Re vi stă a F und aŃ iei C ul tur ale " Gav r i il Ga li ne scu " - H angu • d ir e ct or f ond ator : T eoc ti st Ga li nes cu

HHRRHHHANGU 5500000000 SUVENIR

RRETROSPECTIVĂ{
CCU GÂNDUL SPRE VIITORD
Dddddddd Ttttttttttt
Târziu când peste vremuri vor să ningă anii
550 de ani se împlinesc , la 13 în faŃa Semilunii. Petale de cireş în părul tău bălai,
februarie 2008, de la prima menŃiune a La data mai sus anunŃată, Hangu Când ochii tăi senini, ca cerul cel de mai,
numelui de Hangu. A fost elaborat şi exista deja. Dar dacă el apare în Vor cere slovei prăfuite adevăr
emis acel act de cancelaria lui Ştefan cel documente în 1458, spunem că de atunci Şi tâlcuire înŃeleaptă în cazanii,
Mare, domn al Moldovei, între anii există documentar, adică de drept, Vei regăsi un suvenir pe-această filă,
1457-1504. În anul următor înscăunării fiindcă de fapt era de mai multă vreme. Ce Ńi-a zâmbit odat’ pe când erai copilă
sale, ca domn creştin şi ca apărător al Hanganilor care preŃuiesc istoria li s- Cu faŃa rumenă ca florile de măr.
creştinătăŃii în faŃa ameninŃării crescânde ar putea inculca un sentiment de mândrie Vei retrăi momente dulci de nevinovăŃie,
a turcilor islamici, Ştefan înŃelegea să că numele localităŃii lor apare în Când ghiocei şi lăcrămioare-Ńi culegeam eu Ńie
întărească rolul bisericii în stat şi prin documente încă de acum 550 de ani. Iar tu gingaşă ca o floare, o zambilă,
acordarea de pământuri sau sate Este şi firesc. Îmi permiteai să te sărut,
mănăstirilor, acestea fiind cele care Prof. Gheorghe DRUGA să-Ńi pun petale-n păr.
contribuiau la întărirea credinŃei
creştine a neamului românesc ortodox Ssssss(Continuare în pagina 3) Mihai DOROFTEI
ss

mmm
Ddddd dddd yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyyyy yyyd
Mari aniversărioiiii MERSUL ISTORIEI CĂTRE VEŞNICIE
Anul acesta s-au împlinit cinci secole Frumos, cel care până la urmă, trădează de turci, conduşi de temutul Sultan
şi jumătate de la urcarea pe tronul łării încrederea lui Ştefan cel Mare, dându-se Mahomed Cuceritorul; plăieşii cetăŃilor
Moldovei a celui mai mare şi viteaz de partea turcilor. Începe construirea Suceava, NeamŃ şi Hotin au rezistat
dintre domnitori, Ştefan cel Mare, 503 mănăstirii Putna ca metropolă agresorilor; în timp ce la Cancelariile
ani de trecerea în eternitate şi 15 ani de la voievodală, iar victoria de la Vaslui europene se vorbea elogios despre “un
canonizarea lui. Făcând o retrospectivă a bărbat glorios şi victorios care i-a biruit
devenirii istoriei spre cele veşnice, pe toŃi regii vecini.. Om fericit căruia
suntem în măsură să scriem că povestea soarta i-a hărăzit cu multă hărnicie toate
vieŃii lui Ştefan cel Mare este de darurile….Nu în zadar eşti printre eroii
neegalat, depănându-se în unicitatea ei. A secolului nostru”. Cazmir IV şi Matei
copilărit la Borzeşti, pe Valea Trotuşului, Corvin îi cereau voievodului Ştefan cel
îl găsim la Suceava fiind pregătit în Mare să li se închine ca vasal, pentru a
domeniul administraŃiei şi ale milităriei; primi ajutor militar împotriva turcilor. În
a asistat cu groază la uciderea tatălui, acest timp l-a ajutat pe Vlad łepeş să
domnul Moldovei, la Reuseni; după revină la a treia domnie, dar a venit
trecerea pe la Curtea lui Iancu de Laiotă cu ajutor turcesc, trecând prin
Hunedoara, unde Matei Corvin îşi dădea sabie toată garda moldovenească. O mare
aere de neîntrecut viitor cavaler şi rege, decepŃie a primit Ştefan cel Mare din
s-a urcat pe tronul Moldovei; încearcă să partea Republicii VeneŃia, a Senatului
cucerească Cetatea Chilia din mâna acesteia, căreia cerându-i ajutor militar şi
ungurilor, însă fără a reuşi; trece la financiar, prin arhimandritul Ioan
făurirea unor alianŃe anti-otomane; se łamblac, a primit “încurajări verbale şi
căsătoreşte, având mai multe soŃii, care i- împotriva turcilor dă la iveală geniul său un cufăr de stofă”; nici Vlad Călugărul
au adus avantaje politice; Matei Corvin l- de militar. Prevăzând o nouă invazie a nu l-a înŃeles: urcat pe tronul Munteniei
a atacat, însă fără reuşită de izbândă, turcilor în Moldova, cere ajutorul regilor cu sprijinul militar al lui Ştefan, domnul
fiind învins la Baia. statelor vecine, însă aceştia nu au Moldovei, acesta s-a dat cu turcii.
Dorind ca în łara Românească să respectat înŃelegerile încheiate.
aibă un domnitor prieten, îl urcă pe tron La Războieni, 1476, 10.000 de Prof. Constantin PRANGAT
pe Laiotă Basarab, în locul lui Radu cel moldoveni au luptat împotriva a 150.000 (Continuare în pagina 4 )
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

łARA HANGULUI
Revistă cultural-istorică, CECYLL
cu apariŃie trimestrială,
anul XII, nr. 44, septembrie 2007
editată de
I
FundaŃia Culturală Cu gândul departe
Sunt astăzi mereu,
“GAVRIIL GALINESCU”
Căci dorul m-apasă
HANGU – NEAMł
Fierbinte şi greu.
E dorul de tine
Preşedinte de onoare: Iubite copil,
Cecyll.
TEOCTIST GALINESCU
Preşedinte executiv: II
CloŃer Florica Că viaŃa mi-i dragă
Director revistă: De vină eşti tu.
prof. GHEORGHE DRUGĂ Oriunde aş merge
Eşti tu şi iar tu,
RedacŃia: Căci inima-mi bate
Liliana BOSTAN, bibliotecar - redactor şef În ritm de dactil
înv. Teoctist GALINESCU, Cecyll.
prof. Gheorghe DRUGĂ, ing. Mihai BULAI,
prof. Dorel RUSU, înv. Florica GALINESCU, III
preot Ioan SMIRAŞ, Gelu SAVIN Auzi, al meu suflet
Comitetul de conducere: Îl cheamă pe-al tău,
Florica CLOłER – preşedinte Să se-mpletească
Gheorghe DRUGĂ Cu sufletul meu.
Marcelica BRÂNZUCĂ O gingaşă roză
Gheorghe SAVIN – secretar-gospodar Eşti tu drag copil,
Cenzori: Cecyll.
prof. Ecaterina PINTILIE
eleva Cătălina NIłOAIA IV
Mi-eşti dragă fetiŃo,
Mi-eşti dragă mereu,
Sponsori: łi-aş spune-o în faŃă,
Centrul pentru Cultură şi Arte “Carmen Saeculare” Dar tare mi-e greu.
Piatra-NeamŃ – director Constantin ALUPULUI- Tu eşti ca un mugur
RUS, Electromontaj Suceava – director ing. Ştefan Din luna april,
BALAN, RIFIL SA – director Ioan STRĂTILĂ, Cecyll.
Senator Şerban STRĂTILĂ, Grigore TĂRÂłĂ, ing.
Dan BUIUM, CarpaŃi Orient – Ion MANOLACHE,
Mihai DOROFTEI
Felicia şi ing. Ioan GALINESCU, ing. Stelian
GALINESCU, Mona CROITORU – Timişoara,
Cornelia PASCALI – USA, Valeria COGOIU –
Braşov, LucreŃia DARIE – Suceava, Total
Construct SA – Dan TURLICĂ
În curând, la Editura Cetatea
PublicaŃia este înscrisă în
catalogul de presă RODIPET NeamŃ,
Doamnei va apărea „Monografia łării
la nr. 9009/1996, ISSN 1582-8972 Hangului, legendă şi adevăr” sub
semnătura Dlui Teoctist Galinescu.
Telefoane de contact:

Liliana Bostan – 0722/936.339, 0233/257.501

Gavril LUPU – 0233/257.524
Teoctist Galinescu – 0233/257.605 Culegere, tehnoredactere, procesare foto:
Felicia German (Bucureşti) – 021/77.22.878 Ciprian Aileni - Editura NONA

