Negustori, zarafi, cămătari , bănci și bancheri moderni în

Principatele Române , între secolele XVIII și 1914

Sec XVIII-lea marchează începutul epocii moderne în spațiul rom. În cazul Principatelor
deschiderea spre Vest se face prin 2 căi : direct prin Transilvania și indirect prin Istambul datorită
cartierului Fanar, unde funcționau școli și oameni de afaceri, ce vehiculau idei vest europene,
capital propriu, , dar și englez și francez.
Rolul domniilor fanariote din Principate și războiul austro-ruso-turc , în schimbările
lente, dar substanțiale, de la medieval spre modern
Negustorii din Principate făceau comerț de tranzit, de intermediere între Orient și Occident, fiind
organizați în asociații familiare (bresle). Ei erau subordonați puterii, erau greci, turci,
macedoromâni, armeni , români, evrei, bulg. Acești negustori aveau tendința de a se încadra în
lumea boierească prin modul de viață, căsătorii, ctitorii în noutăți și tehnici în comerț și în sistemul
de plăți ( ei fac achiziții anticipative), utilizarea hârtiilor de valoare, princiul rotirii capitalurilor.
Negustorii practicau și zarafia, adică schimbau monede, cunoscând valoare diferitelor monede și
cursul de schimb al acestora.
În E. M. Zarafia era :
1. ambulantă
2. stabilă
Cămătarii sunt bancherii ep de la Ev Mediu la epoca modernă, ei dădeau credite și cereau gajuri
( pământ și imobile). Erau așezați în marile orașe : Brăila 10, Galați 21, Buzău 1 , Craiova 1 .
Majoritatea erau evrei / protestanți.
Sursele capitalului cămătarilor:
Interne- profiturile boierilor, negustorilor, arendașilor mănăstirilor
Externe- din profiturile obținute din creditele externe pe care le luau și le plasau în Provincii.
Creditele erau date prin amanet. În Principate creditele sunt de 3 tipuri
1. politic- fam de boieri
2. de consum- pt a-și asigura o viață fără griji
3. pt scopuri productive- creditul adev capitalist pt investiții
Apar primele embrioane de bursă, evitarea riscurilor comerciale. În București erau 2 locuri unde
activa bursa : Hanul cu Tei și Piața Sf Anton, iar în Iași în Piața Unirii. Se stabilea cursul cutrent al
monedei în funcție de valoarea burselor din Viena, Londra, Paris, Istambul.

Rolul capitalului cămătaresc în lumea medie și pregătirea fundamentului capitalismului.

