Nr.

51
Martie 2010
 Revistă a FundaŃiei C ulturale "Gavriil Galinescu" – Ha ngu. Director fondator: Teoctist Gal inescu

Floriile
Motto:
„Iar cei ce mergeau înainte şi cei care de Vasile Alecsandri
veneau pe urmă strigau, zicând :
Osana ! Bine este cuvântat Cel Ce Iată zile-ncălzitoare
vine întru numele Domnului !” După aspre vijelii!
(Marcu 11.9) Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Primăvara-ncântătoare
Scoate iarba pe câmpii,
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Păcat, zău, de cine moare
Şi ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
CopiliŃă, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii,
Mamei mele, Florica
Când Floriile-s cu soare Galinescu şi tuturor
tuturor celor ce
Şi soarele cu Florii? îşi serbează onomastica
onomastica în
Să culegem la răcoare
această minunată zi plină de
Viorele albăstrii? lumină. RedacŃia
RedacŃia le urează :
Hai! Floriile-s cu soare .
Şi soarele cu Florii.
Eu Ńi-oi da de orice floare
Mii de sărutări şi mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.
Iar tu, dulce zâmbitoare,
Te-i face că te mânii...
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

PĂRINTELE NOSTRU – ARHIMANDRITUL IUSTIN GH. PÂRVU

Este stareŃul mănăstirii «SfinŃii
Arhangheli Mihail şi Gavriil», dar şi al
tuturor martirilor căzuŃi în lupta împotriva
celor fără de Dumnezeu.
Cu riscul de a plictisi sau de a fi
comentat aspru, vă voi mărturisi câteva
lucruri ştiute de mine despre SfinŃia Sa.
Copilul Iosif s-a născut în satul Brânzeni
(astăzi Petru Vodă) din actuala comună
Poiana Teiului, jud. NeamŃ, în ziua de 10
februarie 1919, din părinŃii creştini Ana şi
Gheorghe. FraŃi şi surori: Ioana, Tanasă,
Neculai şi Elisabeta. Şi-a petrecut anii
frumoşi ai începutului de viaŃă cu copiii din
satul Brânzeni, lângă apele pârâului, unde
prindea păstrăvi şi zlăvoci. PărinŃii săi l-au
crescut cu frică de Dumnezeu.
Când era copil, sau în tinereŃe, împreună
cu mama sa, mergea des la Mănăstirea
Durau. A sosit şi ceasul când tânărul s-a
hotărât să rămână în mănăstire. Aici, la
Durau, a crescut între părinŃi cu dragoste de
aproapele, oameni de rugăciune şi tăcere,
mari nevoitori care nu se atingeau de
bănuŃul credincioşilor, mari trăitori deşi nu
erau foarte citiŃi. La această mănăstire a
început urcuşul duhovnicesc al părintelui.
La Durău se întâlneau Moldova cu Adrealul
şi Bucovina.
De la Mănăstirea Durău, fratele Iosif
este trimis la seminarul teologic. Mai întâi la
Mănăstirea Cernica, apoi la Seminarul de la
Râmncu-Vâlcea şi în final la Seminarul de
la Roman. Cât a fost la Durău, împreună cu
alt frate au mers în pelerinaj cu Icoana
Maicii Domnului – făcătoare de minuni şi în
satele de pe Valea Muntelui.
AutorităŃile mănăstireşti i-au înŃeles
chemarea şi, curând, l-au călugărit, iar apoi
l-au hirotonit cu numele de Iustin.
Evenimentele militare ale celui de-al doilea
război mondial au cuprins şi pe părintele
Iustin Pârvu ca preot misionar al Diviziei 4
Munte. După război a revenit la seminarul
din Roman ca profesor. Pe front a ajuns
până la Odessa.
Tatăl său, Gheorghe Pârvu nu a acceptat
ca pe Valea Muntelui să fie instalat
comunismul. Nici Părintele Iustin nu a
rămas în afara rezistenŃei anticomuniste de
pe aceste meleaguri, fiind sprijinitor al celor
de după gratii. Este trădat de Doina
Constantin, fost deŃinut politic, legionar,
arestat din 1941.
Începe golgota suferinŃei. În noaptea de
14 mai 1948, Părintele este arestat de la
Seminarul din Roman. De la Securitatea din
Roman, după cercetări, este transferat /
Prof. Dorel Rusu
depus în penitenciarul din Suceava, unde a
fost judecat de Tribunalul Militar Iaşi. Este
acuzat de „uneltire contra regimului” şi că ar fi
făcut parte din de „FrăŃiile de cruce” –
organizaŃie de tineret din Mişcarea legionară.
De la penitenciarul din Suceava este trimis
la muncă silnică în mina de plumb de la Baia
Sprie. În condiŃii inumane, încălŃat cu opinci,
împingeau cu greu la vagonete. Acolo, la 500
m sub pământ, trupuri mărunte chinuite,
obosite, nemâncate, îşi mărturiseau forŃa
credinŃei şi iubirea de aproapele. Ei depuneau
mărturie şi nu puteau fi înfrânŃi.
TinereŃea şi-a petrecut-o în închisorile
comuniste. Prima perioadă de detenŃie s-a scurs
între 14.05.1948 – 14.05.1960. Revenind în aşa-
zisa «libertate» pentru puŃină vreme, alŃi delatori
l-au dat pe mâna fostei securităŃi. Este din nou
arestat şi, din 1960 până în 1964, îşi duce viaŃa
tot în închisoare, pedepsit la muncă silnică.
De la Baia Sprie a fost transferat la
penitenciarul Gherla, iar de acolo, în cea mai
crâncenă puşcărie, cea de la Aiud. Peste un timp
este transferat în colonia de muncă forŃată de la
Periprava (în Delta Dunării), la tăiat de stuf. În
închisoare nu s-a plâns niciodată de nimic celor
din jurul său, care, şi ei, erau tot «voluntari în
slujba neamului românesc».
(continuare în pagina 4)
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
łARA HANGULUI
Revistă cultural-istorică,
cu apariŃie trimestrială,
anul XV, nr. 51, martie 2010
editată de
F u n d a Ń i a C u l t u r a l ă
“GAVRIIL GALINESCU”
HANGU – NEAMł
Preşedinte:
FELICIA GERMAN
Vicepreşedinte:
Florica Galinescu
Director executiv:
Andrei Galinescu
Director economic:
Daniela Bîndilă
Director revistă:
prof. FELICIA GERMAN
RedacŃia:
Prof. Felicia German – redactor şef
prof. Dorel Rusu,
Conf. Univ. Doctor Prof. Vasile Vasile
înv. Elena Nacu,
prof. Carmen Munteanu,
înv. Dumitrina Caia,
înv. Florica GALINESCU,
înv. Iuliana Gheorghieş
Tehnoredactori:
ing. Iustin – Gabriel German – machetare
arh. Irina Barbu
Administrator site:
ing. Mihai Onofreiciuc
PublicaŃia este înscrisă în
catalogul de presă RODIPET NeamŃ,
la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972
16 pagini – 5lei
Site – ul FundaŃiei :
http ://galinescu.wordpress.com/
Telefoane de contact:
Florica Galinescu – 0233/257.605
Felicia German (Bucureşti) – 021/77.22.878 (fix) sau
0314027203 sau 0724992209
E-mail trimitere articole : felix1_ro@yahoo.com
Daniela Bîndilă – 0726264697
Elena Nacu – 0722884603
łara Hangului Anul XV, Nr. 51
Nota noii redacŃii
ÎnfiinŃată în urmă cu 15 ani de către neobositul învăŃător
TEOCTIST GALINESCU, revista łara Hangului s-a bucurat de un real
succes în rândul cititorilor săi din Ńară şi de peste hotare. Cu mult curaj şi
dăruire domnul Galinescu a reuşit să mobilizeze hanganii din localitate,
dar şi pe cei plecaŃi şi stabilizaŃi în alte colŃuri ale Ńării sau ale lumii, să
scrie şi să trimită articole cu conŃinut etnografic şi cultural, istoric
biografic sau autobiografic, astfel încât revista să devină foarte apreciată
şi aşteptată de către toŃi cititorii săi.
După primirea articolelor, tatăl meu, domnul învăŃător Teoctist
Galinescu, începea munca de transcriere a textelor primite, pentru ca apoi
să le trimită la editură pentru tipărire. Era o muncă plăcută, dar foarte
grea şi obositoare, deoarece textele erau scrise de mână şi de multe ori
trebuia să desluşească anumite pasaje prin deducŃie logică, sau să
intuiască sensul unor cuvinte scrise mai în grabă de către autorii lor. Dar
niciodată nu se dădea bătut: împreună cu soŃia sa Florica, cea care cu
dragoste şi răbdare i-a fost alături până în ultima clipă a vieŃii sale, citeau
şi reciteau pasajul până când „rezolvau enigma”. După adunarea
materialelor şi redactarea lor la maşina de scris, mergea la Piatra NeamŃ
şi chiar dacă nu găsea surse de finanŃare, apela la propriile venituri,
lăsând articolele pentru tipărire.
ApariŃia fiecărui număr de revistă, era totdeauna un motiv de
bucurie reală. Citea cu mare atenŃie fiecare articol şi dacă găsea greşeli
de tipărire, începeau (împreună cu soŃia), corectarea în fiecare din cele
300 de numere. Când găsea mai multe greşeli, scria o erată la maşina de
scris, în 300 de exemplare şi o anexa fiecărei reviste. Apoi le puneau în
plicuri, scriau adresele, lipeau timbrele şi aşteptau „poştăriŃa” pentru a le
expedia, sau le trimiteau la poştă prin vreo vecină care avea drum „la
centru”, adică la Audia. De fiecare dată primeau zeci de telefoane de
mulŃumire şi de felicitări sau promisiuni de trimitere a altor articole,
pentru numărul următor.
La trecerea spre eternitate a directorului fondator, domnul
Teoctist Galinescu, revista se afla la numărul 47 al apariŃiei sale.
Ca o apreciere şi ca o obligaŃie morală pentru meritele sale,
colectivul de redacŃie, cu sprijinul nepreŃuit al Primăriei Hangu, prin
bunăvoinŃa domnului primar Gavril Lupu şi a unora dintre angajaŃii săi,
au făcut posibilă publicarea a încă trei numere ale revistei „łara
Hangului”, virtual, pe site-ul primăriei.
În calitate de nou preşedinte al FundaŃiei Culturale „Gavriil
Galinescu” – Hangu, doresc să mulŃumesc încă odată domnului profesor
Gheorghe Drugă, doamnei Liliana Bostan şi domnului economist Mihai
ConuŃ pentru eforturile susŃinute de a realiza numerele 48, 49 şi 50 ale
revistei şi care se află postate şi pe site-ul Primăriei Hangu.
Ne exprimăm regretul pentru hotărârea de a se retrage din
colectivul de redacŃie al revistei, dar considerăm că realizarea unei alte
publicaŃii cu caracter cultural reprezintă un Ńel important al domniilor lor,
de a spori valoarea etnografică a Hangului şi sperăm să găsim
disponibilitatea unei colaborări, cu articole vizând anumite activităŃi
culturale şi de progres ale localităŃii din care fac şi eu parte.
Noul colectiv redacŃional îşi propune să scoată în evidenŃă o serie
de evenimente ale comunităŃii din Hangu şi din zonele învecinate:
prezentarea unor obiceiuri tradiŃionale, activităŃi şi lucrări originale
realizate de elevi, realizarea portretistică a unor personaje care au trăit pe
aceste meleaguri sau au valoare de simbol pentru locuitorii acestei zone,
evenimente culturale prezente şi viitoare, etc. Realizarea unei colaborări
cu elevii Şcolii nr. 198 din Bucureşti sau din alte şcoli din România, vor
avea drept scop ridicarea standardului cultural şi turistic al „łării
Hangului” şi înlăturarea diferenŃelor dintre sat şi oraş.
Sperăm să putem spori numărul membrilor fundaŃiei cu noi
adeziuni, taxa de înscriere fiind de 10 lei.
În momentul de faŃă fundaŃia nu dispune de fonduri
pentru tipărirea publicaŃiei, de aceea ea apare doar în format
electronic. Rugăm respectuos pe toŃi membrii sau colaboratorii care
doresc continuarea activităŃii fundaŃiei, să contribuie cu sponsorizări,
donaŃii sau cotizaŃii în contul care urmează să fie comunicat în cel mai
scurt timp posibil pe site-ul fundaŃiei.
2
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