2
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
HANGU 550
RETROSPECTIVĂ
CU GÂNDUL SPRE VIITOR
Urmare din pagina 1
Numele de Hangu este mai vechi decât
numele de Bucureşti, care apare
documentar prin august 1459.
Dar nu numai pentru aceasta ar trebui
să fie mândri hanganii şi când spun
hangani mă refer la toŃi cei care sunt în
jurul Ceahlăului, dinspre partea BistriŃei
şi de dincolo de BistriŃa. O să întrebaŃi:
„ Dar de ce să fie mândri hanganii?“.
Bună întrebare şi am să vă răspund. Cum
să nu fie mândri hanganii, dacă teritoriul
pe care locuiesc ei acum, a fost mamă
primitoare pentru oameni încă de acum
35.000 de ani, adică tocmai din
paleoliticul superior, încât se poate spune
că au existat locuitori ai acestei regiuni a
Hangului din copilăria omenirii. Aici s-
au făcut descoperiri arheologice care au
permis încadrarea cronologică a celui
mai vechi paleolitic din Ńară noastră -
aurignacianul inferior. Aici s-au
descoperit urmele lăsate de primii
oameni de pe teritoriul de astăzi al
României care au folosit arcul şi săgeata.
Tot aici au trăit oameni şi într-o epocă
când se credea că , de regulă ei ar trebui
să trăiască în zone de deal şi de şes. Este
vorba despre epoca nouă a pietrei,
neoliticul. Poate fi demonstrată existenŃa
populaŃiei tracice, apoi dacice prin
vestitul trib al dacilor – carpii, precum şi
prezenŃa romanilor în zonă, după cum
poate fi dovedită şi prezenŃa populaŃiei
româneşti în mileniul marilor migraŃii.
Deci, un alt motiv de satisfacŃie pentru
cei ce preŃuiesc istoria este şi faptul că se
poate urmări prezenŃa oamenilor pe acest
teritoriu pe tot parcursul dezvoltării
societăŃii omeneşti, din preistorie şi până
astăzi. Câte localităŃi de pe valea
BistriŃei, de la Piatra-NeamŃ spre Vatra
Dornei, pot să aibă o asemenea istorie?
Şi ce este mai important este faptul că
această istorie poate fi cunoscută de cei
de astăzi, prin efortul unor mari arheologi
şi istorici, de talie naŃională şi
internaŃională, precum Nicolaescu –
Plopşor, M. Petrescu – DâmboviŃa,
Constantin Cihodaru etc., dar şi de
hangani, care au sintetizat aceste eforturi,
dar au cercetat şi ei şi au adus la lumină
faptele trecutului, sau au consemnat
tradiŃiile locului.
Se poate afirma, în momentul când
redactez acest articol, că Hangu este un
loc care „ musteşte de istorie“. Musteşte
de istorie şi a avut oameni care să scrie
această istorie sau să culeagă cântecele,
legendele, povestirile şi tradiŃiile
locuitorilor şi să le consemneze, spre a nu
se pierde. De aceste fapte se fac
„vinovaŃi“ un Constantin Matasă, un
Gheorghe Ungureanu, un Gavriil
Galinescu, un Constantin Turcu, un
Teoctist Galinescu ş.a. Ba încă, înaintea
lor, entuziasmaŃi de faima acestor locuri,
a scris despre Ceahlău, ca despre munŃii
cei vechi ai Daciei, un Dimitrie Cantemir
sau un Densuşianu. Dar câŃi nu sunt
astăzi, din Hangu, Ceahlău şi Poiana
Teiului, care evocă fapte evenimente,
personalităŃi din regiune. Aş fi ingrat
dacă nu aş aminti pe doctorul Gheorghe
Iacomi, pe Grigore Ungureanu -
Dumnezeu să-l ierte!, că a murit anul
acesta - , pe inginerul Mihai Bulai sau pe
profesorul Dorel Rusu şi câŃi alŃi prieteni
ai Hangului nu au scris despre Hangu. Nu
pot să nu- i amintesc pe cei plini de
cunoştinŃe despre istoria judeŃului,
profesorii Traian Cicoare şi Constantin
Prangati.
Este atât de bogată istoria Hangului
încât a trezit şi trezeşte şi astăzi un mare
interes pentru mijloacele de informare în
masă. Ziarişti, redactori sau reporteri de
la radio şi televiziune sunt interesaŃi să
facă reportaje în zonă. Poate şi pentru
frumuseŃile regiunii, poate şi pentru că
este aici un adevărat depozit de
informaŃii care pot fi accesate direct de la
sursă, poate şi pentru un destin tragic al
aşezărilor, condamnate, din raŃiuni de
necesitate publică, să dispară, pentru a
face loc apelor zăgăzuite de un baraj
ridicat prin voinŃa oamenilor.
A trăit şi trăieşte în Regiunea
Hangului o populaŃie românească care
este rezultatul unei simbioze perfecte
între elementele locale, care au trăit
3
łara Hangului
dintotdeauna aici şi a cărei continuitate
este demonstrabilă, şi o populaŃie venită
din exteriorul Hangului, din alte părŃi ale
Moldovei şi din Ardeal.
Evident că o asemenea existenŃă
îndelungată , pe un teritoriu favorabil
existenŃei umane, a dus la dezvoltarea
unei culturi impresionante, cu variate
domenii de manifestare, de la străvechi
legende despre munŃi, locuri şi fapte
istorice, la cântece şi tradiŃii, din care
unele sunt specifice zonei, putând
constitui elemente ale unei identităŃi bine
conturate; s-a evidenŃiat aici o
spiritualitate care surprinde prin
profunzime şi ale cărei izvoare curg din
timpurile dacice, daco-romane şi se
împletesc cu cele din era creştină. Nu
întâmplător regiunea Hangului apare ca
un centru de cultură în istoria Evului
Mediu românesc, având în vedere
numeroasele sihăstrii, schituri, mănăstiri
întemeiate încă din vremea descălecatului
Moldovei şi continuate sau ctitorite în
secolele următoare. Ceahlăul a fost numit
de unii un „Athos românesc“ şi nu cred
că se exagerează prea mult.
De la Dragoş, întemeietorul Moldovei
şi până la regii României, Carol I şi
Ferdinand, Hangu a fost martor şi
participant la numeroase momente din
istoria medievală a Moldovei, şi din
perioada de făurire a României moderne.
A cunoscut Hangu şi ororile celui de-al
II-lea război mondial.
A suferit Hangu şi perioade de
restrişte: năvăliri ale migratorilor,
prezenŃe ale unor oştiri străine şi, mai
recent, strămutarea, şi ca urmare,
pierderea multor elemente care îi
defineau identitatea, năruirea multor
speranŃe şi proiecte în devenire, dar,
totodată şi îmbogăŃirea istoriei sale cu noi
fapte şi cu noi elemente de identitate.
Acum, Hangu îşi croieşte şi îşi
prefigurează un nou viitor. Cred că în
această prefigurare, cunoaşterea istoriei,
cultivarea tradiŃiilor şi păstrarea lor
trebuie să fie un pilon principal. Numai
astfel se va putea conştientiza o
identitate, care, cred eu, ar trebui să fie
căutată şi definită de fiecare localitate. În
această privinŃa hanganii au început de
mult să acŃioneze şi continuă spre
cunoaşterea cât mai deplină a istoriei sale
şi descoperirea tuturor faptelor propriei
identităŃi.
Spre informarea cititorilor revistei
„łara Hangului“, anunŃăm că este în fază
înaintată de redactare şi tehnoredactare
“O istorie a Hangului” şi că intenŃionăm
să o tipărim, dacă vom găsi sponsori
binevoitori pentru o asemenea lucrare.
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Mari aniversări MERSUL ISTORIEI CĂTRE VEŞNICIE
Urmare din pagina 1
Bătrân, bolnav din cauza rănii la
picior căpătate la asediul CetăŃii Chilia,
domnul Moldovei pierde cetăŃile –
porturi, fiind nevoit să închine łara
regelui polon Cazimir al IV-lea.
UmilinŃa de la Colomeea a spălat-o cu
victoria din codrii Cosminului; la 2
iulie 1504, “ceasul al patrulea din zi”
sfântul în tăria credinŃei şi statornicia
dragostei de Ńară şi neam s-a stins din
viaŃă, urmându-i la tronul Moldovei
fiul său Bogdan Vlad, cel mai de
valoare om pe care ni l-a transmis
marele Ştefan, întemeietor şi apărător
al bisericii.
În decursul istoriei, poporul
român atât de încercat, de nenumărate
ori a invocat ajutorul lui Ştefan cel
Mare. La mormântul de la Putna, cei
care-l vizitau în acele grele cumpene,
ÎNTÂMPLARE SAU DESTIN ?
În urmă cu mai bine de 200 de ani,
frumosul Ńinut al Hangului îl primeşte
pe preotul Ioan Vici zis Popa Lupu,
conducătorul spiritual al răscoalei lui
Horia, refugiat din Transilvania în
urma înăbuşirii răscoalei. Vitregia
vremurilor îl determină pe preot să se
stabilească în Hangu şi împreună cu
copiii lui, preoŃi şi ei, formează
rădăcina comună a actualelor familii
care trăiesc aici. Dârzenia, curajul şi
înŃelepciunea întemeietorului
luminează şi astăzi viaŃa celor din
Hangu care au dat Ńării mulŃi oameni de
seamă în cele mai diverse domenii de
activitate dintre care învăŃământul şi
arta deŃin un loc de frunte.
Unul dintre vrednicii urmaşi ai
conducătorului spiritual al răscoalei
lui Horia a fost Ana Bălan ( soacra
mea). Ea s-a căsătorit cu dascălul
Gheorghe Iordache, care a slujit la
biserica din Poiana Teiului, un om
distins, care se trage din neamul
conŃilor de Santi Amati, originari din
FlorenŃa, şi care au dat Moldovei multe
personalităŃi deosebite printre care şi
pe mitropolitul Iacob Stamati (1792-
1803).
Ana Bălan şi Gheorghe Iordache,
parcă auzeau cuvintele de îmbărbătare
rostite cu hotărâre: “Eu sunt cu voi, fiŃi
tari”! Pe lângă rugăciunea ta în piatră
din Borzeşti, noi, cei de astăzi,
îngenunchem cu smerenie spunând
“Bucură-te, sfinte Ştefan, că ai înŃeles
creştineşte mersul vremurilor către
veşnicie”.
Astăzi, privind chipul operei lui
Oscar Han, originar din Dobreni –
NeamŃ, “stăpânul veşnic al Moldovei
parcă ne ceartă cu dragoste”, aspect
bine surprins de Dimitrie Iov, publicist,
prietenul apropiat al lui G.T.Kirileanu,
Leon Mrejeriu, Tudor Pamfilie şi al
altor oameni de cultură, în poezia sa
“Voroava”, aproape necunoscută pe
Valea Muntelui şi nu numai: “Cu
crucea şi cu paloşul în mână/Cel care-n
veacuri a răzbit străinul,/Vă-ntreb, Io
Ştefan Voievod at Putna:/ „Hatmanii
mei, au unde ni-i Hotinul?/ Io, care-n
oameni harnici şi credincioşi, au avut o
familie mare, binecuvântată cu opt
copii. Simion, cel mai mare dintre fii,
s-a remarcat ca un luptător şi un
învingător pe tărâmul ştiinŃei, fiind un
renumit cercetător în domeniul
geodeziei şi geofizicii ,cunoscut în
întreaga lume şi răsplătit pentru
activitatea de o viaŃă prin obŃinerea
titlului de membru al Academiei din
New - York. Al doilea fiu, Vasile, a
înfruntat cu curaj temniŃa comunistă şi
greutăŃile vieŃii într-o societate în care
regimul politic nu îi privea de loc bine
pe oponenŃi. Măria şi Ileana, cele două
fiice mai mari, au dus mai departe
tradiŃia familiei de gospodari, fiind
harnice şi având la rândul lor familii
