Director fondator - TEOCTIST GALINESCU

Anul XIII, nr 50 / 2009 REVISTĂ A FUNDAŢIEI CULTURALE “GAVRIIL GALINESCU ”- HANGU

Moto
„Doamne Iisuse Hristoase, care vii, în taină, între oameni, ai milă de noi că
umblăm, rătăcind, prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea
s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut
temniţa în care te ţinem bolnav, flămând şi fără haină şi aşa risipim, în
deşertăciuni, zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.”.
Părintele Arsenie Boca

Revista „Ţara Hangului” – la numărul 50

Aniversăm, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, editarea numărului 50 al acestei reviste -
prima publicaţie din mediu rural, apărută în ţara noastră - cu gândul la domnul Teoctist
Galinescu, care a fost şi va rămâne sufletul spiritualităţii acestui ţinut - binecuvântat şi de o
frumuseţe fără seamăn, pe care l-a numit atât de frumos „Ţara Hangului” - şi pe care nimic nu
l-a oprit la mijlocul drumului şi nimeni nu i-a frânt aripile, în entuziasmul şi perseverenţa cu
care a luptat pentru fiinţarea şi dăinuirea acestei reviste.
Noi, cei care facem parte în prezent, din colectivul de redacţie al revistei „Ţara Hangului”,
mai avem încă multe de învăţat despre tehnoredactarea unei publicaţii, suntem autodidacţi,
învăţăm unii din experienţa celorlalţi şi, de ce nu, din propriile greşeli, încercând să nu ne
dezamăgim colaboratorii şi cititorii.
Primii paşi, în absenţa concretă a domnului Teoctist Galinescu, un model în tot ceea ce
realizat, au fost şi cei mai grei.
Ştiam că îşi dorea, din tot sufletul, să continuăm, să nu lăsăm revista şi odată cu ea,
toată strădania lui de 13 ani, să moară. Asigurarea continuităţii acestei publicaţii, era, pentru
noi, în general, mai mult decât o datorie de onoare, iar, pentru mine, în special, era o datorie
de suflet, doar că mi se părea destul de dificil să ne asumăm o responsabilitate atât de uriaşă.
La momentul respectiv gândul mă ducea spre o cugetare pe care o citisem în lunga mea
călătorie în lumea cuvintelor şi care spunea „Nimeni nu e de neânlocuit, dar uneori, e nevoie
de mai multe persoane, pentru a înlocui una singură.”.
Le mulţumim colaboratorilor, cititorilor şi vizitatorilor virtuali şi concluzionăm: dacă
domnul Teoctist Galinescu nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Colectivul de redacţie
ŢARA HANGULUI pagina 2 Anul XIII, nr.50

REDACTIA
Ţara Hangului
Revistă cultural-istorică,
Cu apariţie trimestrială
Anul XIII, numărul 50
Editată de „Fundaţia Culturală
„Gavriil Galinescu”
HANGU – NEAMŢ
Preşedinte de onoare:
BINE-AŢI VENIT !
TEOCTIST GALINESCU
prof. MIHAI DOROFTEI Preşedinte executiv:
Înv. Floarea Cloţer
Din alte zări, pe unde aţi trăit mai bine, Director revistă:
Veniţi la şcoală, dragi elevi, veniţi cu bine ! Prof. GHEORGHE DRUGĂ
Gustând un şir de amintiri, ce vă sunt sfinte,
Veţi regăsi pe dascăli şi-al vostru diriginte. Redacţia:
Bibliotecar Liliana Bostan,
Peste noi zburat-au anii, cum zboară clipele redactor-şef,
Şi ne-au brăzdat la chip, când ne-au lovit cu-
aripile,
Prof. Gheorghe Drugă,
Dar noi suntem în suflet tineri, când ne întâlnim Prof. Dorel Rusu,
Şi de-astăzi înainte mereu, mereu întinerim. Prof. Mihai Doroftei
Ec. Mihai Conuţ,
Sunt unii din colegi care - au plecat în spaţii, Prof. Vasile Marcoci,
Să vadă-n alte lumi soluţii, ecuaţii ; Înv. Florica Galinescu,
Ei ne privesc acum de sus, ba chiar le pare rău,
Că nu-s aici, cu noi şi-s mândri că-s cu
Ing. Mihai Bulai,
Dumnezeu. Preot Ioan Simiraş

Curând hotarul dintre lumi, nu ne va despărţi Publicaţia este inscrisă în catalogul

Iar noi în alte spaţii, cu toţi vom locui De presă RODIPET Neamţ, la
La şcoală, cred, vom fi chemaţi, prin Internet nr.9009/1996, ISSN1582-8972
Divin
Şi-atunci ne vom convinge, că toţi ai noştri vin. Telefoane de contact:
Liliana Bostan – 0731024838
Din alte ţări, pe unde aţi trăit mai bine, Gavril Lupu – 0233/257524
Veniţi la şcoală, dragii mei, veniţi cu bine ! Dorel Rusu – 0746234493
Cu voi alături, mă simt iar tânăr, fericit,
Din inimă şi suflet vă zic « Bine-aţi venit !». Potrivit art. 206 Cod Penal,
responsabilitatea articolelor publicate
apartine autorilor.
ŢARA HANGULUI pagina 3 Anul 13, nr 50
Actualităţi Actualităţi Actuali tăţi

Început de an şcolar la Hangu

Copii veseli şi frumoşi, alergând spre şcoală…
Ghiozdane viu colorate care ascund printre cărţi, caiete şi creioane abia ascuţite, o uşoară
teamă de necunoscut, câteva emoţii de început de an şcolar, poate mai puţine decât cele pe care
le trăiam noi, cu ani în urmă, câteva vise îndrăzneţe, câteva speranţe, câteva amintiri de vacanţă
şi, poate pitită undeva, într-un colţ, jucăria preferată…
Aceeaşi imagine care se repetă mereu, la 15 septembrie, dar de fiecare dată altfel… , aşa
cum va fi şi anul acesta şcolar, întrucât, datorită demersurilor făcute de autorităţile locale,
elevii comunei Hangu îşi vor putea desfăşura orele de sport şi îşi vor putea petrece timpul liber,
în sala de sport din centrul comunei, una dintre cele mai mari şi mai frumoase săli de sport de
pe Valea Bistriţei, iar preşcolarii vor dispune, după decenii întregi în care grădiniţa a funcţionat
într-un spaţiu impropriu, de un sediu nou, construit şi dotat conform standardelor europene.
La inaugurarea celor două obiective, în prag de an şcolar, au participat nu doar
autorităţile locale, cadrele didactice, elevii şi părinţii, ci şi domnul inspector general adjunct
Stan Viorel – din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, domnul consilier Sandu
Constantin - din partea Consiliului Judeţean Neamţ şi nu în ultimul rând domnul doctor
Morenciu Dorin, din partea Direcţiei de Sănătate Publică Neamţ.
Şedinţa de deschidere a noului an şcolar s-a desfăşurat în noua sală de sport, iar după ce
Directorul Şcolii coordonatoare Hangu, domnul Manolache Ion, aşa cum ne-a obişnuit la fiecare
început de an şcolar, a prezentat noile cadre didactice, diriginţii şi învăţătorii, a vorbit despre
importanţa educaţiei primite în şcoală şi condiţiile în care s-a desfăşurat şi se va desfăşura
procesul de învăţământ la şcolile din comună, accentuând faptul că elevii dispun de calculatoare
şi de acces gratuit la Internet, prin Programul „Economia bazată pe cunoaştere”, un lucru demn
de apreciat, într-o societate care lipsită de informaţie, este sortită de pierii, Primarul Comunei
Hangu, domnul Lupu Gavril a ţinut sa adreseze câteva cuvinte celor prezenţi, afirmând printre
altele : „ Cunoaştem cu toţii, cât de importantă este educaţia, pentru progresul societăţii, atât
pentru generaţia prezentă, cât şi pentru generaţia viitoare. De aceea, înţelegem să abordăm, cu
multă seriozitate şi responsabilitate, procesele de educare şi formare a copiilor noştri. Sunt
convins că de ceea ce facem noi astăzi, depinde viitorul ţării, dar mai ales al tinerilor.
Asigurarea condiţiilor şi resurselor necesare procesului de învăţământ, ţin de responsabilitatea
noastră a administraţiei publice locale.
Vreau să menţionez că, în acest an, s-au efectuat atât reparaţii curente la toate unităţile
şcolare de pe raza comunei, cât şi aprovizionarea parţială a acestora cu lemn de foc, pentru
perioada de iarnă.
În anii 2008 şi 2009, Guvernul României a acordat fonduri pentru reabilitarea unităţilor
şcolare din comuna Hangu, care constau în înlocuire învelitori, montare tâmplărie termopan,
instalare centrale termice şi amenajare grupuri sanitare, obiective realizate deja.
Ne bucurăm că, începând cu anul şcolar 2009 - 2010, elevii comunei Hangu îşi vor putea
desfăşura orele de educaţie fizică în sala de sport, pe care o inaugurăm astăzi, iar preşcolarii,
vor dispune, de un sediu nou, construit şi dotat conform standardelor europene, grădiniţă care
se va da în funcţiune astăzi.
ŢARA HANGULUI pagina 4 Anul 13, nr 50
Actualităţi Actualităţi Actualităţi
De asemenea, prin Programul Economia Bazată pe Cunoaştere, finanţat de Banca
Mondială şi Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologia Informaţiei, şcolile Hangu şi Buhalniţa au
fost dotate cu cu calculatoare de ultimă generaţie, copiatoare şi acces rapid la Internet, tehnică
informaţională de care vor beneficia, atât cadrelor didactice, cât şi pentru elevi.
Toate investiţiile în acest domeniu vor avea ca efect dezvoltarea unui învăţământ de
calitate, la standarde europene, din toate punctele de vedere, în localitatea noastră.
La nivel local, Primăria comunei Hangu şi Consiliului Local acordă o atenţie deosebită
desfăşurării, în condiţii optime a procesului de învăţământ, motiv pentru care, în anul viitor se
vor aloca fonduri suplimentare pentru acest sector de activitate.
În încheiere, urez mult succes cadrelor didactice şi elevilor, în noul an de învăţământ, iar
părinţilor multă sănătate şi putere de muncă » .

