrejurarea ce inspiră străinătăţii
încredere în solvabilitatea statului român,
vă vom spune asemenea care e.
Din ce în ce elementele naţionale
sunt substituite prin cele străine;
siguranţa că România devine un simplu
nume pentru a însemna colonii din centrul
Europei lângă Dunăre, siguranţa că
poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi
recâştiga vreodată pământul patriei sale
din mâini străine, pe această siguranţă că
viitorul e al lor în această ţară, ei
creditează guvernului”.
(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul,
1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică
întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1985, pag. 232)
Şef al misiunii FMI pentru
România: Bugetul pe 2010 prezentat de
autorităţile române este unul "credibil" - a
declarat, la finalul discuţiilor de marţi de la
Ministerul Finanţelor Publice, Jeffrey
Franks (şeful misiunii FMI pentru
România). Împrumutul României de la
FMI se întinde pe o perioadă de 24 de
luni, fiind eliberat în 8 tranşe. Până acum,
România a primit peste 6,5 miliarde euro
de la FMI şi 330 de milioane de la Banca
Mondială.
(Financiarul, 17 Decembrie
http://www.financiarul.ro/2009/12/18/traian-basescu-
ambele-transe-de-la-fmi-pe-17-februarie-2010/)
Mihai Eminescu: „Matei Basarab
răscumpăra cu bani din visterie pământuri
încăpute pe mâini străine; astăzi trei din
patru părţi ale acestor pământuri sunt în
asemenea mâini. Se înţelege că cu
pământul trec drepturile publice, cu
acestea Parlamentul, cu Parlamentul
puterea”.
(Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3
decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234)
Preşedinte al României: „Noi
suntem dependenţi de aceşti bani, pentru
că avem cheltuieli din bugetul de stat mai
mari decât încasările şi fără aceşti bani
există riscul să nu putem plăti investiţiile,
salarii, pensii. Or, este vital pentru noi să
primim aceşti bani, pentru a onora
obligaţiile care sunt...”
("Naşul"-15.10.2009.
http://www.monitoring.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=6257:qnaulq-
15102009-invitat-traian-bsescu&catid=86:b1-
tv&Itemid=272)
Mihai Eminescu: „Posibilitatea
dată unor nulităţi şi unor parveniţi de-a
trăi din buget, din întreprinderi, din arenzi,
din păsuieli; posibilitatea constituţională
dată unor oameni de provenienţă incertă
de-a exploata munca poporului fără nici o
compensaţie, iată răul, incurabil poate, al
organizaţiei noastre”.
(Mihai Eminescu, Răul de căpetenie…, Timpul, 22
august 1881, în Opere, vol. XII, Ed. cit., Bucureşti,
1985, pag. 303)
Ziar economic din România:
„Pachetul de sprijin pentru România se
ridică în total la 19,95 miliarde euro, în
afară de FMI Comisia Europeană oferind
5 miliarde de euro, Banca Mondială, 1
miliard şi BERD şi alţi finanţatori mondiali,
încă 1 miliard”.
(Financiarul, 17 Decembrie 2009.
http://www.financiarul.ro/2009/12/18/traian-basescu-
ambele-transe-de-la-fmi-pe-17-februarie-2010/)
Mihai Eminescu: „De când lumea
nu s-a văzut ca un popor să stea
politiceşte sus şi economiceşte jos;
amândouă ordinele de lucruri stau într-o
2009.
legătură strânsă; civilizaţia economică e
muma celei politice”.
(Mihai Eminescu, Ce imperturbabili sunt confraţii…,
Timpul, 4 septembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag.
182)
„Prin atârnarea noastră economică
am ajuns ca toate guvernele, spună ele
ce-or pofti, să atârne mai mult sau mai
puţin de înrâuriri străine”.
(Mihai Eminescu, Frază şi adevăr, Timpul, 23
decembrie 1877, în Opere, vol. X, Ed. cit., Bucureşti,
1989, pag. 31)
Ministru de Finanţe al României:
"Nu consider că o creştere economică
negativă echivalează cu un colaps", a
declarat ministrul Finanţelor Publice(;) în
cadrul evenimentului "Agenda de
Business a României pe 2009", organizat
de Ziarul Financiar în colaborare cu
PricewaterhouseCoopers.