frumoase. Elisabeta, fiica cea mai
mică, este învăŃătoare şi timp de o viaŃă
a luptat cu dăruire în scopul formării şi
pregătirii pentru viaŃă a multor
generaŃii de copii. Mezinul familiei,
Gheorghe. este soŃul meu. Activitatea
lui a fost una tehnică, în care talentul,
hărnicia şi perseverenŃa l-au ajutat să se
remarce în domenii dificile cum sunt
diversele instalaŃii tehnologice şi
sursele nucleare. A moştenit atât
distincŃia şi sensibilitatea cât şi
4
łara Hangului
patruzeci şi şapte lupte/ Am pus cu voi
acestei Ńări temeiul,/ Vă-ntreb, Io
Ştefan Voievod at Putna:/ Arcaşii mei,
au unde-i ni-i Orheiul?”// Curs-a
sângele în râuri până când/ Am întărit
hotarele ca roca./ Vă-ntreb, Io Ştefan
Voievod ot Putna:/ Răzeşii mei, au
unde ni-i Soroca? // Prin vitejie am
rămas “cel Mare”/ Aşa cum scrie în
letopiseŃ slova/ Vă-ntreb, Io Ştefan ot
Putna:/ Urmaşii mei, au unde ni-i
Moldova?// Urmaşii mei! De nu sunteŃi
voi vrednici/ Voi deştepta pe Tăutu, pe
Dima,/ Pe Micotă, pe Bredur, pe
Moghilă,/ Pe toŃi acei ce-avură-n
vremuri rost…/ Şi pe ruşinea noastră, a
tuturora,/ Voi întregi cu ei Moldova,
cum a fost”.
Comentariile sunt de prisos. N-
am putut menŃine Moldova aşa cum ne-
a lăsat-o Ştefan cel Mare. Cauzele sunt
multe…
dârzenia strămoşilor lui. Dar calitatea
cea mai de preŃ pe care o are şi pentru
care îi mulŃumesc este răbdarea. Ii
mulŃumesc şi pentru dragostea şi
înŃelegerea pe care mi le-a arătat
întotdeauna şi vreau să ştie că în inima
mea este şi astăzi la fel ca in ziua în
care ne-am văzut pentru prima dată.
Filoteia IORDACHE
din neamul lui Horia,
conducătorul militar
al răscoalei din 1784
MulŃumesc distinşilor învăŃători
Florica şi Teoctist Galinescu pentru
efortul constant şi munca plină de
devotament depusă pentru
conservarea datelor privind evoluŃia
familiilor din Hangu, care a făcut
posibil accesul la datele referitoare la
familia soŃului meu, pentru dragostea
cu care m-au primit cât şi pentru
posibilitatea oferită cu generozitate ca
acest articol şi încă şi altele să vadă
lumina tiparului în minunata revistă pe
care au fondat-o şi o conduc spre
bucuria cititorilor.
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ●
O carte de referinŃă -
AIUD ÎNSÂNGERAT de Grigore Caraza
În toamna anului 2004, la Bucureşti,
Piatra-NeamŃ şi Poiana Teiului a fost
lansată cartea “AIUD ÎNSÂNGERAT” a
scriitorului Grigore V. Caraza, apărută la
Editura Vremea din Bucureşti. Era ediŃia
I a lucrării. În moto, autorul preciza:
“Dedic această carte celor care, în
întunecata perioadă comunistă, au căzut
în temniŃe, lagăre de muncă şi în subteran
sau în munŃi, luptând cu arma în mână şi
cu gândul la Dumnezeu şi Patrie…celor
care şi-au păstrat neîntinată onoarea şi au
rămas oameni în orice situaŃie…celor
care au luminat neamul românesc,
străjerul de milenii la hotarul dintre
civilizaŃie şi barbarie…”. De fapt acest
motto îl va păstra şi în ediŃia a II-a.
Nu demult a fost lansată ediŃia a II-a,
îmbunătăŃită, a acestei lucrări.
Manifestarea culturală s-a realizat prin
grija DirecŃiei pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniu NaŃional, personal a desăvârşit.
domnului director prof. Adrian Alui
Gheorghe – un apropiat al autorului.
Prietenii autorului, şi nu numai aceştia, s-
au reunit în Sala de istorie a Muzeului de
Istorie din Piatra-NeamŃ. Printre cei care
au vorbit s-au remarcat: P.C. Mihai
Lungeanu, coleg de suferinŃă cu domnul
Grigore Caraza, prof. univ. Luca PiŃu,
P.C. łuŃuianu - de la parohia Valea
Viei, scriitorii Vasile Spiridon şi Cristian
Livescu, domnul farmacist Dumitru
Năstase, director al Şcoli Postliceale
Sanitare de Stat din Piatra-NeamŃ , prof.
Vlas, basarabean la origine, ş.a.
Moderatorul manifestării de suflet a fost
domnul Adrian Alui Gheorghe.
P.C. Mihai Lungeanu, după ce a
îndemnat şi apoi s-a realizat rugăciunea
“TATĂL NOSTRU” de către toŃi cei
prezenŃi, printre lacrimi reŃinute i s-a
adresat autorului cu sintagma “Părintele
Grigore”.
Părintele Lungeanu a adus
argumentele necesare: “Toată viaŃa
Grigore Caraza a luptat pentru binele
acestui neam, a bisericii strămoşeşti şi s-a
smerit, este un patriot desăvârşit”.
Scriitorul Adrian Aluigheorghe i-a
atribuit epitetul de “erou naŃional”; şi pe
bună dreptate.
EdiŃia a II-a a apărut la Editura Conta
din Piatra-NeamŃ, în vara lui 2007.
PrefaŃa este semnată de regretatul părinte
Gheorghe CALCIU, mare stâlp al
Ortodoxiei Româneşti, care îşi doarme
somnul de veci la cimitirul Mănăstirii
“SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavril” din
satul Petru-Vodă, comuna Poiana
Teiului, judeŃul NeamŃ. După prefaŃă,
înainte de cuvântul autorului, P.C. Mihai
Lungeanu face următoarele precizări: “
Grigore Caraza a însumat 47 de ani de
condamnare politică, din care 3 ani
domiciliu obligatoriu. A executat, la zi,
21 de ani de temniŃă grea la Aiud, Galata
– Iaşi, Jilava, Văcăreşti, Tg. Ocna,
ConstanŃa, Bacău, Piatra-NeamŃ şi 2 ani
domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Numai
în Penitenciarul Aiud a stat 18 ani, din
care 8 ani îngropat în Zarcă. A fost
arestat la vârsta de 20 de ani şi eliberat
definitiv la vârsta de 47 de ani. Este o
adevărată legendă vie a românilor, a
nemŃenilor. În ciuda anilor, este în
continuare o prezenŃă realistă, un patriot
Grigore Caraza este unul din cei 56
de deŃinuŃi politici ( din cei peste 10.050
câŃi au suferit detenŃia) care au rezistat şi
nu au cedat în timpul reeducărilor, deşi în
acest răstimp a stat în izolare completă
60 de zile, 40 de zile în greva foamei,
106 zile în lanŃuri, a suportat bătăi,
foame, frig, mizerie, lipsa celor din
familie.
O vreme a fost şi directorul Şcolii
primare din satul Călugăreni, astăzi
comuna Poiana Teiului. S-a născut într-o
familie cu 6 copii, nu departe de Piatra
Teiului. Verdele pădurilor din jur, apa
BistriŃei, mănăstirile din zonă i-au
înnobilat sufletul. Este fost elev al
Şcolii Normale din Piatra-NeamŃ, dar
“licenŃiat” al „UniversităŃii SuferinŃei
5
łara Hangului
din temniŃa Aiud” şi a altor locuri de
detenŃie comunistă din România. În
aceste “universităŃi” a avut ca dascăli
mari profesori universitari, personalităŃi
de excepŃie ale neamului românesc.
Colegi de suferinŃă i-au fost şi: P.C.
Iustin Pârvu, P.C. Calciu Dumitreasa,
P.C. Mihai Lungeanu, învăŃător Teoctist
Galinescu, P.C. Filaret Gămălău şi mulŃi
alŃii. Din celulă în celulă, a purtat cu
multă durere chipuri ale celor de acasă,
ale prietenilor.
După ce a fost eliberat, a reuşit să se
exileze în S.U.A., unde a lucrat 21 de ani.
În Las Vegas s-a căsătorit cu o doamnă
profesoară din łara Hangului, Rodica
Popescu, care în anii de exil i-a fost
alături în toate demersurile sale. Departe
de Ńară, cu patria în suflet, s-a luptat
pentru libertăŃile şi drepturile românilor
în Congresul american, la diverse
consulate şi ambasade, în relaŃiile pe care
le-a avut cu diverse personalităŃi. A fost
primit şi la Casa Albă, de prima doamnă
a S.U.A., HILLARY CLINTON, în
calitate oficială de reprezentant al foştilor
deŃinuŃi politici români. Doamna profesor
Rodica Caraza a fost primită la Casa
Albă, tot ca persoană oficială. Românii îi
sunt datori pentru libertăŃile obŃinute şi
domnului învăŃător Grigore Caraza.
Autorul acestei cărŃi a reuşit prin
intermediul C.N.S.A.S. Bucureşti să-şi
studieze 22 de dosare cu peste 8500 de
pagini, întocmite de fosta securitate
împotriva sa. Mai are multe dosare de
studiat. Caietele sale de însemnări cu
note din aceste dosare te cutremură.
Din anul 2001 a revenit acasă, în
România. Locuieşte împreună cu soŃia
într-un apartament din Piatra-NeamŃ. În
camera intimă găsim poze de familie,
cărŃi de mare valoare cu autografe,
reviste şi ziare străine care notează date
din viaŃa şi activitatea acestui mare
patriot român. Este un ales cărturar, un
companion de mare rang, un suflet
aparte.
Undeva în carte se mărturiseşte:
„ Departe de România le vorbeam la toŃi
cât de frumoasă este Ńara mea şi cât de
legat sunt de plaiurile natale. Am luptat
toată viaŃa pentru adevăr, mi-am servit
toată viaŃa patria cu aceeaşi seninătate cu
care am privit albastrul cerului”.
►
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ● Note de lector ●
► Toată consideraŃia mea.
În camera sa de lucru găsim şi
icoana “Maicii Domnului îndurerată„
care l-a însoŃit şi pe pământ american şi
care-l ocroteşte şi acum în toamna vieŃii.
Domnul învăŃător-scriitor Grigore
Caraza este într-o continuă luptă. EdiŃia a
II-a a volumului “Aiud însângerat” este
în acelaşi timp şi un semn de mulŃumire
pentru cunoscuŃii săi, cititorii primei
ediŃii, pentru necunoscuŃii care l-au
încurajat. Mai ales un semn de mulŃumire
regretatului părinte Gheorghe Calciu,
P.C. Iustin Pârvu, tuturor camarazilor de
luptă şi de suferinŃă.
Domnul profesor Adrian Alui
Gheorghe notează o postfaŃă plină de
adâncă filozofie folosind sintagme de
tipul: „de la libertate la iluzia libertăŃii”,
„mărturii pentru un nou Pateric
românesc”, „după noaptea istoriei” ş.a.
IUBIRE TARZIE
Recent, în Centrul
Universitar Iaşi, în
amfiteatrul “Ştefan
Bârsănescu”, Liceul
cu program sportiv
din Iaşi a organizat
lansarea volumului
de poezie “Iubire
târzie” a doamnei
profesoare de
matematică Maria
Amariei (Mona Palade).
Un amfiteatru arhiplin, cu public
avizat, în care au dominat liceeni, din
colegiile Iaşului, colegi de breaslă. La
dezbateri au participat: prof. univ.
LaurenŃiu Şoitu, de la Facultatea de
Psihologie a UniversităŃii „Alexandru
Ioan-Cuza” Iaşi, specialist în probleme
de comunicare, scriitor; un medic şi
teolog Fawaz el Agha, originar din
Egipt; prof. univ.Victor Cireaşă,
cunoscător al culturii europene şi
realizator de coloană la Radio Trinitas,
fost profesor la Bologna – Italia; prof.
(pensionar) Dorel Rusu din partea
revistei “łara Hangului”, NeamŃ.
Moderatorii acestei prestigioase
manifestări culturale au fost: doamna
prof. Ileana Rautu de la L.P.S. Iaşi şi