Cel mai mult s-au bucurat, însă preşcolarii şi doamnele educatoare Lupu Maria şi
Cojocariu Maria, întrucât, după ce şi-au desfăşurat activitatea ani întregi, într-un spaţiu cu două
încăperi mici şi întunecoase, condiţii improprii, care îşi lăsau amprenta, în general, atunci când
aveau loc anumite activităţi cu ambele grupe şi, în special, atunci când aveau loc serbările care
marcau anumite evenimente, se pot bucura de un sediu nou de grădiniţă.

Semnează, Liliana Bostan

ŢARA HANGULUI pagina 5
Activităţi extraşcolare
Tînăra generaţie – în apărarea vieţii
Suntem onoraţi să scriem, în paginile acestei
reviste şi despre reuşitele tinerei generaţii, cu care ne
mândrim.
Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă al
comunei Hangu, condus de domnul Tărâţă Niculai, Şeful
Serviciului pentru situaţii de urgenţă Hangu, a luat fiinţă în
anul 2006, şi cuprinde un număr de 58 de voluntari, dintre
care 15 voluntari au încheiat un contract de voluntariat.
Printre obligaţiile care revin acestui serviciu, respectiv :
intervenţiile impuse de toate situaţiile de urgenţă de pe
raza comunei şi nu numai (intervenţii în caz de cutremur,
în caz de calamităţi şi dezastre naturale : inundaţii,
secetă, alunecări de teren, etc.), se numără şi
intervenţiile în caz de incendii, care sunt, potrivit ultimelor
statistici, cele mai frecvente. Poate că acesta a consitutit
obţinut prima menţiune.
În data de 11.05.2009 a avut loc pe stadionul
orăşenesc Bicaz, Etapa zonală a Concursului cu
tematica de prevenire şi stingere a incendiilor, desfăşurat
sub titlul ,,Prietenii pompierilor”, la care au participat,
îndrumaţi şi pregătiţi de către Şeful SVSU – Hangu –
Tărâţă Niculai, profesorul de sport Farcaşanu Marcel şi
Anul 13, nr 50
motivul pentru care Inspectoratul pentru Situaţii de
Urgenţă “PETRODAVA” – Piatra Neamţ,, căruia i se
subordonează Serviciul pentru situaţii de urgenţă Hangu,
a organizat concursuri cu elevii şcolilor de pe valea
muntelui, având ca obiectiv principal intervenţia în situaţii
de urgenţă.
În acest context, în data de 07.04.2009 a avut
loc la Garda de intervenţie Poiana Teiului, Etapa zonală a
concursului cu tematica de prevenire şi intervenţie în
cazul dezastrelor, sub titulatura ,, Cu viata mea apăr viaţă
“ concurs la care au participat, la iniţiativa şi sub
îndrumarea şi conducerea domnului şef S.V.S.U – Hangu
şi proferorului coordonator Marcoci Vasile, şi patru dintre
elevii ai Şcolii Hangu : Bostan Florin, Ghervasia Sergiu,
Irimia Vasilică şi Irimia Ştefan, care au
profesorul de fizică Marcoci Vasile şi zece elevi ai Şcolii
Hangu, respectiv : Acatrinei Mihai, Bostan Florin, Caia
Robert, Ghervasia Sergiu, Irimia Constantin, Ignat Andrei,
Irimia Ştefan, Irimia Vasilică, Pancu Ioan şi Pancu Adrian,
care au obţinut locul al II-lea, calificându-se astfel al faza
judeţeană.
A consemnat, Liliana Bostan
ŢARA HANGULUI pagina 6 Anul 13, nr 50
Cuvânt de suflet Cuvânt de suflet Cuvânt de suflet
50 sau „L”

O aniversare care îi onorează pe toţi cei care au contribuit prin efort material, fizic sau prin susţinerea morală la
menţinerea prestigiului revistei „Ţara Hangului”, pe o durată de aproape un deceniu şi jumătate şi, totodată prilej de
pioasă aducere aminte a personalităţii iniţiatorului şi principalului ei susţinător, regretatul învăţător Teoctist Galinescu.
Această cifră „50”, are, însă şi alte semnificaţii profunde în memoria colectivă a locuitorilor Ţării Hangului.
Jumătate de secol de la strămutare. Ar fi putut să fie un plăcut prilej de rememorare a celor petrecute în urmă cu
50 de ani, în binecuvântatul şi frumosul ţinut al Ţării Hangului. Evenimentele de la sfârşitul anilor ’50 ai veacului trecut
aveau să aducă ireversibile şi nedorite schimbări ale destinelor trăitorilor acestor meleaguri. Localitatea, cu o intensă viaţă
socială, culturală şi economică, considerată în acele vremuri – de cei mai mulţi – drept cea mai importantă aglomerare
pre-urbană pe care apele Bistriţei o întâlneau pe parcursul dintre Vatra Dornei şi Bicaz avea să fie, în acea fatidică
toamnă a anului 1959, destructurată. Cele mai multe dintre gospodăriile hanganilor, centrul comunei cu bogata sa istorie,
cu gimnaziul, judecătoria, spitalul şi multitudinea de agenţi economici aveau să fie, pentru totdeauna, înghiţite de apele
lacului de acumulare. Iar monumentala biserică, «Catedrala din Hangu» avea să se prăbuşească sub loviturile celor fără
de Dumnezeu. Cei dintre noi care conştientizează semnificaţia acestor mutaţii majore vor păstra vie în memorie drama
familiilor dezmembrate, răspândite în cele patru zări.
Strămutarea osemintelor strămoşilor în cimitirul de pe culmea Chiriţenilor avea să fie, pentru hangani, o încercare
la fel de grea ca şi refacerea gospodăriilor pe aceste meleaguri sau aiurea. Pierderea terenurilor mănoase din şesul
Hangului avea să aducă o diminuare drastică a veniturilor locuitorilor care au ales să nu părăsească ţinutul de la poalele
muntelui sfânt al românilor.
Un merit major al revistei „Ţara Hangului” şi al iniţiatorului ei este readucerea în memoria noastră, a celor care
răsfoim virtual paginile acestei publicaţii, a oamenilor, locurilor, tradiţiilor şi istoriei acestor ţinuturi, pe care tatăl meu le-a
iubit cu tot sufletul, motiv pentru care, prin perseverenţa şi seriozitatea cu care şi-a măsurat existenţa, a ţinut cu tot
dinadinsul să păstreze şi să transmită generaţiilor viitoare, toate valorile, tradiţiile şi obiceiurile acestor locuitori destoinici,
trecuţi prin grele încercări, valori adunate în timp, cărora Teoctist Galinescu le-a recunoscut importanţa în sânul
comunităţii hanganilor şi a identificării lor în această zonă, înfiinţând « Fundaţia Culturală Gavriil Galinescu » şi, editând, o
jumătate de an mai târziu, această revistă care se încăpăţânează, în aceste vremuri tulburi, să trăiască, chiar dacă numai
pe Internet, aniversând astăzi numărul 50. « La mulţi ani ! »
Profesor Felicia German (Galinescu)