TradiŃii de Paşte în comuna Hangu

LEGENDA OUĂLOR ROŞII
Se ştie deja ca tradiŃia s-a păstrat Fiecare casă este văruită şi pregătită de Cip-cirip! Cip-cirip!
Glasuri vesele de păsărele îmi gâdilau
de-a lungul timpului mult mai bine la către harnicele gospodine să întâmpine
plăcut auzul, în timp ce razele soarelui se
sat decât la oraş. Pe valea muntelui, Sf. Paşte. BărbaŃii sunt cei care curăŃă străduiau să-mi mângâie delicat obrajii.
Din depărtare se auzea cântecul solemn
oamenii din JudeŃul NeamŃ, care au trăit livezile şi grădinile. Peste tot pe ogoare,
al clopotelor din turla bisericii noastre
la umbra codrului şi sunt fraŃii acestuia gospodarii din Hangu dau foc frunzelor vestind cu bucurie apropierea marii
sărbători pentru care ne pregătim în fiecare
în cel mai adevărat sens al cuvântului, uscate şi cu ajutorul boilor sau cailor
an cu multă grijă: Sărbătoarea Paştelui !
trăiesc prin tradiŃiile care s-au păstrat de duc bălegarul adunat peste iarnă în M-am ridicat alene din pat şi m-am
îndreptat spre fereastră, dornică să simt
sute de ani neschimbate. De Sfintele grajdurile lor. Pământul este îngrăşat în
aerul proaspăt al dimineŃii. Tabloul ce se
Paşte, toŃi hanganii, cu mic cu mare, mod natural, fără a se folosi desfăşura dincolo de camera mea m-a
umplut de uimire: pomii erau înveşmântaŃi
merg la biserica din sat. Chiar de la îngrăşăminte chimice sau insecticide.
cu flori albe şi rozalii, narcisele şi zambilele
începutul săptămânii patimilor se merge Fiecare petec de ogor este lucrat cu se întreceau în parfum şi frumuseŃe iar
violetele firave abia îşi ridicau privirea de
în fiecare seară la denie, iar începând cu plugul cu boi şi cu sapa.
sub firele de iarbă fragede.
Joia cea Mare, fiecare creştin participă la TradiŃiile de munca ale Aş fi rămas multă vreme în contemplare
dacă nările mele n-ar fi adulmecat mirosul
12 Evanghelii, apoi la Prohod şi la Înviere. pământului şi cele legate de Paşte au
ademenitor de cozonac. M-am îmbrăcat iute
Învierea Domnului este întâmpinată fost transmise din moşi-strămoşi, iar şi am alergat spre bucătaria unde aştepta
răbdătoare bunica. Când am păşit pragul
de fiecare familie cu mâncăruri gospodarii acestor meleaguri legendare
bucătariei, bunica mă privea zâmbind, cu un
tradiŃionale : pască, ouă roşii, carne de le păstrează cu sfinŃenie. şorŃ înflorat în mână. Pe masă aşteptau în
rânduială ouăle proaspete de Ńară,
miel, cozonac, drob de miel. Aici, FrumuseŃea locurilor din imediata
vopseaua roşie şi vasul învechit care ne
fiecare gospodină încălzeşte cuptorul apropiere a masivului Ceahlău şi a lega de toate sărbătorile de Paşti trecute.
Curioasă, am întrebat-o pe bunica,
pentru a pregăti pască cu brânză şi culmilor Stânişoarei este veşnică
despre semnificaŃia înroşirii ouălor. Ca şi
cozonacul cu multă nucă, rahat şi cacao, precum tradiŃia care nu a suferit cum ar fi aşteptat întrebarea mea, bunica şi-
a şters sudoarea de pe frunte şi a început
care sunt mai bune decât oriunde influenŃe majore în această comună de-a
să-mi povestească cu glas blând ceva ce
altundeva. ToŃi cei plecaŃi în străinătate, lungul timpului. aveam să Ńin minte toată viaŃa.
Aşa am aflat că tradiŃia ouălor vopsite
se întorc, nu numai pentru bucatele
are legatură cu patimile Domnului Iisus
tradiŃionale, care sunt mult mai Caia Dumitrina, Hristos, care a fost răstignit pe cruce pentru
păcatele întregii omeniri. Legenda spune că
sănătoase şi mai naturale decât în alte ÎnvăŃătoare Şcoala Hangu
atunci când Iisus a fost bătut cu pietre,
părŃi, dar şi pentru că familia şi cei dragi acestea s-au transformat în ouă roşii.
Poate de aceea, în ziua de Paşti,
sunt pe primul loc atunci când e o mare
bucuria noastră este să ciocnim ouă roşii,
sărbătoare precum cea pascală. rostind cu credinŃă: „Hristos a înviat!”
„Adevărat a înviat!”.
Crăciunul şi Paştele sunt sărbătorile care
Glasul bunicii se auzea cântat, cozonacii
reunesc toate familiile şi prilejuri de a miroseau mai frumos ca niciodată, iar ouăle
clocoteau în vopseaua roşiatică.
petrece cu multă bucurie aici, în
Deşi toate acestea îmi erau dragi, a
frumoasa aşezare de pe malul lacului fost pentru prima dată când am înŃeles
adevărata semnificaŃie a Paştelui.
Bicaz.
Cip-cirip! Cip-cirip! cântau necontenit
Un mare prilej de bucurie păsărelele.
Era sărbătoare în natură şi era
pentru copiii satului îl constituie atât
sărbătoare în sufletul meu.
ciocnitul ouălor roşii şi datul în – aprilie 2009 –
scrânciob cât şi hainele noi, cu care
Tănăsescu Alexandra, clasa a IV-a B,
trec în Vinerea Mare pe sub Sfântul Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 198, Bucureşti

