Fericirea – Secretul Înțeleptului

Un Înțelept nu are nevoie de poțiuni magice sau incantații pentru a face magie. Un Înțelept face
conştient lucruri pe care oamenii le realizează doar în vise. Aceasta este diferența dintre un
adevărat Înțelept și un biet om sau simplu magician. Pentru că Înțeleptul cunoaște Adevărul și nu
se lasă prins în iluziile vieții la fel cum face omul obișnuit.

Un Înțelept deține puterea Alchimiei, puterea de a transforma prin gândire. Alchimia nu este
transformarea plumbului în aur, aceea este o metaforă… Alchimia este transformarea spiritului în
aur, metalul nepieritor. Cum face asta? Un Înțelept se întoarce la inocență. Când erai copil,
întreaga lume era un loc magic. Dar, pe măsură ce creșteai, ai început să pui etichete lucrurilor.
Acesta e un copac, acela e un nor, aceea o frunză. Nici măcar nu mai privești obiectul, îi vezi
numai numele. Dacă ai putea să te oprești și să vezi ce sunt lucrurile acelea cu adevărat, ai fi atât
de uluit, încât nu te-ai mai putea ține pe picioare!

Un Înțelept este inexplicabil de fericit. Și asta din cauză că toate acele lucruri care îi nemulțumesc
pe oamenii simpli, pe el nu îl ating. Pierderea, de exemplu. Un Înțelept știe că totul este trecător și
constant în același timp. Pentru că totul este făcut prin puterea lui Dumnezeu, care își schimbă
numai forma necontenit. Nu poți pierde ceva pentru că toate sunt parte din tine și tu ești parte din
Dumnezeu. Tot ce a existat vreodată este încă aici. Și-a schimbat forma numai.

Un Înțelept nu se teme de moarte pentru că știe că moartea este o minciună. El a trăit și va trăi
mereu. Înțeleptul e conștient că e nemuritor, mereu a fost și întotdeauna va fi. Înțeleptul nu
cunoaște singurătatea pentru că el nu s-a rupt de Univers. Este una cu el și una cu puterea lui
Dumnezeu. Așadar, nu este singur.

Un Înțelept este treaz atunci când restul omenirii visează. Odată pătruns adevărul acestei revelații,
legile timpului și ale spațiului își pierd înțelesul.

Un Înțelept poate face orice. El poate sfida gravitația, se poate teleporta oriunde, poate crea lucruri
cu un singur gând fiindcă este una cu Dumnezeu și una cu Universul.

Un Înțelept este un spectator în piesa numită viață. Un Înțelept nu mai este doar un actor, ci și
publicul însuși. El încă își spune replicile și-și joacă scenele, dar o face lucid și mereu conștient că
joacă numai un rol. Noi ceilalți continuăm să credem că rolurile noastre sunt reale și ne uităm
adevăratele identități.

Un Înțelept este lipsit de sine. El știe că trupul lui e numai o creație a conștienței. Nu conștiența
există în trup, ci trupul exista în conștiență. Iar când trupul dispare, conștiența rămâne. Așa cum a
existat înaintea trupului.