prof. Dorel Rusu de la Poiana Teiului.
Autoarea volumului de poezie s-a
născut la 10 iulie 1950, în Blăgeşti –
Bacău. La şcoala din Ceahlău a făcut
clasele primare, liceul la Bicaz şi este
licenŃiată în matematică a UniversităŃii
din Iaşi. S-a născut într-o familie de
Închisoarea de la Aiud
de Mona Palade
intelectuali, după mamă din arborele
genealogic al Cantacuzinilor. Nu este la
primul volum de poezie. A mai publicat
poezie în ziare ieşene, iar în 1998 şi-a
lansat volumul de poezie “RISIPIRI”. A
publicat şi în presa nemŃeană.
„Iubire târzie” a apărut şi cu
sprijinul postului de Radio Trinitas –
Iaşi, Liceului cu Program Sportiv din
Iaşi şi cu grija editurii PRINCEPS din
Iaşi. Coordonator al lucrării - dr. în
filologie Daniel Corbu.
Versurile Monei Palade sunt o
mărturie de credinŃă, un îndemn pentru
iubirea aproapelui, o floare rară a unui
om sărac material, dăruită oamenilor
care o iubesc, o lacrimă a poetei căzută la
picioarele lui DUMNEZEU-
CREATORUL. De fapt, este o uşă de
intrare în catedrala de rouă a Marelui
Univers.
Fiind licenŃiată în matematică, a
reuşit să cumpănească armonia
versificaŃiei aproape matematic. Autoarea
ne îndeamnă să învăŃăm să comunicăm
între noi. Dacă vom merita, ne puteam
regăsi în unele din versurile sale.
Universul Liricii sale este în realitate
MARELE ŞI ETERNUL UNIVERS, din
centrul căruia DUMNEZEU ne
luminează calea, şi pe care Mona Palade
îl roagă să-l protejeze pe fiul ei –
Emanuel. Pe hainele zămisliri sale
doreşte să fie lumină binecuvântată şi să
nu fie atins de stropii de noroi a unei
lumi meschine.
Epitete, metafore şi alegorii
6
łara Hangului
Cartea de istorie românească
adevărată intitulată „Aiud însângerat” ar
trebui citită de toŃi tinerii din România
care îşi iubesc neamul şi biserica
străbună.
Tot autorul ne îndeamnă:
“Ani grei îmi apasă tâmplele ninse,/
ViaŃa mă strivi dar nu mă-nvinse!” şi
„Nu eşti învins atunci când sîngeri/ Şi
nici atunci când ochii-n lacrimi Ńi-s/
Adevăratele înfrângeri/ Sunt renunŃările
la vis.”
Omul Grigore Caraza, luptătorul
neînvins, rămâne un model demn de
urmat pentru fiecare din noi.
Prof. Dorel I. RUSU
Sat Topoliceni,
Comuna Poiana Teiului
„Foaie verde cu suspine
Munte Sfânt mă-ntorc la tine
De la Iaşi şi de departe
Fie zi sau fie noapte.”
dansează erotic, într-o rezonanŃă lirică
armonioasă, printre stele, prin păduri cu
cerbi şi căprioare, sub o tainică rouă
sfinŃită, într-un parfum de frezii, zambile
albe şi trandafiri de culoare frez.
Versurile Monei Palade curg ca apa
BistriŃei când e limpede şi liniştită.
Icoane pictate de Emanuel se află şi în
incinta chiliei P.C. Iustin Pârvu – mare
duhovnic al tuturor românilor, stareŃ al
Mănăstirii “SfinŃii Arhangheli Mihail şi
Gavriil” din satul Petru-Vodă, comuna
Poiana Teiului, judeŃul NeamŃ. Este o
poetă de excepŃie morală prin care cele
divine devin umane şi omenescul
divinizează fiinŃele sensibile. (“Ai grijă!
pământu-i de lacrimi/ Şi de şoapte
nespuse stropit”.)
Am studiat cu atenŃie şi vibraŃia,
freamătul tinerilor liceeni prezenŃi în
amfiteatru. I-am admirat pe aceştia, pe
colegii-profesori care i-au însoŃit. Aceşti
tineri sunt speranŃele noastre în mai bine.
Îi apreciez încă o dată, de asemenea pe
managerul Liceului cu Program Sportiv
Iaşi – domnul prof. Ilie Gheorghică. Nu
în ultimul rând pe elevele Alexandra
Dumitriu şi Cristina Luca care i-au
realizat pagina web.
Omului, profesorului, mamei, lui
Emanuel, poetei MONA PALADE, le
dorim linişte în suflet şi lumină în tot ce
vor întreprinde în viitor.
Prof. Dorel I. RUSU
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
LOCURI, OAMENI ŞI ŞCOLI de C. Luchian
COMUNA CRUCEA
Satul Crucea
Satul se află aşezat în unul din cele
mai pitoreşti locuri de pe valea
superioară a BistriŃei, la poalele munŃilor
Dornei, la 120 km depărtare de centrul
administrativ, care era la
Piatra-NeamŃ. Satul este răsfirat pe
culmile muntoase făcând parte din grupa
GrinŃieşului, cu masivele TarniŃei, unde
se afla vechea graniŃă până în anul 1918,
Pietrosul, Gruiul şi Scăriceaua. Râul
BistriŃa străbate satul în toată lungimea
lui, formând în apropiere vestitele
Toance, descrise aşa de frumos de
Alexandru VlahuŃă în „România
Pitoreasca". Tot pe teritoriul acestui sat
se află Cheile Dornei, Cheile Barnarului
şi frumosul pisc al Rarăului, punct
turistic de mare atracŃie.
Satul Crucea, reşedinŃa comunei cu
acelaşi nume, are o vechime de peste 250
ani, fiind înfiinŃat de refugiaŃi din
Bucovina, care, la început, şi-au construit
colibe pe care au înfipt cruci ca să se ştie
că acolo locuiesc creştini, de unde a
rămas şi numele satului „la Cruce ". Satul
Crucea avea circa 800 de suflete (200
capi de familie) şi un număr de 109 copii
în vârstă de şcoală, în anul 1934 - 1935.
Locuitorii cruceni sunt oameni
chipeşi, paşnici şi harnici. Se ocupă cu
creşterea vitelor, exploatarea lemnului şi
plutăritul. Din cele ce câştigă şi-au
întocmit gospodării frumuşele şi
ordonate.
Starea materială este mediocră,
neavând pământ de cultură sau de livezi.
Ei sunt dornici de învăŃătură, ceea ce a
făcut să nu se găsească printre ei decât
puŃini neştiutori de carte (10-15%).
Portul bărbaŃilor şi mai ales al
femeilor este poate cel mai românesc de
pe întreg Ńinutul NeamŃului. Bătrânii
poartă şi azi plete.
Casele lor sunt foarte îngrijite,
interiorul frumos aranjat, ca şi
gospodăriile bucovinene de unde au luat
modelul.
Limba, credinŃa, obiceiurile sunt
păstrate cu sfinŃenie, nesuferind nici o
influenŃă străină. .
In Crucea se află o biserică veche, de
lemn, de peste 250 de ani, probabil
începută odată cu întemeierea satului şi
care a fost terminată după 50 de ani de la
începerea ei. Biserica a fost renovată în
anii 1869 - 1875 de poporani prin
stăruinŃa preotului Ion Tofan.
Şcoala
Până în anul 1888 la Crucea se afla o
şcoală neoficială. Ea data dinainte de
1860. InvăŃământul era religios şi se
preda de dascălul bisericii, între care se
aminteşte Ion Simionescu.
In 1888, şcoala devine oficială,
primul învăŃător fiind Neculai Vasiliu, de
fel din Tg. Frumos. Cursurile se Ńineau
într-o casă mică, proprietatea bisericii;
urmau la şcoală 30 -50 copii. In 1894 s-a
clădit un local propriu, cu o sală de clasă
şi locuinŃă pentru învăŃător, local care s-a
menŃinut în bună stare până la războiul
din 1916-1918, când a fost avariat. La
această şcoală s-au perindat învăŃători de
seamă, ca Filipovici, Catrinici,
Sachelarie, Leon Mrejeru, Vasile
Tomegea, Grigore Vlad, Olteanu, ş.a.
După primul război mondial a fost numit
aici Ion Arsinte, învăŃător titular, care a
stăruit mult pentru refacerea localului
avariat, astfel că în 1934-1935 acest local
se afla în bună stare. In 1934-1935,
şcoala avea două posturi în care
funcŃionau soŃii Ana şi Constantin
Berbecaru, învăŃători titulari.
Din acest sat n-au ieşit intelectuali
care să se afirme. în schimb au ieşit buni
plutaşi şi vestiŃi vânători de animale şi
păsări sălbatice (jderi, râşi, cocoşi
sălbatici, capre) cum au fost N. Achirilei
şi Gr. Bârsanu.
Date culese de C. Berbecaru
Satul Cojoci
Satul Cojoci este alcătuit din mai
multe cătune: Cojoci Arama, Chiri şi
Lunga. De fapt sunt grupări de câteva
gospodării, de regulă grupate pe familii.
Cojoci, de exemplu, a luat numele de la
mai multe familii, toate purtând numele
de Cojoc, Chiri de la o familie cu acest
nume, ş.a.m.d Cătunele sunt risipite pe
culmile munŃilor CăpăŃâna, Geamalău şi
Pietrosul cu vârful Rarău. Şi aici, ca şi la
Crucea, întemeietorii aşezării au venit din
Bucovina şi Transilvania, refugiaŃi din
cauza persecuŃiilor religioase şi boiereşti.
Casele sunt împrăştiate şi azi pe coastele
munŃilor, printre stânci ascuŃite, accesul
7
łara Hangului
făcându-se pe poteci pietruite de natură,
fie cu piciorul, fie călare. Drumuri de
care nu sunt. CăsuŃele, mai toate mici,
sunt Ńuguiate şi acoperite cu şindrilă, cu
ferestre mici, unele fără geam de sticlă, ci
cu burdufuri de oaie, cu o tindă şi o odaie
neîncăpătoare, în care focul arde sub
horn. E poate satul cu cel mai arhaic
aspect din tot Ńinutul şi, în acelaşi timp
cel mai izolat.
Locuitorii sunt paşnici, ospitalieri şi
timizi. Au aceeaşi ocupaŃie ca şi crucenii,
dar au un nivel moral-cultural mai
înapoiat: nu iubesc instituŃiile de cultură,
trăiesc în concubinaj se feresc de
civilizaŃie. Un fapt dintre multe altele: în
vacanŃa mare din anul 193 1 sau 1932,
am vizitat şcoala din Cojoci. Directorul
şcolii, Mihai Sibechi, un tânăr învăŃător,
se afla la şcoală, deşi era vacanŃă. Acesta
îmi spune, printre altele, că în noaptea
precedentă auzise la radio (pe atunci
aparat cu galene) cum că au fost asasinaŃi
în FranŃa regele Alexandriu al Iugoslaviei
şi premierul francez Barthou. (De acest
lucru nu ştiam nici eu, căci eram plecat
de mai multe zile din Piatra). Afectat de
această ştire pe care a recepŃionat-o pe la
11 noaptea, a chemat la el câŃiva cetăŃeni,
între care şi dascălul bisericii, singurul
„intelectual"" din sat, , în afară de
învăŃător. Nimeni n-a voit să vină, pentru
că, spuneau ei, pe acolo vorbeşte
Diavolul. Şi niciodată nu s-a apropiat
cineva de această „maşină drăcească,\
Unii din locuitori se mai ocupă şi azi
cu vânătoarea. Se pomeneşte de un
oarecare Dumitru Strâmtură care acum o
sută şi mai bine de ani prindea căprioare
vii şi le ducea la Iaşi, străbătând poteci
prin păduri timp de 2-3 săptămâni.
Satul Cojoci cu celelalte cătune avea,
în 1935, 150 capi de familii cu aproape
500 de suflete, din care abia 200 ştiau
puŃină carte. Poate şi din cauza lipsei de
învăŃători şi preoŃi stabili, nu s-a putut
forma obiceiul de a învăŃa carte, dar şi
dintr-o totală dezinteresare din partea
locuitorilor.
In mijlocul satului, alături de şcoală,
pe un platou micuŃ, se află şi biserica. Ea
a fost ridicată de credincioşi cu 250-300
de ani în urmă. A fost refăcută „prin
stăruinŃa preotului Nacu. Aproape toŃi
preoŃii locuiau în Crucea, acolo fiind
