Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În zilele noastre se găsesc din ce în ce mai puțini oameni care să moară pentru cineva sau pentru
ceva. De asemenea devine din ce în ce mai greu de înțeles de ce există anumite persoane (în afara
spațiului occidental) care pot sacrifica viața lor pentru o „cauză”. De ce aleg să moară – pentru ca
sacrificiul lor să ajute la supraviețuirea acestei „cauze”?
Privit prin logica modernă, martirajul este contra-productiv: cu cât mor mai mulți
credincioși din cauza martirajului, cu atât rămân mai puțini care să lupte pentru „cauză”. Cel mai
mare beneficiu pe care un martir ar putea spera să îl obțină din actul său a fost demonstrația
supremă a propriei sale integrități morale, pocăința păcatelor sale și răscumpărarea sufletului său.
Nu la fel stau lucrurile cu eroul. Pentru a valida pierderea vieții, scopul morții trebuie să-i
ofere eroului mai multă valoare decât toate bucuriile pe care îi le poate aduce continuarea vieții
din această lume. Această valoare trebuie să supraviețuiască morții individuale a eroului. În timp
ce rostul martirajului nu depinde de ceea ce se întâmplă „după” în lumea terestră, nu la fel se poate
spune despre cel al eroismului. Renunțarea la viața proprie fără a obține vreun efect palpabil nu ar
fi un act de eroism, ci produsul unei greși de calcul sau al unui act de nebunie.
În majoritatea analizelor ce se apleacă asupra modernității, cea din urmă apare ca o epocă a
secularizării (tot ceea ce a fost sacru a fost profanat) și a desvrăjirii; ceea ce nu se menționează
prea des este că modernitatea a îndumenzeit și a „re-vrăjit” națiunea, noua autoritate. Sacrul nu a
fost neapărat respins, ci a fost „convertit”. Astfel, martirul de altă dată (Antichitate și Ev Mediu)
este înlocuit cu eroul modernității.
Societatea modernă – lichidă – nu oferă spațiu nici pentru martiri, nici pentru eroi, deoarece
este o societatea ce subminează și atacă cele 2 valori fundamentale ce au „suscitat interesul” pentru
martiraj și eroism. În primul rând, societatea se arată a fi, la modul militant, împotriva sacrificiului
unor satisfacții prezente în vederea obținerii unor obiective îndepărtate – prin urmare, se opune să
accepte suferința prelungită „în schimbul” unei mântuiri într-o altă viață. În al doilea rând, pune la
îndoială valoarea sacrificării unor satisfacții individuale de dragul bunăstării colective sau al unei
cauze. Pe scurt, societatea moderă degradează idealurile de „termen lung” și de „totalitate”.
Acestea vor fi înlocuite cu idealul „recompensei satisfactorii instantanee” și cu idealul „fericirii
individuale”.
Martirii și eroii acceptau să sufere și să se sacrifice pentru o cauză mai mare decât persoana
și viața lor. Celebritățile nu. Pentru acestea viața și clipa de glorie este tot ce au mai prețios, iar
milioanele de fani nu fac altceva decât să le imite așezarea în proiect.