R e v i st ă a F u n d a Ń ie i C u lt u r a le " Ga vr i il Ga li n e s cu " - H a n g u • d ir e c t o r f o n d a t o r : T e o ct i st G a li n e s cu

BBBBBBHANGU 5500000000
LLLA 550 ANI DE LA ATESTAREA DOCUMENTARĂ A HANGULUIIII DESPĂRłIRE
Motto: şşşşşşşşşşşşş
Străduieşte-te să cunoşti trecutul, consemnează Ne despărŃim şi nu ştiu pentru câtă vreme,hh
prezentul, pentru a pregăti temeinic viitorul! Ne despărŃim şi nu ştiu pentru câtă vreme,
gggg
Te las cu micul amintirilor şirag.
Cu deosebită responsabilitate ajuns cu scrierile la 1921, ca să-i fie La sânu-i aspru viaŃa dac-o să te cheme,
domnul profesor Gheorghe Drugă a admisă lucrarea, trebuia să aduleze Alege drumul care vrei, însă să-Ńi fie drag.
scris în istoria Hangului apărută în partidul comunist.
2007 la Editura Cetatea Doamnei, din Lucrare curată şi cu demnitate, a
Piatra-NeamŃ, o parte din strădaniile văzut lumina tiparului aşa cum am Te las cu zvonul cald al frunzelor foşninde
sale de studii prin documente, muzee, arătat mai sus. Şi cu aroma florilor de liliac,
arhive sau din unele surse culese A atras atenŃia şi a luat iniŃiativa Te las cu zările albastre, surâzânde
direct şi valorificate în lucrări istorice, de a sărbători 550 de ani de la Şi cu apusuri roşii ca florile de mac.
cum nimeni nu s-a preocupat până în atestarea documentară a numelui de
prezent cu perseverenŃă. Hangu , consultându-ne şi cu organele
În anul 1989 s-a înscris la AdministraŃiei Publice Locale, lundu- Te las cu slova-n care zace-nŃelepciune,
obŃinerea gradului I, ca profesor de se unele măsuri organizatorice, Cu idealul tău măreŃ de viitor.
istorie, tot cu această temă, ISTORIA întreprinse de domnul primar şi prof. În viaŃă fericirea doar să te-ncunune
HANGULUI, examen ce l-a obŃinut Gheorghe Drugă. Şi să-Ńi atingi atingi cît mai curând şi vis şi dor
cu nota maximă. Mare luptător Teoctist Galinescu
anticomunist în rezistenŃa pasivă, dar tttttttttt Prof. Mihai Doroftei
s-a oprit la un anumit prag, 1918, (continuare în pagina 3)
privind Marea Unire; Dacă ar fi
mmm

