Contribuția bănească în scopuri cultural-filantropice pusă în slujba afirmării societății

românești

Principalele căi prin care românii s-au străduit să își ridice gradul de cultură au fost: școala,
biserica, reuniunile și asociațiile culturale. Fondurile necesare acestora proveneau ori de la
persoane particulare ori de la băncile române, Guvernul maghiar nu contribuia deloc la ajutorarea
acestora, dimpotriva, a purtat o poltică de neutralizare a instituțiilor culturale românești.

Încă din primul an de activitate, conducerea Băncii ,,Albina” a hotărât ca din profitul anul să se
rezerve un procent dedicat scopurilor culturale și de binefacere.

Principala instituție cu rol de culturalizare în perioada modernă a fost școala. Situația românilor
în raport cu școala era una extrem de dificilă (AICI POVESTIM DE REGIMUL DUALIST).
Mare parte a fondurilor bănești s-au retresat exclusiv în ajutorarea școlilor românești.

Un rol extrem de important în această direcție a fost deținut de Astra, care prin sumele alocate de
Banca Albina a încercat să-și ducă la bun sfârșit unele proiecte precum: organizarea de șezători
literare, finanțarea revistei ,,Țara noastră”, înființarea de bibilioteci, construirea unei școli civile
de fete cu internat și a unui internat pentru băieți în Sibiu.

Pe de altă parte, Banca ,,Albina” va acorda sume considerabile de bani în mod direct unor școli
precum cele de la Oradea, Cluj, Abrud, Sibiu, Beiuș, Blaj, Lugoj. Banii au fost utilizați fie pentru
procurarea de material didactic, fie pentru completarea unor fonduri de construcție a unor noi
școli ori de completare a unor săli de clasă. Totodată, ,,Albina” a finanțat parte din elevii săraci
sau bolnavi, precum și cadrele didactice tinere ce au obținut rezultate deosebite. Ajutorul consta
în: asistență medicală, plata taxelor școlare, burse, haine, excursii de studii precum și
adoptarea ,,proiectului” - ,,Mese a studenților” prin care 1030 de elevi români din Sibiu au
beneficiat de un prânz gratuit. Printre bursieri se enumără și viitoare personalități românești:
Octavian Goga, Ioan Lupaș, Andrei Oțețea, Dumitru D. Roșca.

Nu doar la Sibiu, au fost fiinanțate astfel de burse. Un alt exemplu ar fi Școala comercială
română din Brașov înființată la 1869 (singura din întreaga Austro-Ungarie). Un rol important
pentru atragerea de fonduri necesare școlii la avut Valeriu P. Bologa (directorul filialei din
Brașov a Băncii ,,Albina” între 1887-1899) care a obținut bani mai ales pentru tipărirea
manualelor școlare.

În vederea necesității de a forma specialiști capabili să dezvolte afaceri industriale,

Banca ,,Albina” se va implica în sporirea numărului de școli de meserii. Astfel a subvenționat cu
fonduri asociațiile ucenicilor din Oravița, Sibiu, Brașov. De asemenea, a alocat fonduri pentru
societățile academice ale studenților români aflați în marile centre universitare: ,,Petru Maior”
din Budapesta, Cernăuți, ,,România Jună” din Viena, ,,Carmen Sylva” din Graz, etc.

S-a înființat fondul ,,Partenie Cosma” (cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la ocuparea postului de
director-executiv a lui Cosma) care era alocat către funcționarii băncii care urmau studii de
specializare, pentru lucrări financiar-economice.

Un real ajutor a fost acordat celor două biserici: ortodoxă și greco-catolică, atât în construirea și
restaurarea unor lăcașuri de cult, cât și în construirea unor școli confesionale (ex: Poplaca,
Pocola-Beiuș, Sighișoara, Tîmpa, școala elementară de fete de la Beiuș) prin alocarea unor
ajutoare nerabusrsabile sau acordarea unor împrumuri pe termen lung și cu dobânzi minime.

Sume importante de bani au fost donate către ansamblurile corale ale românilor bănățeni din
Satu-Mic, Cebza, Herendești, Bozovici, Feldioara, reuniunile de cântări ,,Doina” din Sibiu,
Brașov, Lugoj, dar mai ales către ,,Societatea pentru fond de teatru român”. De sume venit din
partea Băncii ,,Albina” s-au bucurat, de asemenea: ,,Reuniunea carpatină
transilvană”, ,,Reuniunea transilvană pentru științele naturii”, casinele române sau construcția
unor monumente pentru personalități naționale cum ar fi Visarion Roman și Aurel Vlaicu.

S-a decis înființarea unor reuniuni române de agricultură ce aveau drept scop întărirea
gospodăriei țărănești și instruirea țăranului român. După cum era de așteptat, autoritățile
maghiare s-au arătat ostile și au încercat atât să încetinească procesul de înființare a acestora, cât
și să le limiteze numărul. În sfârșit, prima reuniune de acest tip va activa la Sibiu începând cu
anul 1887 și va fi finanțată până la 1918 atât de Banca ,,Albina” cât si de unele persoane
particulare.

Între 1872-1917 au activat în cadrul Băncii ,,Albina”: funcționari – Ioan Vătășianu, Constantin
Popp, profesori universitari la Academiile comerciale ale României Mari – Sabin Cioranu.
De asemenea, pe lista prioritară de alocare a fondurile spre binefacere din partea Băncii ,,Albina”
se situază oamenii bolnavi: în acest sens amintim sumele alocate Spitalului civil ,,Francisc Iosif”
din Sibiu, Reuniunii de ,,Cruce Roșie” din Ungaria, Reuniunii moașelor din comitatul Sibiu,
Reuniunii de salvare din Lugoj, etc, precum și cele destinate refacerii gospodăriilor distruse
datorită incendiilor, inundațiilor sau altor calamități naturale.

În contextul Primului Război Mondial, alături de alte instituții, Banca ,,Albina” s-a străduit
săajute victimele de pe fronturi și familiile acestora, precum să atenueze foametea care amința
populația.

Un alt domeniu unde s-a implicat Banca ,,Albina” prin alocare de fonduri a fost modernizarea
urbanistică, proiect implementat mai ales în orașe precum Sibiu și Brașov.

Valoarea reală a cotei pentru scopuri culturale și de binefacere este imposibil de stabilit de către
istorici și economiști, ele variază, având în vedere că parte dintre ajutoarele acordate de bancă în
timpul anului nu erau înscrise în registru.

Banca ,,Albina” a reprezentat un model pentru celelalte bănci din Transilvania, care au înțeles
necesitatea alocării unui fond pentru cultură și binefacere, din care să se acopere atât finanțarea
unor obiective culturale locale, regionale care intrau în zona geografică de activitate a fiecărei
bănci în parte, cât și a altora general-naționale.