Transmiteți semnale amestecate

Odată ce oamenii au devenit conștienți de prezența dumneavoastră, și poate vag

intrigați, trebuie să le treziți interesul, înainte ca aceasta să se îndrepte spre altcineva.
Lucrurile evidente, care sar în ochi,, pot atrage atenția într-o primă fază, dar adesea este
vorba despre o atenție de scurtă durată. Pe termen lung, ambiguitatea este mult mai
puternică. Majoritatea dintre noi ne manifestăm în mod prea evident. În schimb,
dumneavoastră străduiți-vă să fiți greu de „citit”. Transmiteți semnale amestecate, dure și
tandre totodată, spirituale și prozaice, inocente și viclene. Combinația de semnale sugerează
profunzime, care fascinează chiar pe măsură ce derutează. O aură evazivă, enigmatică îi va
face pe oameni să dorească să afle mai mult, atrăgându-i în centrul dumneavoastră. Generați
această forță făcând aluzie la o latură contradictorie a spiritului dumneavoastră.

Secretul seducției

Procesul de seducție nu poate începe decât dacă reușiți să atrageți atenția

victimei, prezența dumneavoastră fizică devenind o prezență mentală stăruitoare. De
fapt, este destul de ușor să treziți inițial interesul – un stil vestimentar ispititor, o
privire sugestivă, ceva ieșit din comun. Dar ce se întâmplă în continuare? Mintea ne
este înțesată de imagini, preluate nu doar din mass-media, ci și din tumultul vieții
cotidiene. Multe dintre aceste imagini sunt frapante. Vă încadrați și dumneavoastră
în rândul celor care încearcă din răsputeri să capteze atenția; atractivitatea va
dispărea dacă nu aprindeți scânteia unei vrăji mai durabile, care să-i facă pe oameni
să se gândească la dumneavoastră chiar și în absență. Acest lucru înseamnă că le
stimulați imaginația, să-i faceți să creadă că aveți mai multe de oferit decât ceea ce se
vede. Odată ce încep să vă înfrumusețeze imaginea cu fantezii, sunt ca și prinși.
Totuși, toate acestea trebuie să se petreacă în stadiile timpurii ale procesului
de seducție, înainte ca țintele să afle prea multe și să-și formeze impresia în ceea ce vă
privește. Este necesar să aibă loc chiar în momentul primei întâlniri. Transmițând
semnale amestecate cu această ocazie, creați oarecare surpriză, oarecare tensiune:
păreți să fiți într-un anumit fel (inocenți, insolenți, intelectuali, spirituali), dar trebuie
să-i lăsați să întrevadă și altceva (malițioși, timizi, spontani, triști). Fiți subtili. Dacă
afișați prea evident calitatea secundară, puteți părea schizofrenici. Dar, dacă îi faceți
să se întrebe de ce sunteți timizi sau triști sub aparența de intelectuali spirituali
efervescenți, le veți capta atenția. Oferiți-le ambiguitatea care îi lasă să vadă ceea ce
doresc, captați-le imaginația, lăsându-i să arunce priviri fugare în întunecimile
sufletului dumneavoastră.
Pentru a capta și a reține atenția, trebuie să etalați atribute care contravin
înfățișării dumneavoastră, creând profunzimi și mister. Dacă aveți o față dulce și un
aer misterios, lăsați să transpară aluzii la ceva întunecat, chiar o notă de cruzime din
caracterul dumneavoastră. Nu trebuie să apară în vorbe, ci în stil. Nu vă faceți griji
dacă această calitate de fundal este una negativă, de pildă una legată de pericol,
cruzime, amoralitate; oamenii vor fi atrași de enigmă oricum, iar bunătatea pură are
rareori putere de seducție. Nu uitați: nimeni nu afișează mister în mod firesc, cel
puțin nu pentru multă vreme. Misterul este ceva la care trebuie să lucrați, o mișcare
tactică pe care trebuie să o folosiți în prima parte a procesului de seducție.
Jocul cu rolurile sexelor este un fel de paradox incitant, cu o lungă istorie în
seducție. Cei mai de succes seducători de tip Don Juan aveau o notă de drăgălășenie
și feminitate, iar cele mai ispititoare curtezane aveau o urmă de masculinitate. Cu
toate acestea, strategia este eficientă numai atunci când calitatea din subsidiar apare
doar aluziv; dacă afișați o combinație prea evidentă și frapantă, va părea bizar sau
chiar amenințător.
O variație eficientă a acestei teme este îmbinarea dintre fizic „fierbinte” și o
anumită răceală emoțională. Dandy-i precum George Beau Brummel și Andy Warhol
combină înfățișarea frapantă cu un comportament rece, o distanță pe care o pun între
ei și orice sau oricine altcineva. Ambii sunt atrăgători, dar și evazivi, iar unii oameni
își petrec ani buni din viață urmând astfel de bărbați, încercând să le penetreze
inaccesibilitatea. (Puterea oamenilor aparent inaccesibili este al naibii de seducătoare;
vrem să fim noi aceia care îi înfrâng.) Ei se învăluie în ambiguitate și mister, fie
vorbind foarte puțin, fie vorbind numai despre lucruri superficiale, dând iluzia unei
profunzimi de caracter pe care nu o veți atinge niciodată. Poate că aveți o anumită
reputație, fiind recunoscuți pentru o calitate care sare imediat în ochii celor care vă
întâlnesc. Le veți reține și mai mult atenția sugerând că în spatele acestei reputații se
ascunde o altă calitate. Nimeni nu avea o reputație mai întunecată și mai păcătoasă
decât Lordul Byron. Ce le înnebunea pe femei era faptul că, dincolo de exteriorul rece
și disprețuitor, întrezăreau o fire destul de romantică, ba chiar spirituală. Byron
scotea în evidență acest contrast, cu aerele sale melancolice și bunătatea ocazională.
Vrăjite și derutate, multe femei au crezut că ar putea fi ele acelea care să-l aducă
înapoi pe calea cea bună și să-l transforme într-un iubit fidel. Odată ce unei femei îi
intra un astfel de gând în minte, era prinsă în mreje. Nu este dificil de creat un astfel
de efect de seducție. Dacă sunteți cunoscuți drept extrem de raționali, să zicem,
sugerați o latură irațională.
Aceste principii pot fi aplicate dincolo de seducția sexuală. Pentru a reține
atenția unui public larg , pentru a-i seduce pe oameni și ai face să se gândească la
dumneavoastră, trebuie să le combinați semnalele. Dacă afișați prea pregnant o
anumită calitate – fie ea o calitate nobilă, precum erudiția ori eficiența – oamenii vor
considera că vă lipsește umanitatea. Toți suntem complecși și ambigui, plini de
impulsuri contradictorii. Dacă etalați doar o latură, fie ea latura bună, îi veți călca pe
ceilalți pe nervi. Vă vor suspecta de ipocrizie. O suprafață strălucitoare poate avea
un farmec decorativ, dar ceea ce atrage ochiul la o pictură este o anumită
profunzime, o ambiguitate inexrimabilă, o complexitate suprarealistă.
Simbolul: Cortina de teatru. Pe scenă, faldurile grele, roșu-închis ale cortinei vă atrag ochiul
cu suprafața lor hipnotizantă. Dar ceea ce vă fascinează și vă atrage cu adevărat este ceea ce
credeți că s-ar putea întâmpla în spatele cortinei – lumina care se strecoară dincolo de ea,
sugerarea unui secret, ceva ce este pe cale să se întâmple. Simțiți înfiorarea unui voyeur care
este pe cale să se întâmple. Simțiți înfiorarea unui voyeur care este pe cale să privească un
spectacol.