Ddddd dddd yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyd
SCRISOARE DE PESTE HOTARE
(se bazează pe date reale)
Canada, august 2007 prins bine în noua mea situaŃie. Am întregirea, pentru apărarea ei în faŃa
(urmare din nr. 45) învăŃat că nu este ruşine să munceşti şi năvălitorilor din cele mai vechi timpuri
să trăieşti cinstit din sudoarea frunŃii şi până la năvălitorii cei mai moderni. N.
Dragi părinŃi, prieteni şi duşmani,
tale. Asta o ştiu din casă şi din şcoală de Iorga ne dădea de înŃeles că România
Constrâns de împrejurări am ajuns în la orice dirigenŃie şi se aplică în practică este peste tot unde se vorbeşte româneşte.
cele din urmă pe „Pământul în satul meu natal. În Patrie fiecare bucată de pământ
făgăduinŃei”. Aici am fost întâmpinat cu Este ruşine să trăieşti fără muncă, este încărcată de amintiri şi de istoria
multă dragoste de români plecaŃi peste necinstit, din munca şi sudoarea faptelor marilor bărbaŃi care au condus
graniŃă cu mult înaintea mea. celorlalŃi. destinele României de-a lungul
Când ne-am îmbrăŃişat am observat După o vreme am progresat, am secolelor. Aici zac sub glie mormintele
cum tremurau de emoŃie, iar din ochi le ajuns să lucrez într-un atelier, apoi la un eroilor neamului românesc căzuŃi pe
izvorau lacrimi dulci şi amare. birou, iar în final chiar la o şcoală. Aici câmpurile de luptă, în închisori, în
Am găsit un apartament deja am obŃinut ore corespunzătoare prizonierat s-au în deportare. Au căzut
închiriat pentru mine şi familia mea. calificării mele după absolvirea facultăŃii cu Patria în suflet şi cu credinŃa în inimă.
Apartamentul era mobilat şi avea pentru din Stuttgart, Germania. Dumnezeu să-i odihnească în pace.
început strictul necesar. Ba chiar un Este în curs de rezolvare şi În Patrie tot poporul meu păstrează
român care avea două maşini mi-a oferit echivalarea diplomei subsemnatului la postul şi obiceiurile moştenite de la
una mie, ca să am cu ce mă deplasa prin facultatea absolvită în România. Se cer străbuni, precum şi credinŃa care a fost
oraş. Fără maşină, într-un oraş foarte şi aici multe acte, formalităŃi, amânări, nu liant al unităŃii neamului nostru
mare, aş fi fost de condamnat, chiar birocraŃie. românesc.
pierdut. Vă rog să nu fiŃi supăraŃi pe mine că Când spun cuvântul Patrie, mă
De îndată am găsit, cu ajutorul am părăsit Ńara. Eu nu sunt vinovat de gândesc la toate locurile pe unde am
prietenilor, un loc de muncă simplu într- această tragedie, care a aruncat peste copilărit, unde am petrecut o parte a
o fabrică. Am pus osul la muncă, căci graniŃe milioane de români şi pe mine tinereŃii mele şi unde mă simt cu
acasă, în familia mea, atât cu cât şi fraŃii printre ei. adevărat acasă, unde mă simt cu
şi surorile mele participam la toate Este locul unde ei au trăit şi au murit adevărat fericit.
treburile gospodăreşti. Acest lucru mi-a luptând pentru independenŃa Ńării, pentru
(contiunare în pagina 4)
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
łARA HANGULUI
Revistă cultural-istorică,
cu apariŃie trimestrială,
anul XII, nr. 43, iulie 2007
editată de
F u n d a Ń i a C u l t u r a l ă
“GAVRIIL GALINESCU”
HANGU – NEAMł
Preşedinte de onoare:
TEOCTIST GALINESCU
Preşedinte executiv:
CloŃer Florica
Director revistă:
prof. GHEORGHE DRUGĂ
RedacŃia:
Liliana BOSTAN, bibliotecar - redactor şef
înv. Teoctist GALINESCU,
prof. Gheorghe DRUGĂ, ing. Mihai BULAI,
prof. Dorel RUSU, înv. Florica GALINESCU,
preot Ioan SMIRAŞ, Gelu SAVIN
Comitetul de conducere:
Florica CLOłER – preşedinte
Gheorghe DRUGĂ
Marcelica BRÂNZUCĂ
Gheorghe SAVIN – secretar-gospodar
Cenzori:
prof. Ecaterina PINTILIE
eleva Cătălina NIłOAIA
Sponsori:
Centrul pentru Cultură şi Arte “Carmen Saeculare”
Piatra-NeamŃ – director Constantin ALUPULUI-
RUS, Electromontaj Suceava – director ing. Ştefan
BALAN, RIFIL SA – director Ioan STRĂTILĂ,
Senator Şerban STRĂTILĂ, Grigore TĂRÂłĂ, ing.
Dan BUIUM, CarpaŃi Orient – Ion MANOLACHE,
Felicia şi ing. Ioan GALINESCU, ing. Stelian
GALINESCU, Mona CROITORU – Timişoara,
Cornelia PASCALI – USA, Valeria COGOIU –
Braşov, LucreŃia DARIE – Suceava, Total
Construct SA – Dan TURLICĂ
PublicaŃia este înscrisă în
catalogul de presă RODIPET NeamŃ,
la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972
16 pagini – 1 leu
Telefoane de contact:
Liliana Bostan – 0722/936.339, 0233/257.501
Gavril LUPU – 0233/257.524
Teoctist Galinescu – 0233/257.605
Felicia German (Bucureşti) – 021/77.22.878
2
łara Hangului
IUBESC O FATĂ
Iubesc o fată cu faŃa de mac
Iar roşul mi-aduce aminte
Cât sânge-au vărsat cei din morminte,
Ai Ńării eroi, sub glie acum ei zac.
Iubesc o fată, iar părul ei blond
Mi-aduce aminte de holdele de vânt purtate.
Ele cuprind câmpii şi dealuri şi sate
Şi ne dau tuturor hrana de fond.
Iubesc o fată cu ochii albaştri
Ca cerul unde stă Dumnezeu.
El are grijă de sufletul tău
Când trece plutind printre aştri.
Spre ceruri se-ndreaptă cântând ciocârlia,
Iar fata aceasta roş-galben-albastră
Frumoasă ca floarea din glastră
E Ńara mea scumpă, e România.
Iubeşte-Ńii Ńara şi al ei drapel,
Căci sfântă e pânza roş-galben-albastră
Şi-i chezăşie spre liniştea noastră,
UniŃi să păşim alături de el.
Prof. Mihai Doroftei
Iarna Luceafărul
Iarna a sosit în sat A fost o dată un luceafăr
Moş Crăciun e aşteptat Ce se-ndrăgostea mereu,
Cu cadouri mititele Şi-ntr-o zi ieşit-n cale
Şi cu daruri frumuşele. Steaua sudului meu.
Se aud colindători Şi au rămas mereu prieteni
Zarea-i plină de ninsori, Şi s-au întâlnit mereu,
Cerul s-a mai luminat Până când steaua aceea
Crăciunul e minunat. A plecat din drumul său.
Dominte Magdalena, cl. A IV-a
Şcoala “Gavriil Galinescu” Hangu
Culegere, tehnoredactere, procesare foto:
Ciprian Aileni - Editura NONA
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
HANGU 550
Urmare din pagina 1
În lucrarea sa la pagina 46 ne spune:
”Au fost încercări de a explica etimologia
cuvântului şi de stabilire a unei date de
început a numelui Hangu”.
P.C. Mihai Coroamă
ÎnvăŃătorul Grigore Ungureanu în
Monografia Şcolii Generale Ceahlău
arată că a găsit la familia Sălăgeanu din
Ceahlău o carte de Istorie a României, de
Gh. Săulescu, cu litere kirilice în care se
arată că în anul 1241, năvălind tătarii, o
trâmbă condusă de hanul Gulai, a purtat
o luptă cu localnicii acelor vremuri.
Locul unde s-a dat lupta i se spune şi în
zilele noastre Grozăveşti iar poienii unde
a fost omorât hanul Gulai i-a rămas
numele de poiana Hanului Gulai de unde
a devenit Hangulai şi prescurtat – Hangu.
Domnul Drugă admite această variantă,
dar precizează: “Însă, acest Han Gulai nu
este menŃionat nici într-un alt document
nici în vreo altă scriere istorică deci, este
ipotetică existenŃa acestuia.”
Totuşi, am cules din tradiŃia orală prin
anul 1946 când eram îvăŃător la Hangu
de la Aftanasă Fărcăşanu, un bătrân, pe
atunci de 80 ani, despre lupta localnicilor
cu tătarii, în care căpetenia lor Hanul
Gulai a fost omorât şi că de la el
rămăsese numele de Hangu. Este doar o
legendă.
La 1 octombrie 1933, Hram mare, la
Biserica “Acoperământul Maicii
Domnului” din satul FârŃigi, cu sobor
ales de preoŃi. Printre ei P.C. Constantin
Mătase - arheologul. P.C. Pantelimon
Grigoriu, P.C. Mihai Coroamă - parohul
locului ş.a.
După terminarea ceremoniei, tatăl
meu, dascălul Ion Galinescu a invitat pe
preoŃi acasă la noi. Aceştia au deschis o
discuŃie pe tema: unde a fost Mănăstirea
Hangului? pe care Ştefan cel Mare şi
Sfânt o nominalizează printr-un
document domnesc.
Atunci eu eram copil, aveam doar 13
ani. Ascultam cu atenŃie tot ce discutau
distinşii preoŃi referitor la acest fapt.
Schitul Hangului, de la Palatul Cnejilor a
fost elimint din aceste discuŃii. Conform
documentelor istorice Palatul Cnejilor nu
este acelaşi lucru cu Mănăstirea de la
Hangu.
În continuare s-a discutat despre
Mănăstirea Hangului sau BuhalniŃa, care
conform unor documente nu se potrivea
că ar fi fost locul unde Ştefan cel Mare şi
Sfânt ar fi subordonat această Mănăstire,
Mănăstirii NeamŃ.
Despre Mănăstirea Poienile de la
Fărtâgi nu putea fi vorba. Copilul de
atunci a rămas fără răspunsul la
întrebarea: unde a fost Mănăstirea
Hangu. Răspunsul l-am găsit în cartea:
“Vetre de sihăstrie românească”, pag.
123, 124 de ieromonah Ioanichie Bălan.
Cităm: ”Sihăstria Hangului, sec. al XIV-
lea – al XVII-lea, spre sfârşitul secolului
al XIV-lea prezenŃa vieŃii isihaste în
jurul Ceahlăului este deja o realitate. Un
grup de călugări din Mănăstirea NeamŃ,
după ce s-au nevoit în pădurile seculare
ale Muntelui Ceahlău, au întemeiat o
mică sihăstrie pe Valea râului BistriŃa, nu
departe de satul Hangu de mai târziu. Era
Sihăstria din Poiana Hang. Era populată
de sihaştrii de la poalele Ceahlăului care
nu puteau cu uşurinŃă suporta asprimea
DESPĂRłIRE
Ne despărŃim şi nu ştiu pentru câtă vreme,
Te las cu micul amintirilor şirag.
La sânu-i aspru viaŃa dac-o să te cheme,
Alege drumul care vrei, însă să-Ńi fie drag.
Te las cu zvonul cald al frunzelor foşninde
Şi cu aroma florilor de liliac,
Te las cu zările albastre, surâzânde
Şi cu apusuri roşii ca florile de mac.
Te las cu slova-n care zace-nŃelepciune,
Cu idealul tău măreŃ de viitor.
În viaŃă fericirea doar să te-ncunune
Şi să-Ńi atingi atingi cît mai curând şi vis şi dor.
3
łara Hangului
climei de munte.
Aici se nevoiau mai ales călugării
nemŃeni dornici de linişte. În prima
jumătate a secolului al XV-lea Sihăstria
Hangului era atât de populată încât intră
în atenŃia Domnului Moldovei şi este
numărată printre Mănăstirile Moldovei.
La 13 februarie 1458, Domnul Ştefan
cel Mare printr-un hrisov de danie
subordonează Mănăstirea din Hangu
Mănăstirii NeamŃ. În această stare
Sihăstria Hangului mai dăinuie până în
secolul al XVI-lea , apoi călugării de aici
se retrag în alte mănăstiri mai izolate.”
În grădina casei noastre, a dascălului
Ion Galinescu, (care fusese înfiat de
baronul Prună) a existat un păr secular cu
diametrul de peste 1 m, înalt de cca. 25
m. Avea 4 ramuri mari, cu nişte pere
gustoase. La cca. 200 m sud de această
biserică, mai există şi o dumbrăvioară de
perji cu calităŃi deosebite.
Este o dovadă că hanganii duceau o
viaŃă organizată de sute de ani în urmă.
În tradiŃia orală, octogenarul Aftanasă
Fărcăşanu, mi-a semnalat că unde a fost
biserica din Hangu a fost o mănăstire, pe
care domnitorul Ştefan ce Mare şi Sfânt o
dăduse sub administrare Mănăstirii
NeamŃ.
Lângă Biserica din Hangu au existat 2
stejari seculari cu un diametru, la unul
din ei măsurat de subsemnatul de 1,2 m;
celălat era mai gros, în care în
coronament apăruse crengi uscate.
Mi-am dat seama că dezlegătorul
acestei enigme a fost prin studiile sale,
ieromonahul Ioanichie Bălan şi mărturiile
enunŃate mai înainte.
Deci, Mănăstirea Hangului, a fost cea
de sub stejarii seculari din satul Hangu.
Teoctist Galinescu
Prof. Mihai Doroftei
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
SCRISOARE DE PESTE HOTARE
Scrisoare propusă de înv. Doroftei Maria din Borca – NeamŃ
Canada, august 2007 (se bazează pe date reale)
Urmare din pagina 1
De pământul Patriei se leagă cele mai
luminoase amintiri ale existenŃei mele, de
aceea am scris cuvântul Patrie cu
majusculă.
Mă doare sufletul când văd că de noi
aproape nimeni din conducere nu se mai
interesează. Abia unde există mari
comunităŃi româneşti se mai observă o
oarecare preocupare pentru cei plecaŃi
peste hotare sau pentru cei care trăiesc
acolo din vremuri istorice.
Localnicii ne privesc unii cu răceală,
ca pe nişte străini, iar o mică parte cu
dragoste creştină. Sunt şi unii care ne
consideră pe toŃi răufăcători şi ne urăsc.
Aceasta se datorează faptului că din
păcate au venit de la noi din Ńară şi alte
naŃionalităŃi, dintre care unele se
comportă necivilizat încălcând legile
Ńărilor care-i găzduiesc. Prin acest
comportament nedemn pătează obrazul
României şi avem şi noi de suferit.
De-o fi să mor înainte de a reveni în
Patrie, atunci sufletul meu n-o să zboare
către cer, ci mai întâi către Patrie. Aici va
merge la Putna, la mormântul lui Ştefan
cel Mare şi Sfânt, va merge la Milcov, pe
unde a trecut Al. I. Cuza, va merge la
Putna şi Smârdan, la Rovinele lui Mircea,
la Mărăşeşti şi Alba Iulia şi la alte locuri
de istorie sfântă, apoi obosit şi însetat va
dori să bea apă de izvor de pe vârful
Ceahlăului şi din izvoarele Prutului, pe
care ar dori să le sece, aşa de mare poftă
de apă de izvor s-a adunat în toată fiinŃa
mea. Prin străinătate am băut numai apă
de la robinete.
Cu sufletul răcorit şi uşurat voi putea,
în cele din urmă, să-mi iau zborul către
alte lumi.
În Ńara mea ştiu că a fost o perioadă
neagră, care a durat cam o jumătate de
secol, în care oamenii pentru a putea
supravieŃui erau obligaŃi să afirme că
negrul este alb, că ar crede în ceea ce nu
puteau crede şi să comită unele fapte,
unele activităŃi, împotriva voinŃei lor.
Erau forŃaŃi să-l nege pe Dumnezeu
câteva momente în faŃa duşmanului, deşi
credeau în El permanent. Toate aceste
compromisuri se făceau pentru salvarea
vieŃii altor oameni, a bisericii, a copiilor
lor şi a lor personal, pentru Ńelul mai
înalt, viitorul Patriei.
Mi-amintesc că deseori părinŃii mei,
adică voi, vă frământaŃi şi nu ştiaŃi ce să
faceŃi, ce atitudine să luaŃi într-o anumită
problemaă mai dificilă. Dacă aŃi fi făcut o
atitudine făŃiş opozantă, aŃi fi fost înfrânŃi
pe loc de instrumentele puterii
comuniste. Deseori se ajungea la
compromisul: Hai să zicem ca ei şi să
facem ce trebuie pentru elevi, pentru
oameni şi credinŃă.”
Ca să poŃi trece o punte îngustă şi
periculoasă, „te faci frate câteva minute
chiar cu Diavolul.” După ce treci puntea
strici frăŃia şi eşti în viaŃă. Undeva
înŃelepciunea poporului mai spune că
„trebuie să te dai după păr, dacă vrei să
supravieŃuieşti.”
Dealtfel adaptarea la un mediu este o
condiŃie pe care o aplică natura,
Dumnezeu, pentru supravieŃuirea
plantelor şi animalelor. Specii de animale
şi plante care nu s-au adaptat la mediu au
dispărut de pe glob.
Dragii mei,
După câteva aceste scrisori sper să
