Lăsați-le libertatea de a cădea –

Urmăritorul este cel urmărit

Dacă țintele încep să vă vadă ca agresori, vor pune mai puțină energie, iar tensiunea
se va diminua. Va fi nevoie să-i resuscitați și să schimbați raportul de forțe. Odată ajunse sun
controlul dumneavoastră, faceți un pas înapoi, iar ele vă vor urma. Începeți prin a fi distanți,
o neașteptată absență, un indiciu că vă plictisiți. Agitați lucrurile dând impresia că sunteți
interesat de altcineva. Nimic din toate acestea nu trebuie să fie explicit; induceți-le doar
sentimentul, iar imaginația lor va face restul, dând naștere îndoielii pe care ați dorit-o.
Curând, vor dori să vă posede fizic, iar reținerea va dispărea. Țelul este să le vedeți căzându-
vă în brațe de bunăvoie. Creați iluzia că seducătorul este sedus.

Secretul seducției

Deoarece ființele umane sunt prin natura lor creaturi încăpățânate și

conflictuale, cu tendința de a fi suspicioase în privința motivelor celorlalți, este firesc
ca, pe parcursul actului de seducție, într-un fel sau altul, ținta să opună rezistență.
Seducția, deci, este rareori ușoară ori fără opreliști. Însă, odată ce victimele
dumneavoastră scapă de anumite îndoieli și încep să fie prinse în mreje, vor ajunge la
un punct la care vor începe să cedeze. Chiar dacă își dau seama că sunteți la cârmă, le
va face plăcere. Nimeni nu dorește ca lucrurile să fie complicate și dificile, iar ținta se
așteaptă ca finalul să vină repede. Acesta este punctul, totuși, în care trebuie să vă
educați să faceți pasul înapoi. Dacă oferiți apogeul plăcerii pe care îl așteaptă cu atâta
nesaț, cedați unei porniri firești de a aduce seducția la final și veți rata oportunitatea
de a spori tensiunea, de a face relația și mai aprinsă. La urma urmelor, nu vă doriți o
victimă pasivă cu care să vă jucați; vă doriți ca persoana sedusă să se implice cu toată
voința, să participe activ în seducție. Vă doriți să vă urmeze, să se prindă fără
speranță de scăpare în plasă în acest proces. Singura cale de a ajunge în acest punct
este de a da un pas înapoi, provocându-i îngrijorare.
V-ați mai retras strategic și înainte (vedeți secțiunea 12), dar acum este diferit.
Ținta se îndrăgostește de dumneavoastră acum, iar retragerea provoacă panică; vă
pierdeți interesul, și se întreabă dacă e cumva vina ei, poate că este ceva greșit. În loc
să accepte că o respingeți din propriile motive, ținta va înclina spre cealaltă
interpretare, căci, dacă rădăcina problemei s-ar afla în acțiunea ei, tot ea ar avea și
puterea să vă recâștige schimbându-și comportamentul. Dacă pur și simplu o
respingeți, pe de altă parte, ea nu are nici o putere. Oamenii nu doresc niciodată să
renunțe le speranță. Acum va veni la dumneavoastră, va deveni agresivă, crezând că
va reuși astfel. Va crește temperatura erotică. Să înțelegeți: intensitatea voinței unei
persoane este direct legată de libidoul ei, de dorința erotică. Când victimele vă
așteaptă cu pasivitate, nivelul lor erotic este coborât. Atunci când sunt active,
implicându-se în proces, debordând de tensiune și anxietate, temperatura crește.
Ridicați-o cât puteți de mult.
Când dați înapoi, fiți discret; insuflați îngrijorare. Atitudinea dumneavoastră
rece ori distantă ar trebui să-și facă efectul asupra țintelor atunci când sunt singure,
ca o bănuială otrăvită ce le încolțește în minte. Obsesia lor se va amplifica. Subtilul
dumneavoastră pas înapoi le va face să-și dorească să vă posede, astfel încât vi se vor
arunca în brațe de bunăvoie. Aceasta este o strategie diferită de cea din secțiunea 20,
unde pricinuiți răni adânci, creând un șablon al durerii și plăcerii. Acolo scopul este
de a vă face victimele vulnerabile și dependente, aici, să le faceți active și agresive.
Alegerea strategiei (cele două nu pot fi combinate) depinde de ce anume vă doriți și
de înclinațiile victimei.
Fiecare dintre cele două sexe are propriile metode specifice de seducție. Când
păreți interesați de o anume persoană, dar nu răspundeți sexual, este frustrant și
reprezintă o provocare: vor găsi o cale să vă seducă. Pentru a produce acest efect, mai
întâi arătați un oarecare interes pentru țintă, prin scrisori ori insinuări subtile. Dar,
când sunteți în prezența acesteia, afișați un fel de indiferență sexuală. Fiți prietenoși,
arătați chiar căldură sufletească, dar nu mai mult. Le forțați să se înarmeze cu
farmecele seducătoare specifice sexului lor – exact ce vă doriți.