Acesta a completat că este doar o
problemă mai dificilă care trebuie
gestionată în noile condiţii economice
globale. Cu această ocazie, ministrul a
ţinut să amintească obiectivele din
programul anticriză: limitarea scăderii
creşterii economice, protejarea
intereselor economice ale populaţiei,
menţinerea calendarului de aderare la
zona euro şi sincronizarea politicilor
guvernului cu planul european de
redresare economică”. (Ziarul Financiar,
18.03.2009. (http://www.zf.ro/zf-24/pogea-nu-
consider-ca-o-crestere-economica-negativa-inseamna-
colaps-4059843/)
Proiect de Buget de Stat al
României: „Creşterea economică se va
intensifica începând din 2011, când va
ajunge 2,4 la sută, 2012 - 3,7 la sută şi
2013 - 4,4 la sută, inflaţia medie urmând
să scadă la 2,5 la sută, până în 2013”.
(Adevărul, marţi, 6 octombrie 2009.
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Poriectul
-economica-crestere-bazeaza-
pentru_0_129587521.html)
2

Mihai Eminescu: „Pentru
încurcarea judecăţii profanilor se clădeşte
un labirint de cifre şi fraze
pseudoştiinţifice, fără cap şi fără coadă,
în care nu se vede esprimată clar nici o
idee cumsecade, dar din al căror întreg
reiese intenţia guvernului vătămătoare
intereselor Statului”.
(Mihai Eminescu, Mai toate ziarele oficioase…,
Timpul, 16 noiembrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 354)
Prim-ministru al României:
"Încheiem un an economic extrem de
greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de
ani şi, cu siguranţă, cel mai greu de după
Revoluţie.
Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă
va fi încă dificil, totuşi va fi mai bun decât
2009, pentru că vom avea creştere
economică şi împreună, prin muncă,
solidaritate, lege şi eliminarea risipei şi
prin munca politicienilor, sperăm să
ducem România acolo unde toţi românii
aşteaptă, unde să aibă acces la
demnitate, prosperitate şi la acea zi de
mâine fără griji şi cu multă speranţă", a
afirmat(;) [primul ministru], joi, după ce a
vizitat Centrul de Îngrijire şi Asistenţă
Cluj, citat de Mediafax.(;) Premierul a fost
prezent joi, la Cluj, unde a oferit pachete
cu cadouri de sărbători vârstnicilor
internaţi în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă
Cluj-Napoca, precum şi angajaţilor
instituţiei.
(Ziare.com, joi 31 decembrie
http://www.ziare.com/actual/politica/12-31-2009/boc-
in-2010-politicienii-trebuie-sa-faca-ce-trebuie-si-mai-
putin-ce-le-place-984163)
Înalt oficial în Ministerul
Integrării Europene din România:
„Aderarea României la Uniunea
Europeană va avea un impact pozitiv
asupra economiei româneşti, deschizând
noi perspective de afaceri. Pentru
companiile româneşti, aderarea la
Uniunea Europeană va însemna, în
primul rând, accesul pe Piaţa Unică, o
piaţă care, după extinderea de la 1 mai
2004, a ajuns la peste 450 milioane
consumatori. Odată cu extinderea, se
aşteaptă ca UE să devină cel mai mare
exportator din lume, cu o cotă de
aproximativ 20% din exportul mondial.
Comerţul intra-comunitar şi comunitar va
creşte cu cel puţin 9%, datorită înlăturării
barierelor tarifare şi non-tarifare. În acest
sens, este vitală creşterea competitivităţii
produselor româneşti. O piaţă mai mare
va determina creşterea nivelului de
producţie şi va conduce la crearea
economiilor de scară.
Implementarea legislaţiei comunitare,
investiţiile de capital şi creşterea
cheltuielilor în sectorul cercetare-
dezvoltare vor contribui semnificativ la
creşterea productivităţii.
