A fi asertiv (afirmativ)

Sunt patru mari modele de comportament:

Comportament agresiv: un om agresiv este deseori dificil de suportat. Se spune că are un caracter urât, o fire
instabilă, că este mereu sub tensiune si se enervează din nimic. Este intolerant, contradictoriu, ironic. Sigur de
el, nu se indoieste niciodată de sine şi încearcă în permanenţă să-şi impună opiniile în mod imperativ. Nu-l
interesează decât punctul lui de vedere, îşi aşează întotdeauna nevoile proprii înaintea nevoilor altora şi
trăieşte schimburile ca pe nişte raporturi de forţă. Nu ascultă de nimeni, suportă greu contrazicerea, îşi
frustează şi irită interlocutorii, cărora nu le recunoaşte dreptul la cuvânt, în afară de cazul când sunt de acord
cu el. Îşi rezolvă deseori problemele prin violenţă sau constrângere.

Comportamentul manipulator: ca şi agresivul, manipulatorul tinde numai spre satisfacerea nevoilor personale
şi nu are nici un fel de consideraţie pentru interlocutorul lui. Spre deosebire de agresiv, manipulatorul este
curtenitor, politicos (în aparenţă) şi îşi disimulează sentimentele pentru a-i exploata mai bine pe ceilalţi.
Măsluieşte cărţile, denaturează informaţiile pe care le oferă, foloseşte flatarea sau minciuna pentru a-şi atinge
scopurile şi a-l face pe celălalt să cedeze; orice schimb ia forma unui joc de cărţi. Pentru manipulator, celălalt
este un obiect în folosul lui, pe care-l manevrează în funcţie de propriile interese.

Comportamentul asertiv: s-ar putea spune despre un individ asertiv că se simte bine în pielea lui, că este
echilibrat şi dă impresia de calm şi de bunăstare interioară. Starea de spirit îi este egală, nu-şi iese uşor din
sărite. Are mai degrabă încredere în el, fiind în acelaşi timp conştient de propriile limite şi capabil să se
îndoiască de sine. Ştie să se asculte pe el însuşi şi pe cei care-i stau aproape. Dacă se pricepe să-şi apere şi
să-şi exprime clar gândurile şi nevoile, nu înseamnă că le respectă mai puţin pe ale celorlalţi. Dacă se
confruntă cu probleme relaţionale, încearcă întotdeauna să le rezolve prin stabilirea unui dialog autentic şi
deschis, intenţionând astfel să împace puncte de vedere aparent diferite şi opuse.

Comportament pasiv: ai tendinţa să nu-ţi recunoşti şi să nu-şi revendici drepturile, să nu-ţi exteriorizezi
emoţiile, să nu-ţi exprimi opiniile, să nu-ţi asculţi sentimentele. Această atitudine are drept scop evitarea
dezacordurilor, pentru a nu-l contraria pe interlocutor. Îi dai de înţeles că eşti neimportant, că se poate purta în
largul său faţă de tine şi te poate exploata. Ai aerul că spui: "Nu mă băga în seamă, sentimentele mele sunt
secundare, ideile mele nu prezintă nici un interes; sunt inferior, eşti mai bun decât mine; gândeşte, hotărăşte şi
acţionează tu în locul meu." Nerespectându-te, îi autorizezi pe ceilalţi să facă la fel şi să te manipuleze sau
chiar să te agreseze.

Tu din ce categorie faci parte?

Care sunt avantajele asertivitatii? Eficienţă pentru:

- a adresa o întrebare;
- a refuza o cerere;
- a formula o nemulţumire;
- a rezolva relaţii conflictuale;
- a răspunde la critici;
- a accepta complimente.
Vei dobândi o mai mare libertate de acţiune şi vorbire.

Avantajele afirmarii de sine:

Te simţi activ, nu stai cu mâinile în sân, îţi exprimi dorinţele, ideile. Te simţi uşurat că ai îndrăznit să faci
ceva, te revalorizezi prin atitudiea dinamică.
Nu trebuie să fii asertiv în orice circumstanţă. De ex.: cu huliganii sau în lift cu persoane pe care nu le vei mai
întâlni, chiar dacă te deranjează.

