Gândirea pedagogică în Basarabia (1918-1940), Chișinău, Civitas, 2006

Pentru prima dată în Basarabia au avut o largă circulaţie concepţiile pedagogice

ale Şcolii Active (şcoala nouă). Ideile pedagogice elaborate au contribuit la
modernizarea procesului de învăţământ. Au valorificat metode şi mijloace noi de
organizare a predării – învăţării şi evaluării cunoştinţelor elevilor; s-a lichidat
diferenţa dintre şcoala primară rurală şi orăşenească; s-a instituit învăţământul
obligatoriu cu durata de 7 ani. Crearea Asociaţilor culturale ale pedagogilor, a
revistelor şi ziarelor pedagogice în fiecare judeţ a făcut posibilă o nouă orientare a
învăţătorilor în problemele şcolare prin schimbarea metodelor vechi de predare şi
descoperirea celor mai creative tehnologii orientate la obţinerea eficienţei în
învăţământ , formarea de caractere şi pregătirea elevilor pentru viaţă. Gândirea
pedagogică în Basarabia s-a dezvoltat în baza succeselor şcolii pedagogice
Europene, inclusiv România, Rusia. Deoarece multe din cadrele didactice care se
aflau în Basarabia la momentul respectiv, nu cunoșteau metodica predării și
pedagogia, nemaivorbind de limba poporului băștinaș, s-a luat decizia de a
organiza cursuri și pentru învăţătorii din rândul populaţiilor minoritare. Se
formează filiale regionale ale Asociaţiei cadrelor didactice. Acestea devin
adevărate centre de promovare a culturii, a ideilor pedagogice, a schimbărilor
calitative de ordin social-economic din regiunile pe care le reprezentau. Ca rezultat
al activităţii acestora se înfiinţează biblioteci pedagogice judeţene, se editează
reviste judeţene ale pedagogilor etc. Cu toate inovațiile şi avantajele oferite de
administrația românească învătământului din Basarabia, nu toti învătătorii au
primit pozitiv scoala românească. Astfel, la 24 iulie 1918 un grup de profesori de
la gimnaziul nr.3 de băieți din Chişinău (Ramiuza, Fiali, preotul Bejan etc.) au
refuzat să depună jurământ României. Ei afirmau că, „chipurile, sunt cetățeni ai
Rusiei", că ,soarta Basarabiei nu este hotărâtā." Jurământul era pentru ei
prejdevremenâi [3, inv.I, d.3, p.1-2]. Dar în cele din urmă învăţătorii au depus
jurământ iar o parte din ei a emigrat sau a fost pensionată. Factorul instituțional
este reprezentat, în primul rând, de Universitatea Populară din Chişinău, înființată
şi condusă de P.Halippa, unde se tincau conferinte libere pentru învățători şi
marele public. În concluzie, putem afirma că, în urma integrării şcolii şi a corpului
didactic din Basarabia, în cadrul sistemului de învăţământ românesc are loc
creşterea numărului de instituţii de învăţământ, de cadre didactice şi elevi.
Comparând numărul de elevi incluși în reţeaua de învăţământ din Basarabia în anii
1919-1924, putem constata: pentru anul de învăţământ 1919 - 1920 au fost înscriși
în clasele primare 118.220 de elevi, pentru ca deja în anul de învăţământ 1924 să se
înregistreze o creștere cu 58.536 de elevi. Aşadar, în Basarabia, până la 1918,
constatăm lipsa unui sistem unic de instruire şi educaţie. Puţinele instituţii de
învăţământ care funcţionau cu predare în limba rusă aveau o subordonare diferită şi
se deosebeau atât ca formă, cât şi ca conţinut. Cadrele didactice nu aveau o
pregătire specială corespunzătoare. Învăţătorii şcolilor primare proveneau din
rândurile celora care aveau terminate 2-3 clase, în şcolile parohiale predau preoţii.