mă priviŃi cu alŃi ochi şi nu mă veŃi
condamna pentru părăsirea Patriei.
În caz contrar sunt nevoit să accept
versurile lui George Coşbuc din „El
Zorab”:
Şi-acum mă taie dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!”
Sărut mâna mamă! Vă iubesc pe
amândoi şi vă doresc din toată inima şi
sufletul meu, alături de familia mea, ca să
ne putem îmbrăŃişa.
Al vostru fecior,
Alexandru, cu familia lui.
Post scriptum
Mai înainte de a duce scrisoarea la
cutie am aflat de la nişte români de peste
hotare, că la Bucureşti s-a creat un organ
numit C.N.S.A.S., care cheamă la
anchetă pe preoŃi, precum făcea nu de
mult şi securitatea. Iată că n-am mai dus
scrisoarea la poştă şi împreună cu
românii de peste graniŃă ne vom spune şi
noi părerea acestui fenomen neoscavist.
xxx
Dacă Poporul Român – scris cu
majuscule la început – a rămas încleştat
de-a lungul veacurilor de MunŃii CarpaŃi
şi de regiunile învecinate, dealuri şi
4
łara Hangului
câmpii, aceasta se datorează faptului că a
fost ocrotit de Dumnezeu, a fost povăŃuit
de biserică şi a avut o credinŃă de
neclintit, credinŃă care s-a păstrat de către
locuitorii dintre Tisa şi Nistru până în
zilele noastre şi se va păstra nelimitat în
continuare.
Poporul Român de astăzi are cea mai
mare încredere în biserică şi armată.
Spre surprinderea mea observ că în
ultima vreme anumite persoane suspuse
scociorăsc ca găinile în excrementele
trecutului întunecat, comunist, prin care a
trecut poporul nostru, le adulmecă cu
interes mirosurile insuportabile, apoi
cheamă pe cei vizaŃi la anchetă.
Aceşti scociorâtori au observat, că nu
pot prinde peşti mari, căci aceştia nu au
dosare. Au mai observat că toată
dragostea poporului este îndreptată
asupra Bisericii şi nu a C.N.S.A.S.-ului.
De aceea s-au gândit „hai să împroşcăm
cu bălegar, biserica şi pe conducătorii
ei.” Trebuie pătat prestigiul înalŃilor
prelaŃi şi-a preoŃilor în general, auzindu-i
că au colaborat cu Satana.
În realitate altele sunt persoanele care
au adus sămânŃa comunistă pe plaiurile
noastre, nu preoŃii. Altele sunt persoanele
care au creat P.C.R.-ul, Securitatea,
MiliŃia şi alte organe de urmărire şi
persecuŃie. PreoŃii şi alte persoane în
situaŃia lor, au fost victime, care au
rezistat presiunilor la care au fost supuşi
şi cu înŃelepciunea lor dată de Dumnezeu
şi prin credinŃa lor nestrămutată au
condus către Ńărm biserica creştină şi nu a
fost lăsată pradă valurilor oceanului
comunist ca să o distrugă.
Am citit în diferite publicaŃii, am
urmărit multe emisiuni la TV, în care se
arăta că în unele Ńări vecine, în perioada
roşie, comunistă, bisericile au fost
transformate în magazii, grajduri pentru
vitele din colhozuri sau în alte destinaŃii.
La noi datorită abilităŃii conducătorilor
bisericii, de la cei mai mari până la cei
mai mărunŃi, nu s-a petrecut acest
eveniment înfiorător. Pentru a trece prin
aceste evenimente şi a ieşi basma curată
au fost absolut necesare ca pe ici pe colo
să se facă unele compromisuri cu
organele de represiune ale puterii. Aceste
compromisuri sunt neînsemnate în
comparaŃie cu marile victorii obŃinute de
biserică în acea tulbure perioadă
comunistă. Toate s-au făcut cu voia lui
Dumnezeu, căci El a avut şi are grijă de
biserica Sa.
►
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
► posibile, cea mai bună dintre ele, toate
„Capul plecat sabia nu-l taie.” Dacă
călătoreşti clandestin pe un vagon al
trenului, când ajungi la un tunel mai
îngust trebuie să-Ńi pleci capul altfel zidul
Ńi-l retează. Biblia ne cere să ne supunem
stăpânilor, căci ele sunt date de
Dumnezeu, iar cel care nu se sunpune lor
lui Dumnezeu nu se supune.
Sunt contrariat, revoltat, că s-a creat
un organism politic, la îndemâna puterii,
ca să poată fi utilizat în scopuri oculte,
scopuri de şantaj, pentru a se putea trage
sfori de către cei care urmăresc
satisfacerea unor interese personale sau
de partid, sau pentru a ştirbi prestigiul
bisericii noastre.
C.N.S.A.S.-ul ar trebui să ştie că
biserica a fost ruptă de stat în perioada
comunistă şi că biserica îşi are propriile
ei organe de chibzuire şi înŃeleaptă
judecată. Este ilegal, inoportun ca un
organism străin de biserică, să cheme
biserica la ordine. Acest organism a fost
aprobat de unii parlamentari cu interese
obscure, ca să poată fi utilizat ca un
instrument politic la nevoie. Se vrea o
judecată pentru unele fapte petrecute
înainte de apariŃia legii C.N.S.A.S. Dar
nici o lege nu se aplică retroactiv. Atunci
ce lege au încălcat clericii şi biserica,
lege din perioada comunistă, ca să poată
fi traşi la răspundere?
Sunt unele persoane în C.N.S.A.S. cu
mari pretenŃii, care sunt evident atee şi
care îşi permit să insulte pe unii dintre
conducătorii bisericii noastre, pentru
unele aşa zise greşeli comise înainte de
1989.
Noi, poporul, îi iertăm pe preoŃii şi
prelaŃii bisericii noastre, orice greşeală ar
fi comis ei cu fapta sau cu gândul, pentru
că au scos la Ńărm corabia creştinătăŃii,
biserica, salvată de la distrugere, din
furtuna mării comuniste.
Noi, poporul, suntem convinşi că
strategia cu care prelaŃii noştri au condus
biserica pe vremea uraganului comunist a
fost indusă de Duhul Sfânt, iar ei
executând aceste indicaŃii au făcut voia
lui Dumnezeu. Este absurd să acuzi
preoŃii că au făcut poliŃie politică. PreoŃii
nu erau poliŃişti, iar cei care fac poliŃie
politică trebuie să fie poliŃişti.
Trebuie ştiut că nici chiar poliŃiştii nu
au făcut toŃi poliŃie politică. Se cunosc
multe cazuri în care poliŃiştii au zis ca
superiorii, iar în practică au făcut fapte
demne de lauda bisericii, a poporului, a
întregului nostru neam românesc.
Ceea ce consideră C.N.S.A.S.-ul azi
poliŃie politică este o atitudine luată de
către unii preoŃi şi prelaŃi ai bisericii,
atitudine selecŃionată din mai multe
fiind rele, atitudine sugerată de
Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
Chiar dacă unii preoŃi, au predicat,
desigur formal, în favoarea puterii de
atunci, aceasta au făcut-o cu un scop
înalt, ca să potolească pe cei răzvrătiŃi, ca
să nu scoată sabia împotriva puterii de
atunci, căci „cel ce scoate sabia de sabia
va pieri”, aşa cum a zis Iisus în noaptea
când a fost arestat.
Interesul major al acelei perioade era
ca deŃinuŃii închişi pentru credinŃă să iasă
din închisoare vii, ca să poată duce mai
departe lupta contra comunismului, cu
cuvântul nu cu sabia. Dacă te
încăpăŃânezi fără inteligenŃă în faŃa
puterii şi îi spui dechis tot ce ai pe suflet,
că te va nimici, iar tu care ştii că aşa se
va întâmpla şi nu faci nimic în apărarea
ta, faci jocul puterii, conştient sau
inconştient.
În politică trebuie să fii diplomat,
înzestrat cu şiretenie elegantă, ca să poŃi
scăpa viu prinre degetele adversarului
dur, care vrea moartea ta. Această
diplomaŃie este sugerată de Dumnezeu
pentru fiecare situaŃie. Deci preoŃii şi
prelaŃii bisericii au procedat aşa cum au
procedat, cum le-a dictat înŃelepciunea şi
harul cu care au fost dăruiŃi de
Dumnezeu. A-i acuza pe preoŃi şi prelaŃi
de felul cum au procedat, înseamnă a fi
împotriva voinŃei lui Dumnezeu, iar cei
care sunt împotriva lui Dumnezeu se
numesc atei, iar ateii nu au drept să
judece pe cei care-l slujesc pe Domnul.
C.N.S.A.S. –ul ar trebui să cerceteze
rădăcinile răului, iniŃiatorii şi
conducătorii poliŃiei politice, care evident
nu au dosare. Pe aceştia ar trebui să-i
descopere C.N.S.A.S.-ul şi să le facă
dosare şi să-i tragă la răspundere şi
nicidecum să caute vină oamenilor
bisericii.
Problema ar fi analogă următoarei
situaŃii imaginare: Un grup de terorişti
aduc o bombă artizanală de la ConstanŃa
şi o duc la Bucureşti cu trenul. Bomba
explodează la Bucureşti, se fac cercetări
şi se trage concluzia că trenul este
vinovat, căci el a adus bomba la
Bucureşti. Trebuie ars, sau aruncat în aer
5
łara Hangului
sau condamnat la închisoare pe viaŃă,
acest tren, acest vinovat din culpă.
Biserica şi credinŃa în Dumnezeu au
fost singurele suporturi morale ale
neamului românesc, în acele vremuri
triste, de sub dominaŃia comunistă.
De aceea eu şi toŃi ai mei şi toŃi
românii de peste hotare, sper să fie în
asentimentul meu, să fim solidari cu
biserica şi cu slujitorii ei, să-i apărăm şi
să-i iertăm. Dar şi slujitorii bisericii
trebuie să fie un model de iertare
reciprocă.
Biserica şi armata sunt doi piloni
solizi pe care se sprijină unitatea, puterea
spirituală şi fizică a poporului român. Nu
suntem de acord cu cei care vor să
arunce, sau chiar aruncă cu pietre în
aceşti stâlpi de granit.
Voi, cei care aruncaŃi cu pietre în
biserica neamului meu, v-aŃi întrebat
sufletele voastre dacă sunt în totalitate
curate, fără de păcat, precum apa de
izvor?
Dar chiar dacă aŃi fi fără de păcat, tot
nu aŃi avea acest drept, căci cine
necinsteşte biserica lui Hristos înseamnă
că este în slujba lui Satana. Satana are
drept să-şi judece soldaŃii lui, dar nu are
drept să judece soldaŃii lui Hristos.
Când eşti într-o anumită dilemă şi Ńi
se oferă mai multe soluŃii de rezolvare,
toate neconvenabilele ca metodă, este
bine să alegi răul cel mai mic, dacă este
posibil. Cel mai mic rău se alege privind
în viitor cu mintea, cu înŃelepciunea, dacă
Dumnezeu te-a dăruit cu această
înŃelepciune, ca să poŃi vedea efectele
ulterioare ale fiecărei variante, ca la şah.
Este bună varianta care aduce binele
semenilor tăi, Ńării tale, bisericii şi
neamului românesc.
Sunt unii care spun că învăŃăturile
actuale ale bisericii s-au învechit şi nu
mai corespund epocii actuale. Eu voi
sprijini neclintit biserica noastră şi nu
cred că învăŃăturile bisericii nu mai sunt
viabile. Dar biserica noastră a păşit în al
treilea mileniu de existenŃă, iar de aici se
vede că învăŃăturile sunt valabile, iar
prestigiul bisericii noastre creşte
necontenit.
Dragi părinŃi, prieteni şi duşmani, vă
îndemn să sprijiniŃi cu mintea, cu trupul
şi cu sufletul, biserica noastră, acest
minunat liant al unităŃii neamului nostru
românesc, acest unic sprijin al sufletelor
noastre si care ne călăuzeşte spre
mântuire, spre viaŃă veşnică.
Acelaşi al dumneavoastră
Alexandru
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
CEAHLĂU, VATRĂ DE SIHĂSTRIE ROMÂNEASCĂ
SIHAŞTRII CEAHLĂULUI
(urmare din nr. 45)
Se remarcau prin marele lor respect
pentru natură, a iubirii întregii CreaŃii şi
venerarea Creatorului, a iubirii tututror
semenilor lor, conform învăŃăturilor
Cristice.
Panaghia
La ei veneau cei învăluiŃi de necazuri
cerându-le sfatul şi rugăciunea. Gh.
Iacomi („Din trecutul vieŃii monahale şi
creştineşti în zona Ceahlău”), care s-a
străduit să identifice numele şi locurile de
vieŃuire a pustnicilor, a cuvioşilor
călugări şi călugăriŃe, dă cele mai bune
relaŃii în acest domeniu – atât cât a putut
afla din documente, din informaŃii culese
de la cei mai vârstnici localnici, de la
călugări şi mai ales, din cercetări şi
săpături intreprinse pe cont propriu.
Aflăm astfel, că Ghedeon, care a
vieŃuit mai întâi în fundătura de la baza
abruptului Ocolaşului Mic, din dorinŃa de
a fi şi mai izolat de lume, s-a retras pe
platoul alpin în grota unei bâtci situată pe
latura estică a Ocolaşului mare. Poporul
i-a cinstit memoria prin denumirile:
Fundul Ghedeonului, Pârâul Ghedeon,
Piatra Lată a Ghedeonului şi Bîtca
Ghedeon (1850).
Maica Serafima a vieŃuit într-o chilie
pe versantul vestic al Ceahlăului, sub
Piciorul Schiop (1850) iarna se retrăgea
la Durău, dar se spune că vreo cîŃiva ani a
rămas şi peste iarnă. A sfărşit tragic într-
o capcană de prins sălbăticiuni. Nicandru
a vieŃuit într-o grotă deasupra Durăului –
pârâu – din vecinătate numindu-se,
ulterior, Nicandru iar obârşia acestuia
Fundul Nicanului. Vâlcu şi Gherman, au
stat într-o peşteră în preajma stâncii
Dochiei. Vucol, a trăit într-o grotă de sub
Toaca.
Peon a sihăstrit zeci de ani pe platoul
muntelui într-o colibă. El a pus toaca şi
clopotul pe vârful muntelui, care
deşteptau sihaştrii la rugăciuni, şi a fixat
hramul la 6 august. S-a retras la sihăstria
de unde a plecat – fostă Silvestru („La
Palat”) – devenind egumenul acestei
sihăstrii care-i va purta numele –
Sihăstria lui Peon (XVI – XX). Şi
Ceahlăul s-a numit un timp Muntele
Pionul.
Nu departe de sihăstria lui Peon, pe
versantul nordic al muntelui se află
izlazul Ghenadia, amintind de pustnicul
Ghenadie. Alte zeci de locuri de vieŃuire
a unor sihaştri rămaşi anonimi s-au
identificat în cuprinsul muntelui, cu
deosebire pe versantul nord-vestic, pe
platoul alpin şi pe versantul estic, unde
întâlnim toponimele Piciorul Sihastrului,
Pârâul Sihastrului, locuri vestite pentru
liniştea şi frumuseŃea lor. Sub Ponor, s-a
nevoit un timp cuvioasa Schimonosie
Sofia, care va înfiinŃa Sihăstria. Alte şi
alte cuvioase de aici se vor nevoi un timp
pe versanŃii de nord-est a muntelui.
Mariana, cu două însoŃitoare, a sihăstrit
un timp deasupra Durăului, înfiinŃănd în
Durău, prin sec. XVII, prima aşezare de
maici, numită mai întâi „Sihăstria
Melaniei, apoi „Sihăstria Durău”.
Muntele Ceahlău
6
łara Hangului
Toaca
Schimonahia Casiana, a sihăstrit mai
întăi pe valea pârâului Secu, înfiinŃând
apoi Sihăstria Casiana. după arh. I.
Bălan, viaŃa isihastră a cunoscut în sec.
XV „o epocă de puternică înflorire”. El
apreciază că în secolele XVI-XVII”… se
nevoiau pe versantul de nord-vest al
Ceahlăului peste o sută de sihaştri ale
căror nume s-au uitat”, pentru că în
primele decenii ale secolului XX
numărul lor să scadă la circa 20. Tot el
spune că „În a doua jumătate a sec. XIX
numărul sihaştrilor de sub muntele
Ceahlău se împuŃinase cu totul. Iar în
primele decenii ale secolului XX viaŃa
isihastră în jurul acestui munte sfânt al
românilor s-a stins definitiv, ca o candelă
în care nimeni nu mai pune untdelemn”.
Astăzi sihaştri Ceahlăului sunt
aproape uitaŃi. Ei sunt cuvioşii şi sfinŃii
noştri, care-şi consacrau viaŃa unui ideal
înalt – CredinŃa!
Să le păstrăm vie amintirea şi
sacrficiul făcut secole de-a rândul pentru
binele neamului românesc.
Mihai Bulai
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