Adopta asertivitatea: Te simţi mai responsabil, trăieşti satisfacţii personale, îţi regăseşti încrederea în tine.
Această atitudine se învaţă.
SFATURI pentru a deveni asertiv:
- Foloseşte întotdeauna "eu" mai degrabă decât "tu", "voi" (resimţite ca acuzatoare). Dacă ţii regim şi eşti
servit cu ceva ce nu doreşti, nu-i acuzi pe ceilalţi că sunt lipsiţi de control mâncând fără limită, ci spui simplu
că vrei să slăbeşti şi în clipa asta nu mănânci dulciuri.
- Fii clar. Înlătură expresiile ambigue, aluziile jenante, tăcerile apăsătoare. Cel mai bun mod de a te face
ascultat este să spui simplu şi precis ce doreşti şi ce nu doreşti. Dacă ţi se propune să mergeţi la un film
science-fiction şi asta nu te încântă, spune-i: "Sincer, prefer un film poliţist".
- Implică-te, subliniază importanţa anumitor fapte pentru tine. Nu te ruşina să simţi şi să exprimi emoţii
"negative": iritare, nemulţumire, decepţie, tristeţe din moment ce le formulezi în nume propriu, fără acuzaţii.
Asertivul îşi respectă interlocutorul. Dacă cineva nu vine la întâlnire îi spui: "sunt foarte supărată, credeam că
o să vii sau măcar o să mă suni să mă anunţi". NU: "Eşti neserios!"
- Învaţă să foloseşti: "Vă înţeleg, dar..." care îţi apără punctul de vedere, ţinând cont şi de cel al
interlocutorului. Ţi-o ia cineva înainte la coadă: "Înţeleg că sunteţi grăbid, dar şi eu sunt. Încercaţi să aveţi
răbdare, ca toată lumea."
- Dacă ce urmează să anunţi ţi se pare greu de spus, foloseşte o formulă ca: "Ce am de spus nu e uşor..." sau
"O să te iau prin surprindere, dar..." şi continuă-ţi ideea. Sunt introduceri care te ajută să uşurezi situaţia, să nu
pari prea abrupt. Ceilalţi sunt preveniţi că ai ceva important de spus.
- Când ţi se pune o întrebare stânjenitoare, fă un pas înapoi - dă-ţi răgazul să răspunzi şi vei avea posibilitatea
să reflectezi, iar dacă doreşti să refuzi, să-ţi poţi găsi argumentele. Cineva te roagă să-i împrumuţi maşina -
spune-i că asta ridică nişte probleme şi că trebuie să te gândeşti. Spune-i să te caute peste câteva zile.
- Nu te simţi obligat să-ţi justifici mereu hotărârile şi acţiunile. rişti să te pierzi în explicaţii confuze şi să te
expui unor întrebări nesfârşite. Uneori, cu cât dai mai puţine explicaţii, cu atât îl avantajezi mai puţin pe
celălalt. "Îmi pare rău, nu pot acum. Am nişte motive despre care nu pot să vorbesc".
- Când e posibil, încheie schimbul de idei adecvat: lasă o bună impresie asta. Dacă ceri o mărire de salariu
spui: "Sunt mulţumit că m-aţi ascultat; sper că o să vă gândiţi la..." Lasă o portiţă deschisă celor doi.

TEHNICI ASERTIVE
Discul zgâriat - constă în repetarea cu calm, claritate şi fermitate a ceea ce vrem sau nu vrem. Necesită
răbdare, perseverenţă, puţină îndrăzneală şi voinţă.
Nu repeţi aceleaşi cuvinte ore în şir, ci schimbi cuvintele, astfel încât să perseverezi în păstrarea opiniei,
dorinţei, fără a devia de la punctul de vedere. Se evită manipularea de către celălalt, îl determină să ia în
considerare nevoile tale şi punctul de vedere.
Refuzarea unei cereri:
- Îmi poţi împrumuta nişte bani? Sunt într-o situaţie...
- Îţi înţeleg problema, dar nu pot să te împrumut.
- Ştii bine că ţi-i dau înapoi.
- Îmi pare rău, dar nu pot să te împrumut.
- Ştiam că mă pot bizui pe tine...
- Chiar nu pot să te împrumut.
- Mă dezamăgeşti foarte tare...
- Înţeleg că eşti dezamăgit, dar nu pot să-ţi împrumut bani.
Cum să ceri ceva: Foloseşte "eu" şi fii clar. "Vei fi surprins de cererea mea", "Poate vei considera că
exagerez, dar..."
Zâmbeşte! Gândeşte că în caz de refuz NU TU EŞTI CEL RESPINS, ci CEREREA TA!
Ex.:
La restaurant, cu chelnerul care ţi-a adus o friptură f. uscată:
- N-o să-ţi placă ce-ţi spun, dar această friptură este atât de tare că nu se poate mânca. Te rog să aduci alta.
- Am mai servit-o la alte 10 persoane şi n-au făcut vreo observaţie.
- Celelalte erau cu siguranţă fragede, asta este ca o talpă.
- E aceeaşi carne...
- Ştiu că aveţi carne bună în general, dar aceasta nu este bună, te rog să aduci alta.
- E cu neputinţă aşa ceva într-un restaurant ca al nostru.
- Cunosc reputaţia restaurantului, de aceea am venit aici. Te rog, prefer să schimbi friptura, oricum nu o pot
mânca.
- E prima dată când mi se întâmplă aşa ceva. O să aduc alta.
- Mulţumesc, eşti foarte amabil.