LIRICA LIRICA LIRICA

În memoria fostului coleg TEOCTIST GALINESCU
Profesor, Mihai Doroftei
Am avut noi un hangan, Şi cu sârg l-a prelucrat
Până mai acum un an… Şi tiparului l-a dat.
El fusese normalist, Fundaţia-i opera lui,
Dirijor şi bun corist. Ca şi „Ţara Hangului”…
A stat ani în suferinţă, Cine-o fi acest hangan
Pentru neam, pentru credinţă. Ce-a plecat acum un an,
I se ofereau chirpici Ce, din drag, pentru popor
Şi pat tare pe un prici, Se făcuse-învăţător ?
Cum de sete şi durere Pe cei buni, Domnul îi cheamă,
Şi Iisus primit-a fiere. Ca să-i aibă sus, în seamă.
Însă Dumnezeu e mare La îngeri vrea dirijor,
Şi l-a scos de la răcoare. Ca să-nchege-n cer, un cor.
Cu drag hanganii l-au primit, La Hangu, El a găsit,
Ca pe-un crai din Răsărit. Chiar pe omul potrivit.
A scris cărţi pentru hangani Dirijor şi bun corist:
Şi i-a învăţat mulţi ani. Galinescu Teoctist.
A ţinut şi la folclor, Toţi hanganii-l pomenim
L-a cules de la popor Şi am vrea ca el să fim.
ŢARA HANGULUI pagina 7 Anul 13, nr 50
Amintiri Amintiri Amintiri

OCHII TĂI
Spre sfârşitul anului 1948, închisoarea de la Suceava era plină până la refuz, de deţinuţi
politici, majoritatea elevi, băieţi şi fete, de la diferite licee din Moldova, colegi de-ai mei de la seminar,
elevi din Piatra Neamţ şi din Roman, dintre care reţin, în mod special pe Eduard Covali, care a
devenit, ulterior, directorul „Teatrului Tineretului” din Piatra Neamţ, pe monahul Iustin Pârvu, în
prezent arhimandrit la Mânăstirea Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, din satul Petru Vodă şi, nu în
ultimul rând pe învăţătorul Teoctist Galinescu, din Hangu. Eu eram elev în clasa a VI-a, la seminar,
iar Teoctist Galinescu era deja învăţător, pentru noi, în acei ani blestemaţi, el a fost un sprijin real,
comportându-se ca un frate mai mare.
În închisoare, aproape toate nopţile erau însoţite de scrâşnetul cheilor în broaştele de la uşile
grele ale celulelor, de citirea unor nume aflate pe o listă şi conducerea de către gardieni, a celor
nominalizaţi, la organele de anchetă.
Urmau urletele înfiorătoare ale celor anchetaţi, pentru că îi torturau, dar cel mai groaznic
moment, din temniţă era acela, când, chemat la anchetă şi forţat să dai declaraţii peste declaraţii, nu
aveai ce să scrii pentru că nu ştiai motivul pentru care erai închis. Torturile erau atunci şi mai odioase
şi mai sălbatice şi nu încetau decât în momentul în care îţi pierdeai cunoştinţa. Unii deţinuţi scriau tot
ce le trecea atunci prin gând, ca să scape de bătăi. După ce declaraţia lor era citită de către
anchetatori şi aceştia realizau că aceasta era doar o declaraţie scrisă aiurea, urma o altă repriză de
torturi, forţându-i să scrie adevărul, dar cine ştia ce „adevăr” aveau în cap anchetatorii, astfel încât
declaraţiile noastre să coincidă cu imaginaţia lor absurdă. Toţi eram nevinovaţi, de aceea nu aveam
nimic de declarat. De cele mai multe ori, confklictul se încheia atunci când anchetatorul dicta
declaraţia, iar anchetatul sătul de atâta teroare, obosit de atâta zbucium interior, scria, obidit, ceea
ce i se dicta şi semna.
Băieţii ocupau camerele de la parterul şi subsolul închisorii, iar fetele ocupau celulele de la
etaj.
Erau uneori, nişte nopţi minunate, cu lună plină. Lumina ei pătrundea cu generozitate, printre
gratii, în celulele mizerabile şi întunecate, învăluind parcă, în lumina ei rece, durerile sufletelor şi ale
trupurilor noastre. Umbra gratiilor, mai stranie şi mai înspăimântătoare, ca o pecete a eternităţii
timpului din închisori, se aşeza pe jos în celule, iar noi cu spaima strecurată în suflet, ne feream să
călcăm pe aceste umbre, ca să nu fim acuzaţi, de gardienii lipsiţi de inimă şi de raţiune, de tentativă
de evadare.
Uneori, din depărtare, străbătea până la noi sunetul clopotelor de la biserica Sfântul Ioan şi de
la alte biserici din oraş, care chemau pe credincioşi la rugăciune.
Alteori, de pe dealurile şi munţii Moldovei, ajungeau până la noi tânguirile unui bucium de la
stâni, tânguiri care îşi regăseau ecoul în sufletele noastre pustiite. De pe la locuinţele din apropiere
se auzeau, spre dimineaţă, când era linişte, unii cocoşi care cântau pe întrecute şi care parcă ne
alinau dorul de casă.
În acele seri când natura încerca parcă să ne stea alături, se îmblânzeau şi sufletele celor care
ne păzeau veşnic, cu arme automate în mâini, la posturile de pază, dar şi inimile gardienilor din
interiorul închisorii. Atunci, fetele mai curajoase decât noi, îi rugau pe gardieni şi paznici, să-l lase pe
Mihai Podoleanu, să cânte la geam. Existau şi zile în care gardienii cedau şi Mihai Podoleanu, elev în
clasa a VIII-a la Seminarul „SF. Gheorghe” din Roman, cânta, cu o voce extraordinară , care vrăjea
toată lumea. Dacă ar fi fost preot, biserica lui ar fi fost permanent plină de credincioşi de pretutindeni.
În răstimpul scurt, când i se permitea să cânte, toţi deţinuţii se îngrămădeau la geamurile cu gratii, ca
să audă cât mai mult din această muzică sublimă.
ŢARA HANGULUI pagina 8 Anul 13, nr 50
Amintiri Amintiri Amintiri

OCHII TĂI
continuare din pagina precedentă

Atunci, gardienii înlemneau pe culuoare, ascultând, iar tinerii ostaşi din securitate, de la
posturile de pază îşi rezemau armele în gherete, se sprijineau de balustrade şi cu privirile pierdute în
depărtări, ascultând, la rândul lor, cântecele de dor şi dragoste interpretate cu atâta patimă şi nevoie
de libertate de Mihai. Acele cântece purtau cu ele, nu doar dorul lui, ci dorul tuturor deţinuţilor, şi
încătuşau în tonalitatea vocii, răzvrătirea adâncă venită doar din inimi nevinovate, pedepsite aiurea.
Toţi abandonam suferinţele din închisoare şi sufletele noastre se umpleau de imaginea celor dragi,
lăsaţi în urmă. Poate că mulţi se gândeau la părinţi, la fraţi, la surori, dar cei mai mulţi, tineri fiind, se
gândeau la iubirile abandonate involuntar. Fiecare, aşa cred eu, purta în suflet o anume imagine
dragă, capabilă să facă lumină în întunericul din iadul închisorii. Lumina mea de atunci era Tincuţa,
prietena mea din liceu, de care m-au despărţit ex-abrupto, evenimentele politice din martie 1945.
Există coarde sensibile, atât în sufletele călăilor, cât şi în sufletele victimelor, care vibrează la
unison sub amprenta aceloraşi stimuli exterior de ordin superior.
Atunci toţi devin mai buni, mai paşnici, mai iertători, mai înţelegători şi uită, pentru o vreme, de
vrăjmăşiile dintre ei. Este acesta un moment în care simţi îngerii aproape de oameni, înconjuraţi şi
apăraţi de puterea binefăcătoare a Bunului Dumnezeu, când ura moare uşor, lăsând loc iubirii, către
care ne călăuzeşte şi învăţătura creştină.
Dintre toate cântecele lui Mihai, cel mai frumos era „Ochii tăi”, care începea cam aşa (nu-mi
amintesc exact, au trecut peste 60 de ani de atunci) „Într-o toamnă târzie,/ Rătăcind pe alei/ Am zărit
printre ramuri de tei,/ Luminoşi ca de jar,/ Arzători ca scântei, / Ochii tăi, ochii tăi, ochii tăi…”
Într-un târziu, cântăreţul obosea de foame şi de frig şi tăcea… Îşi aşeza trupul scheletic pe
scândurile de la pat, aşa cum, plini de tristeţe, dar mai uşuraţi parcă, făceam şi noi, fără să mai
băgăm în seamă asprimea scândurilor. Trupurile cădeau grele, de atâta tortură, dar sufletele
noastre înaripate de glasul vrăjit al lui Mihai, ţâşneau afară printre gratii, printre gardieni şi automatele
securiştilor din pază şi călătorea împreună cu visele şi speranţele noastre, spre fiinţele dragi.
Ce miracol a creat Dumnezeu, lăsând omului, un suflet pe care nici gratiile, nici gardienii şi nici
automatele lor încărcate, nu-i pot frânge zborul spre libertate.
Într-o vreme adormeam cu toţii. Se lăsa o linişte de mormânt, întreruptă, din când în când, de
cadenţa paşilor gardienilor, care treceau pe lespezile de piatră, ce pardoseau culuarele închisorii.
Atunci, îmi imaginam că sunetele din cântecele lui Mihai au fost absorbite de frunzele castanilor din
preajma închisorii, care cu foşnetul lor abia auzit, le transmiteau mai departe altor copaci, altor
castani, altor tei … „ochii tăi, ochii tăi, ochii tăi…”.
În iadul din închisoare, acele cântece deveniseră un anestezic care crease deţinuţilor, în
special, o oarecare dependenţă, poate de aceea am senzaţia că le aud şi acum călătorind în spaţii
astrale, înveselind sufletele deţinuţilor adormiţi pe veci.