DAVID – PSALMUL 35
1. Fapta celui făr-de-lege, tăvălit numai în rele,
A grăit inimii mele,
Că e rătăcit mereu
Si că-n sufletul lui nu e temere de Dumnezeu!

2. Singur el se amăgeşte, când arată-se anume

Împotriva făr-de-legii care l-a robit pe lume....

3. Vicleşugul şi minciuna, îi dau pururea povaŃă

Că el nu mai înŃelege, binele să-l facă-n viaŃă!

4. El în pat nu chibzuieşte decât cum să facă rele

Şi sub tainicile stele,
Umblă numai pe căi strâmbe, neguroase şi înguste,
Fără ca vre-odată răul şi păcatul să-l dezguste...

5. Adevărul Tău, Stăpâne, se ridică pân-la nori;

Mila ta neŃărmuită pân-la cer e, de-o măsori

6. Mai înaltă decât munŃii e dreptatea ce ne-arăŃi;

Ca adâncul cel mai mare, sunt a Tale judecăŃi!
Câte mii şi mii de oameni, câte dobitoace sunt,
Sunt prin Tine pe pământ,
Doamne Milostiv şi Sfânt!

7. Ce neŃărmuită este bunătatea Ta, Părinte,

Că, deapururea, în umbra aripilor Tale sfinte
Oamenii toŃi: mic şi mare, înŃelept, nebun şi prost.
Când îi biciue furtuna, caută întotdeauna
Milostivu-łi adăpost!

8. Din belşugul casei Tale îşi iau hrana vieŃii lor

Şi-i adăpi din nesecatul fericirii izvor!

9. Că la Tine e izvorul vieŃii din a noastră tină

Şi întru lumina-łi sfântă, vom vom vedea şi noi lumină!

10. Tinde mila Ta, Stăpâne, celor ce te-au cunoscut!

Iar acelor drepŃi în inimi, fă-le-a ta dreptate scut!

11. Îngâmfatul, nu dea-n mine cu piciorul ca-ntr-o slugă,

Nici cu mâna-i păcătosul nu mă poate pune-n fugă,

12. Ca să cadă pe vecie cei ce fărădelegea fac;

Prăbuşească-se cu toŃii, să nu se mai scoale-n veac!

MulŃumirea lui Dumnezeu şi răutatea necredincioşilor. Timuş 1.433.

