***

A dori ceva e tendința de a poseda acest ceva, în acest caz posesia înseamnă, într-un fel sau altul,
ca obiectul să intre în orbita noastră și să ajungă oarecum a face parte din noi. Din acest motiv,
dorința moare odată cu dobândirea, dispare o dată cu satisfacerea. Iubirea, în schimb, este veșnic
nesatisfăcută. În dorință am așteptarea ca celălalt să vină la mine, în iubire merg eu spre el.

***

Adevărata iubire se măsoară și se calculează pe sine în durerea și suferința de care e capabilă.

***

Iubirea seamănă – în începuturi – cu dorința, pentru că obiectul ei – lucru sau persoană – o

stârnește.

***

În actul de a iubi părăsim liniștea și repausul din lăuntrul nostru și emigrăm virtualmente către
celălalt. Iar această stare perpetuă de emigrare înseamnă a iubi.

***

A emigra către celălalt în beneficiul lui – iubire. A emigra împotriva lui – ură.

***

Dragostea curge sub forma unei calde susțineri a persoanei iubire.

***

A iubi pe cineva înseamnă a te obliga „să-l faci să existe”, a nu admite, în măsura în care depinde
de tine, posibilitatea unui univers din care persoana respectivă să fie absentă.

Liiceanu

***

A iubi fără rest și fără umbră.

***

Acești oameni puțini, care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem, reprezintă, chit că
o știm sau nu, stratul de protecție care ne ajută să trecem prin viață.
***

Atunci când ajungi la capătul ființei, suporți existența datorită unei mici constelații umane la care
poți să faci oricând recurs – cu încredere.

***

Atracția trebuie urmată de un interes.

Gasset

***

A contempla în chip real sau imaginar farmecele ființei iubite.

***

Grația expresivă a unui anumit mod de a fi, nu corectitudinea sau desăvârșirea plastică – asta
provoacă efectiv iubirea.

***

A iubi este ceva mai grav și mai semnificativ decât a te entuziasma de liniile unei fețe și de
coloritul unui obraz; înseamnă a te pronunța pentru un anumit tip de umanitate anunțat simbolic
în detaliile figurii, ale vocii și ale gesticii.

***

Imaginare sau nu, iubirea se îndreaptă către anumite calități și grații – ce le regăsesc în tine.
Chiar dacă persoana reală nu coincide cu imaginarul meu, între cele două tot există afinitate –
care ne va face să presupunem că ea și nu altă femeie – ești substratul farmecelor respectivă