Profesor, Mihai Doroftei, Borca, 2009

ŢARA HANGULUI pagina 9
Tinere condeie Tinere condeie
TINA
Într-o zi mă plimbam prin pădure, împreună
cu prietena mea Andreea şi căţeluşa ei Tina.
Căţeluşa alerga înaintea noastră, se
întorcea şi zburda mereu… La un moment dat s-a
oprit brusc, lângă un tufiş. Cred că auzise un
zgomot ciudat. Apoi a început din nou să alerge,
de parcă ar fi urmărit ceva. Se întorcea mai rar, cu
boticul la pământ şi iar o lua din loc. A tot alergat
până când a dispărut. Noi mergeam alene,
aşteptând-o, dar Tina plecase fără urmă. Am
strigat-o mereu, ştiam că ne aude, pentru că ecoul
răsuna până departe, aşa că nu ne-am făcut griji.
Andreea îmi povestea despre sora ei mai mare,
când am zărit-o pe Tina într-o poiană, alergând
după o veveriţă mică şi roşcată. Veveriţa avea în
lăbuţe un cucuruz. Îl scăpase, probabil, din brad,
şi sărise după el. Tina a speriat-o şi veveriţa a
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Oameni de seamă Oameni de seamă
PERSONALITĂŢI DE PE VALEA MUNTELUI
Ing. Dr. Docent Iordache Simion, membru al Academiei de Ştiinţe din New York.
Revista noastră a găzduit numeroase articole cu
caracter biografic, în care au fost scoase în prim plan viaţa
şi activitatea unor oameni de seamă din Ţara Hangului, care
prin capacităţile lor creatoare şi prin muncă pasionată,
pătrunsă de un cald patriotism şi-au cucerit un binemeritat
loc în rândul personalităţilor de marcă ai neamului
românesc şi o reputaţie solidă peste hotare.
Unul dintre aceşti fii de seamă ai meleagurilor
noastre este SIMION Gh. IORDACHE, ing. Dr. Docent şi
membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York, ale
cărui capacităţi plurivalente şi realizări originale, purtătoare
de progres, au contribuit la propăşirea patriei, la evoluţia
ştiinţei şi tehnicii mondiale şi la afirmarea pe plan extern a
capacităţilor creatoare ale poporului român.
Marcanta personalitate s-a născut la 14 februarie
1924, în satul Călugăreni, comuna Călugăreni, fiind primul
Anul 13, nr 50
Tinere condeie
renunţat la cucuruz imediat, ţopăind cu viteză prin
poiană. Întâmplarea ne captase atenţia, aşa că le-
am urmărit în linişte. Tina, înfuriată, a plecat în
fugă, după ea. Veveriţa a traversat, în grabă,
poiana, urmărită de Tina, care a început să latre,
nervoasă. De spaimă veveriţa s-a urcat în primul
brad, pe care l-a întâlnit, iar Tina, în urmă, nu s-a
mai putut opri şi a dat cu capul de copac, lătrând
de ciudă şi de durere.
Ne-am distrat, râzând de Tina, care s-a
întors la noi cu coada între picioare şi tare
supărată. Andreea a încercat să o mângâie, dar
Tina a mârâit şi la ea şi a rămas în urmă. Ne-am
amuzat de această întâmplare şi ne-am gândit că
Tina va considera veveriţele la fel de
neprietenoase ca şi pisicile
Beatrice Irimia, clasa a IV-a,
Oameni de seamă
dintre ce şase copii ai lui Gheorghe şi al Anei Iordache –
tatăl său fiind cântăreţ bisericesc, iar mama casnică. După
1959, localitatea va fi cuprinsă de marea acumulare de apă
- lacul de baraj Izvorul Muntelui – Bicaz, populaţia din
această zonă suferind o grea şi dureroasă pierdere, prin
dezrădăcinarea de locurile străbune. Copilăria şi-o petrece
pe plaiurile natale – locuri de mare atracţie râvnite pentru
liniştea şi farmecul lor. După absolvirea a cinci clase (patru
în satul natal şi a cincea clasă în comuna Ceahlău), se
angajează pe sinuoasele cărări ale vieţii şi devenirii sale,
marcate de mari înfăptuiri.
Părinţii i-au înţeles chemarea spre învăţătură,
sprijinindu-l şi încurajându-i opţiunile şi demersurile.
Primul pas l-a făcut absolvind, în 1944, contextul acelor ani
tulburi, de privaţiuni, suferinţe şi lacrimi
ŢARA HANGULUI pagina 10
Ing. Dr. Docent Iordache Simion
reputat Şcoală Normală de băieţi Gheorghe
Asachi – Piatra Neamţ. În pentru poporul român,
proaspătul absolvent se orientează spre armată, dorindu-şi
să plece voluntar, pe frontul de est, dar comandantul
Regimentului 15 Dorobanţi îl recomandă pentru Şcoala de
ofiţeri de la Ineu-Arad, făcând anul I (1944) aici şi anul II la
Slănic Prahova, unde a fost strămutată şcoala.
Încă de elev, va participa voluntar pe frontul de
vest, executând misiuni periculoase în spatele liniilor
inamice (Devine veteran de război, în prezent cu gradul de
colonel). După terminarea războiului îşi dă bacalaureatul
la Liceul Teoretic „Petru Rareş” Piatra Neamţ (1946),
recunoscut pentru calitatea învăţământului. Dotat cu simţul
esteticii şi talentat la desen, dornic să-şi însuşescă
limbajul subtil şi rafinat al picturii, face audieri de cursuri la
Academia de Arte Frumoase Iaşi, dând şi probe practice.
Deşi foarte bine cotat, renunţă la artele plastice, în
favoarea vastului domeniu al ştiinţei şi tehnicii, care oferea
largi posibilităţi de afirmare, pictura rămânând, însă, pentru
el o mare pasiune.
Optând pentru învăţământul politehnic, pleacă în
capitala Banatului, unde absolvă cursurile Facultăţii de
Mine şi Metalurgie a Institutului Politehinic Timişoara (1947
– 1951), cu titlul de inginer miner.
Studiind fără preget, cercetând şi inovând îşi va
dezvolta plenar capacităţile-i polivalente obţinând titluri
ştiinţifice de invidiat.. Susţine examene de aspirantură la
catedra de seismologie şi radiotehnică a Facultăţii de
Fizică Matematică a Universităţii Bucureşti, obţinând titlul
de Doctor inginer la Institutul de Petrol şi Gaze Bucureşti
(1964), devine doctor docent în probleme de geofizică
nucleară pentru investigări prin sonde, a substanţelor
minerale solide (1972), iar în 1974, ca o recunoaştere a
meritelor sale, a fost ales membru activ al Academiei de
Ştiinţe din New York.
În perioada 1951 – 1985, desfăşoară o variată şi
fructuoasă activitate marcată de realizări originale.
Activitatea tehnică şi de producţie o desfăşoară în locuri de
muncă diverse: Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice
şi geofizice (1951 – 1954 şi 1983 – 1984),; Universitatea
Anul 13, nr 50
continuare din pagina precedentă
Bucureşti în calitate de aspirant (1954 – 1956) Trustul de
Prospecţiuni, Explorări şi Deschideri de Mine Noi (1956
– 1961); Întreprinderea de Foraje şi Lucrări
Geologice Speciale (1961 – 1963) calitatea sa fiind
întotdeauna de specialist geofizician, şef de secţie,
activitatea de învăţământ desfăşurată în paralel cu
celelalte activităţi, se numără cu zecile de ani, un an în
învăţământul primar, prestat la o şcoală sătească, de pe
meleagurile natale, zece ani în învăţământul superior la
catedra de seismologie a facultăţii de Fizică-Matematică a
Universităţii Bucureşti /1954 – 1964, treisprezece ani
profesor în învăţământul post liceal la Şcoala tehnică de
Geologie-Geofizică-cartografie (1964 – 1977); opt ani