7
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
AMINTIRI DESPRE ÎNFIINłAREA LICEULUI DIN BORCA
Prin anii 1952- 1953, la consfătuirile
anuale ale cadrelor didactice, s-a ridicat
problema necesităŃii unui liceu în preajma
comunelor din Raionul Ceahlău. Acest
lucru era foarte necesar deoarece părinŃii nu
aveau bani suficienŃi, ca să-şi dea copii la
liceele din oraş şi să-i întreŃină la gazde sau
la internate. Foarte mulŃi copii doreau să
înveŃe ca să-şi facă o meserie, căci aici
viaŃa era aspră, iar posibilităŃile de câştig
reduse.
La sedinŃele cu directorii de şcoli din
centrele de comune, şedinŃe convocate la
nivelul raionului, s-a pus serios în dezbatre
problema Liceului Borca.
Directorii de centru erau următorii:
Mihai Traicu (Broşteni), Codrescu
Vasile (Borca), Dropac Gheorghe
(Farcaşa), Pristavu Pavel (Galu), Ciucanu
N. Ioan (Poiana Teiului), GrinŃescu Neculai
(Bradu), Ungureanu Grigore (Ceahlău),
Cicerone Gheorghiu (Hangu), Revent
Gheorghe (BuhalniŃa). Din partea secŃiei
ÎnvăŃământ Ceahlău participau: Podoleanu
Constantin, şef secŃie, Mihai Vadana,
inspector şcolar, Victoria Tupangiu,
planificator, Cezar Hotnog, referent şef şi
ceilalŃi salariaŃi care răspundeau de
învăŃământ.
S-a căzut de acord că ar fi bine ca acest
liceu să se înfiinŃeze la Borca, unde s-ar
putea crea condiŃii mai bune pentru
deschiderea acestei acŃiuni.
Cunosc aceste lucrări deoarece am
lucrat la SecŃia ÎnvăŃământ Ceahlău în
calitate de contabil principal. łineam
legătura între SecŃia Financiară Ceahlău,
SecŃia ÎnvăŃământ Ceahlău şi Banca
Ceahlău. La aceste instituŃii, care au avut
legătură cu înfiinŃarea liceului, lucrau
următorii: Iftimoaia Vasile, şeful secŃiei
financiare, Cocoş Nicolae, şeful secŃiei
buget, N. Şerban, Directorul băncii şi alŃii.
Subsemnatul, autorul articolului, Ńineam
legătura în ceea ce priveşte problemele
financiare, între aceste instituŃii. Mă
ocupam de bugetul acordat învăŃământului,
deschiderea creditelor, alimentarea contului
curent în bancă, plata salariilor cadrelor
didactice şi alte plăŃi care priveau
învăŃământul.
După ce s-a luat hotărârea înfiinŃării
liceului la Borca, am început alergăturile pe
la sfinŃii cei mai mari ai acelor vremi, ca să
aprobe acŃiunea, să o prevadă în buget, ca
să existe baza de finanŃare.
Vasile Codrescu, directorul Şcolii
Generale din Borca, Constantin Podoleanu,
şeful secŃiei învăŃământ, Mihai Vadana,
inspector şcolar, Simionescu Simion
delegatul părinŃilor din Borca, au început să
bată cărările către Dascălu Vasile secretarul
comitetului raional de partid, Naghi Pavel,
preşedintele comitetului executiv raional,
care trebuiau să-şi dea avizul şi să intervină
pe căile politice către superiorii lor, până la
comitetul central la Nicolae Ceauşescu,
pentru a se obŃine toate aprobările necesare.
Aşa se face că după multe alergături
atât pe plan local cât şi pe plan naŃional şi
politic, sus la Bucureşti, s-a reuşit ca în
1953 să ia fiinŃă „Şcoala Medie de 10 ani-
Mihail Sadoveanu” din Borca, avându-l ca
director pe Vasile Codrescu (1905-2007).
Despre Vasile Codrescu, acest patriarh
centenar al şcolii noastre româneşti, s-a
scris detaliat şi foarte frumos în monografia
Liceului „Mihail Sadoveanu”, precum şi în
revista „łara Hangului” nr. 43/0007 de
către domnul profesor Gheorghe łigău.
Aş dori să menŃionez şi eu câteva
lucruri în legătură cu Vasile Codrescu. A
iubit mult copii şi tineretul şi îi îndemna, pe
cei în drept, să-şi întemeieze familii, să se
cunune civil şi religios, să-şi întemeieze
gospodării frumoase. Are în localitate şi în
alte localităŃi, la tot pasul, fel de fel de fini.
Subsemnatul, când m-am cununat la
Poiana Teiului, civil şi religios, cu
învăŃătoarea Mioara NiŃă din Sabasa,
comuna Borca, am avut ca naşi din partea
miresei pe Paraschiva Codrescu, secretara
liceului şi Vasile Codrescu. Stabilisem
cununia pe data de 20 februarie 1955, acasă
la mine, deoarece pe atunci cadrele
didactice nu aveau voie să frecventeze
biserica, să se cunune religios şi să-şi
boteze copiii.
xxx
Cu toate acestea aproape toŃi locuitorii
Ńării s-au cununat şi religios, toŃi şi-au
botezat copii cum au putut. Chiar şi mai
marii vremii, înalŃi activişti de partid, de
stat, din miliŃie şi securitate se duceau şi la
mănăstiri, sau în alte localităŃi, ca să
participe la slujbe, se cununau religios, îşi
botezau copiii tot pe-acasă sau undeva în
ascuns. Deci dracul n-a fost aşa de negru
cum se spune.
Biserica noastră, datorită înŃelepciunii
cu care a fost condusă de slujitorii ei, au
plutit prin valurile comunismului şi a
ancorat la Ńărm în 1989, aproape întreagă.
Sunt persoane puŃine, care afirmă că
unii preoŃi au încheiat pact cu diavolul şi au
devenit slujbaşii lui. Dacă ar fi fost aşa,
atunci de ce nu a fost demascat nici un
miliŃian, activist de partid, securist, care a
mers la biserică, s-a spovedit, s-a împărtăşit
sau şi-a botezat copii?
Este inoportun, este absurd să afirmi,
după aproape o jumătate de secol, că
slujitori altarului au avut pact cu satana.
xxx
Revenind la firul povestirii, care se
leagă de Vasile Codrescu, vreau să
8
łara Hangului
povestesc un fapt, care ilustrează dragostea
lui faŃă de tinerii care îşi întemeiau o
familie, precum şi punctualitatea sa faŃă de
cuvântul dat.
Pe-atunci circula o singură cursă de la
Broşteni la Piatra – NeamŃ. Cursa era mică,
cât o tabacheră, căci avea numai 21 locuri.
Când a trecut prin Borca pe data de 20
februarie 1955, era arhiplină şi nu a luat
nici un călător. În această situaŃie, fiind
duminică, nu mai trecea nici o ocazie spre
Piatra – NeamŃ. Domnul şi Doamna
Codrescu urmau să vină la Poiana Teiului,
în calitate de naşi ai noştri. Ce era de făcut?
Familia Codrescu s-a alimentat cu
răbdare şi a pornit pe jos de la Borca la
Poiana Teiului, 20 km, unde au ajuns o dată
cu preotul, la cununia noastră religioasă.
Naşa Paraschiva Codrescu, avea
bătături la picioare, care o dureau
îngrozitor, dar ea a trebuit să zâmbească
atunci când ne-a pus pirostriile pe cap
împreună cu preotul Pantelimon Balan.
Interesant de remarcat că fata preotului
Cecilia, a avut cununia tot pe 20 februarie
1955. PărinŃii Ceciliei şi ai mei, am aflat
ulterior, că îşi făcuseră nişte planuri în
legătură cu viitorul copiilor lor, adică ar fi
trebuit să fie împreună.
xxx
Revenind la subiect, este de făcut o
remarcă amară şi anume, că între 1977 şi 1
septembrie 1990, Comitetul Politic
Executiv al C.C. al P.C.R. a transformat
liceul în şcoală generală obligatorie de 10
ani. A fost o perioadă perdantă,
neproductivă în activitatea liceului.
În ultima perioadă, când la Ministerul
ÎnvăŃământului din România era Suzana
Gâdea, s-a format o delegaŃie care a mers la
ea în audienŃă, pentru reînfiinŃarea liceului.
DelegaŃia era formată din Coşulă
Constantin, profesor, Afloarei Mircea,
profesor şi Simionescu Simion din partea
comitetului de părinŃi. DelagaŃia s-a întors
victorioasă.
După 1989 liceul a început o nouă etapă
de înflorire a activităŃii sale. S-au îmbogăŃit
programele de instruire şi educare a
elevilor. Au venit profesori noi, bine
pregătiŃi, care la rândul lor au pregătit cu
seriozitate generaŃii de elevi, care au făcut
şi fac faimă liceului, acolo unde au intrat în
producŃie.
Aşadar Vasile Codrescu a jucat un mare
rol la înfiinŃarea liceului, fiind şi primul
director. Au venit după el alŃi directori, care
au ridicat faima liceului spre culmi tot mai
luminoase. (Vezi monografia liceului).
Înv. Doroftei Maria (Mioara),
prof. Mihai Doroftei
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
BĂRBATUL CARE ÎNGHIłEA HÂRTIE
Într-un sat de munte din łara
Hangului, trăiau doi prieteni. Radu şi
Mihael. În copilărie Mihael molfăia
în gură toate obiectele care îi cădeau
la îndemână. Unele lucruri, care nu
erau prea dure, le înghiŃea cu plăcere.
În felul acesta şi-a căpătat o
obişnuinŃă. Uneori mânca iarbă,
măcriş, frunze de tei, hârtie ş.a.m.d.
Radu era căsătorit. SoŃia sa era o
doamnă frumoasă şi elegantă.
Această pereche alcătuia o frumoasă
familie tânără. Radu o iubea foarte
mult pe soŃia sa, dar el era şi foarte
gelos.
Mihael era necăsătorit şi mergea
adesea în vizită la tânăra familie. El o
iubea desemeni pe Liesel, soŃia
prietenului său, dar el iubea mai mult
pe prietenul său. El voia să respecte
prietenia cu Radu şi nu s-a manifestat
faŃă de Liesel.
Uneori când Mihael îşi vizita
prietenul, Radu nu era acasă, ci plecat
la magazin după cumpărături. Astfel
că Mihael rămânea numai cu Liesel şi
vorbeau împreună despre diferite
probleme ale vieŃii cotidiene, Lisel îl
privea prietenoasă cu ochii ei mari,
albaştri şi frumoşi. Cu toate acestea el
nu i-a mărturisit niciodată cât de mult
o iubeşte.
Într-o zi, Mihael a văzut un caiet,
care era aşezat pe masa din bucătărie.
Foile caietului erau foarte fine şi de
culoare albastru deschis. Semăna la
culoare cu ochii lui Lisel. Atunci
Mihael simŃi o mare poftă să mestece
o foaie de caiet şi s-o înghită.
Însă îndată îşi luă rămas bun de la
Liesel şi ar fi dorit să o sărute puŃin.
Ea i-a ghicit intenŃia şi s-a lăsat în
braŃele sale şi l-a sărutat şi ea. Exact
în acele momente bărbatul ei a
deschis uşa şi a intrat cu
cumpărăturile. El n-a zis nimic cu
privire la scena dintre Liesel şi
Mihael şi s-a prefăcut că nu a
observat. Totuşi el a simŃit în inima
sa o spadă care l-a pătruns.
Câteva zile mai tărziu, Radu se
întâlni cu fratele său, Robert. Acesta
îi povesti lui Radu, că el aproape
zilnic îl vede pe Mihael stând de
vorbă cu Lisel când el nu este acasă.
În cele din urmă îi spuse lui Radu, că
el are o bănuială. Crede că Mihael şi
Lisel sunt amanŃi.
Radu, care cu câteva zile în urmă
asistase la o scenă de tandreŃe între
Mihael şi Lisel şi cum el era foarte
gelos, îndată crezu cele spuse de
fratele său şi-şi zise sieşi: „Fratele
meu, Robert, a fost foarte
convingător, de aceea eu vreau
neapărat să mă răzbun pe Mihael”.
Ajuns acasă, luă de pe masă caietul
cu foile subŃiri şi colorate albastru
deschis, luă o filă din el şi începu să
scrie o reclamă, foarte nervos fiind.
Se spune că minciuna bine ticluită
este crezută mai repede decât
adevărul simplu.
xxx
Două zile mai târziu, Mihael primi
de la PoliŃie o invitaŃie. Se grăbi şi se
perezentă acolo.
PoliŃistul îi arătă o foaie de hârtie
fină, de culoare albastru deschis, o
reclamă împotriva lui Mihael. Acolo
scria, spunea poliŃistul, că el insultă
deseori pe Preşedintele României.
Pentru aceasta trebuie să-i facă dosar
şi să fie pedepsit.
- Pentru Dumnezeu, sunt
nevinovat. Este o scornire, căci eu nu
am zis niciodată nimic!
În acel moment sună telefonul în
camera alăturată. PoliŃistul păşi
repede la telefon şi începu să
Familia Doroftei
9
łara Hangului
vorbească.
Mihai se repezi la reclama de pe
biroul poliŃistului, recunoscu scrisul
prietenului său, o mototoli, o vârî în
gură şi o înghiŃi!
Când poliŃistul a venit îndărăt,
Mihael l-a întrebat:
- Unde scrie că eu am insultat
pe Preşedintele României? Vă rog să-
mi arătaŃi negru pe alb!
PoliŃistul căută reclama pe birou,
sub birou, în sobă, în buzunarele lui
Mihael, la telefon, dar nu putu s-o
găsesască. În cele din urmă poliŃistul
îi zise lui Mihael:
- Mergi acasă Mihael! Câteva zile
mai târziu te vom rechema la telefon!
xxx
De atunci sunt peste şase luni
trecute, dar nimeni nu l-a mai invitat
pe Mihael la poliŃie.
Radu şi-a părăsit soŃia şi a plecat
la părinŃi, la zeci de kilometri de aici.
Într-o zi Mihael a întâlnit-o pe
Liesel. Ea era tristă şi plângea
spunând:
- Bărbatul m-a bătut foarte rău şi
m-a părăsit. S-a luat după gura lui
Robert. Tu ştii că eu i-am fost fidelă
şi nu am greşit cu nimic în faŃa lui
Dumnezeu. El este însă prea gelos şi
nu mai pot trăi cu el aşa.
Eu nu sunt aşa de gelos, ripostă
Mihael.
xxx
După despărŃirea dintre Radu şi
Liesel, la judecătorie, tânăra şi
frumoasa Liesel deveni liberă.
În curând după aceea Mihael şi
Liesel au organizat o nuntă mare şi
frumoasă, la care au participat toŃi cei
apropiaŃi.
De atunci ei trăiesc împreună în
pace, linişte şi iubire romantică.
Un an mai târziu „barza” le-a adus
un copilaş frumos. Acum ei sunt pe
deplin fericiŃi.
CâŃiva ani mai târziu, Radu şi-a
găsit o altă soŃie, cu care se potriveşte
mai bine. Până acum ei trăiesc în
înŃelegere şi pace. Se roagă la
Dumnezeu să le trimită şi lor „barza”.
Prof. Mihai Doroftei
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA .....
Tatăl meu, Pantelimon Doroftei,
plutaş din łara Hangului, decedat în
1981, născut în 1886, a luptat în timpul
primului război mondial. El ne povesteşte
diferite întâmplări deosebite, care au avut
loc pe linia frontului.
Într-o, zi când lupta alături de
camarazii lui într-o pădure din Oituz,
împotriva duşmanilor care vroiau să ne
ocupe Ńărişoara noastră, soldaŃii se
ascudeau de gloanŃe pe după copaci. Ei
aveau arme şi muniŃie şi împuşcau către
duşmani, dar fără să ia linie de ochire
spre un om anume.
O dată, tatăl meu, a zărit un camarad
de-al său, care cum zărea un soldat
inamic Ńintea către el şi-l ucidea. Îndată
după aceea, trăgătorul de elită, a fost şi el
luat la Ńintă de inamic şi a căzut mort
lovit în cap.
AlŃi soldaŃi, care voiau să devină
trăgători de elită, au avut aceiaşi tristă
soartă .
Eu am avut un cumnat, Petrea NiŃă,
care a avut aceiaşi soartă, dar în al doilea
război mondial.
În timpul unei lupte, la Cotul
Donului, comandantul controla trupa şi
dădea indicaŃii. Cînd a ajuns la Petrea i-a
arătat un soldat duşman alipit de un
copac: - Împuşcă imediat soldatul de
Într-un sat de munte, din łara
Hangului era o clopotniŃă contruită pe
coasta unui deal. ClopotniŃa se numea
“Buna Vestire”.
Lângă clopotniŃă era un tranşeu adânc
peste care crescuseră o mulŃime de puieŃi
de brad. Tranşeul fusese construit în
primul război mondial. Era foarte lung şi
ducea către un pâlc de pădure situat sus
pe coasta dealului. Printre copaci se
putea observa întreaga localitate. Acolo
aveau un post de observaŃie, în timpul
celui de-al doilea război mondial, doi
soldaŃi, ce lucrau în transmisiuni.
Într-un colŃ al clopotniŃei era o gaură
secretă. Această spărtură în zid era
acoperită cu o lespede mare. În spatele
acestei lespezi începea tranşeul
împădurit. Acest tranşeu făcea legătura
între clopotniŃă şi pădure.
În timpul unui atac surprinzător al
inamicului, cei doi soldaŃi din observator
nu au mai avut timp să se întoarcă la
camarazii lor. Frontul fusese spart, iar ei
erau rămaşi la inamic.
Îndată cei doi soldaŃi au telefonat la
acolo! łinteşte cu exactitate!
„Eu am executat ordinul” povesteşte
Petrea, „căci ordinul nu se discută”, iar
soldatul inamic a căzut la pământ.
Tata mi-a mai spus: câteva minute
mai târziu, fulgerător, ceva fierbinte mi-a
trecut prin burtă şi mi-a făcut două găuri:
intrare şi ieşire. Fusese un glonte inamic,
tras de un inamic mai bun direct mine.
Îndată, prin gaura pe unde ieşise
glonŃul duşman, au Ńâşnit afară din burtă
toate intestinele. Ele erau goale şi
fâşcâiau când le băgam la loc, de parcă ar
fi fost din hârtie. Ieşeau afară prin
cealaltă gaură, nu s-au spart deoarece de
câteva zile nu mâncasem nimic şi erau
goale.
Camarazii mei m-au aşezat pe o
brancardă şi au pornit către spitalul de
campanie. Când şuiera pe deasupra o
bombă trânteau targa jos şi se culcau şi
ei la pământ. Atunci, de durere, mă
rugam lui Dumnezeu să cadă o bombă
pestre mine, ca să scap de chinuri.
Am ajuns pănă la urmă la un spital
de campanie şi apoi am fost transferat în
Ńară, unde m-am făcut sănătos. Am fost
lăsat apoi la vatră.
Există multe alte întâmplări, care
demonstrează acelaşi mare adevăr. Îndată
o altă întâmplare:
CLOPOTNIłA
comandament, comandantul dădându-le
imediat ordin: ”– Voi trebuie să rămâneŃi
acolo bine ascunşi! Peste câteva zile noi