El a dus la ruinarea unedi părți a boierilor și dezagregarea oștilor de țărani liberi și a
meseriașilor ( boieri care nu s-au adaptat noilor realități)
Pământul, produsele agricole se transformă în marfă, devin obiecte de vânzare/ cumpărare.
– frânează aproape orice afacere lucrativă prin dobânda foarte mare cerută debitorilor.
În perioada 1832-1848, în Principatele Române înregistrăm 12 tentative de înființare de bănci
moderne care să acorde credite cu dobânzi modice, 3 tentative reușite temporar cu ajutorul
capitalului străin ( 1850-1851 Barbu Știrbei înființează Banca Națională a Valahiei, 1855 de
înființează agenția Galați a Băncii din Istambul , cu capital englez, 1856-1858 Grigore Al Ghica
înființează prin bancherul prusac Noland -Banca Națională a Moldovei). Acestea reușesc pt scurtă
vreme deoarece capitalul străin avea înclinații spre speculă. De aceea în lumea economică rom se
consolidează ideea potrivit căreia organizarea creditului românesc trebuia să se facă prin resurse
umane și bănești proprii. Al I. Cuza îi revine și această sarcină.
La începutul a doua jumătăți a sec al XIX-lea societatea românească de la Eși S de Carpați avea un
manunchi de condiții care îi permit să gândească și să pună în practică începutul sistemului de credit
autohton:
1. Aveam un grup de specialiști în străinătate( N. Suțu, I. Ghica, V. Ghica, Petru Mavrogheni)
2. Scăderea controlului politic rusesc asupra statelor dunărene după înfrângerea în Războiul
Crimeii, dar și o mai mare dependență a Imperiului Otoman de capitalul englez și francez,
 tot mai interesat de spațiul românesc
3. Desființarea iobăgiei din 1848 și legea agrară a lui Cuza din 1864, care a permis cumularea
de capital național, la nivelul țărănimii libere, meșteșugarilor și boierimii autohtone, dar și a
burgheziei în formare.
4. O lentă schimbare de mentalitate orientată spre modern, inclusiv creditarea prin bănci.
Pentru bugetul României nici nu putea asigura necesitățile de plată ale statului
(administrația, finalizarea construcțiilor statului pe plan local, investiții pentru școală, armată,
drumuri, porturile de pe Dunăre), în 1864 se ănființează Casa de Depuneri și Consemnațiuni, în
frunte cu I.Ghica și Enrik Winterher (?) ca directori. Ea viza atragerea economiilor populației și a
veniturilor unor insituții ale statului, taxe, cauțiuni, garanții ale caseriilor și agenților contabili,
arendași și antreprenori. Apărea prima instituție a statului cu capital Românesc.
Războiul de secesiune din America închidea piața N Americană pentru capitalul englez,
motiv pentru care acesta și cel francez se orientează spre Imeriul Otoman, la Istambul apare Banca
Otomană , la 1865, într-o formă privilegiată a Băncii Otomane de la 1855.
În 1865 grupul Băncii Otomane obține de la Guvernul Crețulescu transformarea sucursalei
Băncii Otomane din București sub numele de Bank de Roumanie, având ca director pe Iacob Lobel,
născut în București. Capitalul era de 40 mil franci francezi, adică 108 mil lei. Prin înființarea acestei
bănci Cuza dorea să aibă relații mai strânse cu Anglia și Franța. Opoziția lui Ghica face ca ,după
abdicarea lui Cuza să se anuleze concesiunile, Bank de Roumanie rămânând ca bancă
neprivilegiată, iar în 1904 devine sucursală a Banck of Romanien, cu capital englez.
Anul 1867 e un moment important datorită adoptării sistemului monetar nou, leul românesc
înlocuia monedele străine. Se adoptă un sistem monetar bimetalist- leul are acoperire în aur și
argint. Aderăm la Uniunea Monetară Latină( Franța, Italia, Belgia și Elveția). Economia românească
se deschide spre Vest, abandonăm suzeranitatea economiei turcești și a exploatării austriece.
În 1873 se înființează Creditul Funciar Rural București, care acorda credite pe termen lung
proprietarilor de pământuri ( boieri) pentru a cumpăra mașini agricole , animale de rasă, etc.
În 1874 se înființează Creditul Funciar Urban în București și în 1881 Creditul Funciar Iași,
specializat în finanțarea construcțiilor, repararea și întreținerea imobilelor din Oraș.
Prima bancă com cu capital mixt- de stat și particular se înființează în 1874 – Marmorosch
Banck et Company, cu sediul central în București – din 1904 devine Societatea Românească pe
acțiuni.
Un alt moment important a fost lupta pentru înființarea Băncii Naționale a Romîniei ( 1861-
1880). Un rol important, prin proiectele realizate, l-au avut Ion C. Brătianu, Ion Câmpineanu și
Eugen Carada. BNR este bancă de emisie cu capital mixt. În 1901 statul iese din asociere, BNR
devenind instituție cu caracter privat. Ea își va înființa sucursale în principalele centre de județ.
Între 1880 și 1914 se constituie sistemul bancar național format din :
1. Marea finanță – formată din 9 mari bănci- 8 la București și una la Craiova. Din acestea 4 cu
capital rom și 5 cu capital străin german și austriac.
2. Finanța mijlocie – formată din 30 de bănci fiecare cu capital între 1000000 și 1,5 mil lei-
doar cu capital rom
3. Finanța mică- viza gospodăririle rurale și urbane. În cadrul ei sunt 2 tipuri de instituții de
credit : de stat și private ( bănci populare- cooperative de credit) a căror capital era subscris
de membrii, fiecare plătind aceeași sumă de bani. Acestea vizau întrajutorarea membrilor,
ofereau credite mici și mijlocii, mai mult în scop productiv. În consolidarea acestor bînci l-a
avut ministrul Spiru Haret, prin învățătorii și preoții din sat. Acestea s-au unit la nivel de
federalii( din prov).
În concluzie, în preajma marelui război Reg Românești avea un sistem bancar în plină dezvoltare,
suficient de puternic( mai puternic decât al rom din Transilvania și Bucovina și a celui din
Basarabia), explicabil prin faptul că regimul din Regat acționa în niște limite de democrație vizând
dezvoltarea soc românești , exact ceea ce restul românilor nu beneficiau.