profesor la centrul de perfecţionare a cadrelor de
Conducere din Ministerul Geologiei. În total treizeci de ani
trăiţi sub semnul acurateţii şi dăruirii, ani în care s-a
străduit să sădească în sufletele cursanţilor, dragostea
pentru profesie şi ştiinţă.
Erudiţia, realizările-i deosebite şi înaltul său
profesionalism, l-au recomandat pentru a reprezenta ţara
noastră în variate Activităţi Internaţionale cu caracter
ştiinţific şi economic: Houston 1967, Leningrad şi Moscova
1964 – 1968 şi 1978); În documentări ştiinţifice şi
Congrese Ştiinţifice : Leipzig 1968 – în Congrese
Ştiinţifice; Budapesta 1972 – 1984 – în colaborări
construcţii de aparatură geofizică; Porţile de Fier – în
investigarea geofizică de sondă a fundaţiei hidrocentralei,
în colaborare cu partenerul iugoslav, precum şi la licitaţii
internaţionale privind investigări geolog-geofizice – New
York 1970 şi New Delhi 1978 – câştigate de partea
română.
Înzestrat cu o gândire profundă şi disponibilităţi pentru
creaţie; Simion Gh. Iordache realizează lucrări originale
remarcabile, constând în mare parte, în metodologii rapide
şi eficiente în prospectarea şi explorarea geofizică
cantitativă prin sonde; în asigurarea unei eficienţe marite
de calculul rezervelor geologice şi a investigaţiilor
geologice, geotehnice, hidrotehnice şi hidrologice; în
înlocuirea carotajului mecanic cu măsurători geofizice de
sondă; în construcţii de aparatură şi
ŢARA HANGULUI pagina 11
Ing. Dr. Docent Iordache Simion
stabilirea de metodologii care, după cum vom
vedea, au soluţionat cerinţele progresului tehnic din
variate domenii.
Seismologie: pentru uzul prospecţiunilor
seismice, realizează o staţie de înregistrare foto a
oscilaţiilor elastice pe trei componente – două orizontale
(N-E şi S-V) şi una verticală (Z) la care pentru
înregistrările orizontale, realizează doi seismografi pe
principiul electromagnetic a căror caracteristici de
frecvenţă le-a determinat folosind, în premieră, teoria
analogiei electromagnetice în teoria oscilaţiilor; originala
creaţie stă la baza tezei de doctorat şi a obţinerii de două
brevete de invenţie.
Geofizica de sondă – în acest compartiment
(pentru minereuri, cărbuni şi ape) stabileşte metodele şi
aparatura necesare determinării naturii rocilor traversate
de sondă şi caracteristicilor acestora, în vederea
calculului mineralizaţiilor, pentru soluţiile originale
aplicate, obţine 8 brevete de invenţie.
Geofizica de suprafaţă: aici introduce elemente
noi, în metoda geoelectrică, în cazul minereurilor de la
Altân-Tepe, Baia de Aramă, ş.a., realizându-se hărţi cu
extinderea pe suprafaţă a zăcământului; metoda numită a
corpului încărcat a fost aplicată şi în cazul exploatării
sării, prin dizolvare la Ocnele Mari şi Slănic Moldova,
întocmindu-se hărţi care evidenţiau, pentru prima dată,
suprafeţele de teren populate aflate în pericol de
scufundare – acestea fiind predate Minelor respective, cu
atenţionările de rigoare; stabileşte condiţiile tehnice
corespunzătoare pentru aplicarea câmpurilor electrice
naturale şi verifică, a sol, unele comunicări geologice
privitoare la mineralizaţiile de fier din Parâng şi Lotru, în
vederea dării lor în exploatare.
Geologie: în Munţii Apuseni, verifică ipoteze
privitoare la minereurile auroargintifere, făcând
comunicările ştiinţifice de rigoare.
Minerit: pentru soluţionarea unor probleme
stringente – determinarea conţinuturilor periculoase de
SO2 şi H2S, din atmosfera din mină; depistarea fisurilor
de pe pereţii galeriilor de mină şi tot în acest context
concepe un aparat de deviaţie şi azimut, de mare
precizie, pentru care a obţinut 4 brevete de invenţie.
Ing. Mihai Bulai, Ceahlău, 2009
_______________________________________________________________ _______________
Anul 13, nr 50
continuare din pagina precedentă
Construcţii tehnice: a contribuit la studiul
caracteristicilor tehnice şi geologice, ale fundaţiei
hidrocentralei Porţile de Fier. A stabilit, prin măsurători, în
majoritatea forajelor de exploatare pentru metroul
Bucureşti, a coloanei litologice şi a adâncimilor
corespunzătoare.
Tehnică militară: în acest domeniu a realizat un
aparat portabil de detectare a minelor în plastic (până la o
adâncime de 60 m), invenţie asimilată de CAER; un
dispozitiv de fixare a fitilului în aprinzătoare pirotehnice şi
electrice; procedeu şi dispozitiv pentru extragerea
amorselor detonate şi pentru dezmembrarea capselor.
Criminalistică: multiplele lui preocupări au vizat
şi această sferă de activitate, constând în realizarea unui
detector selectiv pentru aur, pe principiul umbrei
radioactive.
Larga paletă a realizărilor sale mai cuprinde,
printre altele şi 36 de publicaţii ştiinţifice de specialitate,
iar pentru valoroasa sa contribuţie, ca specialist fizician, i-
a revenit conducerea, vreme de 25 de ani, a secţiei care
efectua măsurători geofizice de sondă, răspunzând direct
de rezultatele obţinute.
Începând cu anul 1976 este numit membru al
Academiei de Ştiinţe din New York, un titlu deosebit de
onorant, atât pentru el, cât şi pentru ştiinţa românească,
pentru locurile de unde s-a ridicat şi pentru şcolile care l-
au format şi l-au ajutat să-şi contureze şi dezvolte
personalitatea.
Cu toate acestea, Simion Gh. Iordache a rămas
acelaşi om modest, îndatoritor, ataşat de locurile natale,
iubitor de patrie şi de neam, cărora le-a închinat munca
sa de o viaţă, de nepreţuită calitate.
Locuieşte în Bucureşti şi, deşi retras din
activitate, continuă să activeze pe tărâmul ştiinţei
sistematizându-şi lucrările încă nepublicate, pregătindu-le
de tipar, iar când simte dorinţa dialogării cu profunzimile
spiritului – pictează.
Prodigioasa sa activitate, consacrată progresului
uman şi demnă de istoria ştiinţelor din România, merită
toată preţuirea şi gratitudinea noastră.
ŢARA HANGULUI pagina 12 Anul 13, nr 50

Tineri hangani pe treptele afirmării

CURRICULUM VITAE

1. Nume: N I S T O R
2. Prenume: S A N D A

Adresă:
comuna HANGU, Judeţul NEAMŢ
3. Data si locul naşterii:
BICAZ ,13.06.1977
4. Cetăţenie: romană
5. Stare civila: necăsătorită
6. Studii:

Instituţia Grup Scolar Forestier – Piatra Universitatea ,,Ştefan cel

Neamţ Mare” Suceava; Facultatea de
Silvicultură
Perioada: de la (luna, anul) Septembrie, 1992 ... iulie. 1997 Septembrie, 1999 ... iulie,
pana la (luna, anul) 2004;
Grade sau diplome obţinute Diplomă de bacalaureat Diplomă de inginer silvic
Media anilor de studii/Media 8,38/8,71 9,03/9,75
examenelor

7. Titlul stiintific: cercetător ştiinţific;

In prezent doctorand la Universitatea

„Ştefan cel Mare”- Suceava, Domeniul
Silvicultura, Specialitatea Silvotehnică.
Titlul tezei: EVOLUŢIA STRUCTURII ŞI A
EFICACITĂŢII FUNCTIONALE A
ARBORETELOR INSTALATE PE TERENURI
DEGRADATE