ne întoarcem acolo. Acum ne pregătim
pentru o contraofensivă. ComunicaŃi-ne
rapid care sunt poziŃiile de luptă ale
duşmanului! Acolo aveŃi o poziŃie
favorabilă pentru observaŃii. Noi
aşteptăm de la voi informaŃii corecte.
Executarea!”.
Cei doi soldaŃi au rămas ascunşi în
clopotniŃă.
Cu câteva zile mai înainte, un copil
care locuia în sat, arătase soldaŃilor uşa
secretă din clopotniŃă. Copilul se
împrietenise cu soldaŃii şi cunoştea limba
lor.
Cei doi soldaŃi au executat imediat
ordinul primit.
Însă inamicul avea aparatură militară
şi prin metode geniemetrice au aflat că în
localitate este un spion care comunică cu
ai săi şi că locul de unde emite este chiar
în clopotniŃa satului.
De îndată a fost formată o grupă de
soldaŃi, cu arme şi muniŃie, care a fost
10
łara Hangului
În vremea celui de-al diolea război
mondial se găseau prin păduri şi pe
câmpuri fel de fel de arme şi explozive.
Într-un sat de munte, din łara
Hangului, trăia un mare braconier, care
era deosebit de lacom. El voia să împuşte
cât mai multe animale sălbatice, pentru
carnea lor, unele, iar altele pentru blana
lor.
Astfel că se apucă să aşeze, în diferite
locuri potrivite, mai multe arme încărcate
cu muniŃie. Lângă arme era pusă
momeală potrivită legată de trăgaciul
armei. În felul acesta foarte multe
animale sălbatice au fost împuşcate
mişeleşte, fără să li se ofere posibilitatea
de a se apăra.
Într-o zi braconierul nostru controla
poziŃia armelor şi momeala plasată
alături. A fost suficientă o mică neatenŃie,
a alunecat şi a atins în cădere momeala
pusă pentru animale. Imediat a căzut el
în cursa destinată animalelor. A fost
ciuruit de mai multe gloanŃe şi a căzut
mort în „groapa” pe care o “săpase”
animalelor.
Există un echilibru universal, care
restabileşte cântarul dreptăŃii, cînd cineva
procedează în afara normalităŃii.
Prof. Mihai Doroftei
trimisă în cercetare la clopotniŃă.
Cei doi soldaŃi, care se ascundeau în
clopotniŃă, şi-au dat seama de pericol.
Imediat au ferit lespedea de la uşa secretă
şi au ieşit afară în tranşeul împădurit. Au
avut însă grijă să tragă lespedea la locul
ei.
Grupa soldaŃilor cu arme au scotocit
prin clopotniŃă, împrejur, dar negăsind
nimic s-au întors.
Câteva ore mai târziu a început
contraofensiva pe care o aşteptau cei doi
soldaŃi.
După lupte crâncene localitatea a fost
eliberată din ocupaŃia duşmanilor.
Cei doi soldaŃi, care nu şi-au părăsit
postul de observaŃie şi şi-au ajutat
camarzii, au fost felicitaŃi de comandant
şi propuşi pentru decorare. Totodată au
fost lăsaŃi câteva zile acasă, în permisie.
Locuitorii le-au mulŃumit şi le-au
oferit flori. Copiii, bărbaŃii, femeile, toată
lumea era fericită pentru cadoul oferit:
eliberarea.
Prof. Mihai Doroftei
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Nu demult la Hangu – judeŃul
NeamŃ a apărut cartea intitulată „łara
Hangului” rod al cărturarului
octogenar, TEOCTIST GALINESCU,
învăŃător pensionar. În carte apar
mărturii despre oamenii hangului mai
ales din ultima sută de ani. Sunt fapte
pe care le-a trăit personal, întreaga
viaŃă şi-a închinat-o zonei HANGU şi
hanganilor. Cartea este de fapt rodul
muncii celor doi soŃi, Florica şi
Teoctist Galinescu. De altfel şi
dl. profesor Drugă Gheorghe îi
apreciază, argumentând că i-au fost un
sprijin real în realizarea cărŃii sale
„Istoria Hangului”.
Acest spaŃiu cunoscut şi sub
sintagma „łara Hangului” a fost
studiat de mai mulŃi cărturari români.
Printre ei se numără şi arheologul
Constantin Mătase, filologul
Constantin Turcu – arhivar de
prestigiu, juristul Gheorghe Ungureanu
– un alt arhivar de renume,
compozitorul Gavriil Galinescu,
învăŃătorul Grigore Grigorescu,
învăŃătorul Grigore Ungureanu,
învăŃătorul Teoctist Galinescu ş.a.
Domnul profesor Drugă Gheorghe,
a scos recent de sub tipar lucrarea
„Istoria Hangului”, apărută în
noiembrie 2007 la Editura Cetatea
Doamnei din Piatra-NeamŃ. În volum
ne este prezentat un URIC (în Moldova
însemna un act de privilegiu pentru o
nevoie acordată de domn la cerere)
scris de logăfătul Dobru (logofătul era
I boier care făcea parte din Sfatul
Domnesc şi care ca şef al Cancelariei
Domneşti avea în grija sa şi redactarea
hotărârilor luate de domn şi de Sfatul
Domnesc, pe care le întărea apoi cu
pecetea Domnului) în Cetatea Sucevei
în ziua de 13 II-a 1458. În concluzie, în
ziua de 13 februarie 2008 se împlinesc
550 de ani de atestare documentară a
“mănastirii de la Hangu”.
Pe aceste meleaguri a trăit o
populaŃie românească încă din cele mai
vechi timpuri. Arheologii ne-au adus
semne încă din perioada paleoliticului
timpuriu superior. Era vremea
vânătorilor, apoi influienŃa stăpânirii
romane şi mai apoi timpurile
migratorilor (slavi, tătari, mongoli…).
Urmează o uşoară influienŃă militară
ungurească.
În frâmântata epocă feudală în
“łara Hangului” se simte influienŃa
domnească, boierească, mănăstirească.
Autorul ne aduce noutăŃi despre
LA CEAS ANIVERSAR
sihaştri, schimonahi, despre mănăstirile
întemeiate pe aceste meleaguri încă din
vremea “Descălecatului” şi apoi
continuate până în secolele următoare.
Încă de la întemeierea Moldovei aici a
existat o trăire religioasă intensă. łara
Hangului în caz de nevoie a fost şi un
loc de refugiu pentru unii domni, boieri
sau personalităŃi. Trecând în epoca
modernă Hangu începe să devină un
centru cultural însemnat pentru
întreaga Vale a Muntelui (Valea
BistriŃei).
Hanganii din aceste sate au suportat
şi consecinŃele războiului dintre turci,
ruşi şi habsburgi, au simŃit răutatea
unor domni sau arendaşi ori comanda
mănăstirilor. Autorul ne dă detalii şi
despre moşia Hangu sau despre familia
M.D.Sturza. MulŃi hangani s-au
bucurat când au fost expropiate moşiile
mănăstirilor. Au sperat că îşi vor putea
mări suprafeŃele de islaz.
Prof. Gheorghe Drugă, istoricul, ca
un fin şi calculat observator, aşează sub
lupa sa de cercetător şi culisele politice
care au influienŃat mari evenimente
(împropietăririle din 1864, 1921, 1945;
alegerile din 1946 falsificate de
comunişti; activitatea evreilor din
zonă; obŃinerea izlazului CIREŞU;
evenimentele de după decembrie 1989
şi influienŃa lor în Hangu ş.a.).
În permanenŃă, raportează viaŃa
hanganilor la evenimente mari din
judeŃ şi din Ńară. Nu uită să scoată în
evidenŃă figuri proeminente de
localnici care s-au remarcat în ştiinŃa şi
cultura românească. Mai notează
lucruri interesante, despre largile
poiene de la Hangu, despre plutaşi
destoinici şi despre mândri crescători
de animale.
Un loc aparte în paginile volumului
îl ocupă familia învăŃătorilor Florica şi
Teoctist Galinescu şi despre revista
„łara Hangului”. Pagini pline de
sensibilitate prezintă “strămutările”
(strămutare înseamnă dezrădăcinare.
Cu oacazia lucrărilor de amenajare, de
realizare a sistemului hidroenergetic de
la Bicaz, oameni cu gospodăriile lor,
biserici şi morminte au fost transferaŃi
în alte locuri de pe Valea Muntelui sau
din Ńară. Şi cea mai frumoasă biserică
din Hangu, construită din beton şi
piatrăp a fost distrusă în 1959). Din
cauza acestor lucrări, locuitorii de pe
Valea Muntelui care au avut cel mai
mult de suferit au fost hanganii. Apele
lacului Bicaz au astupat istorie şi
11
łara Hangului
frumuseŃi. Autorul mai trece în revistă
şi alte schimbări administrativ –
teritoriale care au avut loc pe aceste
meleaguri mai ales în epoca modernă.
O coloană de susŃinere viguroasă
copartimentează abil întreaga lucrare.
Domnul profesor Drugă Gheorghe s-a
născut în satul Stejaru., din comuna
Fărcaşa, judeŃul NeamŃ, dar lucrând la
şcoala din Hangu s-a îndrăgostit de o
frumoasă colegă din aceste locuri şi aşa
a început iubirea sa pentru Hangu şi
oamenii lui minunaŃi. În această carte îl
întâlnim pe istoricul, filologul Drugă
Gheorghe care prezintă unele toponime
şi pe teologul care explică viaŃa
bisericească din zonă.
Ne atrage atenŃia că pe “CALEA
MARE” şi pe Valea Bistricioarei se
făcea legătura între Moldova şi
Transilvania prin pasul Tiulgameş-
Prisecani.
Pentru ca domnul profesor
Gheorghe Drugă să ne prezinte pentru
noi şi pentru viitor această carte a
suferit ani de zile, studiind izvoare
scrise din diverse fonduri arhivistice,
lucrări generale şi speciale, atlase, hărŃi
geografice şi etnografice, dicŃionare,
recensăminte, cataloage, cronici, şi
anuare foarte vechi.
În anexa lucrării ne mai prezintă o
hartă a descoperirilor arheologice din
zona Hangu, însemnări despre Hangu
făcute în hărŃi foarte vechi, ne mai
pune la îndemnâ statistici deosebite,
nume de eroi, activităŃi culturale,
aspecte din munca hanganilor în
exploatarea lemnului.
Trecutul şi prezentul dansează
frumos în paginile acestei lucrări.
Electrificarea satelor din Hangu,
aducŃiuni cu apă potabilă, televiziune
prin cablu, o viaŃă culturală normală şi
un învăŃământ modern îi fac pe
hangani să ocupe un loc aparte în
constelaŃia de valori de pe Valea
Muntelui. Se luptă pentru păstrarea
identităŃii lor, pentru valoarea
tradiŃiilor şi obiceiurilor acestor locuri
de legendă. Autorul, în final, le aduce
mulŃumiri sincere tuturor celor care au
contribuit cu generozitate, moral şi
material la apariŃia acestei cărŃi
valoroase, în aceste zile de sărbătoare.
În fruntea acestora îl plasează pe
distinsul cărturar Teoctist Galinescu.
Prof. Pensionar
DOREL I. RUSU
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
AMINTIRI DRAGI
Despre gimnaziul din Hangu s-ar
putea vorbi mult. Practic acolo am ieşit în
lume cu ajutorul geografiei, acolo am
făcut cunoştinŃă cu strămoşii mei şi ai
lumii prin istorie acolo mi-am modelat
vorbirea la ora de română, cu matematica,
am intrat în universul cifrelor: am învăŃat
chiar că muzica se poate citi pe opt note.
łin minte că la sfârşitul vacanŃei de vară a
clasei a cincea am mers în Gura Hangului
unde era o librărie ca să-mi cumpăr caiete
şi cărŃi pentru clasa a şasea. Când mi s-a
dat manualul de istorie care era de "Istoria
evului mediu" am citit în fugă: istoria
elevului mediu. Mi s-a umflat inima de
satisfacŃie că nu mai sunt elev mic.
In clasa a şasea, anul 1956, spre
surpriza şi bucuria noastră, l-a festivitatea
deschiderii noului an de învăŃământ am
găsit un director nou. Era domnul
profesor Titus Hotnog profesor de
matematică, fizică şi muzică, pe care îl
cunoşteam din clasa a cincea.
Profesorul Hotnog este pentru mine
echivalentul domnului Trandafr, profesor
perfect cu bunătate bine drămuită şi har
pedagogic deosebit. Ne proiecta diafilme
cu sursă de curent de la un acumulator
mic ajutat de dinamul de la bicicleta lui pe
care îl învârteau pe rând elevi numiŃi de
e1. La aceste proiecŃii asistau pe lîngă
elevi şi profesori. Ne fascina cum apăreau
imagini pe o pânză albă dintr-un aparat
mic. EmoŃia mea cel puŃin era imensă.
Mai ceva ca la filmul pe care ni -l aducea
În timpul stagiului militar, soldaŃii au
învăŃat despre diferite obiecte periculoase.
OfiŃerii şi profesorii lor le-au explicat
despre obiectele care au în interior bombe.
Există astfel ceasuri, stilouri, diferite
jucării, care conŃin în interior bombe
periculoase, ce port exploda la atingere.
În timpul celui de-al doilea Război
Mondial, o armată era în retragere, iar
cealaltă în ofensivă.
CâŃiva soldaŃi, care erau în ofensivă,
fuseseră mobilizaŃi din regiuni foarte
înapoiate. MulŃi soldaŃi nu au avut acasă
ceasuri şi nici nu au văzut. De aceea când
zăreau diferite ceasuri şi-le însuşeau.
Astfel soldaŃii au furat ceasuri de
buzunar, ceasuri de mână, ceasuri
deşteptătoare, ceasuri de perete. Unii
oamenii spuneau că au văzut un soldat cu
o pendulă la gât. Numai ceasuri din
turnuri nu au furat încă.
Un soldat din armata care era în
ofensivă, a văzut un ceas deşteptător în
caravana cinematografică. Carvana avea
un generator electric mare, aparate
sofisticate. Aici, în clasa cea mai mare a
şcolii, mult mai mică decît cea de la
căminul cultural, din mai nimic, domnul
profesor Hotnog făcea minuni.
A mai făcut directorul nostru o sonerie
cuplată de ceasul pendulă din cancelarie
care anunŃa pauza şi sfârşitul ei. Cînd mă
duceam după cretă în cancelarie, aruncam
ochii spre pendulă dar nu înŃelegeam
misterul. Oricum eram cu toŃii foarte
entuziasmaŃi şi îl priveam pe domnul
Hotnog cu mai mult respect. Şi acum,
cînd scriu aceste rînduri am emoŃii chiar
dacă ar părea că au fost lucruri simple.
Dar chiar dacă au fost simple, pentru
prima dată în istoria şcolii Hangu, le-a
realizat domnul profesor Titus Hotnog. Şi
nodul gordian a fost simplu dar după ce a
fost tăiat.
Valoarea directorului, a crescut mai
mult după ce prin strădania, sa, în şcoala
Hangu, s-a aprins primul bec electric.
Spitalul Hangu avea generatoare
electrice. Legea însă interzicea vânzarea
curentului. Tatăl meu Ioan Andrei era
contabil şef al acestui spital, un om care
respecta legea cu sfrnŃenie. Avea patru
copii, o pregătire profesioan1ă care i-a
ridicat acest principiu pînă la habotnicie.
El a fost singurul om care s-a opus
electrificării şcolii noastre.
Odată Cezarina Grigorescu colega
mea î-mi spunea că şcoala va primi
CEASUL ŞI BOMBA
locuinŃa unei femei văduve, care mai era şi
bolnavă pe deasupra. De îndată luă ceasul,
căută o bucată de sârmă moale, cu care îşi
legă ceasul la cingătoare. Soldatul numai
văzuse un astfel de ceas.
Dar ceasul urma să sune la ora
douăsprezece. Văduva era bolnavă şi
trebuia să-şi administreze cu regularitate
medicamentele.
Drept la miezul zilei, soldatul păşea pe
un pod. Deodată ceasul de la cingătoare a
început să sune.
Soldatul s-a speriat îngrozitor şi a
început să strige: „ –Alarmă! Aici este o
bombă! Ajutor!”. Imediat smulse ceasul de
la centură şi îl aruncă în apă.
Camarazii de arme, care l-au văzut ce-
a făcut, au început să râdă în hohote de el.
El a devenit foarte mânios şi-a luat
arma, kalaşnicovul său şi a pornit în fugă
spre casa văduvei, de unde luase ceasul.
Ajuns acolo, fără să spună un cuvânt şi
fără milă, a ucis cu arma sa pe biata
12
łara Hangului
curent. I-am zis că aşa ceva nu se poate
pentru că nu-i legal şi tata nu poate
semna "cererea". Ai să vezi mi-a spus
fata. Am şi pus pariu că aşa ceva nu se
poate. Am pierdut pariul.
Un merit deosebit l-a avut şi doctorul
Galinescu directorul spitalului care s-a
zbătut să primească aprobări de la
foruruile superioare.
A regizat acest doctor o scenetă în
care a jucat el şi Cezarina. Doctorul avea
rolul unui oficial care trebuia să dea
aprobări, iar Cezarina a unei eleve care
vine să ceară lumină pentru şcoala ei.
Fata, trebuia să bată la uşă. Noi din sală,
am văzut-o apropiindu-se de intrarea în
birou. Probabil avea emoŃii, era o fetiŃă
în clasa a şasea. A bătut în uşă, i s-a
răspuns intră dar ea nu a auzit şi a mai
bătut odată. Atunci oficialul răcneşte:
"Pătrunde fire nemernică". Fata a intrat
şi a expus motivul vizitei. Doctorul a
luat o carte imensă şi a început să strige
că BCM numărul, aliniatul numarul etc
nu permite. A fost sceneta care a criticat
cum nu se poate mai bine birocraŃia. Nu
cred că tata a fost neapărat birocrat.
Respecta strict legea. I-am povestit
sceneta. S-a schimbat la culoare şi nu a
mai zis nimic. Azi, să fiu sincer nu ştiu
cine a venit cu electricitate în şcoala
noastră. Sceneta sau forurile în drept.
Electrificarea şcolii a avut un efect mai
mult psihologic în ridicarea ei la rang de
instituŃie serioasă, iar nouă elevilor ne-a
umplut inima de bucurie că şcoala
noastra s-a modernizat.
Andrei Silviu, ONEŞTI
văduvă bolnavă. Însă ceasul cu bombă,
aruncat în râu, nu a mai explodat nici
până astăzi. Era un ceas normal.
***
Războiul nu este întotdeauna cea mai
bună soluŃie pentru rezolvarea problemelor
dintre state. Războiul este mai ales o
crimă contra oamenilor sărmani, contra
culturii, contra civilizaŃiei umane, contra
artei, contra păcii, contra fericirii depline
