Sărbătoarea Intrării Domnului Isus în Ierusalim

Luca 19:28-48

Introducere

Toate Evangheliile se concentrează pe Săptămâna Mare și pe marile evenimente din istoria

mântuirii (crucificarea și învierea Domnului Isus). Ierusalimul a reprezentat punctul final și țintă
a Mântuitorului. Tot în Luca citim următoarele:

Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să
meargă la Ierusalim. (Luca 9:51). Iar din acest verset până în textul citit de astăzi, Isus e pe
drum. Acum își împlinește menirea: se află în fața Ierusalimului. Știm ce s-a întâmplat cu el în
Săptămâna Mare și apoi învierea ce a adus triumful asupra morții.

Din textul citit deducem următoarele 4 tablouri:

a. pregătirea pentru intrare în cetate (v. 28-35). Scena dezlegării măgărușului de care
are trebuință Isus.

b. drumul înspre cetate (v. 36-40). Scena mulțimilor bucuroase, haine pe jos, laudele
mulțimii și critica fariseilor.

c. plânsul și cuvântarea lui Isus despre cetate (v. 41-44). Isus plânge pentru cetate și
rostește cuvântul profetic cu privire la destinul cetății.

d. curățirea Templului (v. 45-48). Alungarea vânzătorilor și lucrarea de predicare

zilnică a lui Isus.

Pornind de la aceste 4 tablouri din Evanghelia după Luca 19 vom deduce 4 adevăruri folositoare
pentru noi la ceas de sărbătoare. Sărbătoarea ne oferă câteva ocazii pentru suflet. Le luăm pe
rând:

I. Sărbătoarea Intrării în Ierusalim este o nouă ocazie de a răspunde chemării

la slujire.

- tabloul 1: Isus are nevoie de un măgăruș pentru a-și împlini lucrarea.

- măgărușul este legat. Cu alte cuvinte se află în slujba altui stăpân. Textul ne spune despre
stăpâni.
- de ce să fie dezlegat? Deoarece Domnul are trebuință de el!

- noi ne găsim în situații în care suntem legați de/la alți stăpâni. Să ne analizăm să vedem unde se
duce timpul nostru, energia noastră, banii noștri, cheful nostru, entuziasmul nostru, eforturile
noastre etc. Unde e comoara noastră acolo va fi și inima noastră.

- Domnul are trebuință de noi! Sărbătoarea de astăzi e o nouă ocazie pentru noi: să fim dezlegați
și să fim puși în slujba adevăratului stăpân!

- o altă lecție în slujire: chiar dacă e o onoare să-l „porți” pe Isus, să nu uităm că mulțimea îl
ovaționa și îl glorifica pe Isus, nu pe măgăruș. Lecția smereniei. Oamenii vor să-L vadă pe Isus.

II. Sărbătoarea Intrării în Ierusalim este o nouă ocazie de a analiza

motivațiile noastre în urmarea lui Isus.

- tabloul 2: în drum spre cetate, mulțimea îl ovaționează, îi aduce laude, în timp ce unii farisei
critică comportamentul mulțimii.

- aceeași mulțime ce-L laudă și-l aclamează pe Isus va fi cea care va striga câteva zile mai târziu:
Răstignește-L! Răstignește-L! De ce s-a ajuns la una ca asta?

- mulțimile aveau așteptări sociale, politice, militare și nu spirituale. Ei vedeau în Isus pe fiul lui
David – Mesia, Unsul – Cel care va aduce restaurarea politică a lui Israel. El este cel care ne va
elibera de romani. Iată-l că vine în capitală să-și instaureze domnia. Mare sărbătoare.

- mulțimile l-au urmat pe Isus din interes. Sunt pline Evangheliile de astfel de pasaje: vindecări,
eliberări, pâine și pește gratis etc. Să dăm un pasaj edificator în această direcție. Ioan 6:23-26. A
doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce
Domnul mulţumise lui Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu
erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. Când
L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: "Învăţătorule, când ai venit aici?" Drept răspuns, Isus le-a
zis: "Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi
mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

- această sărbătoare ne oferă ocazia să ne analizăm motivațiile noastre în credință. De ce-L

urmăm pe Isus? Ce așteptăm să primim? Ce vrem să câștigăm? Care sunt interesele noastre?
Vindecări, minuni, pâine, bani? Vrem și noi putere? Aduceți-vă aminte de cearta dintre ucenici:
care va fi cel mai mare dintre ei? Sau de cererea mamei ca cei 2 prunci ai ei să stea la stânga și la
dreapta lui Isus când va domni la Ierusalim.
- tot în pasajul din Ioan 6 găsim răspunsul la motivația noastră. Citim versetele 66-69. Din clipa
aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor
doisprezece: "Voi nu vreţi să vă duceţi?" "Doamne", I-a răspuns Simon Petru, "la cine să ne
ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti
Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu."