aer. ÎnvăŃător, prof. Felicia German

3
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
PĂRINTELE NOSTRU – ARHIMANDRITUL IUSTIN GH. PÂRVU
Urmare din pagina 1
Acolo, în condiŃii inumane, prin
comportarea sa, a fost respectat de toŃi. A
suferit după gratii timp de 16 ani muncă
silnică. Activitatea dinainte de detenŃie se
leagă de Mişcarea legionară : şi-a iubit
patria şi credinŃa ortodoxă.
Recent a apărut o carte de mare
valoare ştiinŃifică ce explică adevărata faŃă a
Mişcării legionare din România pe bază de
documente. Este vorba despre lucrarea
„Realitatea unui mit – Corneliu Zelea –
Codreanu” scrisă de profesorul doctor în
istorie Daniel Diaconu din GrinŃieş –
NeamŃ. Studiul aduce lumina necesară într-
un fragment din istoria noastră naŃională,
până nu demult ignorat cu rea-credinŃă de
către cei în drept.
După ce a fost eliberat definitiv,
Părintele Iustin Pârvu a fost mai întâi
muncitor forestier pe Valea Muntelui, mai
apoi, preot monah la Mănăstirea Secu (1966
– 1975), vieŃuitor şi duhovnic la Mănăstirea
BistriŃa de NeamŃ (1975 – 1991). Iar în
perioada 1990 – 1991 a fost preot slujitor şi
duhovnic la Mănăstirea Secu din judeŃul
NeamŃ.
Ca cercetător autorizat în arhiva
CNSAS am avut ocazia să studiez
documente / dosare despre mişcarea de
rezistenŃă anticomunistă din MunŃii BistriŃei
moldave. M-am convins, încă o dată, ce a
însemnat pentru noi – românii, mafia
comunistă. În iadul comunist a sângerat şi
Părintele Iustin.
Cea mai frumoasă perioadă din viaŃa
SfinŃiei Sale a fost copilăria. Atunci visa să
ajungă şi la Sfântul Munte Athos. Şi
Dumnezeu i-a îndeplinit acest vis în anul
1976. În celulele întunecoase şi reci a visat
să construiască o Sfântă Mănăstire în
locurile copilăriei sale. Din nou Bunul
Dumnezeu i-a îndeplinit rugăciunile.
Şi-a adunat în jurul său monahi
destoinici şi prieteni dintre localnici şi a
început lucrul. După ce i-au fost refuzate
două locaŃii pe Pârâul Bolătăului, în final s-a
hotărât ca mănăstirea să fie înălŃată în
Poiana Căpriorului (Haşca).
S-au întocmit documente, au fost
«deschise uşi» la judeŃ şi la Mitropolia
Moldovei şi Bucovinei. În comuna Poiana
Teiului, în 1991 era primar profesorul Dorel
I. Rusu, care îl cunoscuse pe Părintele la
Mănăstirea BistriŃa. Primarul este alături de
Părintele Iustin şi lucrarea începe. Piatra de
temelie este sfinŃită de P.C. Calinic
Botoşăneanul din partea Mitropoliei în ziua
de 4 mai 1991, deşi Î.P.S. Daniel al
Moldovei şi Bucovinei nu a prea fost de
acord să i se aprobe Părintelui Iustin o
asemenea misiune. Fusese pedepsit politic,
era catalogat ca legionar. Rugul aprins al
credinŃei nu putea fi stins.
Prin eforturile localnicilor, în ziua de 8
noiembrie 1994 se realizează prima slujbă în
mănăstire. Comunitatea locală
împroprietăreşte mănăstirea cu două hectare
de teren ; credincioşii sunt alături de inima
Părintelui nostru. După ani şi ani, în Sfânta
Biserică sunt aşezate la loc de cinste moaşte
ale martirilor neamului nostru. La acest
anevoios început de drum am avut şi
suficiente piedici. Părintele Iustin i-a iertat pe
toŃi păcătoşii.
După ce m-am pensionat în anul 2001,
am fost nevoitor în mănăstirea aceasta
aproape doi ani. Am ajutat copiii necăjiŃi de la
Căminul mănăstirii. Am cunoscut mai bine
durerile obştii şi la monahi şi la monahii. Aici
sunt respectate multe reguli ale monahismului
de la Athos.
Credincioşii din zonă sau din alte locuri
din Ńară, în fiecare joi seara pot lua parte la
Slujba Tainei Sfântului Maslu de la miezul
nopŃii. La această slujbă, la marile sărbători de
peste an, este prezent şi «BĂTRÂNUL» (P.C.
Iustin Pârvu), care iradiază în jur bunătate şi
lumină sufletească.
Mănăstirea din Poiana Căpriorului a mai
fost sprijinită peste ani şi de alŃi primari ai
comunei : Vasile V. Gheorghiu, Pârlog
Gheorghe şi dr. Băia Petru. De asemeni, de
patroni cu frică de Dumnezeu, de personalităŃi
care au înŃeles ce înseamnă pentru Ńară
Biserica Ortodoxă.
Aici se scrie revista „Scara”, revista
„Glasul Monahilor”, s-au editat cărŃi despre
închisorile comuniste ; aici există frăŃietate
între monahi, între monahii, între obşte şi
mireni. Tot aici s-a retipărit, pentru întâia
oară, cu litere latineşti, „Tâlcuirea celor o sută
cincizeci de psalmi ai Proorocului Împărat
David” în anul 2003.
SfinŃia Sa ne atrage atenŃia că cele mai
importante acte din istoria omenirii s-au
conceput şi s-au petrecut la înălŃimea munŃilor.
Cât am trăit în mănăstire am întâlnit oameni
mult mai necăjiŃi decât mine, dar plini de
înŃelepciune. Dumnezeu m-a învrednicit să
trăiesc şi sub binecuvântarea acestui Părinte cu
o viaŃă sfântă – Arhimandritul Iustin Pârvu.
Preocupat de suferinŃele deŃinuŃilor
politici de pe Valea Muntelui, am avut cinstea
să cunosc şi „veterani” ai închisorilor
comuniste : Părintele Ioan Sabău, P.C. Mihai
Lungeanu, Grigore Caraza, P.C. Pauliu
Clapon, monahul Alexandru Ştefănescu, P.C.
Filaret Gămălău, învăŃătorul Teoctist
Galinescu, P.C. Vasile Gheorgheasa, Emilian
Săndulescu şi mulŃi alŃii.
În fiecare an, de «Ziua Sfintei Cruci», pe
14 septembrie, foşti deŃinuŃi politici care mai
sunt în viaŃă (şi care au fost legaŃi de Mişcarea
legionară) se întâlnesc la Aiud, lângă
Monumentul «Calvarul Aiudului», ridicat la
„Râpa Robilor”. Acolo se săvârşeşte Sfânta
Liturghie şi Parastasul pentru cei ucişi de
comunişti în Aiud. Lângă acest monument,
4
łara Hangului Anul XV, Nr. 51
prin purtarea de grijă a P.C. Sale Părintele
Iustin, s-a ridicat Schitul «ÎnălŃarea Sfintei
Cruci», unde slujesc monahi de la Mănăstirea
«SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavriil» – Petru
Vodă.
Tot prin grija Părintelui nostru Iustin,
la „Râpa Robilor” din Aiud se va ridica un
„Centru de studii martilologice” care va
cuprinde : Biserica «Sfânta Cruce», muzeu,
bibliotecă, sală de lectură, videotecă, fonotecă,
Tropeză, Aghiazmatar, corp pentru locuinŃe.
Complexul va fi un „Ierusalim al
temniŃelor comuniste”. SfinŃii de la Aiud nu
dorm. Glasul lor strigă în pustiu lumii de
astăzi.
Chilia Părintelui Iustin este o cămăruŃă
mică, plină de Dumnezeire. La început, pe jos
a avut lut, acum are duşumele. În câte
mănăstiri din România StareŃul se nevoieşte
într-o chilie modestă şi nu în StăreŃie ? Prin
P.C. Iustin simŃim glasul lui Dumnezeu.
Părintele nostru are o «luciditate
perfectă». S-a ridicat împotriva prigoanei
psihotronice ; împotriva ieşirii din canoane a
Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului.
Sute de mii de semnături împotriva
implantării cip-urilor RFID s-au adunat şi la
mănăstirea condusă de Părintele Iustin. În
acest sens, a cerut ajutor şi Preşedintelui
României, domnului Traian Băsescu. E
necesar ca în România să fie abrogate legile
care permit îndosarierea şi urmărirea
electronică a creştinilor, ceea ce înseamnă
renunŃarea la libertatea cu care ne-am născut.
Au apărut răutăŃi şi blestămăŃii în
familiile noastre. S-a surpat raportul între
ucenic şi povăŃuitor, se căsătoreşte negru cu
alb, protestantul cu ortodoxul, catolicul cu
africanul, Ńiganul cu românul, tineretul din
România pleacă la câştig material în
străinătate. Apar cărŃi care ne macină onoarea
de creştin, cum ar fi „Evangheliştii” – piesă
de teatru scrisă de femeia – iudă Alina
Mungiu Pippidi. Sau emisiunile de la
televiziune concepute de un debusolat pus în
serviciul masoneriei – Pavel CoruŃ ş.a.
Părintele Iustin a scos din «groapă» cele
mai căzute şi greu de îndreptat caractere.
Duhul Sfânt lucrează în SfinŃia Sa. Dumnezeu
i-a dat puterea neîngrozirii de ce aude, răbdarea
şi uşurarea inimii şi a minŃii de povara
păcatelor ascultate. Logica lui este spirit de foc.
Dacă pasărea în zbor şi peştele mişcându-
se în apă nu lasă urme, la mănăstirea «SfinŃii
Arhangheli Mihail şi Gavriil» – Petru Vodă
este un loc de vindecare sufletească a
monahilor monahiilor şi mirenilor. Aici a
renăscut monahismul românesc. Tot aici sunt
îngăduite nepotrivirile firii omeneşti, dar nu
este îngăduită abaterea de la dreapta credinŃă.
Mănăstirea este Ńinută prin rugăciunile
părintelui stareŃ, de asemeni, prin rugăciunile
obştii şi de la „Biserica din Deal”, şi de la
„Biserica din Vale” prin slujbele de zi sau de
noapte.
►
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
► rezidirea templului. La ora actuală ne aflăm
Binecuvântarea dată de P.C. Iustin este
rodul unei complexe experienŃe de viaŃă,
umilinŃă, batjocoră şi suferinŃă îndurate prin
închisorile comuniste pentru biruinŃa lui
Hristos şi a neamului românesc ; este izvor
de bucurie pentru noi – toŃi. Ascultând pe cei
care îi cer ajutor simte freamătul, durerea şi
greşelile acestui neam. Sub patrahirul său ne
vărsăm lacrimile durerii şi ale pocăinŃei, ne
uşurăm sufletul de păcatele uşoare sau grele.
Mai mult decât conducătorii B.O.R., apără
drepturile creştinilor, sfânta tradiŃie, dogmele
B.O.R., canoanele, viaŃa, sărăcia şi neamul
românesc. În activitatea curentă a avut
aproape pe monahii : Calinic, Antonie,
Ignatie, Ştefan, Ioan, Filoteu, Chesarie,
Marchian, Paisie, Calistrat, Hariton, Irimia,
Vichentie, Teodot, Petronius, Visarion,
Xenofont, Hrisoston, Amfilohie, Eleodor,
Augustin ş.a.
Pentru obştea de la măicuŃe l-au
sprijinit monahiile : Mariana, Paraschiva,
Ana, Mihaela, dr. Iustina – egumena, Iustina
Băbuş, Neonila, Fotini, Nectaria, Arsenia,
Gudila, Gabriela ş.a.
O situaŃie aparte, de sminteală, au
creat-o masonii şi serviciile secrete în ziua
de 2 aprilie 2006, când s-a încercat
schimbarea stareŃului nostru. S-a făcut cu
ştirea sau din porunca Mitropoliei din Iaşi ?
Vrednicul părinte Iustin nu a putut fi
schimbat : l-au apărat credincioşii prezenŃi,
monahii cu spovedania dreaptă şi
credincioşii români din Ńară şi din exilul
românesc.
Ca rod al chivernisirii înŃelepte pentru
măicuŃe, a construit o biserică nouă în
punctul „La Morminte” ; o casă pentru copii
necăjiŃi, un azil – spital pentru bătrâni cu
cabinet stomatologic şi cu intermitenŃi medici
specialişti.
Oameni din toată Ńara şi-au construit
locuinŃe în apropiere de Mănăstire. Au vrut
să-l aibă mi aproape pe Părintele Iustin.
De asemenea, „la măicuŃe” există şi un
laborator pentru prelucrarea plantelor
medicinale. Din „bănuŃul credincioşilor” au
mai fost ridicate alte schituri care sunt
„meteore” ale Mănăstirii mai-sus amintite :
la Rădeni, lângă Târgu NeamŃ, la Cergăul
Mic, un sat de lângă Blaj ; un schit de
măicuŃe în apropiere de acest schit de la
Cergăul Mic, un alt schit în pustiul Dobrogei,
pe dealul peşterii Sfântului Ioan Casian –
biserica numindu-se «Sfântul Ioan Casian».
În apropiere de biserica Mănăstirii
«SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavriil» există
şi cimitirul. Foarte bine întreŃinut prin grija
monahului Paulin Clapon. Aici îşi dorm
somnul de veci şi doi mucenici ai Aiudului, ai
Piteştiului – P.C. Gheorghe Calciu
Dumitreasa şi Atanasie Ştefănescu.
SfinŃia Sa a înŃeles mai bine decât noi
semnele vremii celei mai de pe urmă şi ne
pregăteşte pentru aceste încercări, cum sunt :
ecumenismul apostat, New Age (noua eră),
pecetea 666, întemeierea statului evreu sau
într-o situaŃie oarecum apocaliptică. Cu
cardurile şi buletinele electronice încep marile
îngrădiri. ToŃi oamenii vor fi legaŃi prin
sateliŃi direct la calculatoare.
Ne îndeamnă, de asemenea, că :
rugăciunea este viaŃa sufletului ; este necesar
să depăşim patimile din noi printr-o reînnoire
a vieŃii noastre duhovniceşti ; dacă von cugeta
şi la moarte, le vom putea răzbi pe toate ; e
mult mai bine dacă ne ferim de blesteme.
Despre viaŃa şi activitatea
duhovnicească şi socială a P.C. Iustin Pârvu
s-au scris mii de pagini : cărŃi, articole în
reviste bisericeşti şi lumeşti, au apărut interviuri
şi DVD – uri, s-au tipărit calendare. Nu a
oprit pe nimeni să scrie despre el.
Domnul Adriean Alui Gheorghe,
scriitor, om de cultură, doctor în filologie, a
promovat cu respect prin întreaga lui putere
vrednicia, virtuŃile duhovniceşti ale Părintelui
nostru Iustin Pârvu. Acelaşi lucru l-a făcut şi
părintele – profesor Vasile Păvăleanu.
Episcopii, preoŃii din parohie mai iau
de pe umerii «Bătrânului» duhovnic sutele
şi miile de mireni care vin în fiecare zi să-l
caute. E timpul să vedem că un «bătrân» din
inima munŃilor Ńine o parte din creştinismul
românesc – şi nu numai – pe umerii săi.
Cu mult curaj a botezat şi catolici, cred
că e singurul din lume. A trecut peste unele
regulamente monahale. A adunat pe lângă el
o diversitate de lume, luându-şi o mare
răspundere, dar a ştiut ce face. Vremurile
sunt cu totul deosebite şi trebuie, deci, să
lucrăm într-un chip deosebit. Dorul de
adevăr, de libertate şi purtare de grijă
Dumnezeiască îŃi dau puteri nebănuite.
Este un bărbat desăvârşit, a
trăit toată viaŃa în feciorie şi este un
preot adevărau al lui Dumnezeu. O
figură blândă şi frumoasă, o
frumuseŃe a duhului ce nu o poŃi
întâlni decât la bărbaŃi sfinŃi. O
eleganŃă arhierească, o viaŃă simŃită
are darul de a Ńi-l aduce pe
Dumnezeu în inimă. Prin harul său
vezi lumina cea neajunsă. Una dintre
mâhnirile sale este şi aceea că nu a
murit la închisoarea din Aiud.
Mila de care dă 5dovadă a făcut să îndure multe
łara Hangului Anul XV, Nr. 51
Mila de care dă dovadă a făcut să îndure
multe rele din partea unora. Este un om, un preot
cu o viaŃă sfântă, un voievod al ortodoxiei
româneşti şi o floare de foc, supravegheat
permanent de serviciile secrete. Acum, în toamna
vieŃii, în răceala «Sfârşitului», poate spune :
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am
săvârşit, credinŃa am păzit”. (II, Timotei ; 4, 7).
Ne mai spune : ascultarea înseamnă viaŃă
iar neascultarea înseamnă moarte ; că este vremea
muceniciei şi să luptăm până la capăt, să nu ne
temem. Aşa a început creştinismul, aşa va sfârşi,
în dureri şi suferinŃă. Că este necesar să cinstim
pe acei care au suferit în închisorile comuniste.
Este păcat că nu ne mai ştim eroii, nu ne mai
simŃim valorile şi nu ne mai simŃim sfinŃii.
Mi-a fost foarte greu să scriu despre o
asemenea personalitate duhovnicească. În ultimii
douăzeci de ani mi-a fost şi duhovnic în
momentele de taină. Nu este prea târziu ca monahii
şi monahiile din obştea mănăstirii să-l apere mai
mult şi mai bine, să-i asigure liniştea atât de
necesară în anii senectuŃii, să-i asigure timpul
necesar pentru rugăciunile vieŃii SfinŃiei Sale, spre
binele poporului obosit de vreme şi de vremuri.
Omenirea are nevoie nu numai de
savanŃi, dar şi de oameni sfinŃi, de părinŃi
smeriŃi ca P.C. Iustin Pârvu, care nu şi-a
schimbat chilia modestă de când stă în faŃa
oamenilor la această mănăstire de aproape
douăzeci de ani.
Când nu va mai fi printre noi ca persoană
fizică şi se va urca la ceruri ca sfânt, noi,
localnicii care cunoaştem mai bine obştea
mănăstirii, ne vom da seama care dintre
ucenicii săi l-au ascultat cu adevărat. Sperăm în
Puterea Cerurilor că ne va ajuta ca după
plecarea P.C. Iustin la Domnul, mănăstirea
«SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavriil» să nu se
pustiiască. Unul dintre călugării din această
obşte, în poezia „Gorunul din CarpaŃi” spunea :
„Să nu ne uiŃi pe noi, sărmanii / Şi păcătoşii
acestei lumi, / Tu, cel ce eşti un stâlp al vieŃii /
Şi al speranŃei din străbuni”.
La îndemnul domnului profesor – doctor
în istorie Daniel Dieaconu am scris aceste
rânduri cu frica de a nu greşi cu ceva în faŃa
duhovnicului meu – Părintele nostru Iustin
Pârvu. Trăiesc din mângâierea şi binecuvântarea
SfinŃiei Sale, pe care, poate, n-am reuşit să-l
preŃuiesc sau să-l preŃuim cum s-ar fi cuvenit.
16 martie 2010
Profesor Dorel Rusu
pensionar, Poiana Teiului
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