pe pământ.
În univers însă domneşte o dreptate
universală, un echilibru divin.
Câteva zile mai târziu, soldatul în
discuŃie, a fost ciuruit de gloanŃele
duşmanului în timpul unei lupte.
Aceasta am aflat-o de la camarazii săi,
mult mai târziu. Dumnezeu răsplăteşte pe
fiecare om după faptele sale. Acesta este
un cântar universal, o dreptate generală,
un echilibru dumnezeiesc.
Mihai Doroftei
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
łin minte Hangu de la vîrsta de 4-
5 ani. Tata a început să ridice casa în
curtea bunicului meu sub Leua dar,
pentru că era un om prea aspru, s-a
mutat în şesul Hangului pe o jumătate
de hectar de pământ cu care a fost
împroprietărit de primarul Ion Rotaru
în anul 1916.
Am cunoscut ca preot pe părintele
Mihai Coroamă care mi-a fost şi
învăŃător în cele patru clase.
În şcoala primară am avut mai
mulŃi colegi. Dintre ei îmi amintesc
de: Cojoc Viorica, Galinescu Teoctist,
BălŃătescu Neculai care a murit la
Cotul Donului, Constantin ChichiriŃă
care a ajuns muncitor de pădure. Şi el
a murit la Cotul Donului, Petrică
Pântea şi alŃii. De mic îmi amintesc de
linia ferată dezafectată care cândva,
aducea material lemnos din BuhalniŃa
la o fabrică din prundul Hangului între
BistriŃa şi podul Hangului. Mai era o
linie ferată de la Bolătău la fabrică, tot
pentru material lemnos. Pe această
cale, a fost adusă piatra pentru biserica
de beton din Hangu. Ridicarea ei a
început în anul 1921 anul naşterii
mele. La demolarea bisericii din
ruinele ei oamenii au luat şine din
vechea linie ferată.
Circula în copilăria mea o poşta
trasă de cai. Ducea corespondenŃă de
la Ceahlău la Bicaz şi retur. Birjar sau
poştaş era Ion a Puiului. Trăgeau de
această trăsură când doi când trei cai,
avea arcuri şi acoperiş birjăresc. Până
la strămutare, această trăsură putea fi
văzută în curtea lui Ghorghe Vlad
vizavi de familia Galinescu Ion.
În vremea poştei trasă de cai,
mama ne spunea că bunica ei prezicea
trăsuri fără cai şi păsări cu ciocul de
fier. Mama mea Ana, vară bună cu
brigadierul silvic de la Boboteni
Babotă Pantelemon, îmi arăta o floare
cu un cerc roşu pa care o numea
Ruşinea zicând că, atunci, când cercul
o să dispară în lume nu o să mai fie
ruşine. În ziua de azi, floarea există
dar fără cerc .. Este vorba de cicoare ..
Î-mi aduc aminte de un şef de post
Krauss Luca, de primarul Ion Rotaru
un învăŃător Pătraşcu deasemeni de
prăvălia lui Pantelemon Chiuaru şi
crâşma lui Vasile Roşu. Casa lui
Victor Mătase a fost construită în
locul casei unui evreu - proprietarul
AMINTIRILE MELE
fabricii din prund.
Activitatea mea de copil era
împărŃită între joaca pe prund sau la
BistriŃa, păscutul vacii sau al
cârlanilor, adusul buruienilor la porci.
Iarna cu sanciul după lemne la FârŃâgi
..
Unul Ceucă, a făcut un pod peste
BistriŃa care a Ńinut puŃin. După ce apa
l-a rupt, umbla o vorbă pentru lucrurile
de făcute de mântuială: Va Ńine cât
podul lui Ceucă.
De pe vârful Ciocanu era un uluc
pe care veneau butuci la BistriŃa, în
Gura FârŃâgiului. Din cauza lui uneori
copii de la FârŃâgi întârziau la şcoală ..
Când ulucul funcŃioana, din om în om
poşta-se pronunŃa cuvântul Garga.
Când folosirea ulucului înceta se
transmitea cuvântul Bauf probabil
cuvinte italiene.
Era în acele timpuri un felcer
Bursuc de pe la Buhuşi. Deasemeni
domnul Arghirescu căruia tatăl meu i-a
dat un cleşte de scos dinŃi.
În grădinele copilăriei mele se
cultiva porumb, sfeclă, mazăre, bob
cînepă, morcov, ceapă, cartofi, usturoi.
Erau şi pomi fructiferi dar nu altoiŃi ..
Domnul director Grigorescu ne învăŃa
cum să altoim.
Imbrăcămintea noastră din
pantaloni bufanŃi din lînă, cămaşă de
cânepă pentru lucru şi din bumbac de
sărbători, iarna: scurtă de suman, în
picioare opinci cu obiele vara şi
ciorapi de lâna iarna. Opincile erau din
piele de vită şi se făceau în gospodăria
omului.
Mâncarea se făcea cu ulei de
cânepă. Oamenii cultivau această
plantă pe ogoarele lor şi o numeau
Hlandani. Uleiul de cânepă se pregătea
în olorniŃa lui Vasile Bălan care era şi
dascăl la biserica din Hangu.
Pe la vârste de 4-5 ani, am stat o
perioadă la bunicul meu: Mihai
DiaconiŃa care locuia lângă Arghirescu
şi Toader Berbece. Casa lui era
acoperită cu draniŃă bătută în cuie de
lemn de fag care avea la capăt o
măciulie ca să nu intre apa ..
În casă intram prin tindă, o cameră
mai mică cu o uşă fără geam făcută din
scîndură. Din tindă intram într-o
cameră mai mare unde era cuptorul
prevăzut cu hogeag, mai larg jos şi mai
îngust sus. În faŃa cuptorului se făcea
13
łara Hangului
focul. Fumul era absorbit de hogeag
atât de bine că în cameră nu rămânea
fir de fum. Prin hogeag intra un lanŃ cu
cârlig la capăt de care se agăŃa ceaunul
pentru mămăligă şi alte cratiŃe pentru
tot felul de mâncăruri.
Se mânca în strachini de lut iar
lingurile erau făcute din lemn de
plop. Cele mai speciale însă, se
făceau din lemn de prun. Meşterii
care făceau aceste obiecte erau din
Tîrgu NeamŃ.
La Bistricioara era un olar. De la
acesta, când eram mai mărişor, am
adus o căruŃă de oale pentru GhiŃă
Ciocănel din satul FârŃâgi care avea
prăvălie la Gura Hangului.
GăleŃile se numeau cofe şi erau tot
din lemn. Meşterul lor se numea
butnar. Pe timpul meu cel mai
renumit butnar era Iftimie Catrinoiu
din Hangu.
łin minte cum a ars o fabrică la
Gura Schitului tot a unui evreu. Se
vorbea că un muncitor i-a dat foc
pentru că patronul plătea prost.
Eram şcolar când Dumitru
Catrinoiu a scos cepul de la un butoi
cu gaz al unui găzar din Moineşti.
Acesta aducea gaz pe care lumea îl
cumpăra pentru lampa de iluminat.
Colegul meu a fugit şi lumea nu prea
ştia cine a tras dopul.
Domnul director Grigorescu ne-a
scos la perete spunându-ne să Ńinem
mîinile sus. A trecut pe la fiecare şi a
mirosit degetele. Aşa l-a descoperit
pe Catrinoiu.
Nici eu nu eram uşă de biserică:
chiar dacă în clasă eram "Sfântu
Nicolaie" .
Odată la Podul Vechi, s-a format o
închisoare de plute şi eu cu trei patru
copii am tăiat-o acolo să vedem
fenomenul. Tata, Ursu V Costică
veneau cu pluta de la Broşteni şi a dat
de închisoare dar şi de mine. I-am
auzit vocea: Băiete de ce nu eşti la
şcoală? Vorbim noi acasă! Am zis
copiilor să fugim la şcoală. Drumul
ni s-a părut şes. Am ajuns uzi până la
jumătate cum am trecut gârlile şi cu
mare întârziere. Nu mai ştiu câte am
luat la palmă. Sfântu Neculai trebuia
să-şi facă datoria.
În acea noapte, am dormit în dosul
casei unde mă căuta mama cu ceva
mâncare. ►
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
► dăscăluş: adică, acŃionam cârma de la
De anul nou, tineretul făcea piese.
Eu am făcut parte din piesa Jianu1.
Mai umblau apoi capre, ursul, boi la
arat şi pluguşoru1. Bucuria noastră
era că lumea ne vedea şi că le plăcea
jocul nostru. Nu aveam pretenŃii de a
fi plătiŃi dar, luam ce ni se dădea.
Pentru Paşti, pregăteam haine noi
cu care mergeam la prohod şi înviere.
Duminica Paştelui o petreceam la
scrânciob la fraŃii Catrinoiu în Gura
Hangului.
Primul salariu l-am luat muncind
la pepiniera din ArdeluŃa. Mi-au fost
dragi plutele şi de aceia primăvara
fugeam la Broşteni de unde veneam
Masa ne era servită în celule, cu
ajutorul unui hârdău mare de lemn din
care se luau lăturile cu un polonic şi
se turnau în gamelele noastre.
Într-o zi, când eu căpătam hrana în
gamelă, un cartof s-a agăŃat pe
marginea superioară a polonicului.
Când l-am zărit, am devenit foarte
fericit, în speranŃa că în mâncarea
mea voi găsi chiar un cartof. Mă
rugam în gând: „Dragă Doamne, te
rog din suflet, păstrează cartoful pe
marginea polonicului!”
Din păcate acesta se desprinse şi
căzu înapoi în hârdău. În ziua aceea
am fost foarte trist şi chiar am plâns.
Hrana mea a fost foarte subŃire,
aproape numai apă.
Când eram scoşi cu hârdaiele ca să
aducem apă de la fântâna în grădina
închisorii, reuşeam într-o fracŃiune de
secundă să smulgem câte o varză, s-o
introducem sub zeghe, s-o aducem în
celulă şi s-o împărŃim în 20 sau 30 de
părŃi egale. Era un supliment
binevenit şi foarte delicios.
Alteori, când mergeam la ales
fasole, strecuram în buzunare câteva
fasole, iar în celulă le număram şi le
îmărŃeam în părŃi egale. Le coceam pe
marginea sobii de tablă din celulă.
Erau O.K.
Stau acum şi mă gândesc cum de
nu am pierit acolo?!!
Cred profund că numai Dumnezeu
mi-a dat puteri spirituale ca să înving
materia, deoarece eu am luptat pentru
credinŃă, contra ideilor comuniste,
ultimul căpătâi denumit curar. Tata
voia să mă dea la stână dar eu fugeam
la Broşteni. Mai târziu Ńineam şi
cârma din faŃă de pe buzar. Nu am
produs nici odată închisoare.
Respectam disciplina care spunea să
nu te urci pe plută băut. Am intrat
însă în închisorile făcute de alŃii.
Până la venirea Ruşilor, închisorile
se rezolvau cu Ńapina, toporul şi
Ńuiacul într-o ordine temeinic
respectată ca să nu se producă alte
fenomene. O închisoare dura de la o
zi la patru, cinci. Ruşii au adus
tractoare pe şenile "Kirov" care
trăgeau şi 40 metri cubi de lemn.
SUFERINłE
care otrăvesc sufletele celor care le
îmbrăŃişează.
Numai El m-a înzestrat cu forŃe ca
să supravieŃuiesc, ca să suport şi alte
suferinŃe de neînchipuit, pe care, dacă
voi trăi, vi le voi povesti cândva.
Acum eu nu găsesc cuvinte
potrivite, ca să-i pot mulŃumi lui
Dumnezeu, deoarece mi-a salvat
viaŃa.
Uneori Dumnezeu ne-a oferit
„mană cerească” precum evreilor
scăpaŃi din robia Babilonului, care
traversau pustiul spre „pământul
făgăduinŃei.”
Rareori, pe la miezul nopŃii, uşa
celulei se deschidea, iar o mână
necunoscută arunca, într-o fracŃiune
de secundă, câteva bucăŃi de
mămăligă, chirpici, apoi uşa se
închidea rapid.
Mămăliga era tăiată în cubuleŃe
mărunte, ca să poată fi împărŃită
tuturor deŃinuŃilor în mod egal. Dacă
primeai un astfel de cubuleŃ erai un
om fericit.
După o lungă şi grea perioadă de
cercetări, unii dintre deŃinuŃi au
început să primească câte-un pachet
cu schimburi de acasă, între care se
strecurau uneori şi ceva alimente.
Hrana din pachet era împărŃită între
toŃi deŃinuŃii din acea celulă. Acesta
era un eveniment foarte rar dar fericit.
Am uitat majoritatea numerelor
camarazilor cu care m-am întâlnit
după gratii. Îmi aduc aminte totuşi
câteva nume dintre care citez:
14
łara Hangului
Neculai Drăguşanu din comuna
BuhalniŃa era şef de sector pe Valea
BistriŃei în ale plutăritului foarte
priceput la rezolvarea incidentelor ce
se petreceau cu plutele. Am cunoscut
plutaşi de frunte: Ion Bistriceanu zis
Jenică, Vasile Moroşanu, Mihai
Gheorghieş, llie Ghiorghieş cu trei fii
ai săi, Curea, Vasile din Poana Teiului
care a adus de la Poiana Largului o
plută de 400 metri cubi cu un echipaj
de trei oameni. Eu, singur, am dus pe
plută 150 metri cubi.
Culese de Mihai Ursu
de la Silviu Andrei
părintele protosinghel Justin Pârvu,
învăŃătorul Teoctist Galinescu în
comuna Hangu, judeŃul NeamŃ,
Costică Gătej, funcŃionar şi Maria
Gătej, casnică, ambii din Piatra
NeamŃ, elevele Georgeta Geană,
Aursuleie MariuŃa, Prună Elena,
Avasiloaiei Elena, toate din judeŃul
NeamŃ, Marcel Cazacu, din RădăuŃi,
moşul Lupancu, Ńăran bucovinean,
care voia să devină primar
anticomunist şi care ne învăŃa cum „să
dăm în bobi”, ca să ştim când vom
ieşi din puşcărie. Din păcate bobii se
închideau de fiecare dată. Lista ar
putea continua.
(Va urma)
Prof. Mihai Doroftei
Prof. Mihai Doroftei
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
GARDĂ DE INTERVENłIE ,
LA POIANA TEIULUI
Ziua de 22 decembrie 2007 rămâne
înscrisă cu litere majuscule în istoria
localităŃii Poiana Teiului. Tot într-o zi
de 22 decembrie dar 1989 în clădirea
Primăriei Galu era confirmat ultimul
secretar adjunct din P.C.R.(pe nume
D.I.R.), iar 22 decembrie 2007 s-a
oficiat în satul Poiana Largului din
comuna Poiana Teiului înfiinŃarea –
GĂRZII DE URGENłĂ 2 – Poiana
Teiului, din cadrul Inspectoratului
pentru SituaŃii de UrgenŃă NeamŃ.
Prin eforturi deosebite, Primăria
Poiana Teiului şi Consiliul Local au
asigurat o locaŃie potrivită acestei
activităŃi. Este vorba de întregul spaŃiu
folosit cu ani în urmă de Coloana
I.T.A. Poiana Teiului, acum desfiinŃată.
Localnicii numesc acest loc, care nu
este departe de Viaductul Poiana
Largului, „La Coloana I.TA”.
Considerăm că este una din cele mai
bune locaŃii ale ISU NeamŃ.
Pregătirile pentru modernizarea
acestui spaŃiu s-au localizat cu
suficiente eforturi din partea ambilor
parteneri: Primăria Poiana Teiului şi
ISU NeamŃ.
În dimineaŃa zilei de 22 decembrie
2007, pe un ger năprasnic, militarii
acestei subunităŃi în frunte cu
comandanŃii lor aşteptau sosirea
oficialităŃilor locale şi judeŃene.
La festivitate au fost prezenŃi:
prefectul judeŃului NeamŃ – Toader
Mocanu, col. Ioan NiŃică – şeful ISU
NeamŃ, împreună cu adjuncŃii săi:
lt.col. Pârvu I. şi Alexandrescu D.,
primari, viceprimari, consilieri ai
comunelor beneficiare din acest raion,
reprezentanŃi ai presei şi televiziunii,
purtătorul de cuvânt al ISU NeamŃ
cpt. Iulian Jugan ş.a. Pe platou au mai
fost prezenŃi şi foşti angajaŃi ai
coloanei ITA Poiana Teiului; Vasile
Babătă – fost campion mondial la un
concurs profesional cu fierăstraiele
mecanice.
P.C. părinŃi de la bisericile - Buna
Vestire - şi - Trei Ierarhi - din satul
Poiana Largului au oficiat slujba de
TE-DEUM. Vorbitorii care au urmat
au fost la înălŃime.
Dintre momentele solemne am
sensibilizat mai ales: raportul dintre
comandanŃi, ridicarea drapelului
tricolor, Intonarea Imnului de Stat a
României, predarea acestei subunităŃi
lt.col. Dumitru Gavrilescu; raportul
acestor militari către prefect, defilarea
subunităŃii având în frunte drapelul
unităŃii.
Lt. Col. D. Gavrilescu, proaspăt
15
łara Hangului
avansat la acest grad, a preluat
comanda apoi i s-a cântat „MulŃi ani
trăiască” şi în final s-a strigat „URA!”.
Un grup de elevi de la Şcoala Generală
Galu, în frunte cu directorul Şcolii –
prof. Ioan Răşchiton, au prezentat un
program artistic.
La intrarea în clădirea unităŃii o
pereche de tineri poienari (Bianac Bâia,
Curcă Antonio) îmbrăcaŃi în costume
naŃionale au primit pe oaspeŃi cu
tradiŃionala pâine şi sare, a fost tăiată
apoi panglica tricoloră. La finalul
activităŃii cei prezenŃi la această
ceremonie s-au întâlnit la o agapă
prietenească la Clubul SEPPL Poiana
Teiului.
Cei 36 de militari din grupa de
intervenŃie rapidă au la dispoziŃie o
maşină de intervenŃie, iar din acest an
vor mai primi o maşină performantă şi
o ambulanŃă specială. Militarii care
sunt încadraŃi aici au dat mai întâi un
concurs foarte sever.
Şi până la 1 noiembrie 2007 în
comunele de pe Valea Muntelui au
existat formaŃii voluntare de pompieri,
dar nu şi-au dovedit eficienŃa. Pentru
situaŃii de urgenŃă se cerea ajutor tot la
Tg. NeamŃ sau Piatra-NeamŃ, ajutor
care din cauza distanŃei venea uneori
prea târziu.
Ce-au câştigat muntenii de pe Valea
Muntelui, din comunele Hangu,
Ceahlău, StaŃiunea Durău, Poiana
Teiului, Farcaşa şi Borca? Pe aceşti
specialişti, prezenŃi în unitate sau unii
mobilizaŃi la domiciliu, ajutaŃi la
nevoie de echipele de sprijin de pe
lângă primării. Cu maşini şi oameni
pricepuŃi vor ajunge în timp util în
raion şi vor contribui la diminuarea sau
anularea incendiilor, a urmărilor
puhoaielor sau efectelor gheŃurilor de
pe râul BistriŃa.
Organele judeŃene, dl. Prefect
Toader Mocanu, primăriile limitrofe au
apreciat cum se cuvine efortul depus
pentru reuşita acestei acŃiuni, convinşi
fiind că victoria se datorează mai ales
contribuŃiei directe a primarului B.
Constantin şi viceprimarului G.
Constantin de la primăria Poiana
Teiului şi nu în ultimul rând a lt.col.
Dumitru Gavrilescu – comandantul
acestei unităŃi.
Să le dea Dumnezeu viaŃă lungă!
Prof. Dorel. I. Rusu
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