Perseverenţa cererii pune interlocutorul sub presiune. Nu se poate eschiva şi trebuie să răpspundă imediat.

Ecranul de ceaţă - folosit când celălalt emite reproşuri, este agresiv la adresa ta.
În măsura în care pari că îl asculţi cu atenţie, dar nu reacţionezi, rămânând dacă nu pasiv, măcar indiferent, îl
vei surprinde şi descumpăni ca un peşte care îţi alunecă din mâini... Astfel, se dezamorsează conflictul.
Foloseşte expresii ca: "se prea poate, fără îndoială... este adevărat... aşa este... ai cu siguranţă dreptate... nu
mă îndoiesc.. sunt sigur... ete părerea ta... este punctul tău de vedere...", la care adaugi reformularea. Dacă ţi
se spune "nu eşti serviabil", răspunzi: "mi se întâmplă uneori să nu fiu serviabil". Astfel admiţi că ţi se
reproşează, dar subînţelegi, îl laşi să vadă refuzul de a te judeca, de a te simţi vinovat. Previn manipularea şi
devalorizarea de către celălalt.
Răspunzi: "este adevărat" fără să te simţi umilit. Ai dreptul la greşeală. Poţi foarte bine să o îndrepţi. Nu eşti
nici slab, nici nul dacă te-ai înşelat. nu confunda actul în sine cu persoana!!
Evită să contraataci, să răspunzi la critică prin critică, la agresivitate cu agresivitate, să declanşezi un lanţ de
injurii, violenţe, ameninţări care îl rănesc pe celălalt.
Exemplu de reproş despre ceva făcut de tine:
- Nu este prea exact.
- E părerea ta...
- Nu ai copiat exact cum ţi-am indicat...
- E adevărat, nu e întocmai.
- Ai putea să fii mai atent.
- Fără îndoială.
- Eşti împrăştiat.
- Exact.
- Nu o să reuşeşti niciodată.
- Tot ce se poate.
- Ştii ce, fă cum vrei!
- Ai dreptate.

Oferta de compromis
Accepţi cererea până la o limită sau îi propui o soluţie de schimb care te implică. Este un echilibru just între
două poziţii diferite, evită frustrările: ce câştigi tu nu pierde celălalt şi invers.
Ex.: Ţi se cere să ţii câinele cuiva duminică după-masa. Deja ai refuzat de n ori, deşi îţi place căţelul
respectiv. Îi poţi spune: "O să îl ţin, dar contez pe tine să vii să-l iei la 17.30, pentru că la 18.00 mă duc la...".
Sau îi dai adresa unui îngrijitor excelent sau rogi portarul să stea cu el.

Informaţia despre sine

Dând informaţii despre sine ne dezvăluim sentimentele şi problemele, ceea ce ne face mai umani în ochii
interlocutorilor, în afară de cazul în care ne găsim în faţa unui autocrat certăreţ. Să poţi vorbi despre tine cu
sinceritate, fără să te devalorizezi, te face mai apropiat de ceilalţi.
Să spui unei prietene că nu o poţi vizita pentru că "Am o ucrare urgentă de terminat" sau că nu poţi să o ajuţi
la mutat pentru că "Am o criză de sciatică şi nişte dureri teribile, îmi pare rău" sau că ai vrea să mergi la
restaurant în seara asta pentru că "Sunt obosită şi nu am chef să gătesc" este o manieră de a te implica, de a
arăta că ai şi tu nişte limite şi, chiar prin asta, îţi emoţionezi interlocutorul.