În stadiile avansate ale seducției, lăsați ținta să sesizeze că începeți să fiți
interesat de o altă persoană – aceasta este o altă formă de pas înapoi. Când Napoleon
Bonaparte a întâlnit-o pentru prima oară pe tânăra văduvă Josephine de
Beauharnais, în 1795, a fost cuprins de exaltare în fața frumuseții ei exotice și a
privirilor pe care ea i le-a aruncat. A început să-i frecventeze seratele săptămânale și,
spre mulțumirea lui, ea îi ignora pe ceilalți bărbați în favoarea lui, stându-i în
preajmă numai ochi și urechi. S-a îndrăgostit de Josephine și avea motive să creadă că
și ea simțea la fel.
Apoi, la una dintre serate, ea, amabilă și curtenitoare, ca de obicei – cu
deosebirea că era la fel de amabilă și cu un alt bărbat de față, un fost aristocrat, ca
Josephine, tipul de persoană cu care Napoleon nu ar fi putut niciodată concura în
materie de maniere și spirit. Îndoielile și gelozia au început să=l frământe lăuntric. Ca
bărbat de arme, știa cât cântărește ofensiva, iar după câteva săptămâni de grabnică și
agresivă campanie a obținut-o doar pentru sine, în final căsătorindu-se cu ea.
Desigur, Josephine, o seducătoare iscusită, a pus totul în scenă. Ea nu a afirmat că
este interesată de un alt bărbat, însă simpla prezență a acestuia în casa ei, o privire
fugară din când în când, gesturile subtile, toate au condus la această impresie. Nu
există cale mai bună de a sugera că începeți să vă pierdeți interesul. Dacă vă arătați
prea evident interesul pentru altcineva, s-ar putea totuși întoarce împotriva
dumneavoastră. Nu este genul de situație în care doriți să păreți crud; îndoiala și
anxietatea sunt efectele pe care le doriți. Încercați ca potențialul interes pentru altă
persoană să fie greu de perceput cu ochiul liber.
Odată ce o persoană s-a îndrăgostit de dumneavoastră, orice absență fizică va
produce disconfort. Creați literalmente spațiu. Absențele la acest moment avansat al
seducției ar trebui să pară cel puțin justificate. Nu insinuați o evidentă răcire, ci
strecurați un ușor dubiu: poate că ați găsit vreun motiv să rămâneți, poate v-ați
pierdut interesul, poate că mai este cineva la mijloc. În absență, veți fi mai apreciați.
Vă vor uita greșelile și vă vor ierta păcatele. În clipa în care reveniți, se vor ține după
dumneavoastră așa cum ați dorit. Va fi ca și cum v-ați fi întors din morți.
Conform psihologului Theodor Reik, învățăm să iubim doar prin respingere.
În copilărie, suntem copleșiți de iubirea mamei – nu avem habar de nimic altceva.
Însă, când mai creștem, începem să pricepem că iubirea ei este necondiționată. Dacă
nu stem cuminți, dacă nu-i facem pe plac, iubirea poate fi luată înapoi. Ideea că poate
să-și retragă dragostea ne umple de anxietate și, la început, din mânie, ne vom
manifesta isteric. Dar asta nu funcționează niciodată și, încetul cu încetul, realizăm că
singura modalitate de a o convinge să nu ne mai respingă este de a o imita – să fim la
fel de iubitori, buni și afectuoși ca ea. Astfel, o vom lega de noi în cel mai profund
mod. Acest tipar rămâne imprimat în noi pentru tot restul vieții: când trăim
experiența unei respingeri ori a unei atitudini mai reci, învățăm să curtăm, să
urmărim și să iubim.
Creați încă o dată acest tipar primordial în actul seducției. Mai întâi, copleșiți-
vă țintele cu afecțiune. Nu vor fi sigure în legătură cu motivele, dar sentimentul este
minunat și nu vor dori să-l piardă vreodată. Când va dispărea, odată cu strategicul
dumneavoastră pas înapoi, vor trăi clipe de anxietate și de mânie, poate chiar vor
avea o cădere nervoasă, iar, apoi, aceeași reacție copilărească: singura cale de a vă
recâștiga, de a că avea pentru totdeauna, este să inverseze tiparul, să vă imite, să fie
afectuoase și generoase. Ceea ce schimbă lucrurile este groază respingerii.
Acest șablon se va repeta deseori de la sine în cadrul unei relații trecătoare ori
de durată. O persoană devine indiferentă, cealaltă se ține după ea, apoi se răcește
aceasta la rându-i, iar prima persoană devine urmăritor și tot așa. Ca seducător, nu
lăsați acest lucru la voia întâmplării. Produceți-l. Îl învățați pe celălalt să devină
seducător, așa cum mama, în felul ei, l-a învățat pe copil să-i întoarcă dragostea.
Pentru liniștea dumneavoastră, învățați să declanșați inversarea rolurilor. Nu jucați
doar de formă rolul urmăritului, ci bucurați-vă de el, cedați-i. Plăcerea de a fi urmărit
îndeaproape de victima dumneavoastră poate fi adesea mai mare decât fiorul
vânătorii.

