Tot ce este frumos, pretios este de moment. Insa vrei ca totul sa fie permanent.

Iubesti pe cineva si ii
promiti: "Te voi iubi toata viata". Si stii foarte bine ca nu poti sa fii sigur nici macar de ziua de maine -
faci o promisiune falsa. Tot ce poti spune este "Te iubesc in clipa asta. Nu stiu ce o sa fie in clipa
urmatoare. Cum pot sa-ti promit ca te voi iubi toata viata? Iarta-ma, dar nu pot".

Iată misterul vieţii. Niciodată să nu te simţi perfect, niciodată să nu pretinzi că ai dreptate – să nu te

laşi prins niciodată în capcana asta. Şi niciodată să nu gândeşti despre cineva că greşeşte, pentru că
aceste două lucruri merg mână-n mână – dacă te simţi corect, îi vei condamna întotdeauna pe alţii şi
te vei gândi că altcineva greşeşte. Acceptă oamenii aşa cum sunt. Ei sunt aşa cum sunt, cine eşti tu să
decizi dacă au dreptate sau dacă greşesc?

Fiecare greşeală este o ocazie de a învăţa. Totul este să nu comiţi aceeaşi

greşeală în mod repetat - ar fi o prostie. Însă comite cât mai multe greşeli noi
de care eşti în stare; nu trebuie să-ti fie teamă, căci acesta este singurul mod
în care natura îţi permite să înveţi.

Nu încerca să înţelegi viaţa. Trăieşte-o! Nu încerca să înţelegi iubirea. Intră în iubire!

Ceea ce este, este. Opreşte-te şi priveşte.

Compasiunea este dragostea ajunsa la maturitate. Compasiunea nu este adresata

nimanui. Nu reprezinta o relatie, este pur si simplu fiinta ta. Compasiunea
inseamna, in fond, sa accepti greselile oamenilor, slabiciunile lor. Adu-ti aminte sa
nu umilesti persoana de langa tine cu compasiunea ta; altfel nu vei mai simti
compasiune – in spatele cuvintelor, te vei bucura de umilinta pe care i-o vei
aduce.

Iubirea are intotdeauna incredere. Chiar daca partenerul nu se ridica la

inaltimea acestei increderi, iubirea il accepta asa cum este. Increderea nu poate fi
impusa cu forta. Ori exista, ori nu exista. Daca nu exista incredere, despartiti-va.
Viata este scurta iar capacitatea de a iubi a omului e foarte delicata. Ea poate fi
cu usurinta distrusa, dupa care nu se mai poate face nimic.

Să nu depinzi de alţii! Fii independent în fiinţa ta! Ascultă-ţi vocea interioară! O vei putea auzi
în momentul în care îţi linişteşti mintea - şi nu e greu. Şi când spun că nu e greu, e un fapt absolut
sigur: nu e greu! Dacă am putut eu, poţi şi tu! Între noi nu e diferenţă. Toate fiinţele umane au
potenţialul de a se cunoaşte pe sine însele. În momentul când te cunoşti pe tine însuţi, nimeni nu-ţi va
mai lua individualitatea.

Noi suntem ceea ce cunoaştem, ceea ce simţim. A cunoaşte ceva înseamnă a te identifica cu acel
ceva. A cunoaşte iubirea înseamnă să iubeşti. Autocunoaşterea înseamnă realizare; cunoaşterea
înseamnă să fii.
Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele
persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.

Trăieşte total, trăieşte cu pasiune... În felul acesta, fiecare moment te transformă.

Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.

Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte.

Omul devine cu adevărat om atunci când îşi asumă întreaga răspundere pentru ceea ce este: ăsta e
primul curaj, cel mai mare curaj.

Când eşti furios, te pedepseşti pe tine însuţi. Arzi. Îţi distrugi inima şi calităţile ei înalte şi te umpli de
ură.

Fă pur şi simplu doar ceea ce îţi face maximă plăcere ţie şi celor din jurul tău.

Viaţa nu ascultă de logică; ea îşi vede de drumul ei, netulburată. Tu trebuie să asculţi de viaţă; viaţa nu
ascultă de logica ta, nu-şi bate capul cu logica ta.

Să nu depinzi de alţii! Fii independent în fiinţa ta! Ascultă-ţi vocea interioară! O vei putea auzi în
momentul în care îţi linişteşti mintea - şi nu e greu. Şi când spun că nu e greu, e un fapt absolut sigur:
nu e greu! Dacă am putut eu, poţi şi tu! Între noi nu e diferenţă. Toate fiinţele umane au potenţialul de a
se cunoaşte pe sine însele. În momentul când te cunoşti pe tine însuţi, nimeni nu-ţi va mai lua
individualitatea.

Joaca trebuie să rămână viaţa ta. Munca trebuie să fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ţi transforma
viaţa într-o rutină de muncă, pentru că scopul vieţii e joaca.

Nu există nimic care să poarte eticheta "adevăr"; adevărul nu este un lucru pe care îl vei putea găsi într-
o bună zi într-o cutie şi pe care, deschizând-o, să exclami uimit: "Fantastic! Am găsit adevărul!" Nu
există o astfel de cutie.

Nu imita niciodată, fii întodeauna original. Nu fi o copie la indigo. Însă în toată lumea nu vezi decât
copii la indigo.
Amintiţi-vă întotdeauna când să vă opriţi: nu mergeţi până la extrem. Puţină înţelepciune nu strică, dar
nici puţină nebunie. Combinaţia justă între ele va face din dumneavoastră un Buddha.

Riscă tot ce ai! Fii asemenea unui jucător! Riscă totul, deoarece clipa următoare ar putea să nu mai
vină, aşa că de ce să îţi pese? De ce să te intereseze? Trăieşte intens, trăieşte plin de bucurie. Trăieşte
fără teamă, trăieşte fără să te simţi vinovat. Trăieşte fără să îţi fie frică de iad şi fără să doreşti raiul.
Trăieşte pur şi simplu.

Până nu ai propria înţelepciune, propria viziune, propria claritate, până nu vezi cu ochii tăi, n-ai să fii în
stare să înţelegi misterul existenţei.

Fii plin de neprevăzut şi mereu schimbător. Nu te împotrivi schimbării şi nu înceta niciodată să fii
imprevizibil; numai atunci viaţa poate fi o permanentă bucurie.

Fiecare greşeală este o ocazie de a învăţa. Totul este să nu comiţi aceeaşi greşeală în mod repetat - ar fi
o prostie. Însă comite cât mai multe greşeli noi de care eşti în stare; nu trebuie să-ti fie teamă, căci
acesta este singurul mod în care natura îţi permite să înveţi.

Este imposibil pentru un sfânt să fie şmecher, în timp ce un şmecher poate fi sfânt.