Scoateți la iveală sentimentele vinovate și tabuurile

Întotdeauna există limite sociale pentru ceea ce putem face. Unele dintre acestea,
tabuurile fundamentale, sunt vechi de secole; altele sunt mult mai superficiale, definind, pur
și simplu, comportamentul politicos și acceptabil. Dacă vă faceți țintele să simtă că le
conduceți dincolo de oricare dintre aceste tipuri de limite, totul este extrem de seducător.
Oamenii tânjesc să-și exploateze latura întunecată. Nu tot ce ține de iubirea romantică
trebuie să fie tandru și bând; insinuați că aveți o urmă de brutalitate și sadism. Nu țineți cont
de diferența de vârstă, jurămintele matrimoniale, legăturile de familie. Odată ce dorința de
transgresiune atrage țintele către dumneavoastră, le va fi foarte greu să se mai oprească.
Duceți-le mai departe decât și-au imaginat – sentimentele comune de vinovăție și
complicitate vor crea o legătură puternică.

Secretul seducției

Societatea și cultura se bazează pe limite – un tip de comportament este

acceptabil, altul, nu. Limitele sunt flexibile și se modifică în timp, dar vor fi mereu
prezente. Alternativa este anarhia, libertatea absolută a naturii, de care ne temem.
Suntem însă niște ființe ciudate: în momentul în care apar limitele, fizice ori
psihologice, devenim imediat curioși. O parte din noi vrea să meargă dincolo de acea
limită să exploreze ceea ce este interzis.
Dacă în copilărie, ni se spune să nu depășim un anume punct în pădure, acela
este exact locul unde dorim să ajungem. Dar creștem și devenim politicoși și
respectuoși; tot mai multe limite ne constrâng viețile. Să nu confundați totuși
politețea cu fericirea. Ascunde frustrarea și compromisul nedorit. Cum putem
explora partea întunecată a personalității noastre fără să atragem penalizarea ori
ostracizarea? Se furișează în visele noastre. Ne trezim uneori cu un sentiment de
vinovăție ca urmare a omorului, incestului, adulterului ori măcelului petrecut în
visele noastre, până când ne dăm seama că nimeni nu trebuie să știe despre asta în
afară de noi. Dați-i însă unei persoane sentimentul că va avea șansa de a explora
dincolo de limitele acceptabilului, de comportamentul politicos, că alături de
dumneavoastră poate elibera o parte a personalității ascunse, și veți avea
ingredientele necesare unei seducții profunde și puternice.
Va trebui să depășiți stadiul de simplă ațâțare cu o fantezie evazivă. Șocul și
forța de seducție vor decurge din realitatea lucrurilor pe care le oferiți. Dacă v-au
urmat mai mult din curiozitate, ar putea să fie cuprinși de o anume teamă și ezitare,
însă, odată prinși, vă vor rezista cu dificultate, fiindcă este greu să revii la o limită pe
care ai nesocotit-o și ai depășit-o.
În momentul în care oamenii își dau seama că un lucru le este interzis, o parte
din ei și-l va dori. Acesta este motivul pentru care un bărbat însurat ori o femeie
măritată reprezintă o țintă atât de delicioasă – cu cât cineva este mai constrâns, cu
atât mai mare este dorința.
Și cum ceea ce este interzis este râvnit, într-un fel sau altul trebuie să vă
prezentați ca obiect al interdicțiilor. Cea mai evidentă modalitate în acest sens este să
adoptați un comportament care să vă confere o aură întunecată și interzisă. Teoretic,
sunteți cineva de evitat; în realitate, sunteți mult prea seducător pentru a vă rezista.
Evidențiați-vă partea întunecată și veți obține un sentiment similar. Pentru ca țintele
să se implice într-o relație cu dumneavoastră, ar însemna să-și depășească limitele, să
se poarte insolent și inacceptabil – față de societate, față de anturajul lor. Pentru
mulți, un motiv să muște momeala.
Marele crai al secolului al XVIII-lea, Ducele de Richelieu, avea o atracție
pentru fetele tinere și, deseori, își sporea seducția învăluindu-le cu un comportament
transgresiv, căruia tinerele nu-i puteau rezista. Încerca să stârnească tinerele fete
împotriva părinților lor, ridiculizând zelul religios, pudibonderia ori pioșenia
acestora. Strategia ducelui era să lovească în valorile la care țintele țineau cel mai
mult – chiar valorile care impuneau limite. La o persoană tânără, legăturile de
familie, cele religioase și altele asemănătoare sunt de folos seducătorului; tinerii de-
abia așteaptă să se revolte împotriva lor. Această strategie, totuși, poate fi aplicată
tuturor persoanelor, indiferent de vârstă: pentru orice valoare adânc înrădăcinată
există o parte întunecată, o îndoială, o dorință de a explora ceea ce respectivele valori
interzic.
Dragostea ar trebui să fie tandră și delicată, dar, în realitate, ea poate elibera
emoții violente și distructive; și potențiala violență a dragostei, felul în care distruge
cumințenia pe care o afișăm în mod normal, este ceea ce ne atrage. Abordați partea
violentă a idilei prin insinuarea unei urme de brutalitate în noianul de atenții tandre.,
în special în etapele târzii ale seducției, când ținta vi se află în mreje. O implicare de
tip masochist poate reprezenta o importantă eliberare transgresivă.
Cu cât seducția este percepută ca un lucru nepermis, cu atât mai puternic va fi
efectul. Dați-le țintelor sentimentul că sunt pe cale să comită un fel de infracțiune, o
faptă a cărei vină o împart cu dumneavoastră. Creați momente publice în care
dumneavoastră și ținta cunoașteți lucruri pe care ceilalți de față nu le știu. Pot fi fraze
și priviri pe care doar dumneavoastră le recunoașteți, un secret. Este esențial să
construiți asemenea jocuri pline de tensiune în public, creând conștiința complicității
și coalizării împotriva lumii.
Poate că, în zilele noastre, oamenii se străduiesc să renunțe la restricții în viața
privată, să elimine constrângerile cât mai mult, ceea ce face seducția mai dificilă și
mai puțin atrăgătoare. Faceți totul pentru a reintroduce sentimentul transgresiunii și
delictului, chiar dacă se întâmplă doar la nivel psihologic ori iluzoriu. Trebuie să
existe obstacole de trecut, norme sociale de disprețuit, legi de încălcat, înainte ca
seducția să fie desăvârșită. Se poate crede că o societate permisivă impune mai puține
limite; găsiți câteva. Vor exista întotdeauna limite, lucruri sfinte, norme de
comportament – muniție nesfârșită pentru stimularea transgresiunii și încălcarea
tabuurilor.
Simbolul: Pădurea. Copiii sunt îndemnați să nu intre în pădurea care se întinde dincolo de
limita de siguranță a căminului lor. Acolo nu există lege, doar slăbiciune, fiare sălbatice și
nelegiuiți. Însă ocazia de a explora bezna hipnotizantă și faptul că este un lucru interzis o face
să fie irezistibilă. Și, odată intrați, vor să meargă tot mai departe.