parohia. Aici veneau, când şi când, călare
şi plecau îndată. Din această pricină
oamenii s-au cam îndepărtat de biserică.
Şcoala
Până în 1892-1893, copiii din aceste
sătucuri mergeau la şcoala din Crucea,►
cale de 5-6 km, pe cărări periculoase. ►.
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
► cale de 5-6 km, pe cărări periculoase.
PuŃini copii de aici puteau să se ducă la
Crucea, doar băieŃii mai mărişori. O
bucată de vreme se mai deplasa
învăŃătorul de la Crucea, o dată sau de
două ori pe săptămână şi făcea puŃină
carte cu copiii ' strânşi la o casă. Aşa au
făcut învăŃătorii C. Filipovici şi C.
Sachelarie. In 1898 s-a înfiinŃat şcoală de
stat la un număr de 20-30 de elevi. S-a
clădit apoi şi un local propriu cu o sală de
clasă de către locuitorii ajutaŃi şi de
administraŃia moşiei Broşteni.
La această şcoală s-au perindat mulŃi
învăŃători, dar nici unul nu s-a stabilit
definitiv. Un singur suplinitor a stat 5
AMINTIRI DIN ANII DE LICEU
Era prin anul 1956. Urma a treia
generaŃie de admitere în clasa a VIII-a, la
proaspătul liceu teoretic – Şcoala Medie
Mixtă din comuna Borca, raionul
Ceahlău, regiunea Bacău.
Se adunaseră pentru sesiunea de
admitere circa 60 de elevi, absolvenŃi de
gimnaziu – Şcoala elementară de 7 ani,
cum se numea pe atunci. Majoritatea
celor veniŃi pentru examen erau copii de
oameni simpli, Ńărani, plutaşi, muncitori
forestieri, ciobani, mici meşteşugari şi
foarte puŃini proveneau din familii de
intelectuali, din bazinul văii BistriŃei, de
la Broşteni până la Hangu şi dinspre
Tîrgu-NeamŃ. Unii dintre aceştia erau
chiar copii de oameni necăjiŃi, din familii
cu un singur părinte, de obicei mama,
care rămăseseră orfani de război.
Aşa era şi cazul lui IliuŃă Cădere, un
copil scund dar robust la corp, cu părul
creŃ, cu ochii vioi, rotunzi şi pătrunzători,
foarte ager la joacă dar şi la minte, cum
avea să se dovedească apoi.
Era singur la părinŃi, tatăl murise în
cel de al doilea război mondial.
A fost printre primii reuşiŃi pe lista de
admitere, cu media generală 4,75 (notele
se puneau după sistemul sovietic – de la
1 la 5). Se remarcase mai ales la
matematică.
După începerea şcolii, ne-am
împrietenit. Mai greu la început, ca apoi
să devenim chiar foarte apropiaŃi. Eu
eram extern şi veneam de la 7 km
distanŃă, din satul Mădei. IliuŃă, tot
extern, venea de la BuhalniŃa – Hangu.
Din primul an de liceu, începusem să
ne concurăm colegial, sincer, la fizică şi
matematică, unde, pe bune, lui îi mergea
mintea mai bine, fără prea multă trudă. Îi
plăcea să lucreze individual, la probleme
ani, ceilalŃi câte un an-doi. Acesta a fost
Alexandru Apetroaei şi a reuşit să repare
localul şcolii avariat în timpul războiului.
Tot el a organizat primul curs de adulŃi.
Din 1930 funcŃiona Mihail Sibechi,
învăŃător titular, un tânăr dascăl care
muncea cu dragoste şi sârguinŃă pentru
propăşirea şcolii din Cojoci. In
1934-1935 erau înscrişi 43 elevi din
care frecventau 34 elevi clasele I-IV. Din
acest sat s-a ridicat un preot şi o
învăŃătoare.
Satul Cojoci, cel mai depărtat de
centru, cu drumuri impracticabile, e lipsit
de orice asistenŃă medicală, de posibilităŃi
de aprovizionare şi de desfacere a
aplicative, în special la geometrie şi
fizică, reuşind, chiar, să compună singur
probleme.
Avea un scris mărunŃel, îngrijit,
caligrafic, înclinat înspre stânga, aproape
de modelul meu. Ştia să facă economie
mamei la bani, deoarece folosea tot
spaŃiul din filele caietului.
La vremea aceea, era mare lucru, ca
elev de liceu, să ai stilou, cu piston sau
cu pompă, doar fiii de preot sau de
gestionar, de activişti sau de cadre
didactice îşi permiteau acest lux. Noi, cei
mai mulŃi, scriam cu condeiul (tocul) şi
cu peniŃa la care legam în partea de jos,
sub formă de împletitură, sârmă subŃire
de cupru, pentru a se păstra mai multă
cerneală. În rest, notiŃele se luau cu
creionul chimic sau cu cel de grafit, iar
când era pe terminate îl puneam într-un
soclu (tub) şi îl fixam cu un inel, până ce
“plumbul” (mina) rămânea aproape de 1
cm.
Pe lângă înclinaŃiile lui IliuŃă spre
disciplinele reale, îi plăcea mult să
citească lecturi particulare, de obicei cărŃi
ce nu erau recomandate de şcoală şi care,
de altfel, nici nu se găseau în biblioteca
şcolară şi nici în cea comunală, câteva
cărŃi interzise, greu de procurat la acea
vreme.
Lui IliuŃă îi plăceau singurătatea şi
izolarea, cu greu îşi găsea prieteni
adevăraŃi, aceştia îi erau în primii ani
dintre elevii mai mari, consăteni,
cunoştinŃe din clasele primare.
Mai uşor îl găseau alŃii pentru a se
împrieteni cu el, cei mai mulŃi din
interes, ca să-i ajute la pregătirea temelor
scrise sau orale la fizică şi matematică,
în schimbul unei Ńigări sau al unei cărŃi
de literatură interzisă.
8
łara Hangului
puŃinelor lor produse (mai mult lână şi
brânză). Totuşi locuitorii lui luptă de
veacuri cu toate aceste lipsuri şi-şi duc
mai departe existenŃa aşa cum au apucat-
o din străbuni.
În apropiere, sub vârful Rarăului, se
află schitul cu acelaşi nume, clădit prin
1800 de un călugăr, Sisoe. Schitul are
câteva chilii şi o casă de oaspeŃi. Este
mult vizitat pentru poziŃiile sale pitoreşti.
In apropiere de acest schit se află o
biserică de lemn, veche, care - după
tradiŃie - ar fi fost clădită de Petru Rareş.
Date culese de M. Siheclu
Eu m-am împrietenit cu el, dacă stau
bine să gândesc, datorită unor potriviri de
idei, comentariilor în rezolvarea
problemelor şi părerilor asemănătoare
despre muzică, viaŃă, viitor.
Aşa s-a făcut că relaŃiile noastre de
colaborare şi prietenie s-au accentuat în
ultimele săptămâni ale clasei terminale
de liceu, cl. a XI-a, înaintea prezentării la
examenul de maturitate (bacalaureatul),
fiind prima promoŃie de absolvire a
Liceului cu 11 clase. În vederea pregătirii
pentru acest examen, IliuŃă a fost invitat
la mine acasă pentru a ne pregăti
împreună, iar ultimele zile din preajma
prezentării la examen am fost la el acasă,
deoarece era mai aproape de centrul
Bicaz, la liceul de aici fiind comisia
comună şi pentru liceul de la Borca.
(Va urma)
ÎnvăŃător Vasile SĂILĂ
ALBINUłE
AlbinuŃe hărnicuŃe
Discută cu un bondar
- Unde mergeŃi surioare?
Cumva la un bal?
- Dar de ce ne-ntrebi, bondare,
Vrei să vii cumva cu noi?
- Dacă-aveŃi miere-n pahare
Şi propolis bun de vară
Cum să nu vin surioare!
- Hai să mergem frăŃioare.
Şi la bal ei s-au distrat
Toată iarna au dansat.
Dominte Magdalena, cls. a III-a,
Scoala Gimnazială „Gavriil
Galinescu”, Hangu
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
● Rememorări Cordiale ● Rememorări Cordiale ● Rememorări Cordiale ●
E de prisos ca să reafirm preŃuirea de
care se bucură în mediile
învăŃământului, din Ńinut şi din Ńară,
slujitorii şcolilor de pe Valea
BistriŃei mijlocii, de la Mădei până la
BuhalniŃa.
Cât mă priveşte, i-am cunoscut bine
pe cei cu care am lucrat, în ultimele patru
decenii, mai întâi, ca profesor şi director
al liceului Mihail Sadoveanu din Borca
şi, mai apoi, ca inspector şcolar.
Despre ei am vorbit cu recunoştinŃă în
numeroase împrejurări ale vieŃii, iar pe
câŃiva, i-am fixat în memoria comunităŃii
şi prin cuvântul scris.
Prin generozitatea revistei łara
Hangului şi a mentorului acesteia,
venerabilul dascăl Teoctist Galinescu,
voi încerca să evoc şi alte chipuri de
dascăli, nume emblematice sau „anonimi
de seamă”, parte însemnată a vieŃii unui
neam care a îndrăznit să privească nu
doar nemărginirile istoriei şi civilizaŃiei,
ci şi stelele ce răsar într-un spaŃiu
necunoscut nouă.
Aşadar, rubrica “Rememorări
cordiale” ar urma să contureze schiŃa de
patente spirituale unor educatoare,
învăŃători şi profesori din spaŃiul
menŃionat. Aş fi recunoscător dacă
directorii de şcoli sau alŃi dascăli ar
trimite redacŃiei revistei scurte biografii
ale unor posibili “eroi” ai rubricii
Un împătimit al şcolii – Pantelimon Naghi (1944-2005)
În primii ani de învăŃământ, adică
între anii 1968-1971, la Liceul “Mihail
Sadoveanu” din Borca - NeamŃ, am fost
inspectat de patru ori, în ordine
cronologică, de Viorica Hanaru,
Veronica Mihăilescu, Paul Vasiliu şi Ioan
Crăciun, evaluatori (inspectori şcolari sau
inspectori şcolari generali) instruiŃi şi
luminaŃi, de dimensiune naŃională, de la
care am învăŃat, între altele, că trebuie să
fac din şcolari nu vase pe care să le
umplu, ci torŃe pe care trebuie să le
aprind, de la care am învăŃat ce trebuie să
fac sau, mai ales, ce să nu fac, în calitate
de profesor, de la care am înŃeles că
excesele de orice fel dăunează şcolii.
Abia împlinisem 30 de ani şi, spre
surprinderea mea, am fost numit
inspector şcolar pentru limba şi literatura
română, statut care impunea multiple
calităŃi; mai presus de toate, o conduită
RecunoştinŃă
noastre, cu informaŃii succinte despre
viaŃa şi activitatea acestora, informaŃii
care să constituie puncte de plecare ale
portretelor viitoare ce vor fi creionate de
autorul rândurilor de faŃă.
Astfel, vor putea constata cititorii
revistei că bucuria, norocul, succesul,
binele confraŃilor noştri nu ne-au supărat
niciodată. Vom face dovada că, dincolo
de păcatele noastre, nu i-am şters cu
lejeritate şi păgubos din memorie pe cei a
căror osteneală pedagogică şi patriotică a
fost mai presus de vitregia timpului
istoric, dar nu mai presus de talentul şi
dăruirea lor.
Astăzi, mai mult ca oricând, s-a
umplut lumea de deştepŃi. Cei mai mulŃi
dintre ei, trecuŃi, probabil, prin şcoală,
dar foarte puŃini şcoliŃi. Îi întâlneşti
pretutindeni în spaŃiul societăŃii
româneşti. Ei preŃuiesc doar bogăŃia şi
puterea. Şcoală? Nici vorbă, fără a şti că,
pentru o societate civilizată, modernă,
normală, şcoala rămâne cea mai
profitabilă afacere.
Nu sunt eu în măsură să pun sub lupă
luminile şi umbrele şcolii româneşti din
zilele noastre. Ştiu, în schimb, că, din
antichitate şi până astăzi, şcoala n-a
încetat să-şi îndeplinească rosturile
esenŃiale: pregătirea pentru viaŃă (“’Non
