Fermecătorul

Farmecul este seducția fără sex. Fermecătorii sunt manipulatori desăvârșiți,

mascându-și dibăcia prin crearea unei atmosfere de plăcere și confort. Metoda lor este simplă:
distrag atenția de la ei înșiși, îndreptând-o asupra țintei. Vă înțeleg spiritul, vă simt durerea,
se adaptează stărilor sufletești. În prezența unui Fermecător, aveți o părere mai bună despre
sine. Fermecătorii nu se ceartă, nu se plâng, nu se contrazic și nu vă bat la cap – ce ar putea fi
mai seducător? Atrăgându-vă cu indulgența lor, vă fac dependenți de ei, sporindu-și puterea.
Învățați să vrăjiți asemenea Fermecătorilor, țintind slăbiciunile primare ale oamenilor:
vanitatea și stima de sine.

Arta de a fermeca

Sexualitatea este extrem de subminată. Nesiguranțele și emoțiile pe care le

stârnește pot să pună brusc capăt unei relații care altminteri ar fi devenit mai
profundă și ar fi durat mai mult. Soluția Fermecătorului este de a satisface aspectele
sexualității care sunt atât de ispititoare și care creează dependență – concentrarea
atenției, avântul stimei de sine, plăcerea curtării, înțelegerea (reală sau iluzorie) –
eliminând sexul în sine. Nu înseamnă că Fermecătorul reprimă sau respinge
sexualitatea; ispita sexuală, ca posibilitate, mocnește în orice încercare de a fermeca.
Farmecul nu poate exista fără aluzie la tensiunea sexuală. Totuși, nu poate dura decât
dacă sexul este ținut la distanță, undeva în fundal.
Cuvântul farmec provine din latinescul pharmacum și are sensul de atracție,
drăgălășenie, dar și vrajă, în legătură cu vrăjitoria și magia. Fermecătorul reține
implicit toată această istorie a sensurilor, vrăjind oamenii cărora le oferă ceva ce le
atrage atenția și îi fascinează. Secretul pentru a le capta oamenilor atenția,
reducându-le în același timp capacitatea de a raționa, este să țintești lucrul asupra
căruia cu cel mai puțin control: egoul lor, orgoliul și stima de sine. Benjamin Disraeli
spunea „vorbiți-i unui om despre sine și vă va asculta ore întregi”. Strategia nu
trebuie să fie prea evidentă. Subtilitatea este marea iscusință a Fermecătorului. Tușa
subtilă este esențială dacă dorim ca ținta să nu sesizeze eforturile Fermecătorului și
să nu devină suspicioasă sau poate chiar plictisită de atâta atenție.

Iată legile farmecului:

Faceți din ținta dumneavoastră centrul atenției. Fermecătorii se confundă cu fundalul;

țintele devin subiectul interesului lor. Pentru a fi Fermecător, trebuie să învățați să
ascultați și să observați. Lăsați țintele să vorbească, dezvăluindu-și astfel secretele. Pe
măsură ce aflați mai multe despre ele, vă puteți individualiza atenția făcând apel la
dorințele și nevoile lor specifice, adaptându-vă lingușirile la nesiguranțele lor. Faceți
din ele vedetele spectacolului și vor deveni dependente de dumneavoastră.
Fiți o sursă de plăcere. Nimeni nu vrea să audă despre problemele și necazurile
dumneavoastră. Ascultați plângerile țintelor, dar, mai important, distrageți-le atenția
de la probleme, oferindu-le plăcere. (Faceți acest lucru suficient de des și le veți vrăji.)
Părând lipsit de griji și amuzant, veți fi întotdeauna mai fermecător decât fiind serios
și critic.

Transformați conflictele în armonie. Nu stârniți conflicte care se vor dovedi imune la

farmecul dumneavoastră; în fața celor agresivi, retrageți-vă, lăsându-i să-și savureze
micile victorii. Cedarea și indulgența vor scoate ca prin minune conflictul din
potențialii dușmani. Nu criticați niciodată oamenii în mod deschis – le va da un
sentiment de nesiguranță și se vor opune schimbării. Sădiți idei, insinuați sugestii.