Ascultarea activă
Fără să te plasezi pe poziţie de inchizitor, întreabă-l pe celălalt despre experienţele lui, despre viaţa,
problemele lui, interesul pe care i-l porţi înviorează apropierea, întăresc calitatea relaţiei şi uşurează
comunicarea. Astfel, poţi descoperi că împărtăşiţi aceleaşi emoţii, aceleaşi sentimente, vă recunoaşteţi şi vă
regăsiţi. Totodată, să ceri informaţii înseamnă să verifici dacă ai înţeles bine ce vrea să spună celălalt.
Neînţelegerile provin deseori din neînţelegerea mesajului celuilalt. În timpul unei conversaţii, nu ezita,
reformulând conţinutul cuvintelor lui, să-ţi confirmi conţinutul mesajului exprimat de interlocutorul tău, ceea
ce-l poate ajuta şi să fie mai clar.

Afirmaţia pozitivă
Acest procedeu îţi va folosi mult când ţi se fac complimente. Te gândeşti mai des la defectele decât la
calităţile tale, vorbeşti mai degrabă despre eşecuri decât despre succese. Tot aşa, complimentele te fac să te
simţi prost; ai tendinţa să le negi, să gândeşti că alţii le merită, tu nu. Când eşti complimentat, roşeşti, ai vrea
să te ascunzi în gaură de şarpe, laşi capul în jos, răspunzi încurcat şi sfârşeşti prin a-l respinge pe nefericitul
care ţi-a făcut complimentul şi care nu-ţi înţelege atitudinewa.
Acest comportament negativ te lipseşte de plăcerea pe care ar trebui să o resimţi într-o asemenea situaţie. S-ar
spune că nu deosebeşti linguşeala excesivă de complimentul sincer. Acesta din urmă este de obicei exprimat
natural şi simplu, în termeni scurţi şi clari, cu intenţia de a face plăcere. Linguşitorul încearcă să manipuleze şi
să profite de cel care îl ascultă.
Afirmarea de sine constă în a-i arăta celuilalt că ne recunaştem calităţile şi că suntem mulţumiţi să vedem că
şi el le apreciază. Acceptă să asculţi şi să răspunzi la complimente. Dacă ţi se spune că ai o rochie frumoasă,
nu răspunde automat: "E o rochie veche". Zâmbeşte şi spune de pildă: "Mă bucur că-ţi place, este rochia mea
preferată". Dacă eşti lăudat pentru un succes, nu-ţi spune: "am fost o nulitate"; răspunde "Mulţumesc, şi eu
cred că m-am descurcat destul de bine."

EXERSEAZĂ
Să dobândeşti moduri noi de a fi, de a gândi, a acţiona cere răbdare şi timp. Acceptă asta, nu te descuraja de la
primul eşec, nu abandona la prima contrarierate sau la cel mai mic refuz. Înaintează treptat, în ritmul tău. Nu
se pot învăţa lucruri noi fără muncă - nici vioara, nici tenisul, nici o limbă străină. Antrenează-te prin tehnicile
de afirmare de sine aşa cum îţi faci exerciţiile de gimnastică, uşoare şi scurte la început, apoi din ce în ce mai
dificile şi mai lungi. Alege metodele care ţi se par potrivite. Nu te mulţumi să tragi concluzii negative şi
definitive după o singură încercare. Încearcă metodele în diverse situaţii, cu diferite persoane. Aşa le poţi
combina.

Experimentează actul gratuit:

Afirmă-te - REFUZĂ:
- măcelarul vrea să îţi vândă carne cu orice preţ - vă propune preţ redus;
- vânzătoarea vrea să te facă să cumperi nişte pantofi prea mici;
- coafeza vrea să te tundă altfel decât doreşti tu;
- ospătarul îţi aduce sticla de apă deschisă înainte să vezi tu.

Puţin îţi pasă de:

- instalatorul bombăne când îi ceri să verifice încă o dată nivelul apei;
- chelnerul care bombăne când îi ceri să îţi schimbe un pahar murdar;
- şoferul de taxi care mormăie când îi indici tu traseul;
- vânzătorul care pare agasat că eziţi înainte de a compăra ceva;
- funcţionarul care refuză să îţi schimbe banii.
Afirmă-te: PERSISTĂ.