scholae, sed vitae discimus”) şi cultivarea
virtuŃilor (“ Kalós Kai agathós”).
morală fără cusur. Cu siguranŃă că aveam
încă multe de învăŃat despre instrucŃia şi
educaŃia şcolară, cu deosebire, despre
strategiile didactice, dar, vreme de un
deceniu şi jumătate, mi-a fost dat
privilegiul să respir, prin fiecare por al
fiinŃei mele, învăŃăturile dobândite din
miile de lecŃii la care am asistat, ale unor
profesori–filologi greu de egalat pentru
prestaŃia lor pedagogică, precum:
Ştefania Bajura, Elena Conachi, Ioan
Dobreanu, Ioan Dămoc, Constantin
Ciomârtan, Despina Cojan (Roman),
Mariana Pintrijel, Maria Cucoş, Ermina
Dobreanu, Gică-Rafael Merticaru, Traian
Cozma, Domnica Fâcă (Târgu-NeamŃ),
Emil Leahu, Mihai Mancaş, OlguŃa
ChiŃu, Teodora Covali, Georgeta Pralea
Buzilă, Valeria Modan, Alexandru
Iftimie, Ioana Marian, Zaharina Cucu,
Grigore Ciucă, Maria Vasilescu, Radu
9
łara Hangului
Cu alte cuvinte, nici şcoala
contemporană nu are drept scop să-i facă
îngeri pe copii, adolescenŃi şi tineri, ci să
le cultive gândurile, simŃămintele şi
deprinderile frumoase, să-i împiedice să
devină demoni.
Fără îndoială, sensul acŃiunii
complexe a marilor dascăli ai văii
BistriŃei a fost unul de natură patriotică şi
spirituală, în primul rând.
Ei, cei pe care dorim să-i evocăm, au
făcut din şcoală izvor de cunoaştere şi
“leac” pentru vindecarea de otrăvurile de
care viaŃa socială nu a fost şi nu este
lipsită.
Ei au făcut ca şcoala şi cartea să
devină pentru copiii muntenilor de pe
valea BistriŃei nişte buni, statornici şi
necesari prieteni. Ei au trăit cu grija ca nu
cumva şcolii să i se aducă daune, ca
aceasta să fie întemeiată pe ordine,
disciplină şi moralitate. Ei au înfruntat
pericolele care o puteau prăvăli în haos.
MulŃi dintre ei nu mai sunt printre
noi; de aceea, o umbră de tristeŃe ne
întunecă fiinŃele. Ne-au rămas, de la ei,
faptele bune şi onoarea pe care nu şi-au
pierdut-o niciodată.
Amintirea lor vie s-a păstrat,
simŃindu-le, în acelaşi timp, lucrarea lor,
harul şi entuziasmul, dăruirea
pentru ca şcoala să nu fie atinsă de
stricăciuni.
Zaharescu, Vasile AgafiŃei, Dorina
Nicoară, Mihai Cerescu (Piatra-NeamŃ),
Maria Irimescu (Agapia), Mihai Baciu
(Tarcău), Mihai Timofte (Podoleni),
Gheorghe Curelaru (Dobreni) şi ale
atâtor altora, remarcabili prin înzestrarea
lor pedagogică , prin performanŃe şcolare
reale, nu cosmetizate. Ei făceau din
şcoala nemŃeană o instituŃie exemplară
din multe puncte de vedere.
În imediata vecinătate a acestora,
lucra intens în folosul şcolii un grup
compact de alŃi profesori-filologi,
aparŃinând generaŃiei de mijloc, de
asemenea de o incontestabilă valoare
umană şi profesională. Între aceştia l-am
descoperit şi pe Pantelimon Naghi, care,
alături de Gheorghe Bondar (Mădei),
Vasile Găină (Farcaşa), Vasile AncuŃa
(Dreptu), Lucia Coşulă (Borca), Axinia
Mija (Galu), Aurelia şi Grigore ►
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
► Vadana (GrinŃieş) sau Elena Aflorii
(Ceahlău), dădea elevilor de pe Valea
BistriŃei mijlocii o bază şi un orizont
ştiinŃific şi cultural pe care se putea grefa
mai uşor evoluŃii ulterioare de substanŃă.
Şi pentru Pantelimon Naghi,
momentele cheie ale existenŃei au fost
naşterea (la 28 mai 1944, în satul Izvorul
Alb, din comuna Hangu, în familia lui
Pavăl şi a Elisabetei, lucrători comerciali,
având trei copii), studiile secundare (la
Hangu, Bacău şi la Liceul Petru Rareş
din Piatra-NeamŃ), cele superioare (la
Institutul Pedagogic de 3 ani, din Bacău,
apoi Universitatea “Alexandru Ioan
Cuza” din Iaşi), căsătoria (cu Aurelia,
învăŃătoare) şi trecerea în nefiinŃă (la 24
aprilie 2005).
Format în respect total pentru şcoală
şi dăruit acesteia, s-a numărat printre
dascălii care au avut gândul trufaş că ar
putea aduce şcolii o contribuŃie care să
poarte marca sa. Era sincer animat de a
face învăŃământ autentic, în pofida
exerciŃiilor dogmatice de natură să ne
obosească şi să ne tracaseze pe toŃi.
Ştia că munca învăŃătorului şi a
profesorului e grea, e aspră, că
seriozitatea, echilibrul, vrednicia,
pregătirea continuă, lecturile pertinente,
lucrul în echipă sunt cerinŃe pe temeiul
cărora instrucŃia şi educaŃia pot să
rodească bogat. Cât a trăit a lucrat numai
în şcoli din Poiana Teiului, legându-se
puternic de cea din Galu, unde şi-a
consolidat, în timp, poziŃia de lider.
CalităŃi de substanŃă i-au fost, apoi,
energia creatoare, puterea de muncă,
grija pentru mai binele şcolii sale şi ale
Vasile Codrescu (1905-2007) - un patriarh al şcolii româneşti
Într-o monografie închinată de noi
Liceului „Mihail Sadoveanu” din Borca,
spuneam fascinat că, „daruri ale lui
Dumnezeu, Borca şi locuitorii ei îşi
explică dăinuirea pe acest pământ prin
neistovitele virtuŃi şi energii, precum şi
prin proverbiala la ospitalitate, privind
lumea şi timpul de la altitudinea unor
spirite alese şi mândre.”.
În urmă cu exact patru decenii,
absolvisem Universitatea din Bucureşti şi
la îndemnul lui Vasile AgafiŃei, coleg şi
prieten originar din Ńinutul fabulos al
CetăŃii NeamŃului şi al mănăstirilor
ctitorite de voievozi emblematici,
alesesem să fiu repartizat la liceul
menŃionat, locaş de cultură şi de
umanitate venerat de muntenii de pe
Valea BistriŃei mijlocii, de fiii sau fiicele
lor. Cu toŃii eram încredinŃaŃi că, prin
celor din aşezarea care-l adoptase şi unde
a fost, ani în şir, director, director de
cămin cultural şi primar.
Îşi luase treburile în serios. AcŃiunile
sale multiple aduceau mereu în şcoli şi în
comunitatea sătească o notă de vitalitate
şi de prospeŃime. A iubit şcoala şi, de
aceea, ideile sale au căpătat viaŃă. Credea
cu tărie că, fără şcoală, omul este
condamnat să trăiască în peşteră sau în
grotă, că şcoala subŃiază imensa şi solida
carcasă a răului, a întunericului.
Nu se simŃea nicăieri mai bine ca în
mediul şcolar. Dorea ca şcoala să fie bine
organizată, ordonată, disciplinată, aşa
cum reŃinea el din pagini despre Socrate
sau Comenius, pe care-i cita cu
satisfacŃie ori de câte ori se ivea prilejul.
Şcoala, după cum se ştie, nu se poate
confunda cu o persoană, oricât de
valoroasă ar fi ea, ci însumează un număr
important de specialişti. Credea că numai
în echipă, specialiştii şcolii pot să ducă la
bun sfârşit proiecte educaŃionale născute
din politica educaŃională a unei epoci.
Muncea şi trăia Ńinând seama de
principii de mult verificate. De la o vârstă
foarte tânără se obişnuise a face zilnic,
măcar sumar, bilanŃul existenŃei sale,
punând faŃă-n faŃă izbânda şi eşecurile.
Mărturisea adesea că familia, şcolile prin
care a trecut şi contactele fertile cu lumea
fascinantă a cărŃilor, cu personalităŃile
culturii şi învăŃământului românesc i-au
modelat şi i-au înnobilat destinul.
Profesoratul a fost şi pentru el un mod
de dăruire spirituală, nu doar o simplă
profesie. Eliberat de propria
individualitate, s-a integrat total
vocaŃia construcŃiei, “liceul dintre stele”
sau „şcoala din pădure”, cum a fost
denumit metaforic de învăŃăcei, i-au
ajutat să răzbească la lumină, prin trudă
serioasă, smerită, fertilă şi dătătoare de
speranŃă.
De patruzeci de ani, trăiesc intens,
fermecat de farmecul Borcii, al
vecinătăŃilor ei, al muntenilor de acolo –
oieri, Ńapinari, vânători, pescari, lemnari,
toŃi oameni ai pădurilor, ai apelor limpezi
şi repezi, ai credinŃei, - înveşniciŃi şi de
inegalabilul încă prozator Mihail
Sadoveanu într-o capodoperă pe care
localnicii o consideră o misterioasă şi
fidelă oglindă a existenŃei la ancestrale.
Mai mult, despre această scriere cred ei
că, dacă ar fi avut răgaz şi iluminare la
timp, ar fi putut să fie zămislită de unul
de-ai lor: de Varvara Drozman sau de
10
łara Hangului
ambianŃei în care vieŃuia şi îşi exercita
îndeletnicirea. Bucuria lucrurilor bine
făcute, însoŃită de îndoielile inerente, i-a
umplut îndeajuns o existenŃă integrată
unei durate şi unei comunităŃi pe care a
slujit-o cu generozitate şi care, la rându-i,
n-a uitat să-l respecte şi să-l preŃuiască.
N-a înşelat şcoala, n-a mimat munca,
nu s-a numărat printre şmecherii care
populau şi odinioară lumea
învăŃământului românesc, nici printre
aceia care, cum ne spune Nicolae
Steinhardt, fac din imperativul
„Descurcă-te” expresia verbală - activă
şi nocivă a supremei şmecherii. Socotea
mai potrivit, pentru sine şi pentru alŃii,
verbul “a răzbate”, care are o cu totul
altă conotaŃie şi care trimite la cu totul
alte valori.
A fost înzestrat cu putere de muncă,
dinamism creator, refuzând mojicia şi
vulgaritatea, cărora le opunea eleganŃa
vestimentaŃiei, gestului, cuvântului şi
buna-cuviinŃă.
Îşi păstrase intact entuziasmul
tinereŃii, privea cu încredere în viitor,
ştiind bine încă din liceu că “Improbus
labor omnia vincit!” .
A ostenit mult şi a avut puterea de a
birui suferinŃa muncii, fiind înfrânt, prea
devreme, de o boală necruŃătoare.
Nu i-au lipsit, aşadar, vocaŃia
pedagogică şi omenia. A trăit vibrând
neîncetat la miracolele vieŃii şi atras de
lumea şcolii. A lăsat în urmă o experienŃă
didactică demnă de luat în seamă. A
rămas cu imaginea unui om însufleŃit de
idealuri umaniste şi patriotice, a unui
împătimit al şcolii.
Aurel Dumitraşcu, de pildă.
ExponenŃial pentru lumea Borcii
rămâne şi Vasile Codrescu, bărbatul –
erou ale cărui fapte vitejeşti pe câmpurile
de bătălie purtată pentru onoare patriei în
cel de-al doilea război mondial au fost
răsplătite de Rege prin ordinul „Steaua
României”, învăŃătorul de dimensiune
naŃională, directorul de şcoală adăpat la
principiile pedagogice ale lui Socrate,
Seneca şi Comenius, gospodarul de o
uimitoare vrednicie, îndemânare şi
sensibilitate.
Şi-a orânduit viaŃa bogată şi
cariera didactică exemplară după legile
Ńării şi după cele morale nescrise,
statornicite de când lumea, învăŃate din
pruncie de la părinŃi săi, Grigore şi Elena,
care îşi duraseră gospodărie trainică
pentru cei şapte copii. ►
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