Simbolul: Rodia. Cultivată cu grijă, rodia începe să dea în pârg. Să nu o culegeți prea
devreme ori să nu o faceți să se desprindă de pe ramură – va fi tare și amară. Lăsați fructul să
ia în greutate și să devină suculent, apoi faceți un pas înapoi – va cădea de la sine. Atunci
pulpa va fi cea mai delicioasă.

Neglijările, refuzurile, respingerile, decepțiile, diversiunile și umilința – toate cu scopul de a

produce această a doua stare, secretul seducției adevărate. Seducția vulgară poate recurge la
persistență, dar adevărata seducție recurge la absență… Este ca la scrimă: este nevoie de
spațiu pentru eschivă. În tot acest timp, seducătorul [Johannes], departe de a-și dori să se
apropie de ea, caută să mențină distanța prin diferite șiretlicuri: el nu i se adresează direct, ci
doar mătușii ei, și chiar și atunci spune lucruri minore și neînsemnate; reușește să
neutralizeze totul prin ironie și falsă pedanterie; nu reacționează la nicio mișcare feminină ori
erotică și chiar îi găsește un pețitor de tot râsul pentru a rupe vraja și a o amăgi, până la
punctul în care ea însăși preia inițiativa și rupe logodna, împlinind seducția, creând situația
ideală pentru a se abandona cu totul.
- Jean Baudrillard, Seducția

Mă retrag și, ca urmare, o învăț să fie victorioasă în timp ce mă urmează. Mereu dau înapoi
și în această mișcare defensivă o ajută că cunoască prin intermediul meu toată forța iubirii
erotice, gândurile sale impetuoase, pasiunea sa, ce înseamnă dorul și speranța și nerăbdarea
așteptării.
- SØren Kierkegaard, Jurnalul unui seducător