Inimile și ochii călătoresc împreună pe calea ce le-a adus întotdeauna bucurie; iar, dacă cineva
încearcă să le strice plăcerea, devin și mai pasionate, Dumnezeu e martor… la fel s-a
întâmplat cu Tristan și Isolda. În momentul în care dorințele le-au fost interzise și au fost
împiedicați să se bucure unul de celălalt de către iscoade și gărzi, au început să sufere foarte
mult. Dorința i-a chinuit prin puterea ei magică, mult mai cumplit decât înainte; nevoia
unuia de celălalt a fost mult mai dureroasă și mai impetuoasă decât fusese vreodată.
 …Femeile fac o mulțime de lucruri doar pentru că le sunt interzise, lucruri pe care, cu
siguranță, nu le-ar face dacă nu le-ar fi oprite… Bunul Dumnezeu i-a dat Evei libertatea de a
face tot ce dorește cu toate fructele, florile și plantele din Rai, cu o singură excepție, interdicție
a cărei încălcare se pedepsea cu moartea … Ea a cules fructul și a încălcat porunca lui
Dumnezeu … dar convingerea mea fermă este că Eva nu ar fi făcut niciodată asta dacă nu i s-
ar fi interzis.
- Gottfried von Strassburg, Tristan și Isolda, Citatîn Andrea Hopkins, Carte iubirii
curtenești

Nu demult am văzut un armăsar strunit / Care a strâns zăbala în dinți și a zburat / Ca

fulgerul – totuși, în clipa când hățurile moi le-a simțit / Pe coama liberă în vânt, / S-a oprit ca
mort. Veșnic ne irită restricțiile, tânjim / După tot ce este interzis. (Priviți cum un bolnav
căruia i s-a interzis scăldatul dă ocol băii publice,)…/ Dorința / Se înclină spre ce nu este
permis. Un hoț este atras / De tot ce-i păzit. De câte ori va înflori iubirea / Dacă-i permisă de
rival? Nu frumusețea consoartei tale, ci / Propria ta pasiune pentru ea este ceea ce ne atrage –
trebuie că / Are ceva cu care te-a prins în laț. O fată zăvorâtă de-al ei / Soț nu e castă, ci
veșnic vânată, teama ei / Este mai atrăgătoare decât chipul. Pasiunea interzisă – Că-ți place, /
Că nu-ți place – e mai dulce. Mai stârnește și mai mult/ Când fata-mi spune „Sunt speriată.”
- Ovidiu, Amoruri

Infamia atrage pe oricine.

- Johann Wolfgang Goethe