DIN CREAłIILE COPIILOR

PRIMĂVARA Gânduri pentru mama

Gânduri închinate mamei

Scumpă mama mea,

Primăvara coboară din sufletul meu. Primăvara cea voioasă
Albi ghiocei, petale albăstrii de viorele, A sosit în Ńara noastră.
Soarele blând, splendid curcubeu, Peste tot flori şi verdeaŃă,
Chipul drag şi sfânt al mamei mele.
Ciripit de păsărele,
Şnur alb şi roşu împletesc-un gingaş mărŃişor! Totu-i bine când e soare.
Cunună fac din gânduri şi vreau să dăruiesc Când zăpada se topeşte,
O inimă plină de dragoste şi dor. Natura se-nveseleşte.
Acum e primăvară-n toate, iar eu zâmbesc. Ghiocelul cel gingaş
Scoate capul cel firav,
Şi vesteşte lumii întregi:
Primăvara a sosit!
RAICIU GEORGE-ALEXANDRU,
Clasa I B, Şcoala nr. 198,
Sector 6, Bucureşti, MUNTEANU BOGDAN COSMIN
ÎnvăŃător, prof. Felicia German Clasa A III-a,
Şcoala cu clasele I –VIII, HANGU
ÎnvăŃător, Nacu Elena
Ca tine nu-i nimenea!
Eşti blândă şi drăguŃă cu mine
Şi mă-nveŃi să fac doar bine.
În dar o floare-aş vrea
Să-Ńi dăruiesc, mămica mea!
Şi-Ńi promit de azi-nainte,
Că voi fi tot mai cuminte
Şi voi lua doar „Foarte bine”
Ca să te bucur pe tine.
TILĂ ESTERA-ELISA,
Clasa I B, Şcoala nr. 198,
sector 6, Bucureşti,
învăŃător, prof. Felicia German
Primăvara la joacă

Poezii scrise de Maria RăduŃă – Petrescu

Gânduri pentru mama mea
Clasa I B, Şcoala nr. 198, sector 6, Bucureşti,
ÎnvăŃător, profesor Felicia German
Mama mea e o frumoasă,
O iubesc şi mă iubeşte Primăvara a venit,
Ghiocelul a-nflorit. Omul îngheŃat
Toată ziua e voioasă,
Tare-mi place cum trăieşte! Floricelele frumoase
Stau pe câmpuri bucuroase. Iarna a venit copii
Şi ne-aduce bucurii
Numai mama mă dezmiardă În zăpada tare fină
Ca pe un prunc, ca pe-un copil Copilaşii au sosit
Şi la jocuri au pornit. C-un strop alb chiar de lumină.
Şi mereu ea îmi arată ,
Este veselie mare,
Cât de vesel vrea să fiu. Au venit copii la joacă,
Primăvara râde tare.
Omul de zăpadă-ndată
Simt căldura mamei mele Trei copii chiar l-au făcut
Iepuraşii mici şi mari
Care râde, plânge, spune Frumuşel cum ei l-au vrut.
Stau frumos printre stejari.
Ca un stol de rândunele Apa susură în cale, Şi zăpada s-a topit
Ce se strâng să se adune. Asta-i zi de sărbătoare! OmuleŃul a pierit,
Şi-a rămas din omuleŃ
Când vin de la şcoală trist, CiupercuŃa rozalie Numai nasul cel glumeŃ.
Mama vine, mă sărută. Are voal la pălărie.
Dintr-o dată mi-a trecut Gândăcelul mititel
Toată supărarea mută. Râde lângă un purcel. Vaca fericită

(scrisă la data de 12 martie 2010) Sunt atât de fericită

TUDOR ANDREI FRANCESCO Cât o vacă jumătate,
CLASA I B ŞCOALA NR 198 Înmuiată toată-n lapte
BUCUREŞTI – SECTOR 6 Pân’ la gât şi pân’ la coaste
PROF. FELICIA GERMAN

6
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

DIN CREAłIILE COPIILOR

PRIMĂVARA IARNA PRIMĂVARA

Iarnă, Iarnă,
Frumoasă eşti!
Iarna ieri a fost furată Ai cel mai frumos aspect!
Ai albeaŃă strălucitoare
De frumosul, mândru Soare.
Ca şi laptele de oaie!
Topită va fi ea toată
Oaia aşteaptă primăvara
Să se topească zăpada.
Căci afară văd o floare!
Şi să facă mieluşei,
Să poată zburda cu ei.
Primăvară, primăvară,
Tu faci iarba să răsară,
Ai adus soarele cald,
Peste muntele înalt.
Peste mii de albăstrele
Peste chipul mamei mele.
Lumea-ntreagă înfloreşte
Codrul la viaŃă-l trezeşte.
.
Câmpu-i plin de ghiocei,
Prin ogradă zburdă miei,
Păsările ciripesc
Primăvara de vestesc..

Cădere Maria – Elisabeta, sat ChiriŃeni, Măriei LetiŃia, Clasa a III-a,

Clasa a III-a, Şcoala cu clasele I – VIII Hangu, jud. NeamŃ Şcoala cu clasele I – VIII
ÎnvăŃător: Nacu Elena Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena

Legenda unui ghiocel

Era o dimineaŃă caldă de primăvară. Mândrul şi auriul Soare nu-şi făcuse încă apariŃia pe bolta cerească.
Într-o poieniŃă din mijlocul pădurii, de sub un strat subŃire de nea şi-a scos capul un micuŃ şi plăpând ghiocel.
Un norişor vineŃiu care trecea pe acolo, l-a întrebat pe ghiocel:
- Mărite ghiocel, de ce îŃi Ńii mereu capul plecat? Gingăşia, frumuseŃea şi puritatea ta nu se pot vedea în întregime.
- Dragă norişorule, de-ai şti tu !? Este o poveste mult prea lungă!
- Doresc s-o ascult! Soarele mai poate aştepta puŃin!
- Bine, spuse gingaşul ghiocel, şi începe trista sa poveste.
Cu multă vreme în urmă, când anotimpul rece şi alb nu exista, eu eram un băieŃel micuŃ, ascultător şi iubitor de
natură. Aveam o grădină numai a mea. Grădina era plină de lalele, crini şi narcise. În fiecare dimineaŃă ieşeam afară şi îmi
petreceam mai tot timpul cu florile mele. Le cântam, le udam şi mă asiguram că au tot ce le este necesar. Ele mă răsplăteau
cu frumuseŃea şi parfumul lor.
Într-o dimineaŃă, ieşind afară să-mi salut florile, văd că ele au dispărut. Mă şterg la ochi, mai privesc încă o dată şi îmi
dau seama că micile mele prietene nu se mai aflau în grădină. Am început să plâng amarnic, dar când să mă întorc în casă,
aud o voce care mă striga. Era o voce lină şi blândă, era Zâna Florilor. Vrând să o aud mai bine, am luat-o în palme. Era
micuŃă cu nişte aripi albăstrui şi cu o rochiŃă colorată multicolor. Vorbeam de dispariŃia prietenelor mele, dar, dintr-o dată,
îmi închid palma. Aud un geamăt scurt, iar eu mi-am dat seama că tocmai făcusem o greşeală. În zadar am încercat să o
ajut, ea îşi dădu duhul, era prea târziu. Am simŃit un gol enorm, îmi părea îngrozitor de rău, dar micuŃa fiinŃă nu-mi mai
răspundea. În acel moment am fost transformat într-un ghiocel. Deşi vestesc minunatul anotimp, deşi sunt blând şi frumos,
eu îmi Ńin capul plecat deoarece am luat viaŃa acelei zâne.
An după an am încercat să uit această întâmplare, dar este greu. Cu timpul o să îmi pot Ńine şi eu capul sus ca celelalte
flori : timpul este cel care le vindecă pe toate.
- Ce trist! Dragă ghiocelule, mulŃumesc pentru povestire, dar trebuie să-mi iau acum rămas bun, deoarece Soarele
mă aşteaptă.
- La revedere! Drum bun! Nu uita să faci numai bine!
Dominte Ecaterina, Clasa a IV-a,
Şcoala cu clasele I – VIII Hangu, jud. NeamŃ
Profesor : Munteanu Ştefania – Carmen