Aderarea la Uniunea Europeană va
aduce o îmbunătăţire a mediului de
afaceri românesc, îmbunătăţire care a
început să se facă deja simţită, prin
cadrul legislativ mai stabil şi practici de
afaceri mai transparente. Au fost deja
eliminate sau sunt în curs de eliminare
barierele în calea liberei circulaţii a
serviciilor şi a mărfurilor. Cadrul legislativ
comun furnizat de Piaţa Unică va creşte
eficienţa generală a economiei româneşti
prin îmbunatăţirea alocării resurselor,
creşterea gradului de specializare şi
încurajarea concurenţei.
În condiţiile îmbunătăţirii mediului de
afaceri, România a început deja să
devină o ţintă atractivă pentru investiţiile
străine. La aceasta va contribui în
2009.
continuare şi statutul de economie de
piaţă funcţionala obţinut de România(;).
Atragerea unui volum mai mare de
investiţii străine va asigura rapid şi direct
accesul la un management eficient, la
tehnologii moderne şi la noi segmente de
piaţă”.
(Euractiv, 29 mai 2006.
http://www.euractiv.ro/content/section
%7CreadStory/stID_4/pT_sumare/pID_5340/Care-
sunt-avantajele-economice-ale-Romaniei-din-
perspectiva-aderarii-la-UE.html.html)
Mihai Eminescu: „Marii oameni ce
se pretind reprezentanţi ai poporului
românesc întreg, cei ce pretind a
personifica idealurile noastre naţionale,
lupta de emancipare ce ne absoarbe(;),
3
aceştia nu au în vedere decât utopii
cosmopolite, proprii a ne dezorganiza şi
mai mult, a slăbi în noi simţul de
conservaţiune naţională şi, dacă se
servesc din când în când de ideile
comune poporului românesc, o fac numai
debitându-le ca pe o marfă, pentru a-şi
câştiga popularitate”.
(Mihai Eminescu, E greu a afla…, Timpul, 27
noiembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 229)
„Producţiunea naţională nu se
poate mănţine, nici naşte chiar, fără
măsuri protecţioniste”.
(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…,
Timpul, 30 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 155)
„Copilul industriei naţionale trebuie
crescut întâi, ferit de lupta cu industria
bărbată a străinătăţii şi abia când se va
împuternici şi va ajunge egal în tărie, [î]l
putem lăsa să concureze sub regimul
libertăţii comerţului”.
(Mihai Eminescu, Influenţa austriacă asupra
românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august
1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., Bucureşti, 1980, pag.
167)
„O dovadă despre asta ne-o dau
toate statele. Anglia şi America, Franţa şi
Germania, Rusia, Austria, toate au
protejat industria lor pentru a o avea, l-au
crescut pe copil cu cheltuială şi, după ce
a devenit bărbat, i-a[u] dat voie să se ia la
trântă cu toată lumea”.
(Mihai Eminescu, Influenţa austriacă asupra
românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august
1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., Bucureşti, 1980, pag.
167)
Spre exemplu: „Olanda cerea
pentru comerţul său libertate. Hugo
Grotius scrie un compendiu: liberum
mare. Englezii răspund: ne iertaţi – mare
clausum. De la bilul maritim datează
înflorirea Angliei”.
(Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…, Timpul, 30
iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 155)
„Natura poporului, instinctele şi
înclinările lui moştenite, geniul lui, care
adesea, neconştiut, urmăreşte o idee pe
când ţese la războiul vremii, aceste să fie
determinante în viaţa unui stat, nu
maimuţarea legilor şi obiceielor străine”.
(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1
aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)
4
„Legile(;) ar trebui să fie, dacă nu
codificarea datinei juridice, cel puţin
dictate şi născute din necesităţi reale,
imperios cerute de spiritul de echitate al
poporului; nu reforme introduse în mod
clandestin, necerute de nimenea sau
vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un
nou spectacol(;)”.
(Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1
aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)
„Toate dispoziţiile câte ating viaţa
juridică şi economică a naţiei trebuie să
rezulte, înainte de toate, din suprema
lege a conservării naţionalităţii, cu orice
mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul
şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi
umanitarismul care azi formează masca
şi pretextul cu care Apusul se luptă cu
toate civilizaţiile rămase îndărăt sau
eterogene”.
