1

Când vorbim despre umbra personală ne referim la toate părțile umbrei de care suntem
conștienți, precum și la cele pe care le bănuim doar.

Umbra ne este nespus de penibilă. Când suntem surprinși asupra unui comportament de umbră,
adică asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne rușinăm. Acesta
este și motivul pentru care avem tendința de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la alții
anumite aspecte mai întunecate ale personalității noastre.

Când o persoană respinge ideea că s-ar putea purta într-un anumit fel, de exemplu meschin, sau
când nu poate accepta nici în ruptul capului anumite trăsături izbitoare ale unui personaj din vis,
putem presupune că avem de-a face cu o latură a umbrei.

Cu cât este un om mai supus presiunii sociale de a afișa o persona perfectă, cu atât mai interesant
este să-i descoperim umbra.

Oamenii care nu prea îndrăznesc să facă lucruri inacceptabile pentru societate deleagă, prin
urmare, altor oameni aceste aspecte întunecate, le percep la alții, se delectează pe ascuns cu ele,
pentru a judeca în cele din urmă: „Ce mai fac și aristocrații ăștia...“.

Când un om este idealizat peste măsură, este deseori util să îi vedem și umbra. Idealizarea a avut
poate ca scop acoperirea aspectelor sale mai puțin frumoase. Când i se descoperă aspectele
întunecate, persoana respectivă devine mai puțin ideală, în schimb mai reală.

Din nefericire, dezvăluirile umbrelor nu urmăresc întotdeauna progresul științei, ci se produc din
motive de rivalitate: nu mai putem suporta succesul și importanța de care se bucură altcineva și
atunci îi scoatem la iveală umbra.

Dezvăluirea defăimătoare a umbrei altcuiva ne confirmă valoarea de sine. Or, mai util ar fi să ne
cercetăm propria umbră. Umbra proprie este penibilă și deranjantă în aceeași măsură în care
umbra celorlalți este interesantă.

Refulăm, după cum spuneam, ceea ce nu se află în concordanță cu idealul Eului nostru și cu
idealul — presupus sau verificabil — al lumii înconjurătoare. Părțile refulate ale umbrei se
îmbină în inconștient, formând un complex al umbrei.

Apărarea în fața umbrei

II
Cine clivează umbra într-un mod atât de radical, încât aceasta devine un dublu, va duce
întotdeauna o viață dublă. Acest dublu devine straniu, fiindcă acționează în regie proprie, iar Eul
nu mai are nicio putere asupra lui, ba se simte chiar urmărit de el. Tot ceea ce respingem la noi
înșine se întoarce din afară împotriva noastră, ne urmărește.