7
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

DIN CREAłIILE COPIILOR

PRIMĂVARA SOSIREA PRIMĂVERII PRIMĂVARA

Soarele a răsărit Bine-ai venit la noi

Primăvara a sosit
Ghiocelul a ieşit
Şi pe noi ne-a veselit.
Zburdă mieii pe câmpii
ÎnsoŃiŃi şi de copii
Gândăceii dezmorŃiŃi
Sunt şi ei mai fericiŃi.
Acum natura cea mare
Este-n mare sărbătoare
Şi aşteaptă în tăcere
A lui Hristos Înviere.
Pancu Tiberiu, Clasa a III-a,
Şcoala cu clasele I – VIII
Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena
Surioară Primăvară!
Pomi şi florile trezeşti
Şi cu drag le înfloreşti.
Şiruri negre de cocoare
Şi-albine din floare-n floare.
Când cerul s-a luminat
Sărbătoarea s-a aflat!
ToŃi copiii se îmbracă
Cu ce-i mai frumos,
Să le cânte la părinŃi:
„Învierea lui Hristos”
Şi când cucu-n crâng răsună,
Vrea lui Dumnezeu să-i spună:
– Când rugaŃi pe Domnul, voi,
Dragi copii şi mame bune,
PomeniŃi-i şi de noi!
Prună Cristina, Clasa a III-a A,
Şcoala cu clasele I – VIII
Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena
A sosit anotimpul de
primăvară. Copiii sunt
bucuroşi de venirea ei. Soarele
străluceşte pe cerul albastru.
Ghiocelul gingaş scoate capul
din zăpadă să vadă ce se
întâmplă. Mieii zburdă pe
câmpul înverzit iar fluturaşii
multicolori zboară lin. Păsările
călătoare sunt bucuroase că
s-au întors la noi.
Ce veselă eşti tu,
Primăvară !
Cădere Mihaela, Clasa a III-a A,
Şcoala cu clasele I – VIII
Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena

Primăvara, înger sfânt

Zâna Primăvară a venit şi aduce cu ea veselie, gingăşie care fac natura mai vioaie.
Ea a îmbrăcat natura cu toporaşi şi gingaşi ghiocei care îşi scot căpşorul lor micuŃ din plapuma albă.
După fiecare ploiŃă de primăvară, soarele galben şi strălucitor despică în două norii ce îl acoperă, ivindu-se un
curcubeu cu nişte culori multicolore încât nu-Ńi poŃi lua ochii de pe el.
Păsărelele gingaşe brăzdează cerul albastru ca lacrima unui Înger păzitor.
Mieluşeii aleargă veseli pe câmpiile cu iarba de un verde crud. Fluturii pictaŃi în diverse culori zboară pe cerul
albastru ca un cristal. Gâzele micuŃe se trezesc din amorŃeală şi însuşi vestitul cuc se iveşte pe o ramură verde, şi ca să
nu-şi uite numele, îl strigă mereu: ,,Cu-cu!, Cu- cu!,,.
Venirea Îngerului Sfânt numit şi Primăvară, a adus şi Sărbătorile Pascale.
Oamenii aşteaptă această zi cu nerăbdare pentru a ciocni ouăle încondeiate cu migală.
Copiii ascultă cu atenŃie legenda care spune că atunci când Domnul nostru Iisus Hristos a fost ucis, Maica
Domnului a adus ca jertfă ouă pe care le-a pus sub cruce, iar sângele care curgea de pe pieptul Mântuitorului a ajuns pe
ele, şi astfel s-au făcut roşii. De atunci noi vopsim ouă în roşu, şi apoi le ciocnim cu cei din familie spunând ,,Hristos a
înviat !”.
Primăvara îmi stârneşte anumite sentimente, mă răscoleşte prin toată fiinŃa mea, scoŃând la iveală tot ce este mai
bun din mine. De aceea, acest anotimp mirific mă face să îl confund cu un Înger, şi de ce nu, Îngerul meu păzitor.
Bontaş Georgiana, Clasa a IV-a,
Şcoala cu clasele I – VIII Hangu, jud. NeamŃ
Profesor : Munteanu Ştefania – Carmen
8
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

DIN CREAłIILE COPIILOR

PRIMĂVARA ÎN SATUL MEU

Este o dimineaŃă însorită şi călduroasă de primăvară.

Razele soarelui sunt sprintene şi luminoase.
Păsărelele se întrec în triluri minunate. Florile parfumate şi multicolore sunt Ńesute pe rochia zânei blânde. Aceasta
are o coroniŃă de raze de soare strălucitoare pe cap ce aduce înapoi tot ce zâna albă a acoperit cu trena ei de fulgi.
Mugurii copacilor sunt gata să înflorească şi să împodobească pomii cu floricele gingaşe.
Totul a devenit atelier de lucru: oamenii ară pământul punând seminŃe, gâzele se plimbă din floare-n floare şi culeg
polenul plantelor colorate viu. Acum a reînviat natura şi totul arată altfel, plin de viaŃă şi lumină.
Venirea fiicei mult dorită a anului a adus şi sărbătorile – Sărbătoarea Învierii Domnului, pe care noi o mai numim
Sfintele Paşti. În această zi de sărbătoare copiii ciocnesc ouă, pe care gospodinele le vopsesc şi le decorează cu flori şi
frunze. Această sărbătoare aduce în casele oamenilor puritate şi voie bună. Gospodinele pregătesc pască şi cozonac.
Pasca este dusă la biserică în ziua Învierii pentru a fi sfinŃită. ToŃi gospodarii satului merg în Noaptea Sfântă să aducă
lumină în casele lor.
Începând din prima zi după Învierea Domnului se va spune ,,Hristos a înviat!”, iar răspunsul persoanei celeilalte va
fi ,,Adevărat a înviat!,,
Această sărbătoare le aduce oamenilor sentimentul de fericire şi pace sufletească făcându-i buni şi miloşi, ajutându-
se unii pe ceilalŃi.
Aşadar, acest anotimp nu numai că trezeşte natura la viaŃă dar este şi un anotimp al renaşterii omului, a omului curat
şi cinstit care se regăseşte în inima satului românesc.
Lazăr Diana, Clasa a IV-a,
Şcoala cu clasele I – VIII. Comuna Hangu, jud. NeamŃ
Profesor : Munteanu Ştefania – Carmen

A plecat Baba Iarna !

Într-o dimineaŃă au început să cânte ghioceii cu glas subŃire şi înduioşător. Sosise o armată mare de
necuvântătoare. Fanfara de floricele gălăgioase era în toi. S-a spart marea sclipitoare de gheaŃă. Au plecat steluŃele
pufoase şi s-a rupt ghirlanda cea albă.
Dintr-o dată a ieşit soarele cel plin de viaŃă şi îmi zise:
– A sosit Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a Anului!
Eu am zâmbit şi i-am făcut din mână. El mi-a povestit care sunt semnele Zânei Primăverii.
Tânărul Soare auriu povesti ce vede în drumul său prin sate: cum femeile vopsesc ouă roşii, fac cozonaci,
pregătesc miei rumeniŃi si păscuŃe aromate, iar dacă ai fi pe cer, te-ar ademeni mirosul lor îmbietor.
Fluturii cu miile zboară pe câmpie, fete şi flăcăi fac hora-n bătătură, iar Soarele suie mândru şi grăbit să
vestească-n lumea mare că primăvara a sosit şi Hristos a înviat!
Prună Cristina, Clasa a III-a A,
Şcoala cu clasele I – VIII
Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena

9
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

DIN CREAłIILE COPIILOR

VENIREA PRIMĂVERII
Vine primăvara!
Ciripitul păsărelelor ne aduce alinare în suflet, florile sunt viu colorate, pomii înfloresc,
iarba creşte neîncetat.
Ghioceii cei plăpânzi sunt oferiŃi în dar mamelor. Iarba a prins colŃ fraged şi nou.
Primăvara este un anotimp frumos, iar noi o primim cu bucurie. Copiii se joacă cu
mingea pe iarba verde şi lucioasă. Toată natura se trezeşte la o nouă viaŃă.
Spre seară, toate vieŃuitoarele obosite de această zi lungă, se duc înapoi la casele lor
primitoare. Dominte Costel, Clasa a III-a,
Şcoala cu clasele I – VIII Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ÎnvăŃător: Nacu Elena