Adormiți vigilența victimelor, făcându-le să se simtă în largul lor, confortabil. Farmecul este
precum trucul hipnotizatorului care leagănă un ceas: cu cât ținta este mai relaxată,
cu atât este mai ușor să o determinați să se plece în fața voinței dumneavoastră.
Cheia pentru a le face pe victime să se simtă în largul lor este să fiți reflexia lor, să vă
adaptați la stările lor sufletești. Oamenii sunt narcisiști – sunt atrași de cei asemenea
lor. Dați impresia că împărtășiți aceleași valori și gusturi, că le înțelegeți spiritul, și îi
veți vrăji.

Dovediți calm și stăpânire de sine dacă întâmpinați adversitate. Adversitatea și obstacolele

oferă, de fapt, cadrul perfect pentru a fermeca. Afișând un calm netulburat în fața
neplăcerilor, îi faceți pe oameni să se simtă în largul lor. Nu vă văitați, nu vă plângeți,
nu încercați niciodată să vă justificați.

Faceți-vă utili. Dacă acționați subtil, abilitatea de a îmbunătăți viețile celorlalți va fi

extraordinar de seducătoare. Aptitudinile dumneavoastră sociale se vor dovedi
importante aici: crearea unei mari rețele de aliați vă va oferi oportunitatea de a pune
oamenii în legătură unii cu alții, ceea ce îi va determina să creadă că viețile lor devin
mai ușoare pentru simplul fapt că vă cunosc pe dumneavoastră. Nimeni nu poate
rezista la așa ceva. Modul în care procedați în continuare este esențial. Oricine poate
face o promisiune. Ce vă diferențiază pe dumneavoastră, ce vă face să păreți
fermecător, este capacitatea de a duce lucrurile la bun sfârșit, de a vă respecta
promisiunea printr-o acțiune clară.

Simbolul: Oglinda. Spiritul dumneavoastră funcționează ca o oglindă pentru ceilalți. Când

vă privesc, se văd pe ei înșiși: valorile, gusturile, chiar și defectele lor. Povestea lor de dragoste
cu propria imagine, care durează de o viață, este confortabilă și hipnotică. Prin urmare,
alimentați-o. Nimeni nu vede vreodată ce se află în spatele oglinzii.

Păsările se lasă păcălite de fluier, care le imită glasul, iar oamenii, de aceia care pretind că
sunt întru totul de acord cu părerile lor.
- Samuel Butler
Știți ce este farmecul: un mod de a obține răspunsul „da” fără a fi formulat vreo întrebare
clară.
- Albert Camus

Urmează forma crengii de vrei să o îndoi;/ Folosind forța brută, va plesni. Mergi în direcția
curentului, așa vei reuși să treci râul înot./ Nu are nici un rost să lupți împotriva
curentului./ Fii bând cu leii și tigrii de vrei să-i îmblânzești;/ Taurul se deprinde la plug
încetul cu încetul…/ Insistă deci dacă ea se împotrivește:/ Astfel vei ajunge să câștigi în cele
din urmă.
- Ovidiu, Arta Iubirii

Un discurs de care publicul se simte transportat și pe care îl aplaudă este adesea mai puțin
sugestiv din simplul motiv că, în mod evident, și-a propus să fie persuasiv. Aflându-se foarte
aproape unii de ceilalți, oamenii care poartă un dialog se influențează prin tonul vocii pe care
îl adoptă, prin felul în care se privesc, nu doar prin tipul de limbaj pe care îl utilizează. Nu
greșim spunând că o persoană extrem de pricepută la conversații este fermecătoare în sensul
magic al cuvântului.
Gustave Tarde, Opinia și mulțimea, citat în Serge Moscovici, Epoca Mulțimii