► acoperiş discret şi dichisit, a pictat şi a
Vasile Codrescu văzuse lumina zilei
în Borca, la 20 iulie 1905.
Ulterior, respectul pentru aceste legi a
fost exersat în şcolile în care a învăŃat
(Borca, Tazlău, Şcoala Normală de BăieŃi
din Piatra-NeamŃ, absolvită în 1925,
„magna cum laude”), apoi, după ce a
devenit învăŃător, la Soroca şi BălŃi, în
urnita Basarabie, sau în judeŃele Suceava
şi NeamŃ, în comunităŃile şcolare sau
săteşti pe care le-a slujit cu dăruirea unui
apostol, alături de soŃia sa, Paraschiva
Codrescu, de asemenea, un destoinic om
de şcoală, şi de fiica, Raluca, economistă,
crescută în desăvârşit respect pentru
părinŃi.
Este bine ştiut că, prin calităŃile sale
umane şi pedagogice de excepŃie, Vasile
Codrescu s-a impus, alături de alŃi
învăŃători luminaŃi ai locului, precum
Constantin Romanescu, Ion N. Ciucanu,
Mihai Petrescu, Grigore Ungureanu,
Aurel Ana, sau Alexandru łăranu, în
galeria proeminentă a dascălilor
neamului.
ToŃi cei care l-au cunoscut şi-au
lucrat împreună cu el, cunosc că viaŃa sa
a fost pilduitoare şi modelatoare.
L-a caracterizat o bunătate absolută, o
modestie şi o mărinimie cum rareori ne-a
fost dat să întâlnim. A înălŃat case şi
şcoli, a ridicat şi pentru familia sa un
sculptat cu fineŃe de bijutier, a cununat şi
botezat, ne-a îndemnat pe toŃi din
preajmă-i, prin cuvântul blând şi
cumpănit, prin fapte roditoare, viaŃă
neîntinată de orgolii şi dorinŃe excesive,
să urmăm calea dreaptă, să nu ne pierdem
sârguinŃa, generozitatea, omenia şi
demnitatea.
Când vorbea, vorbea ca să zidească,
pricepându-se ca nimeni altul să se
bucure de bucuriile altora. A trăit un
secol, dar n-a tulburat pe nimeni cu o
privire piezişă, cu o vorbă de ocară, sau
răstită, sau în doi peri, cu un gest lipsit de
eleganŃă, care să stânjenească pe cineva.
ViaŃa lui rămâne un model pentru
ceea ce a însemnat nu prea demult
spiritul autentic şi profund românesc,
păstrat cu tărie, în ciuda vremurilor
potrivnice, de oamenii legaŃi de glie ai
acestei Ńări năpăstuite încă pentru mult
timp, ataşaŃi trup şi suflet neamului
nostru, vibrând la chemările acestora
pentru dreptate, libertate şi lumină,
idealuri pe care Vasile Codrescu le-a
slujit cu toate puterile sale.
Strălucit pedagog, oştean şi brav om
al cetăŃii, ne-a lăsat nouă, între altele, ca
moştenire de preŃ, şi trei adevăruri
esenŃiale: primul, că ceea ce strâmbă
familia şi şcoala nu mai poate să îndrepte
nimeni; al doilea, că cine îşi pierde
onoare nu mai are ce pierde; al treilea, că,
oricât de adânci şi de extinse ar fi, cultura
şi bogăŃia nu valorează nimic dacă nu stai
în preajma unor oameni de valoare, de la
care să înveŃi fără încetare, şi dacă
acestea nu au legătură puternică, sinceră
şi fierbinte cu viaŃa celorlalŃi şi, mai ales,
cu viaŃa celor aflaŃi în nevoie, a
oropsiŃilor sorŃii.
Patriarh al şcolii româneşti, s-a stins
din viaŃă, după o îndelungată suferinŃă,
dar în exemplară demnitate, la 17 iulie
2007, în Piatra-NeamŃ.
A fost un caracter fermecător, în care
au fost asociate, în chip fericit, bunul
simŃ, spiritul concesiv şi neagresiv,
fermitatea şi toleranŃa, spiritul civic şi
delicateŃea în viaŃa comunitară şi în cea
de familie, osteneala rodnică şi
chibzuinŃa.
A plecat dintre noi liniştit şi împăcat,
într-o stea mai strălucitoare decât altele,
de unde ne va spune mereu cu glas
molcom, părintesc, să refuzăm lenea,
linguşirea, goana după poziŃii sociale
nemeritate, făŃărnicia, minciuna, violenŃa.
Să rămânem oameni ai frumosului,
binelui, adevărului, dragostei, să
rămânem cât mai departe de focul
invidiei, al poftei, al răzbunării, de focul
oricărei patimi.
Prof. Gheorghe łIGĂU