(Mihai Eminescu, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27
mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 259)
„Capitalul, cel puţin cel imobiliar,
avea înainte un caracter istoric, tradiţional
şi personal. Legăturile între boieri şi
ţărani erau istorice, tradiţionale,
personale. E nenatural a admite ca
oameni de aceeaşi rasă, care neam de
neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună,
să nu aibă un sentiment de cruţare şi
omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel
mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i
se exploateze ţăranii de către slugile lui.
Astăzi capitalul e impersonal. O moşie
străveche (în sens larg un activ, indiferent
de natura lui: productivă, comercială etc.
n.n.) încape pe mâna unui străin de
origine, care caută să scoată lapte din
piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului,
de biserică ori de şcoală. Omul e pentru
el un instrument de muncă, o vită
trebuitoare pentru un timp mărginit, până
ce vinde sau arendă altuia moşia. Lipsa
de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate
între popor şi clasele dirigente, recrutate
dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din
elemente neromâneşti n.n.) lipsa de simţ
istoric şi naţional, ne-au adus unde
suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu
trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste,
într-un han de oaspeţi străini, în care
toată organizaţia (organizarea socială n.n.)
s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul
străinilor, pentru a le face traiul cât mai
neted şi mai moale în ţara nimănui, căci
numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a
noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii
celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu
timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai
acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să
ucidem oamenii noştri proprii, ca de
dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de
trai (care sunt - cu toatele, indubitabil şi
aproape în exclusivitate - apanajul
elementelor de origine străină n.n.) să
compromitem existenţa fizică şi morală a
rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi
de neînţeles. Poporul nostru e pe calea
de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e
străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e
naţională, egipteană”.
(Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10
iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239)
„La noi, în ţara absolutei libertăţi, este(;)
cu putinţă, ca lucrătorul să nu se bucure
nici de duminecă, nici de sărbătoare, să
nu se bucure nici de răgazul pe care
Scriptura îl asigură până şi animalelor.
Mania de a trata pe om ca simplă maşină,
ca unealtă pentru producere, este, întâi,
tot ce poate fi mai neomenos; al doilea,
dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita
de muncă se cruţă la boală, i se măsură
puterile, nu se încarcă peste măsură,
pierderea ei e egală cu cumpărarea unei
alteia, încât interesul bine înţeles al
proprietarului este cruţarea. La om lucrul
se schimbă. Poate să se stingă în bună
voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc,
căci, nevoia e o dăscăliţă amară, care
primeşte orice condiţii”.
(Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12
decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286)
„Un popor, oricare ar fi el, are
dreptul a-şi legiui trebuinţele şi
tranzacţiunile ce rezultă neapărat din
acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor
sale; într-un cuvânt: legile unui popor,
drepturile sale, nu pot purcede decât din
el însuşi”.
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie,
4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)
„Condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia
stabilităţii (garanţia legitimităţii n.n.) sale e
ca ea să fie un rezultat, o expresiune
fidelă a trebuinţelor acelui popor”.
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie,
4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 92)
„Legislaţiunea trebui pusă în aplicarea
celei mai înaintate idei de drept, pusă în
raport cu trebuinţele poporului, astfel
încât explicarea ori aplicarea drepturilor
prin lege să nu contrazică spiritul
acestora. Industria trebuie să fie a naţiunii
aceleia şi păzită de concurenţă iar
purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe
aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe
industriaş şi îmbracă pe agricultor,
trebuie, de asemenea, să fie în mâinile
aceleiaşi naţiuni”.
(Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie,
4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)
„Nu acel legiuitor va fi însemnat
care va plagia legi străine traduse din
codicele unor ţări depărtate ce au trăit şi
trăiesc în alte împrejurări, ci cel care va
şti să codifice datina ţării lui şi soluţiunea
pe care poporul în adâncul convingerilor
sale o dă problemelor în materie.
Nu acel om politic va fi însemnat,
care va inventa şi va combina sisteme
nouă, ci acel care va rezuma şi va pune
în serviciul unei mari idei organice
înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile
preexistente ale poporului său”.
(Mihai Eminescu, Novele din popor de Ioan Slavici.
Un volum de 456 pag[ini], Bucureşti 1881, Editura
Librăriile Socec et. comp, Timpul, 28 martie 1882, în
Opere, vol. XIII, pag. 85)
--------------- * * ----------------