CRĂCIUN ROBERT – IONUł,Clasa I B, Şcoala nr. 198, Sector 6, Bucureşti,

ÎnvăŃător, prof. Felicia German

PRIMĂVARA

Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă, trezeşte la viaŃă întreaga natură.
De sub frunze moarte se iveşte ghiocelul. Treptat, apar multe schimbări: peste tot vezi
flori viu colorate, pomi în floare, auzi zumzet de albine şi ciripit de păsărele. Mieii zburdă pe
câmpul înverzit. Cucul îşi strigă numele prin păduri cu umbra încă rară. Nu lipseşte nici pupăza
lui Nică. Încearcă să ne pupe dis-de-dimineaŃă, ca să nu ne meargă bine toată ziua. Rândunica
cea voioasă a sosit din Ńări de soare pline în Ńara ei veche, dar neuitată şi îşi face cuibul. Peste tot
zboară gândăcei de tot neamul.
Câtă frumuseŃe, câtă viaŃă şi veselie peste tot locul!
Popa Tudor – Emilian, Clasa a III-a,
Şcoala cu clasele I – VIII. Comuna Hangu, jud. NeamŃ
ÎnvăŃător : Nacu Elena
10
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
TRADIłII DE NUNTĂ DIN ZONA NEAMłULUI
După ce tinerii hotărăsc să se
căsătorească, vornicul satului, tocmit de
părinŃii celor doi, umblă prin satele şi
comunele învecinate, pe la rude, prieteni şi
cunoscuŃi, să anunŃe că va fi o nuntă mare.
În dimineaŃa nunŃii, la mire acasă vin
cavalerii şi domnişoarele de onoare pentru a
pune brăduŃi de o parte şi de alta a porŃii,
împodobindu-i cu fâşii de hârtie creponată şi
cu beteală.
Apoi vine vornicul pentru a organiza
plecarea după mireasă. Se aşteaptă venirea
naşilor pentru cununia religioasă. Vornicul
serveşte nuntaşii cu vin şi cozonac, până la
sosirea lăutarilor.
De îndată ce sosesc muzicanŃii, se face
o horă mare la care dansează toŃi sătenii în
frunte cu mirele şi cu părinŃii acestuia.
După terminarea horei, vornicul îi
invită pe părinŃii mirelui să intre în casă şi să
se aşeze pe pat; mirele se va aşeza în
genunchi în faŃa lor ca să-şi ceară iertăciune
de la părinŃi pentru câte obrăznicii le-a făcut
cât a stat sub aripa lor protectoare.
Odată ce şi-a primit iertăciunea, tot
alaiul însoŃit şi de muzicanŃi, pleacă spre casa
miresei, în frunte cu mirele, „escortat” de
domnişoarele de onoare. Dacă distanŃa era
mare, în trecut mirele se ducea cu căruŃa sau
cu trăsura trasă de cai. Acum, se merge cu
maşina împodobită ca pentru nuntă, cu
baloane, hârtie creponată, beteală, etc., după
gustul nuntaşilor.
Odată ajunşi acasă la mireasă, cu
chiuituri şi strigături din partea druştelor, la
poartă sunt opriŃi de cavalerii miresei, care
auzind zarva de pe drum, leagă porŃile ca să nu
intre nimeni înăuntru fără ştirea lor. Cavalerii
miresei au ordin să păzească şi să negocieze
cu mirele darea fetei din sat. Ei sunt foarte
supăraŃi că le pleacă o fată frumoasă şi încep
negocierile de la 20 litri de vin.
Cu o zi înainte de nuntă, cavalerii
miresei merg în pădure să caute o prăjină
lungă (aproximativ 10-15 m), pe care o leagă
în vârful unui copac. În vârful prăjinii leagă
un brăduŃ, împodobit cu hârtie creponată şi cu
beteală; de brăduŃ se agaŃă o cană de lut în
care se pune cenuşă şi ceva bani mărunŃi.
Mirele are obligaŃia de a da jos cana prin
orice mijloc posibil, altfel nu are voie să vadă
mireasa. Mirele, ştiind tradiŃia, tocmeşte un
vânător care vine cu puşca şi îl ajută la
ochirea cănii. Bătrânii spun că odată cu
spulberarea cenuşii în văzduh, se împrăştie
toate relele şi făcăturile ce le-au fost urzite
pentru ca ei să nu fie împreună.
Între timp, domnişoarele de onoare îi
pregătesc o „surpriză” şi mai mare mirelui:
ele aleg din sat o babă „urâtă” sau un bărbat
hâd, îi pune voal pe faŃă şi o păpuşă în braŃe,
să semene cu o mireasă, dar cu copil. Mirele
se apropie să sărute mireasa, dar vede că nu
e aleasa lui. El cere voie să treacă să-şi vadă
mireasa, dar nu scapă de mireasa falsă, până
nu îi dă un franc.
După multă vorbă şi negocieri, apare în
sfârşit mireasa adevărată, motiv de mare
bucurie pentru mire şi nuntaşi. Mirele
îmbrăŃişează mireasa, apoi vornicul îi ia şi îi
duce în faŃa părinŃilor ca să-şi ia iertăciune de
la aceştia, stând tot în genunchi în faŃa lor.
După acest ritual, vornicul ia o farfurie
cu orez în care pune verighetele. Mirii trebuie
să-şi găsească singuri verighetele şi să le
potrivească pe deget. După găsirea
verighetelor, vornicul ia un colac mare,
împletit, îl rupe în bucăŃi şi îl aruncă în spate
la nuntaşi, pentru belşug şi bunăstare.
Druştele au obligaŃia de a pune flori în
piept nuntaşilor. Floarea pentru mire este
fixată în pieptul acestuia de către mireasă,
ataşându-i şi o bancnotă.
După această etapă, urmează „masa
miresei”. Toată lumea se aşează la masă şi se
serveşte borş şi sarmale. Sunt nelipsite
aperitivele, Ńuica, vinul şi bineînŃeles
dulciurile: fursecuri şi cozonac. După masă,
lăutarii cântă şi se face o horă mare în care toŃi
dansează.
Apoi alaiul se pregăteşte pentru a însoŃi
tinerii la cununia civilă. Vornicul merge în
faŃă cu un toiag înflorat, şi poartă o traistă
specifică portului local, în care poartă vin şi
Ńuică, pentru a-i cinsti şi invita la nuntă pe toŃi
sătenii care le ies în cale.
După vornic merg lăutarii cântând şi
druştele chiuind.
Îi urmează mireasa însoŃită de cavalerii
de onoare, apoi mirele cu domnişoarele de
onoare şi naşii. Obiceiul spune că pe tot
parcursul drumului până la biserica unde se
oficiază cununia religioasă, mireasa să nu
privească înapoi pentru a vedea câtă lume o
urmează, deoarece ar prevesti o serie de
necazuri în căsnicie.
În spatele mirelui vin toŃi nuntaşii
chiuind şi veselindu-se. Pentru copii şi
bătrâni, trecerea alaiului pe la poarta fiecărei
case este un moment prielnic pentru a aşeza în
faŃa porŃii găleŃi cu apă limpede din fântână,
urându-le mirilor bogăŃie şi „casă de piatră”.
Mirele are obligaŃia de a pune câte un bănuŃ-
doi în găleată, altfel se spune că ar putea avea
un trai sărăcăcios şi păgubos.
După oficierea cununiei civile de către
primarul comunei, alaiul pleacă spre biserică.
Vornicul se află în fruntea alaiului, urmat de
mireasa cu cavalerii de onoare de o parte şi de
alta, mirele însoŃit de domnişoarele de onoare,
naşii cu lumânări mari frumoase, împodobite
cu flori.
Preotul îi aşteaptă în pragul bisericii,
întâmpinându-i cu drag. Urmează slujba de
cununie la care nuntaşii sunt martorii acestei
sfinte taine, iar naşii devin părinŃii spirituali,
cei care au menirea de a-i îndruma cu sfaturi
şi de a le fi alături la bine şi la rău, pentru o
căsnicie veşnică, până „ce moartea îi va
despărŃi”. Mireasa este învăŃată de către
babele din sat ca în timpul ceremoniei
religioase, să încerce subtil să calce mirele pe
11
łara Hangului Anul XV, Nr. 51
picior, dacă se poate să nu observe nimeni. Dacă
va reuşi, se spune că o să-l aibă „sub papuc”
toată viaŃa.
După unirea în faŃa lui Dumnezeu şi
urările făcute de preot, mirele şi mireasa
pornesc împreună la braŃ, urmaŃi de alaiul de
nuntaşi, spre local.
Ajunşi la local, după ce intră toată lumea,
lăutarii cântă un cântec de horă numit
„Busuiocul” la care se alătură toŃi nuntaşii, apoi
se aşează cu toŃii la mese.
Vornicul, asemeni unui maestru de
ceremonii, are grijă ca fiecare nuntaş să fie
servit aşa cum se cuvine şi să nu-i lipsească
nimănui nimic de pe masă.
Spre dimineaŃă începe „darul”. Tinerii
împreună cu părinŃii, fiecare cu câte un pahar
plin de şampanie în mână, însoŃiŃi de vornic şi
de lăutar, trec pe la fiecare nuntaş pentru a le
mulŃumi că au participat la ceremonia căsătoriei
lor. Aceştia oferă darul lor pentru a-i ajuta pe
tinerii căsătoriŃi să păşească mai uşor în viaŃa ce
o vor înfiripa împreună.
După terminarea felicitărilor, lăutarii cântă
„dansul miresei”. Mireasa are obligaŃia de a
dansa cu toŃi nuntaşii care o invită, iar nuntaşii îi
vor oferi bani. Aceşti bani se numesc „Banii
miresei”.
După acest dans, urmează un ritual foarte
important, numit „DESHOBOTAT”.
Mireasa este invitată de către naşă să se
aşeze pe un scaun în mijlocul localului. Lăutarii
cântă „Ia-Ńi mireasă ziua bună”, iar naşa sau
naşele (în această zonă mirii pot avea mai mulŃi
naşi) îi vor scoate coroniŃa cu voalul de pe cap
şi-i vor pune în loc un batic (broboadă) sau o
năframă. Din acel moment se consideră să
mireasa, până acum domnişoară, intră în rândul
gospodinelor.
După acest moment, mireasa va arunca
buchetul pe care l-a avut în mână în spate, unde
s-au aşezat toate fetele necăsătorite participante
la nuntă. Se spune că cea care va prinde
buchetul, se va căsători şi ea în scurt timp.
După prinderea buchetului, domnişoarei i
se va fixa coroniŃa cu voalul pe cap şi va
dansa cu alesul inimii ei, dacă acesta se află la
petrecere.
Spre dimineaŃă nuntaşii se duc bucuroşi
la casele lor, mulŃumiŃi că s-a mai înfiripat o
familie în sat.
Relatare scrisă de Cădere Stelian din
satul ChiriŃeni, com. Hangu, jud. NeamŃ, la
data de 10 martie 2010.
Redactată şi completată de prof. German
Felicia, la rugămintea unei nepoate din Piatra
NeamŃ, Irina, care doreşte să-şi oficieze
căsătoria respectând tradiŃia locului, pe data
de 18 aprilie, după sfintele Paşti, care cade
anul acesta pe 4 aprilie,.
Îi dorim pe această cale „casă de piatră”
bunăstare, belşug, copii frumoşi şi sănătoşi şi
viaŃă fericită alături de alesul inimii ei.
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
51
PĂRINTELE GHEORGHE – PUSTNICUL DE LA CHIRIłENI
Părintele Ghenadie Gheorghe
s-a născut prin anii 30. Ca şi în
biografiile părinŃilor din vechime,
data naşterii nu a reŃinut-o
nimeni. Asta pentru că la
părintele singurul lucru cu
adevărat important era
prezentul. Şcoală nu avea, decât
vreo patru clase, cât să scrie şi să
citească. Intrase de tânăr în
mănăstire. Ghenadie fusese
numele său de rasofor, dar
părintele avea dintotdeauna
mare evlavie la Sfântul
Gheorghe, „care Îl iubea pe
Dumnezeu ca un Foc”. De altfel,
înainte de ‘89, părintele se
călugărise în „secret” într-o
mânăstire şi primise numele
mucenicului săi drag - Gheorghe.
Decretul din 1959 dat de
comunişti l-a obligat să
părăsească mânăstirea. De
atunci a ales calea sihăstriei. A
găsit într-o poiană din
împrejurimile satului ChiriŃeni,
judeŃul NeamŃ, o căsuŃă şi aşa a
devenit Pustnicul, cum l-au
numit sătenii.
Ce te frapa la părintele era
discreŃia. În toate pe care le făcea,
primul gând era către celălalt. Mânca
doar de post. De când a ales calea
sihăstriei, Dumnezeu i-a descoperit
că aşa „te rogi mai uşor, Ńi se ascut
simŃurile”. Şi parcă pentru a-l întări,
i-a blagoslovit locul retragerii cu
ciuperci din belşug, ce au şi devenit
principala hrană a părintelui.
Părintele Gheorghe nu putea sta,
însă, fără Sf. Liturghie. De aceea
duminica şi de sărbători lua drumul
bisericii sau mănăstirii. Nu lipsea nici
de la marile pelerinaje: la Iaşi de
Cuvioasa, la Nicula de Adormire, la
Bucureşti de Sf. Dimitrie. Părintelui îi
mai plăcea un lucru: să fie de faŃă la
hirotonia în treptele arhiereşti; „E
mult har atuncea”, obişnuia să ne
spună. Îi plăcea iarăşi mult pustnicia
părintelui Rafail Noica, pe care-l
vizitase de vreo două-trei ori, şi pe
care îl respecta foarte mult. Aici cel
mai mult îl încânta faptul că participa
la Sf. Liturghie fără să treacă prin
lume. Cam astea erau „plăcerile”
unui pustnic. Însă cel mai bine se
simŃea tot la căsuŃa sa din poiană,
locul în care „se încărca”.
Ultima oară când l-am văzut,
părintele Gheorghe slăbise mult. Se
îmbolnăvise de plămâni. În vara
următoare, când am urcat în
poieniŃă, un alt părinte mai tânăr
stătea în căsuŃa părintelui. „A murit
părintele iarna trecută, e îngropat la
BistriŃa, la mănăstire”. Ajunşi acolo
într-un târziu, am reuşit să găsim şi
mormântul părintelui Gheorghe.
Cineva îi făcuse o cruce de
marmură. Aşa am aflat şi când se
născuse şi cum îl chemase. Dar nu
am reŃinut nimic. Pentru noi
părintele Gheorghe rămăsese
Părintele.
Amintiri ale unor ucenici
despre părintele Gheorghe
Când am fost prima dată la
părintele Gheorghe eram student şi
nu aveam alte griji în afara
examenelor. După un urcuş istovitor
pe deal, în 20 de minute intram
într-o poieniŃă. Mi-era teribil de
teamă, aproape tremuram. Îmi
imaginam că părintele va veni şi va
spune : ce a venit şi păcătosul ăsta,
să-mi tulbure liniştea cu gândurile
lui lumeşti? Când a coborât părintele
(stătea într-o căsuŃă de lemn în
susul poienii) am văzut că nici vorbă
de aşa ceva. Era zâmbitor şi senin.
S-a bucurat chiar de sosirea mea şi
din „prunc” nu m-a scos de atunci.
Avea un dar aparte, un mod foarte
fin de a-Ńi spune ceva, de a-Ńi
atrage atenŃia. În alt an, la fel,
prunc în sus prunc în jos, până zic
eu la un moment dat „prunc, poate
la minte părinte”. Şi părintele
zâmbind în barbă şi aproape făcând
cu ochiul le spunea celorlalŃi: „Ia
uite că ia seama”. Altă dată am
coborât pe întuneric în pădure, şi
brusc mi s-a făcut frică. A doua zi
ne-a spus că nu trebuie să ne
temem de închipuiri. Părintele era
blând precum un copil, când stăteai
lângă dânsul te simŃeai aşa, învăluit
de o forŃă care îŃi ridica şi mintea şi
inima. Nu cred că avea părintele
şcoală multă dar când vorbea, parcă
vorbea din Pateric.
De fiecare dată cobora la noi
seara şi ne vorbea exact de lucrurile
ce ne frământaseră în timpul zilei, ca
şi cum ar fi ştiut ce întrebări aveam.
Ultima dată când am mers la
părintele eram foarte obosit. Am pus
cortul în josul poieniŃei, m-am băgat
în el şi am adormit. Adormit fiind, m-
am trezit ridicându-mă şi deschizând
cortul. Ceva mă împingea afară.
Atunci l-am văzut pe părintele
coborând şi venind drept la mine. „De
cât timp nu te-ai mai spovedit?” m-a
întrebat. Eu m-am ruşinat că trecuse
cam jumătate de an. „Să nu mai stai
aşa!” mi-a spus părintele. M-am
băgat la loc în cort după aceea, uşor
buimac. Trecerea de la somn la
trezire fusese bruscă. N-am mai
putut adormi.
Marius Bucur
Aveam aşteptări ridicate de la
contactul cu mistica ortodoxă –
vroiam să aflu tainele practicii
12
łara Hangului Anul XV, Nr. 51
rugăciunii, cum se poate lupta cu
demonii şi cum te poŃi întâlni cu îngerii
luminii în văzduhuri. Nu am aflat nimic.
Părintele nu a vorbit despre rugăciunea
minŃii şi isihie. Era însă întruchiparea lor.
Întâmplarea a făcut ca, din motive
care nici acum nu-mi sunt cunoscute,
Părintele să treacă pentru câteva zile prin
Braşov. Cadrul întâlnirii a fost unul
prozaic: un apartament de bloc, de tip
comunist, în care Părintele era găzduit
temporar de către nişte credincioşi.
Aveam aşteptări ridicate de la contactul
cu mistica ortodoxă – vroiam să aflu
tainele practicii rugăciunii, cum se poate
lupta cu demonii şi cum te poŃi întâlni cu
îngerii luminii în văzduhuri. Nu am aflat
nimic. Părintele nu a rostit prea multe
cuvinte. PrezenŃa dânsului era însă
tulburătoare, te copleşea. Nu a vorbit
despre rugăciunea minŃii şi isihie. Era
însă întruchiparea lor. Era de o sfială,
smerenie şi blândeŃe cum nu mai
întâlnisem şi cum greu pot fi descrise.
PrezenŃa dânsului iradia linişte şi
împăcare. Chipul îi era tot timpul luminos
şi bucuros. Pleca uşor capul şi încrunta
un pic sprâncenele doar când îl întrebam
cât de departe a ajuns în practicarea
rugăciunii minŃii. Nu mai Ńin minte exact
ce am discutat timp de peste 2 ore, cred
că nici nu era foarte important. Cert este
că am primit încuviinŃarea părintelui să-l
vizităm pe perioada verii la poalele
Ceahlăului, în poieniŃa unde-şi avea
coliba. Ar fi cu siguranŃă multe de
povestit despre părintele şi despre
poieniŃa unde locuia...
De pildă, Liturghia de duminică:
părintele locuia cam la 2-3 km distanŃă
de o bisericuŃă de parohie. Datorită
calităŃilor păstorului, prefera însă să
meargă duminica la liturghie într-o altă
comună, situată la vreo 8-10 km distanŃă
de chilia dânsului. La cei 60-70 de ani pe
care-i avea, mergea pe jos până acolo –
prin păduri şi peste dealuri. Pleca
dis-de-dimineaŃă, pentru a fi sigur că
ajunge înainte de a începe utrenia. Ne
ruga să-l urmăm la o distanŃă
respectabilă – două-trei sute de metri.
Nu dorea să-i fie tulburată rugăciunea.
Ajungea primul în faŃa micuŃei biserici.
Nici inimosul părinte paroh nu era încă
prezent. Odată intrat în biserică, părea
că se rupe total de lume: se aşeza foarte
în faŃă, lângă strana din dreapta şi stătea
toată slujba de duminică cu ochii şi cu
mintea aŃintite spre altar. Părea
transfigurat de tainele pe care le
contempla. La sfârşitul slujbei se
împărtăşea întotdeauna; cu mare
luare-aminte. Când ieşea din biserică nu
vorbea cu nimeni: Ńinea privirea în jos şi
pleca grăbit înapoi spre chilia din
poieniŃă, aceiaşi 8-10 km pe jos, peste
dealuri şi păduri...
Era copleşitoare despărŃirea de
părintele : fără multe cuvinte. Era doar
binecuvântarea. ToŃi cei prezenŃi îşi
►
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Era copleşitoare despărŃirea de
PĂRINTELE
părintele: fără multeGHEORGHE
cuvinte. Era doar – PUSTNICUL DE LA CHIRIłENI
► se arată faŃă către faŃă şi încearcă fie
binecuvântarea. ToŃi cei prezenŃi îşi
plecau capul, iar părintele îi însemna cu
semnul crucii. Era o binecuvântare dată
din adâncul fiinŃei lui, cu toată
dragostea. O simŃeai nu numai
sufleteşte ci şi fizic, organic. În final, ne
cerea tuturor iertare. Poate că ne
supărase cu ceva în timpul cât
stătusem lângă dânsul...
Ciprian Răglean
...rezolvarea ispitelor mele se
găsea într-o încercare de a găsi o
smerenie foarte adâncă, despre care nu
ştiam decât din cărŃi că trebuie lucrată.
De data aceasta îmi vorbea cineva care
ştia din cercare lucrul despre care
vorbeşte
L-am cunoscut în anul 2003,
într-un moment de încercări ale vieŃii
mele duhovniceşti, şi m-am dus să-i
cer cuvânt de folos. Deja de o vreme
ştiam de la nişte monahi din Sihăstria
că este la o măsură duhovnicească
aleasă şi că are bune cunoştinŃe despre
lucrarea lăuntrică. Şi părinŃii din Petru
Vodă îl cunoşteau, pentru că venea din
vreme în vreme la noi să se
împărtăşească şi în faŃa Sfântului Potir
cerea ca preotul să-i dea mai mult
Sfânt Sânge (toată învăŃătura Bisericii
spune despre puterea de iertare a
păcatelor a Sfântului Sânge al lui
Hristos). Mai ştiam, de asemenea, de la
un ucenic de-al său, unde îl voi putea
găsi. Îmi aduc aminte că am avut o
vorbă de mare folos duhovnicesc, iar
rezolvarea ispitelor mele se găsea într-
o încercare de a găsi o smerenie foarte
adâncă, despre care nu ştiam decât din
cărŃi că trebuie lucrată. De data
aceasta îmi vorbea cineva care ştia din
cercare lucrul despre care vorbeşte.
Jumătatea de ceas pe care am
petrecut-o împreună mi-a fost de mare
folos şi îi păstrez o amintire plină de
recunoştinŃă. Am revenit apoi după
câŃiva ani să-l mai întreb ceva, dar am
aflat că nu mult dup ce îl vizitasem
plecase la Domnul.
Fusese dat afară din mănăstire în
1959 ca urmare a aplicării decretului
anti-monahal şi anti-hristic (acest
decret repeta în cea mai mare parte
aceeaşi măsură luată de principele Al.
I. Cuza, în 1864) din acel an, şi alesese
mai bine a vieŃui singur undeva decât a
porni pe vreuna din căile ce le oferea
vremea aceea. Şi găsind nişte creştini
milostivi şi iubitori de pustnici, a
găzduit într-o casă ridicată pe pământul
acelora, până la sfârşitul vieŃii sale.
Poate că ne putem gândi la egoismul
vieŃuirii solitare, la faptul că alŃii au fost
trimişi în închisori şi au mărturisit şi el a
„mucegăit” într-o căsuŃă, trăind din
mila Domnului. Dar ce e sigur, e că 30
de ani de pustnicie şi ilegalitate s-au
putut duce doar cu mare greutate şi cu
mulŃime de ispite. Nu e nimic mai
aspru pentru nevoitorul în pustie decât
războiul duhurilor necurate, de multe
ori nevăzut; de foarte multe ori dracii
prin frică, fie prin ademeniri să
smintească pe nevoitor. Liniştea şi
singurătatea fac bine sufletului şi bună
aşezare sufletească au iubitorii de
linişte. Dar războiul gândurilor celui
care petrece în desăvârşită singurătate
este aproape cu neputinŃă de povestit,
ori de purtat. De aceea doar Părintele
Gheorghe ştie prin ce a trecut sufletul
său şi a-l judeca după cele din afară
este o greşeală de care se cuvine să
ne ferim.
monahul Filotheu din łara Sfântă
30 de capete ale părintelui
Gheorghe
1. Omul este o biserică vie.
2. Precum un pui de găină este în
coaja sa de ou şi după ce iese începe
să vadă lumina, gângănii, gâze, tot
ce-i în jurul lui, aşa şi sufletul omului
este acum în coaja aceasta a trupului,
de-abia după aceea iese la Lumină.
3. Acum este cernerea, în lume se
dă lupta cea mare, Dumnezeu dă voie
omului să aleagă şi-l lasă pe diavol să-
l ispitească pe om.
4. Acum Dumnezeu dă aşa libertate
multă omului să vadă ce alege, dar
omul numai rău alege.
5. Acum este cernerea mare şi în
mănăstiri, cine nu este tare este dat
afară, şi degeaba zice că în lume o să
facă fapte şi că o să-i meargă bine, că
este amăgire. După o perioadă uşoară
o să vină perioada cea grea şi o să se
chinuie iar. Diavolul ştie cum să
amăgească.
6. În vremurile de acum curvia şi
desfrânarea sunt puse la loc de cinste,
dar cei din lume pot răzbi cu smerenie
şi căinŃă.
7. Cine înjură îl înjură pe Dumnezeu.
8. În mănăstiri nu se prea poate
dobândi acum rugăciunea inimii, ci
doar în pustie.
9. Odată, un om a vrut sa mă
omoare, zicea că îi fur oile. A ridicat
furca în aer, dar a rămas cu ea în sus,
înŃepenit. De parcă eu mănânc carne
de oaie !
10. Sfânta Împărtăşanie deschide
ochii minŃii şi dă înŃelepciune.
11. Rugăciunea inimii degeaba o zici
tot timpul dacă porŃi ură şi mânie.
Trebuie să te curăŃeşti de tot, să ai
inimă curată şi de-abia apoi trimite
Dumnezeu harul.
12. Rugăciunea să fie bine făcută, nu
pe grabă, ci din toată inima.
13. La acatiste şi psaltire atenŃia
trebuie concentrată la ceea ce citeşti,
la cuvânt, mintea să fie acolo, să nu
zboare.
14. Rugăciunea să fie ca a vulturului
– sus în înaltul cerului, şi nu ca a găinii
sau a struŃului, pe pământ.
15. Mândria este de mai multe feluri:
cea din ură, care este cea mai
periculoasă, cea din fire, care şi ea e
gravă, şi cea de la diavol.
13
łara Hangului Anul XV, Nr. 51
17. Sunt mulŃi oameni care se bazează
pe literă, pe ştiinŃă multă, şi greşesc tare.
Dar o să-i întoarcă Dumnezeu şi pe ei.
18. Atunci când ai perioade grele chiar şi
în silă să te rogi, căci aşa este lupta.
19. În pustie, dacă nu eşti pregătit,
imediat te alungă locul.
20. Dar mare de tot este cel al
cunoaşterii de sine, pe care nu-l au nici
episcopii. Doar cui vrea Dumnezeu îl dă.
Darul acesta când vine altcumva înŃelegi
lucrurile.
21. Dacă ai cunoştinŃă de sine poŃi lupta
mai uşor în războiul ăsta nevăzut.
22. Dumnezeu dă darul său încetul cu
încetul, e nevoie de răbdare multă şi
multă smerenie.
23. La Liturghie cea mai grea este lupta
cu gândurile care fug prin minte; trebuie
să îŃi Ńii atenŃia în inimă.
24. Pe mine Sfânta Împărtăşanie m-a
scos din multe ispite şi necazuri.
25. Ce ne lipseşte nouă este străduinŃa,
chiar dacă ne rugăm în silă Dumnezeu
vede străduinŃa noastră şi trimite darul,
dar nu imediat.
26. Sfintele Taine au cea mai mare
putere, dau agerime minŃii, poftă şi putere
de rugăciune, poftă pentru sfinŃenie. Când
mă împărtăşesc, mie îmi vine să mănânc
şi potirul.
27. Când ne rugăm pentru alŃii, mai
întâi ne facem în minte chipul persoanei
pentru care ne rugăm, apoi facem
metanii şi rugăciunile care i se socotesc
persoanei respective. Treaba asta
trebuie să o facem constant, zilnic şi mai
mult ca sigur va da roade, chiar dacă nu
imediat.
28. Omul este ca un copac, dacă de
mic ai grijă de el, îl ajustezi, îl uzi, el
creşte frumos, înalt; adică copilul dacă-l
creşti în frica de Dumnezeu, îl
împărtăşeşti, se face om drept, creştin.
Pe când omul îmbătrânit în rele e
asemenea copacului bătrân; trebuie să
tai din el, el are obiceiuri urâte intrate în
sânge. Atunci numai credinŃa şi boala
lungă, la pat, îl mai pot întoarce pe omul
bătrân.
29. În vremurile de acum rugăciunile
sunt mult mai ascultate de Dumnezeu
decât înainte.
30. Fiecare dintre noi avem cheia
ÎmpărăŃiei, cheia inimii. Trebuie numai
să vrem să descuiem.
Andrei Silviu, ONEŞTI
(articol preluat de pe internet,
http://www.lumeacredintei.com/sct_6/c_2/yy
_2007/art_530/parintele_gheorghe_pustnicul_
de_la_chiriteni.htmr Adresăm respectuoase
mulŃumiri autorului )
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