8. Experienta profesionala:

Perioada: de la Noiembrie, 2004 … Februarie, 2007 Februarie, 2007 …

(luna, anul)
pana la …..
(luna, anul)
Locul: Punct lucru Focşani Punct lucru Focşani
Institutia: Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Institutul de Cercetări şi
Amenajări Silvice
Functia: Inginer cercetare Cercetător ştiinţific
Descriere: Cercetare ştiinţifică, Cercetare ştiinţifică, Proiectare
Proiectare investiţii investiţii, Productie, Inventar
forestier national
ŢARA HANGULUI pagina 13 Anul 13, nr 50

Tineri hangani pe treptele afirmării

9. Locul de munca actual si funcţia: Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, Punct lucru
Focşani, inginer cercetare.
10 . Vechime la locul de munca actual: 4 ani şi 10 luni;
12. Lucrări elaborate si / sau publicate:
Constandache,C., Nistor,S., 2008, Reconstrucţia ecologică a terenurilor ravenate şi
alunecătoare din zona Subcarpaţilor de Curbură şi Podişului Moldovei”, Publicatie ICAS, Seria II, Ed.
Tehnica Silvica, Bucureşti, 137 pag.
Constandache,C., Nistor,S., Ivan,V., 2006, Împădurirea terenurilor degradate ineficiente pentru
agricultură din sud-estul ţării, - sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice a Institutului de Cercetări şi
Amenajări Silvice “Contribuţia cercetării ştiinţifice la gestionarea durabilă a pădurilor României” martie
2005, publicat in volumul 49, ANALELE ICAS – Seria I, Editura Tehnica Silvica, Bucureşti, pp.
187-204, 16pg;
Constandache,C., Nistor, S., 2006, Eficienţa lucrărilor de împădurire a terenurilor degradate
din bazinul Putnei-Vrancea în prevenirea şi combaterea inundaţiilor, Revista Pădurilor nr. 3, pp. 41-
48;
Untaru, E., Constandache, C., Nistor, S., Împădurirea terenurilor degradate şi prevenirea
inundaţiilor, ASAS 2006.
13. Conferinte, workshop-uri:
Aprilie 2009, Vrancea, Workshop-uul privind metodologia de inventariere si cartare a
terenurilor degradate in vederea reabilitarii ecologice si infiintarea retelei nationale de perdele
forestiere de protectie.
Octombrie 2008, Bucharest, International Scientific Conference, Sustainable forestry in a
changing environment; lucrari prezentate:
- Nistor, S., Constandache, C., (ICAS Focsani, Romania) – Research on the influence of
torrential watershed management works on forest roads/Cercetari privind influenta lucrarilor de
corectare a torentilor asupra drumurilor forestiere;
- Constandache, C., Nistor, S., Untaru, E., (ICAS Focsani, Academy of Agricultural and Foresty
Sciences, Bucharest, Romania) – Scientific bases for forest ecological reconstruction and land
reclamation/Fundamentarea stiintifica a actiunii de reconstructie ecologica si ameliorarea prin
impadurire a terenurilor degradate;
- Constandache, C., Nistor, S., Ivan, V., Munteanu, F., (ICAS Focsani, Experimental Forest
District Vidra, Romania) – Ecological reconstruction of Pinus sp. Stands on degrade lands in the
south-east of Romania/ Regenerarea (reconstructia ecologica) pinetelor de pe terenurile degradate
din zona de sud-est a tarii;

14. Specializări si calificări:

♦ INNO-FOREST: Integrating innovation and entrepreneurship in higher forestry education,
Zvolen – Slovakia, 2006;
♦ Managementul proiectelor, ICAS Bucureşti – decembrie 2005, Academia de Studii
Economice din Bucuresti Centrul pentru Economia Industriilor si Serviciilor;
♦ Universitatea ,,Ştefan cel Mare” Suceava, cursurile universitare de profesionalizare didactică
organizate de Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, septembrie 2000 - iunie 2004.

16. Experienţa acumulata in alte programe naţionale/internaţionale:

ŢARA HANGULUI pagina 14 Anul 13, nr 50

Tineri hangani pe treptele afirmării

Proiectare/Investiţii
- Studiu pedostaţional privind obiectivul de
investiţie – Pârtie de schi şi telescaun pe Ian, 2005 – Apr, 2005
muntele Neteda (Vrancea) – Contr.1/2005;
- Programul naţional de proiectare perdele
Inginer colaborator
forestiere de protecţie conform HG nr. Ian, 2005 – Apr, 2005
994/2004
- Reconstrucţie ecologică şi împădurire a
Inginer proiectant
terenurilor transmise în fondul forestier
proprietate publică a statului şi în
administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Dec, 2006 – Feb, 2007
– ROMSILVA, în baza prevederilor HG nr.
2259/2004 – Judeţul Tulcea – Perimetrele
Responsabil
de ameliorare Mircea Vodă şi Praporgescu. Iunie, 2006 – Sept, 2006
- Contr. 122/2006 – Perdea forestieră de
protecţie – Platforma de procesare
Inginer proiectant
ecologică SC Hologen SRL Galaţi(SF+PT, Iulie – Aug, 2006
CS, DV, DL);
- Contr. 71/2006 – Perdea forestieră de
Inginer proiectant
protectie cu rol de blocaj vizual – Staţia de
epurare Iaşi – R.A.J.A.C. Iaşi (SF+PT, CS, Iunie, 2006 – Sept, 2006
DV, DL).
- Contr. 7/2006 - Ridicări în plan a
Inginer proiectant
suprafeţelor din fondul forestier al Direcţiei
Silvice Focşani afectate de fenomene Sept, 2007 – Martie 2008
dăunătoare şi analiza potenţialului staţional
al acestora;
Inginer proiectant
- Împădurirea terenurilor poluate, degradate
antropic din incinta SC ArcelorMittal Galaţi
S.A
Productie
-Asistenţă tehnică privind punerea in Responsabil August – Oct, 2008
valoare pe suprafetele experimentare si in
perimentale de durată;
-Punerea in valoare la lucrari de rarituri, Responsabil Iunie – Dec, 2008
principale (progresive); Responsabil
-Control partizi de exploatare si APV-uri; Responsabil Sept – Dec, 2008
-Control de FF (2 cantoane – UP IV Noiembrie – Dec, 2008
Vizantea si UP I Bolotesti ); Colaborator
-Evidenta miscarilor de suprafata din FF Ianuarie 2009
(situatie RNP)
Proiecte nucleu
-PN 09460108 /2009 Monitoringul integrat Colaborator 2009 – 2011
al proceselor auxologice din Carpaţii
Orientali în condiţiile schimbărilor climatice
-PN 09460102 /2009 Colaborator 2009 – 2011
ŢARA HANGULUI pagina 15 Anul 13, nr 50
Tineri hangani pe treptele afirmării
continuare din pagina precedentă
17. Alte menţiuni:
De la angajare şi până în prezent am lucrat la diferite teme de cercetare privind ameliorarea
terenurilor degradate, monitoring european, perdele forestiere precum şi la elaborarea unor proiecte
şi studii în colaborare cu colectivul de proiectare.
Cercetările efectuate în cadrul temelor în colaborare au avut diferite obiective, legate în general
de împădurirea terenurilor degradate, gospodărirea arboretelor instalate pe terenuri degradate,
respectiv:
- metode şi tehnologii de instalare a vegetaţiei forestiere pe diferite categorii de terenuri
degradate;
- stabilirea unor structuri optime pentru arborete cu rol de protecţie, în diferite condiţii staţionale
de terenuri degradate;
- evoluţia arboretelor, succesiunea raţională a culturilor de tip provizoriu de pe terenuri
degradate, în scopul urgentării tranziţiei către tipurile fundamentale de pădure;
- promovarea regenerării naturale sub masiv sau la adăpostul masivului a speciilor autohtone
valoroase, în acord cu evoluţia condiţiilor staţionale, în diferite categorii de terenuri degradate;
- influenţa vegetaţiei forestiere şi a lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor asupra
scurgerilor de suprafaţă, scurgeri de profunzime şi a eroziunii solului, pe terenuri degradate cu
diferite condiţii climatice, litologice şi geomorfologice;
- valorificarea superioară a diferitelor categorii de terenuri degradate prin culturi forestiere de
arbori şi arbuşti fructiferi;
- tehnologii de instalare şi reabilitare a perdelelor forestiere de protecţie.
Rezultatele obţinute au valoare ştiinţifică apreciabilă, cu aplicabilitate practică, proiectele de
cercetare fiind realizate în parteneriat cu Facultatea de Silvicultură Braşov şi cu beneficiarul
rezultatelor – Regia Naţională a Pădurilor, respectiv Direcţiile Silvice din teritoriu.
Declar pe propria răspundere ca datele prezentate sunt in conformitate cu realitatea.