ŞI DIN łARA HANGULUI

de Teoctist GALINESCU

ORIZONTAL. 1. – Comună pe cursul mijlociu al BistriŃei moldave. – Sat component al

comunei Hangu – Cel care face oale. – Rogin Toader Eftimie. 3. – Lipidă fosforată care se
găseşte în gălbenuşul de ou. – Nota doi. 4. Se extinde asupra întregii lumi. 5. – Posezi. –
Profesor de muzică la Liceul Pedagogic din Piatra-NeamŃ. – Cuvânt care imită cântecul
grierului. 6. – Zborul cu ajutorul avioanelor. – Henri Coandă. 7. – Apă amestecată cu
gheaŃă. – Dud 8. Care se îmbracă elegant, fastuos (cu cs nu cu x). – Bun de ros. 9 – Schit
în apropiere de Câmpulung Moldovenesc, care a aparŃinut şi de judeŃul NeamŃ. 10. –
Evreu. – Nume de fată italiancă, Pavone, actriŃă.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1 ●
2 ● ● ●
3 ●
4 ●
5 ● ●
6 ● ●
7 ● ●
8 ● ●
9 ● ● ●
10 ●

VERTICAL. 1. – Localitate în comuna Broşteni, Suceava. – Prooroc sărbătorit la 20

iulie. 2 – Articol posesiv feminin plural. – Alintare pentru Vianu. 3 – A fost primar la Hangu
până la RevoluŃia din 1989. – Titlul episcopului secund la mitropolie. 4 – Comună pe Valea
Bistricioarei. – 5. – Alintare pentru Filofteia. – Insulă în oceanul Pacific, marea Maluku
(Molucelor). 6 – Atitudine de bun cetăŃean. 7 – Nehotărât. 8. – Îi mai punem un i în coadă şi
facem felicitări la o zi mare. – Subsemnatul. Brăzdez ogorul. 9. – Dominte Toader. – Stefan
Cojocaru. – A dori. 10. – Episcop. – Cea mai mică localitate. 11. Serveşte la punerea în
mişcare a unui avion, maşină, care are palete ce se rotesc. – Ursu Anton.

DEZLEGARE CAREU CÂTEVA SATE DE PE VALEA MUNTELUI

1. – BORCA, 2 – OCEA , 3. – RECITATOR, 4. – SARSAILĂ – N, 5. – ENEA – SURDU, 6. - C – A –
ETNIO, 7. – ATI – RG – MC, 8. – DREPTU – ANA, 9. – URSU SORIN – SPIRIDON URSU – ONU
LEON. 10. – SABASA – OUĂ

16