NEDUMERIRE BALANłĂ
– De unde vii tu, Primăvară ?
Din raze călduŃe de soare ?
Din cei copaci cu ram în floare ?
Din zumzet viu şi glas de copilaşi ?
Din viorele, brebenei şi toporaşi ? Ce facem rău
Din ciripitul păsărelelor ?
Din înverzirea codrilor ?
Din zborul fluturilor de diferite culori ? Ce facem bine
Din pajiştea plină numai de flori ?
– Vin din înaltul Cerului,
Belşug aduc Pământului,
Şi legănată de – un dulce vânt,
Vă aduc şi-un cântec sfânt.
Cântec sfânt de Înviere, FAPTE BUNE FAPTE RELE
• Udăm florile • Călcăm iarba şi rupem florile
Să v-aducă mângâiere ! • Plantăm arbori şi flori • Poluăm aerul, solul şi apa
• Aruncăm deşeurile toxice
Pe Hristos să-L preamăriŃi, • Aruncăm deşeurile toxice numai
în spaŃii special amenajate împreună cu gunoiul menajer
Lui Dumnezeu să-I mulŃumiŃi ! • Îngrijim animalele • Periclităm viaŃa animalelor
• Tăiem pădurile şi aruncăm gunoaie
• Protejăm pădurile
• Reciclăm obiectele ieşite din uz • aprindem foc în locuri care pun în
pericol pădurea
Înv. Elena Nacu – 2005 –
Ene Ana – Gabriela, Clasa a IV-a B, Şcoala nr. 198, sector 6, Bucureşti,
învăŃător, prof. Felicia German