Data completării: Semnătura,

Iunie 2009 NISTOR SANDA
============================================================================
Cugetări:
„Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele
se vor înmulţi la nesfârşit.” (Kafka)
„Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiţi
aproapelui, este darul pe care îl oferiţi întregului Univers.” (O. Paler)
„Rănile sufletului se deosebesc de celelalte, prin aceea că se acoperă, dar nu se închid;
mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân in inimă vii şi deschise.”
( Al. Dumas)
„Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi mai
înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori.” (C.W. Eliot)
„Orice existenţă privată de libertate, este un soi de moarte.” (Michael Aoun)
„O singură clipă poate schimba totul.” (Wieland)
ŢARA HANGULUI pagina 16 Anul 13, nr 50
Cărţi noi Cărţi noi Cărţi noi
„Monografia Şcolii Primare Chiriţeni”
Ultima realizare a regretatului învăţător TEOCTIST GALINESCU, este „Monografia
Şcolii Primare Chiriţeni, comuna Hangu, judeţul Neamţ”, lucrare care a văzut lumina tiparului,
la Editura Nona, în anul 2008, din păcate după ce domnul Galinescu plecase dintre noi.
Cartea oferă cititorului informaţii amănunţite asupra istoricului acestei instituţii de învăţământ,
de la întemeiere (1959) şi până în 13 iunie 1981 – ultima zi de clasă a învăţătorului Teoctist
Galinescu, ultima zi din îndelungata şi prodigioasa sa carieră didactică, întrucât învăţătorul urma să
se pensioneze.
Volumul şi calitatea informaţiilor, care dezvăluie multitudinea şi originalitatea metodelor folosite
în procesul instructiv-educativ al tineretului şcolar, fac, din lucrare, o carte de referinţă. Prezentată
într-un limbaj accesibil, fără înflorituri stilistice, realizată în bune condiţii grafice şi însoţită de un bogat
material foto edificator, aceasta oferă o lectură atrăgătoare şi, nu în ultimul rând, utilă pentru cei care
au îmbrăţişat şi îmbrăţişează nobila profesie de dascăl. Ordonată într-o cronologie firească, pe ani
de învăţământ şi succesiune a evenimentelor, sunt evidente unele etape principale: greutăţile
începutului, când şcoala nu avea local propriu (1959 – 1961), anii de directorat ai învăţătoarei Florica
Galinescu (1959 – 1970), anii în care conducerea şcolii a aparţinut învăţătorului Teoctist Galinescu.

Scurt istoric al localităţii

Satul Chiriţeni – relatează autorul – a luat fiinţă în anul 1959, ca urmare a nefericitului act al
strămutării populaţiei din zona lacului de acumulare Izvorul Muntelui – Bicaz – ale cărui ape a
acoperit cele mai dense aşezări umane şi cele mai fertile terenuri din tot cuprinsul comunei Hangu.
Noua aşezare sătească, răspândită pe terasele şi versanţii culmii Chiriţeni – o prelungire sud-estică a
Muntelui Hangu – beneficiază de o splendidă vedere de perspectivă asupra imensei întinderi de ape
montană, cu impresionantele sale meandre, a panoramei munţilor care o flanchează, peste care
tronează bătrânul rege al Carpaţilor Moldovei – Ceahlăul. Se crede că satul îşi trage numele de la
cuvântul grec „kir”, însemnând „domn” – titlu dat, în vechime mitropoliţilor şi stareţilor. După tradiţie,
toponimia şi unele vestigii găsite, rezultă că pe muntele Hangu a fost o mănăstire. După înjghebarea
gospodăriilor, s-au realizat, treptat, unităţile comerciale, şcoala, biserica şi s-a definitivat construcţia
pitorescului drum naţional Bicaz – Poiana Teiului, care străbate satul Chiriţeni.
Începuturi
Autorul afirmă că şcoala din Chiriţeni, în anul 1959, s-a deschis la 1 septembrie şi număra 51
de elevi, care urmau să înveţe în condiţii greu de imaginat: o încăpere de 16 m.p., într-o casă
particulară, în acre au încăput doar 8 bănci cu câte două locuri fiecare, dar în care stăteau câte trei
copii, fără spaţiu între ele, încât, atunci când ieşeau la tablă sau în recreaţie, treceau peste bănci şi
făceau o dezordine de nedescris; o măsuţă în loc de catedră şi o tablă mică întregeau decorul jalnic.
În anul şcolar 1960 – 1961, şcoala a funcţionat într-o altă casă particulară, într-o încăpere ceva mai
spaţioasă, de 20 m.p., dar cu pardoseală de lut – un material friabil, care genera nori de praf,
reclamând dese recondiţionări. Predarea se făcea în două serii a câte 25 – 26 elevi, dimineaţa şi
după-amiaza, simultan, la două clase. Nu exista curte de joacă şi spaţiu pentru orele de sport, iar
serbarea de final de an se desfăşura pe prispa casei.
Florica Galinescu a fost prima învăţătoare al acestei şcoli, care, după numărul de elevi – avea
dreptul la un al doilea post. În anul 1960, învăţătoarea, care era şi director a insistat, pe lângă
autorităţile locale şi forurile tutelare, pentru construirea unui local de şcoală, atât de necesar.
Construcţia s-a executat în ritm alert, încât în anul şcolar 1961 – 1962, Şcoala din Chiriţeni avea local
continuare în pagina nr. 17
ŢARA HANGULUI pagina 17 Anul 13, nr 50
Cărţi noi Cărţi noi Cărţi noi
propriu, spaţios, bine utilat şi spaţiu de joacă pentru elevi şi preşcolari. La edificarea cestei
construcţii, precizează autorul , cadrele didactice s-au implicat în mod susţinut. Domnul Teoctist
Galinescu, deşi ţinut de comunişti, departe de catedră (a fost condamnat pentru poziţia sa
anticomunistă la 10 ani muncă silnică, din care a executat 5 ani) s-a implicat în bunul mers al şcolii
condusă de soţia sa, prin amenajarea unei săli de festivităţi şi cinema, precum şi prin activităţile
cultural – artistice, sugerate de el pentru a se desfăşura în şcoală.
O reparaţie morală târzie
Când nimeni nu mai spera, s-a produs miracolul: lui Teoctist Galinescu – fost învăţător la
Hangu, deţinut politic în perioada 1948 – 1953 şi ţinut sub atentă observaţie de securitate – i s-a
aprobat transferul în învăţământ, deci revenirea, după lungi aşteptări, la cea mai preţioasă meserie a
vieţii lui, în care va dovedi un înalt profesionalism. În anul 1969 este numit învăţător la Şcoala
Chiriţeni, iar în 1970, după examene trecute cu rezultate meritorii, este numit director. El va adopta,
în procesul instructiiv – educativ o gamă variată de metode pedagogice, din care nu lipsesc
activităţile culturl – artistice, concursurile la anumite discipline şcolare, întrecerile sportive, excursiile
în zonă şi în ţară, prin care urmărea vizitarea unor obiective reprezentative, despre care considera
el, că ar trebui să afle elevi. Absolvenţii clase a IV-a erau sărbătoriţi într-o atmosferă specială, iar
afecţiunea spontană, manifestată, pe toată durata studiilor primare, în mod special de învăţătoarea
Florica Galinescu, îşi lăsa dânc amprenta asupra generaţiilor de elevi, care apreciau, de asemenea şi
responsabilitatea şi grija de pedagog a învăţătorului Teoctist Galinescu, sentimente care răbufneau
la absolvire.
Prodigioasa activitate a învăţătorului Teoctist Galinescu se încheie în anul 1982, când se
pensionează. Nici o clipă, însă, nu si-a luat vacanţă. Mereu a adunat informaţii, fotografii şi
documente despre „Ţara Hangului” pe altarul căreia şi-a aşezat sufletul când a întemeiat „Fundaţia
Culturală Gavriil Galinescu” şi, când, un an mai târziu a editat primul număr al revistei „Ţara
Hangului” – prima publicaţie din mediul rural, apărută în judeţul Neamţ, urmărind astfel propăşirea
valorilor spirituale ale hanganilor
Ing. Mihai Bulai, Ceahlău,

============================================================================

PAGINI DIN ISTORIA HANGULUI

DESPRE ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A HANGULUI

Documentele de cancelarie care amintesc de Hangu sau de locuri din Hangu, începând cu secolul al XV-
lea, scrierile marilor cronicari- Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce-ca şi alte izvoare scrise, ne lasă să
înţelegem clar, fără putinţă de tăgadă, că Hangu reprezenta o regiune întisă de pe cursul mijlociu al văii Bistriţa,
desfăşurându-se de o parte şi de alta a ei, de la Galu şi până la barajul de la Izvorul Muntelui. Geografic,
această zonă cuprinde Depresiunea Hangului cu munţii înconjurători, peste care se înalţă, dominator, muntele
Ceahlău. Despre acesta se face menţiunea expresă că „ din Hangu face parte şi masivul Ceahlău.”( Gheorghiu,
C.D., Dicţionar geografic asupra judeţului Neamţ, Buc.,1895,p.,194.).