Mulți critici au avut revelația că în zâmbetul Mona Lisei se combină două elemente distincte.
Prin urmare, găsesc în expresia frumoasei florentine reprezentarea perfectă a contrastelor care
domină viața erotică a femeilor; contrastul dintre a fi seducătoare, dintre tandrețea cea mai
devotată și senzualitatea neîndurător de nesățioasă – devorând bărbați de parcă ar fi ființe de
pe altă planetă.
- Sigmund Freud, Leonardo Da Vinci și amintirea copilăriei sale

Este un truism universal acela că atracția sexuală este sporită de un anumit grad de
ambivalență. Bărbatul adevărat sută la sută este de obicei puțin ridicol, în nici un caz
răvășitor. Japonia, în mod deosebit, are o tradiție de seducători cu atribute feminine. Junele
prim din dramele romantice kabuki este de obicei un tânăr zvelt, palid, care invită mai
degrabă la protecție maternă. Atracția ambivalenței pare mai puternică decât oricând.
Potrivit unui sondaj publicat într-o revistă pentru femei, „cele mai sexy staruri” ale anului
1981 erau Tamasaburo, un actor de kabuki specializat în roluri feminine, și Swada Kenji, un
cântăreț pop, căruia îi place să apară pe scenă adoptând o vestimentație ambivalentă, mai
degrabă feminină decât masculină.
- Ian Buruma, În spatele măștii