REłETE TRADIłIONALE PENTRU MASA DE PAŞTE

ReŃetă pască
Pentru foaie se poate folosi
cocă de cozonac sau se poate
pregăti următoarea compoziŃie:
4 ouă
10 linguri zahăr
10 linguri lapte
10 linguri ulei
10-12 linguri faină
1 linguriŃă praf de copt
puŃină sare, arome
Se amestecă toate cu
mixerul ca la chec şi se toarnă în
tava unsă cu unt şi tapetată cu
faină, în strat subŃire, aprox. 1
cm. grosime. Peste ea se toarnă
una din compoziŃiile următoare,
albă sau maro, după preferinŃă:
750 g smântână (pusă la scurs
câteva ore pe un tifon dublu aşezat
peste aprox. 1 kg mălai pus într-un
vas) – în ultimul timp n-am mai
scurs-o şi a ieşit la fel de bună –
2 linguri făină
5 gălbenuşuri
3 albuşuri spumă
150 g zahăr
1 lingură rom
vanilie, coajă de lămâie, un
praf de sare
după preferinŃă, se poate adăuga şi
cacao (3 – 4 linguri).
PreferenŃial, se mai poate adăuga
şi brânză dulce de vaci, cam 1/3
faŃă de cantitatea de smântână.
Se freacă gălbenuşurile cu
zahărul, se adaugă albuşurile bătute
spumă, smântâna şi toate celelalte
ingrediente şi se toarnă peste
compoziŃia de mai sus, într-o tavă
rotundă.
Dacă se foloseşte aluatul de la
cozonac, se întinde o foaie subŃire în
tava rotundă, şi pe margine se
împletesc două suluri de aluat (ca
pentru mucenici), care se lipesc bine
pe marginea tăvii, se lasă la crescut,
apoi se toarnă compoziŃia; se
muruieşte cu ou, şi se dă la cuptor.
Deoarece crema din mijloc se coace
mai greu, se poate face un „colier” din
hârtie care se aşează peste
„împletitura” de pe margine, şi se
continuă coacerea până se rumeneşte
puŃin.
Se serveşte cu ocazia Sfintelor
Sărbători Pascale.
14
ReŃetă drob
Măruntaiele de la miel se fierb (inclusiv
intestinele spălate bine, întoarse cu o vergea sau un
creion, rase bine cu un cuŃit şi din nou
spălate);după fierbere, se scurge zeama şi după ce
se răcesc, vor fi tocate mărunt sau date prin maşina
de carne; dacă se doreşte o cantitate mai mare, se
mai poate adăuga ficat de pasăre sau de porc, alte
măruntaie, etc.
În loc de măruntaie de miel se pot folosi:
1- 2 cutii de 200 g pate de ficat, (sau mai
multe, dacă se doreşte o cantitate mai mare);
Celelalte ingrediente:
5 -6 ouă,
2-3 linguri ulei,
5-6 linguri de orez,
2-3 legături de ceapă verde,
2-3 legături de usturoi verde,
2-3 legături de mărar verde,
2-3 legături de pătrunjel verde,
sare, piper.
Se fierbe orezul într-o jumătate pahar de apă
(până scade).
Când s-a răcorit puŃin, se amestecă cu
măruntaiele sau cu pateul, verdeaŃa tăiată foarte
fin, uleiul, gălbenuşurile pe rând şi albuşurile
bătute spumă, şi celelalte ingrediente.
Se toarnă într-o tavă unsă cu ulei şi tapetată
cu pesmet; se pot introduce (în compoziŃia turnată
în tavă) ouă fierte tăiate în jumătăŃi sau în sferturi.
Dacă drobul e de miel, se poate acoperi cu praporul
de la miel, deoarece îi dă un gust deosebit.
Se coace în cuptor, la foc potrivit.
Poftă bună!
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

PICTURI REALIZATE DE COPII

LA
Elevi ai clasei I B, Şcoala cu clasele POIANA
I – VIII Nr.198, TEIULUI
Elevi ai clasei a III-a, Şcoala cu clasele I – VIII
Hangu,
Sector 6, Bucureşti, Profesor. : Felicia German jud. NeamŃ ÎnvăŃător: Nacu Elena

Babuş Diana – Sophie Cădere Mihaela

RăduŃă – Petrescu Maria Prună Cristina

Nedelcu Alexia Măriei LetiŃia

15
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului Anul XV, Nr. 51

Eveniment cultural pe scena Ateneului român

Duminică 28 martie 2010, pe scena Ateneului Român din Bucureşti a avut loc un concert
aniversar al corului Symbol.
Domnul profesor diacon Jean Lupu, dirijorul corului, născut la data de 7 martie în satul
Văleni, com. Brâncoveni, jud. Olt, a fost sărbătorit în această zi binecuvântată de Dumnezeu, a
Floriilor, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani de viaŃă şi 50 de ani de activitate dirijorală.
Autorul a nenumărate cântece pentru copii, dar şi al unor manuale şcolare pentru
EducaŃia muzicală, domnul Profesor a devenit de douăzeci de ani încoace, un adevărat simbol
al transformării muzicii corale, religioase şi laice în artă desăvârşită.
Glasurile îngereşti ale copiilor, devenite pentru câteva ore simbol al purităŃii şi al
credinŃei în Dumnezeu, au încălzit din nou inimile spectatorilor prezenŃi în sala mare a
Ateneului, devenită dintr-o dată neîncăpătoare.
I-au fost alături în această zi deosebită, cu interpretări de excepŃie şi cu sincere cuvinte
de mulŃumire, multe personalităŃi ale vieŃii culturale de la noi, care au învăŃat arta frumosului
şi a perfecŃiunii în perioada copilăriei sau a tinereŃii fragede, când au făcut parte din formaŃiile
de „îngeri” pregătite şi dirijate cu atâta măiestrie şi dăruire de domnul Profesor diacon Jean
Lupu: soprana Felicia Filip, pianistul Viniciu Moroianu, violonistul Florin Croitoru.
Cei nefamiliarizaŃi cu activitatea corului Symbol au aflat, cu această ocazie, că este una
dintre cele mai apreciate grupări corale din Europa ; în cele două decenii de activitate
susŃinând nenumărate concerte pe cele mai prestigioase scene ale lumii şi fiind multiplă
laureată a concursurilor şi festivalurilor corale.
Au urcat pe scenă să-l felicite şi să-şi arate recunoştinŃa şi admiraŃia, foşti elevi ai
domniei sale, dar şi foşti membri ai corului Symbol care, în final au cântat împreună cu actuala
formaŃie de symbolişti.
Ca o apreciere a activităŃii dirijorale, domnului Profesor diacon, i-au fost înmânate
diplome şi multe flori şi s-au rostit cuvinte de apreciere din partea celor care au urcat pe scenă
pentru a-l felicita.
Este un bun prilej de a
rememora relaŃia de strânsa amiciŃie
dintre domnul Profesor şi regretatul
Teoctist Galinescu, mentorul spiritual
al revistei noastre.
Nu se poate să nu ne mândrim
că, în urmă cu zece ani, corul Symbol
a fost invitat de onoare al comunei
Hangu, aceasta devenind a doua
localitate rurală din Ńară în care
corul Symbol a susŃinut concerte
(după comuna natală a domnului
Profesor diacon Jean Lupu). MulŃi
dintre cititorii revistei au avut
privilegiul de a găzdui, cu un
deceniu în urmă, membri ai corului,
dintre aceştia, mulŃi fiind, astăzi,
personalităŃi cunoscute ale vieŃii
culturale româneşti.

16