Daca luam în considerare că Moşia Hangului, a familiei Sturza, se întindea până la Satul Buşmei şi
muntele Buşmeiul Mare din comuna Farcaşa, putem spune că până acolo se întindea şi regiunea Hangului.
ŢARA HANGULUI pagina 18 Anul 13, nr 50
Unul dintre locuitorii şi cercetătorii istoriei acestei regiuni, învăţătorul Teoctist Galinescu, compară zona
aceasta cu cea a Câmpulungului, având în vedere întinderea mare, populaţia numeroasă, rolul important jucat
de hangani intr-o anumită perioadă istorică,
în această regiune de graniţă a Moldovei, numind-o Ţara Hangului, considerând că această entitate geografică
şi istorică s-ar întinde pe toată valea Bistriţei, de la Bicaz până la Dorna.
Denumirea de Hangu pentru toată această regiune, a durat până-n vremea lui Alexandru I. Cuza, când,
pe teritoriul vechiului Hangu, s-au înfiinţat, pe baza legii de organizare comunală, din anul 1864, comunele
Hangu şi Buhalniţa, făcând parte din plasa Piatra-Muntele şi având în componenţa lor următoarele cătune :
Audia, Boboteni, Boura-Fârţigi, Ciorobuc, Durău, Hangu, Leţeşti, Răpciuni, Răpciuniţa, Strâmptura, pentru
Hangu iar pentru Buhalniţa erau cătunele : Cârnul Bistriţei, Buhalniţa, Izvorul Alb,
Izvorul Muntelui, Poienari, Potoci, Secu Bulhaniţei.
Semnificativ este faptul că, în anul 1903, comunele Hangu şi Buhalniţa, care, până acum, făceau parte din Plasa
Piatra-Muntele, formează singure Plasa Ceahlău, cuprinzând acel teritoriu care , înainte de 1864, era cunoscut
sub denumirea de Hangu.

DESPRE ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A HANGULUI

Această organizare teritorială a regiunii Hangului va dura pân-n anul 1925, când, în temeiul noii legi de
organizare administrativ-teritorială unitară a ţării, se vor aduce modificări şi-n situaţia administrativ -teritorială
a judeţului Neamţ. În acest judeţ s-au creat patru comune noi, prin deslipiri de sate din trupul altor comune.
Între acestea s-a numărat şi comuna Ceahlău, formată prin deslipirea satelor Schitul, Răpciune şi Leţeşti, cu
cătunul Reţes, care făceau parte, până acum, din comuna Hangu. În felul acesta , pe teritoriul regiunii Hangului
se aflau trei comune: Hangu, Buhalniţa şi Ceahlău.
În anul 1955, printr-o nouă organizare administrativ-teritorială,

Regiunea Hangului alcătuia raionul Ceahlău, în componenţa Regiunii Bacău. În raionul Ceahlău erau trei
comune: Hangu cu satele: Audia, Boboteni, Fîrţîgi
şi Hangu; Izvorul Alb, cu satele: Buhalniţa, Izvorul Alb, Poenari, Rugineşti, Secu; Ceahlău, cu satele:
Bistricioara, Leţeşti, Răpciuni şi Schitul.
Teritoriul Hangului a suferit schimbări dramatice, in anii 50, ai secolului trecut, când s-a construit
barajul de la Izvorul Muntelui şi s-a format lacul de acumulare din zonă. Au dispărut sate, unele total , altele
parţial. În întregime, a fost strămutată populaţia din satele: Poenari, Hangu, Fîrţîgi, Leţeşti, Reţeş, s-au
întemeiat vetre noi de sat ca: Bofu, Bistricioara, Leua, Huiduman, Grozăveşti, Brădiţel. Pe teritoriul Hangului
au rămas comunele: Hangu, Ceahlău, Izvorul Alb, care revine la denumirea de Buhalniţa.
Ultima organizare administrativ-teritorială,
din anul 1968, determină alipirea
Buhalniţei la Hangu, astfel că,
actuala comună Hangu cuprinde satele: Buhalniţa, Chiriţeni, Grozăveşti, Hangu şi Rugineşti.
Istoria Hangului se integrează organic în istoria Moldovei, deci în istoria neamului românesc.
Suferinţele, realizările şi împlinirile poporului român, au înrâurit şi viaţa locuitorilor din această zonă, după
cum şi hanganii şi-au adus contribuţia, mai mare sau mai mică, la aceste realizări şi împliniri, au suferit, alături
de întreg poporul român, rigorile şi vicisitudinile istoriei. De aceea voi raporta permanent istoria acestor locuri
la istoria natională şi, acolo unde voi avea prilejul, chiar la istoria universală, încercând să creionez aportul
original al locuitorilor de aici, contribuţia lor la înfăptuirea marilor acte ale poporului român, la dezvoltarea
generală a ţării.
Profesor, DRUGĂ GHEORGHE
ŢARA HANGULUI pagina 19 Anul 13, nr 50
Alf@beti z@re Digit@l@

Viitorul este on-line. Aşadar, „Hai pe net!”

HANGU, 21 OCTOMBRIE 2009
Fundaţia EOS Timişoara, Microsoft România, prin programul de responsabilizare socială
Unlimited Potential, Fundaţia Civitas şi reţeaua de e-centre din România au organizat, în data de 21
octombrie 2009, evenimentul Hai pe net!, în cadrul căruia se urmăreşte ca, în 23 de localităţi diferite
din ţară să fie atrase în e-centrele din aceste comunităţi, persoane nefamiliarizate cu Internet-ul, ce

doresc să-şi formeze şi, ulterior, să-şi dezvolte aptitudinile de utilizare a tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor, atât pe plan profesional, cât şi personal.

Astfel, am atras un numar de 135 de persoane, îndeosebi, acele persoane aflate în pragul
excluziunii sociale şi digitale, persoane care se află pentru prima dată în faţa unui calculator, care să
descopere astfel, în această zi, măcar din curiozitate, cum pot economisi timp, bani şi volum de
muncă utilizând Internet-ul, sau cum pot deveni interesaţi în mod activ de activitatea copiilor lor în
spaţiul virtual.

În funcţie de fiecare participant, o echipă formată din persoane ce au descoperit deja

beneficiile societăţii informaţionale va oferi sprijin în explorarea unor teme de interes comun precum
căutarea unui loc de muncă, accesarea unor servicii medicale de calitate, contactarea (gratuită) a
rudelor aflate în alte colţuri ale lumii etc..
Pe parcursul întregii zile de 21 octombrie, vor fi deschise, pentru orice persoană din
comunitate, doritoare să navigheze pe Internet, e-centrele din Aninoasa, Brad, Tăuteu, Chişlaz,
Săvădisla, Băneasa, Traian, Suceviţa, Jurilovca, Hangu, Rafaila, Fântânele, Corneşti Cluj, Sînpaul,
Drobeta Turnu Severin, Iara, Păsăreni, Mihai Viteazu, Pătârlagele, Petrila, Deva, Borşa şi Petroşani.
E-centrele sunt puncte de acces la tehnologia informaţiei, înfiinţate în cadrul
programului de responzabilizare socială Unlimited Potential al companiei Microsoft, cu
sprijinul administraţiei şi al unor organizaţii neguvernamentale locale. În cadrul acestora se
desfăşoară atât programe de formare orientate spre dezvoltarea abilităţilor IT, cât şi cursuri
cerute de membri ai comunităţii, afaceri pe Internet, dezvoltare rurală etc..
În România, prin programul Unlimited Potential, peste 10.000 de persoane vor avea
acces la informaţie şi îşi vor dezvolta noi aptitudini în utilizarea tehnologiei informaţiei,
contribuind astfel la dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere. Microsoft recunoaşte
rolul semnificativ pe care tehnologia îl joacă în vieţile oamenilor, îmbunătăţindu-le
oportunităţile profesionale şi personale, atât la nivel de comunitate, cât şi individual.
Pentru mai multe informaţii: MANAGER R.E.C.L. / E-CENTRU EC. MIHAI CONUT
ŢARA HANGULUI pagina 20 Anul 13, nr 50
Investiţii noi în comuna Hangu
Sala de sport

Grădiniţa Hangu