- sărbătoarea ne aduce aminte că Isus ne va conduce înspre cruce. Oricine-L urmează ajunge la
cruce. E singura cale: mântuirea e doar prin cruce. Pavel nu voia să se laude cu altceva decât cu
crucea lui Hristos.

III. Sărbătoarea Intrării în Ierusalim este o nouă ocazie de a răspunde

cercetării și de a ne împotrivi împietririi inimii noastre.

- tabloul 3: Isus plânge pentru cetate și-i anunță destinul; pentru că a ignorat vremea cercetării,
finalul îi va fi tragic. Nu va rămânea piatră pe piatră.

- versetul 42: dacă ai fi cunoscut lucrurile care puteau să-ți dea pacea!

- faptul că suntem în viață, că suntem la sărbătoare, că suntem împreună, că avem șansa să auzim
Evanghelia, că putem să-L lăudăm pe Dumnezeu este o altă ocazie a cercetării. Ni se mai oferă
har să primim lucrurile care ne pot da pacea!.

- un aspect important de subliniat: iubirea lui Dumnezeu manifestată în Isus. Isus plânge pentru
cetate; simte pentru ea, îi pare rău. Vedem din nou dragostea imensă a lui Dumnezeu pentru noi.
El a încercat și încearcă pe toate căile bune să ne aducă la El, să ne dea pacea. El ne cercetează în
fiecare zi prin harul Său.

- cine refuză cercetările Domnului în mod sistematic ajunge să-și împietrească inima. Inima de
piatră nu mai răspunde la nimic sfânt, la nimic spiritual, la nimic de sus. E tare, e surdă, e rece, e
respingătoare. Iar tot așa, după cum din cetate nu va rămânea piatră pe piatră, din cauza
respingerii cercetării, și cei împietriți, nu vor „rămânea piatră pe piatră”.

- cum se împietrește inima? Citim Romani 2:4-6. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii,
îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la
pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de
mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti
fiecăruia după faptele lui. Câteva ingrediente apar aici: disprețul (bunătatea Lui, îngăduința Lui,
răbdarea Lui), ignoranța (nu vezi tu că...), încăpâțânarea (nu vrei să te pocăiești) și persistența (îți
aduni o comoară de mânie..). Disprețuiesc, ignor, mă încăpățânez și persist în asta.... așa mă
împietresc!
- fiecare cercetare este o ocazie de a primi viață, de a permite Duhului să lucreze schimbarea
inimii, de a mă pocăi și mă întoarce la Domnul care mă iubește.

IV. Sărbătoarea Intrării în Ierusalim este o nouă ocazie de a ne curăța

templul trupului pentru a-L pune la dispoziția Domnului!

- tabloul 4: Isus alungă vânzătorii, restaurând menirea Casei Domnului!

- Casa Domnului trebuie să fie o casă de rugăciune – aceasta este scopul pentru care a fost
ridicată. Dar cei ce o vizitează au făcut din ea o peșteră de tâlhari. A fost pervertită funcția
Templului. Nu rugăciune, nu închinare, nu spațiu de întâlnire cu cerul. Ci comerț, schimburi
comerciale, bani, dobândă, interese, tâlhărie.

- templul este spațiul în care se întâlnește cerul și pământul! Isus intră și face curat, dând la o
parte toate pervertirile și adăugirile omenești, restaurând spațiu prin prezența și învățătura Lui.

- noi – ca templu a Duhului Sfânt – am fost creați cu scopul de a-L onora și glorifica pe
Dumnezeu. De a fi un spațiu al prezenței lui Dumnezeu. Dar nu de puține ori ne-am pervertit și
noi funcția, lăsând în noi spațiu pentru tot felul de tâlhării și interese.

- sărbătoarea de astăzi este o ocazie de a ne curăța templul – de a da afară tot ceea ce nu servește
scopului pentru care am fost creați și răscumpărați și de a face din noi un spațiu al rugăciunii și al
învățăturii lui Isus.

- fie suntem o casă de rugăciune, fie o peșteră de tâlhari. Isus ne poate curăța și ne poate restaura!

V. Concluzii

Am trecut prin cele 4 tablouri și am extras din fiecare câteva lecții foarte folositoare pentru noi la
ceas de sărbătoare:

- în plină sărbătoare, suntem chemați să slujim Domnului! Să fim dezlegați pentru misiunea Lui.

- în plină sărbătoare, suntem chemați să ne analizăm motivațiile în umblarea noastră cu Domnul!

- în plină sărbătoare, suntem chemați să răspundem cercetării Domnului și să nu ne împietrim!

- în plină sărbătoare, suntem chemață să ne curățim Templu în vederea rugăciunii și a învățăturii!

Să ne ajute Dumnezeu. Să valorificăm sărbătoarea cum se cuvine.

Amin.