Un Înțelept cunoaște puterea iubirii absolute. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de natură, iubirea de
oameni. Cuvântul “iubire” este puțin înțeles. Când spun cuvântul “iubire” nu vorbesc de simțăminte.
Toate simțămintele sunt lucruri, lucruri fabricate. Iubirea de care vorbesc e Iubirea Divină. Ea este
o forță care arde toate himerele. Dizolvă toate impuritățile. Iubirea caută impuritățile și le arde. Nu
există persoană lipsită de iubire. Numai cei care și-au împietrit într-atât inimile încât nu mai percep
iubirea care e pretutindeni în jurul lor devin orbi la iubire așa cum un orb devine incapabil de a
vedea lumina din care el însuși e creat. Invizibilă și mereu prezentă, iubirea e mai mult decât un
simțământ, mai mult decât o emoţie. E mai mult decât plăcere, mai mult decât extaz. Este starea
firească a lui Dumnezeu, forţa supremă din Univers! În percepţia unui Înţelept, iubirea e în aerul pe
care îl inspirăm, circulă prin fiecare celulă a fiinţei noastre. Iubirea pătrunde totul și pe toţi. Când
spunem ca iubim ceva sau pe cineva, de fapt ne îngăduim numai să simţim ceea ce e mereu
prezent. Iubirea nu este ceva ce numai simţim. Este ceva ce suntem. A începe să iubeşti pe cineva
sau ceva este de fapt a începe sa simţi ceea ce e mereu prezent, dar pe care noi am ales să nu
percepem. Aşa cum etichetăm copacii, norii, aşa etichetam și oamenii. Dacă ne-am opri vreodată
cu adevărat și am privi oamenii de lângă noi și am putea vedea ce sunt ei în realitate, nu ne-am
putea abţine să nu-i iubim. Pentru că ei sunt o expresie a lui Dumnezeu! Toata iubirea oamenilor
este efemeră, trecătoare. Trece de la un obiect sau individ la altul. Se poate transforma repede în
ură dacă lucrurile nu ne ating aşteptările. Dar iubirea adevărată nu se poate schimba. Nu are nimic
de-a face cu obiectul, nici nu poate deveni alt sentiment, pentru că nici măcar nu este un
sentiment. E un fel de a fi. Acel “a fi” este starea firească a infinitei forțe divine, din care putem
numai puţin percepe dacă aşa hotărâm. Pentru a percepe această iubire trebuie să eliminam
sinele. Să eliminam toate temerile, obiceiurile, egoismul și furia. Trebuie să ne golim ca să putem
îngădui universului să ne umple cu iubire. Conştiinţa e cea care ne poate transforma perspectiva
iubirii egoiste în iubire dezinteresată. Trebuie să ne reeducam pentru a atinge acest punct de
vedere, că iubirea este mereu prezentă și pretutindeni, ea există în oricine și orice. Că iubirea e
starea firească, toate celelalte sunt doar iluzii. Însă cum putem să ne scuturăm de iluzia vieţii și să
ne trezim din vis? Iată mai jos paşii pe care trebuie să îi urmezi pentru a atinge felul Înţeleptului de
a privi lucrurile:

 Principiul nevoii de a dărui – Dacă ai nevoie de iubire, dăruieşte iubire. Dacă ai nevoie de
sprijin, dăruieşte sprijin. Dacă ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie, dăruieşte
celor de lângă tine și iţi vei afla propriile nevoi satisfacute.
 Destinde-te – Este la fel de simplu să te destinzi ca și să te încordezi. Ne încordam numai
din frică. Această retragere constanta în noi înşine din cauza fricii de a fi răniţi este motivul
împietririi inimilor noastre. Învaţă că este la fel de uşor sa fii vesel ca și să fii trist. Fii amabil
în loc sa te iriţi, fii mai degrabă prietenos decât ostil. Data viitoare când vrei sa te încordezi,
încearcă să te destinzi. Când iţi vine să plângi, opreşte-te și, în schimb, râzi!
 Renunţă la ataşamente – Dacă nu obţinem ce vrem suntem nefericiţi. Dacă pățim ceva ce nu
vrem, suntem nefericiţi. Chiar și când obţinem ceea ce vrem suntem nefericiţi pentru că nu
putem păstra pentru totdeauna. Mintea rezistă schimbării, dar schimbarea e lege. Totul e
trecător. Recunoaşte că nu posezi nimic. Totul e un împrumut de la Dumnezeu și, până la
urmă, totul se întoarce la el.
 Bucură-te de orice ți se petrece – Ne plac vremurile bune și le urâm pe cele rele, dar este
suferinţa întâmplărilor neplăcute cea pe care o cultivăm. Admite-ți suferinţa ca o lecție. Apoi
vei învăţa să iubeşti și amintirile plăcute și pe cele mai puţin plăcute. Pentru că, fără suferinţă
n-ai fi acelaşi om care eşti azi. Aşa că învaţă să te laşi purtat de curent și să te bucuri de
orice ți se petrece. Lasă să vina și să treacă – Ai observat vreodată un bebeluș E greu să ni-i
imaginăm ca maeştri ai propriilor emoţii, dar asta sunt. Un bebeluş plânge când are o nevoie,
dar în clipa în care nevoia îi este satisfăcută, lacrimile i se opresc instantaneu. Mai târziu în
viață învățăm să ne suprimăm emoţiile. Dar pentru un Înțelept, emoţiile se exprimă liber. Iar
odată exprimarea uitată, un Înţelept nu mai stăruie în emoții, nu-și mai reprimă furia sau
bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte și apoi lasă să treacă. Buddha a fost un Înțelept!
Iisus fost un Înţelept! Krisna a fost un Înțelept Acelaşi Înţelept lăuntric pe care ei l-au
descoperit se află în fiecare dintre noi!