Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Adesea, bărbații se simt în sinea lor copleșiți de rolul pe care trebuie să îl joace –
întotdeauna responsabili, raționali, vor să controleze situația. Sirena este esența fanteziilor
oricărui bărbat pentru că oferă o eliberare totală de îngrădirile vieții. În prezența ei, care este
întotdeauna intensă și încărcată de sexualitate, bărbatul se simte transportat într-o lume de
plăcere pură. Este periculoasă și, consumându-și energia pentru a o urma, bărbatul își pierde
controlul, ceva ce dorește cu ardoare să se întâmple. Sirena este un miraj; îi ademenește pe
bărbați cultivând o anumită înfățișare și un stil anume. Într-o lume în care femeile sunt
adesea prea timide pentru a afișa o asemenea imagine, învățați să controlați libidoul masculin
prin întruparea acestei fantezii.
Să înțelegem personajul
Vocea. În mod clar o calitate esențială, așa cum spune și legenda, vocea Sirenei
reprezintă o prezență fizică imediată, cu o putere de sugestie incredibilă. Sirena
trebuie să aibă o voce insinuantă, care face aluzie la erotism într-un mod mai degrabă
subliminal decât deschis. Sirena nu vorbește niciodată repede, agresiv sau pe tonuri
înalte. Vocea ei este calmă și are o anumită lentoare, ca și când nu s-ar fi desprins
niciodată complet din mrejele somnului și nu ar fi părăsit patul.
Simbolul: Apa. Cântecul Sirenei este lichid și ademenitor, iar Sirena însăși este fluidă și
inefabilă. Ca și marea, Sirena vă atrage cu promisiunea aventurii și plăcerii infinite. Uitând
de trecut și viitor, bărbații o urmează în larg, pe mare, iar acolo se îneacă.
Farmecul prezenței [Cleopatrei] era irezistibil și exista o atracție în persoana ei și în felul cum
vorbea, îmbinate cu forță de caracter deosebită, ce răzbătea din fiecare vorbă și acțiune,
vrăjindu-i pe toți cei care îi stăteau în preajmă. Era o încântare numai să-i auzi sunetul
glasului cu care asemeni unui instrument cu multe coarde, putea vorbi în diferite limbi.
- Plutarh, Întemeierea Romei
Suntem orbiți de podoabele femeiești, de suprafață, numai aur și podoabe: fata însăși abia dacă
se vede. Și unde (ați putea întreba) printre atâtea podoabe putem găsi obiectul pasiunii
noastre? Ochiul este înșelat de camuflajul isteț al dragostei.
- Ovidiu, Arta Vindecării de Iubire
Dintâi pe la Sirene-o să te ducă Ursitul drum iar ele-n glas au dor Și jale-așa că orișicine-
apucă S-asculte-o dată cântul gurii lor, Vrăjit s-oprește-n loc și se usucă! … Căci dulcile lor
guri îl scot din minten Și stau pe-un câmp cu flori, dar pe grămezi De putrezi oameni morți
Și pe-oseminte Zvârlite peste piei.
- Circe către Odiseu, Odiseea, Cartea XII