VARA PĂDUREA

Vară dragă, ai venit Printr-o pădure eu mergeam

Cu grâul îngălbenit, Şi dese ori mă speriam
Cu cireşe roşioare De orice zgomot auzeam.
Coapte şi gustoase tare. Şi mă culcam lângă izvor
S-aud cum sună-ncetişor.
Soarele a încălzit
Merele s-au pârguit. Iar eu numai cu el vorbeam
Şi doar cu el mă-nŃelegeam.

UN POET

Era odată un poet

Şi el plângea uşor, încet Dominte Magdalena,
Pentru poezia lui, cls. a III-a, şcoala gimnazială

Poezia codrului. „Gavriil Galinescu”, Hangu

11
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

PSALMUL 33 – DAVID

12. Eu pe Domnul prea-mări-voi, vreme fără de măsură,

Slava Domnului meu fi-va pururi în a mea gură.

13. Al meu suflet întru Domnul se va lăuda-n vecie;

UmiliŃii să audă, să-i cuprindă veselie!

14. PreamăriŃi-L toŃi cu mine şi pe soare şi pe lună

Şi-al Său nume, pe vecie să-l slăvim toŃi împreună!

15. Când pe Dumnezeu îl cântă glasu-mi, El degrab’ aude,

Izbăvindu-mă de toate chinurile mele crude…

16. Lângă el veniŃi cu toŃii, să vă lumineze viaŃa

Şi-n ruşine niciodată să nu vă ascundeŃi faŃa!

17. Dacă cel sărac îl strigă, îl aude-al lumii Tată

Şi din multele-i necazuri, mântuit el este-ndată!

18. Al său înger stă-mprejurul celor ce se tem de Dânsul,

De necazuri El îi scapă şi le ostoeşte plânsul!

19. Bunătatea Lui gustaŃi-o, să vedeŃi că bun e Domnul!

CâŃi nădăjduiŃi în Dânsul, fericiŃi gusta-veŃi somnul!

20. TemeŃi-vă - adânc de Domnul, sfinŃii-I toŃi, în orice vreme,

Că nimica nu-i lipseşte celui ce de El se teme!

21. Săracit-au toŃi bogaŃii şi vor flămânzi mereu,

Şi tot binele gusta-vor cei ce-L vor pe Dumnezeu!

22. Fiilor, veniŃi cu toŃii, ascultaŃi-mă pe mine:

Să vă-nvăŃ cu frica-n Domnul, să vă fie pururi bine!

12
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

23. De vrea omul să trăiască şi să aibă viaŃă bună

Limba-i rău să nu grăiască şi nici buzele-i
minciună!

13. Pururea de rău să fugă; bine să se-nveŃe-a face,

Pace caute-n tot ceasul şi să umble după pace!

14. Ochii Domnului se uită la cei drepŃi şi ia aminte

Totdeauna Milostivul la rugarea lor fierbinte!

15. Spre cei răi, însă de-a pururi e-mpotrivă Cel prea Sfânt,
Ca să şteargă pomenirea răilor de pe pământ!

16. Când la Dânsul strigă drepŃii, El le-aude ruga toată!

Şi din oricâte necazuri, pune dreapta Lui să-i scoată!

17. Celor cu smerite inimi, Dumnezeu le stă aproape

Şi nu-şi lasă umiliŃii suferinŃa să-i îngroape!

18. Multe chinuri drepŃii-ndură, mulŃi haini pe drepŃi îi sapă,

Dar din toată suferinŃa, vine Dumnezeu şi-i scapă!

19. Peste oasele lor, Doamne Milostive, fii de pază

Şi dintr-însele, nici unul nu lăsa zdrobit să cază!

20. Pe cel rău îl va ucide răutatea – drept osândă –

Şi greşesc cei ce cu ură le stau drepŃilor la pândă!

21. Domnul mântui-va pururi sufletul robilor săi,

Şi cei care-i cer scăpare, n-or pieri pe negre căi!

Un psalm alfabetic compus pe vremea când David, persecutat de Saul, a fugit la Abimelech,
regele Geth, unde se credea la adăpost, dar, văzând că se sfătuiau contra lui şi că trebuia să fie
arestat şi omorât, se prefăcu nebun, aşa că regele îl alungă şi astfel scăpă de pericol (vezi cap. 21
din Cartea I a ÎmpăraŃilor, unde Abimelech este numit Achis). ”Este un psalm plin de sentiment şi
instrucŃiune pentru orice credincios”. Timuş 1. 393.

13
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
A plecat în lumea drepŃilor învăŃătorul
GRIGORE UNGUREANU
Fiu de Ńăran din łara Hangului,
dintr-o familie cu opt copii: Maria,
Elisabeta, GhiŃă, Grigore, Viorica,
Jănel şi Lidia, fiii lui Paraschiva dintr-
o familie vestită în acea vreme şi
Gheorghe Pintilie Ungureanu, om
gospodar, fost primar al comunei
Hangu între anii 1938-1940 sub
diferite guvernări: liberali, Cuza-
Goga, dictatura carlistă.
Oameni cuminŃi şi cu frică de
Dumnezeu, în afară de primele două
fete pe toŃi copii i-au purtat în şcoli
secundare, dându-le o educaŃie
demnă.
Pe Grigore, după ce a terminat
şcoala primară din Hangu, l-au înscris
la Şcoala Normală de învăŃători
“Gheorghe Asachi” din Piatra-NeamŃ,
terminând în anul 1947 şi obŃinând
diploma de capacitate pentru învăŃător
între 32 de absolvenŃi, dintre care
pomenim pe cei de pe Valea BistriŃei:
Corfu Constantin (Gârcina), Petrescu
Mihai (Galu), Ruscanu Dumitru
(Borca), Gheorghiu Cătălin
(Broşteni), Saon Gheorghe (Taşca) şi
Vadana Mihai (Poiana Teiului
Călugăreni), cu media 7,50.
La începutul anului şcolar 1947-
1948 a fost numit învăŃător la şcoala
primară din satul Boboteni – Hangu,
în şcoala construită de tatăl său, şi
care, sub administraŃia lui Grigore, a
DER KLEINE RETTER - MICUL SALVATOR
În timpul celui de-al doilea
război mondial, s-a petrecut într-un
mic sat de munte o întâmplare
neobişnuită. Linia frontului trecea prin
sat. Telefonul frontului avea o linie
formată dintr-un fir roşu care lega
prima linie cu artileria. Artileria era
situată în spatele frontului, în spatele
primei linii.
Deodată, soldaŃii au observat că
linia telefonului se întrerupse. Ei au
cercetat cu multă grijă firul telefonic.
El era într-un loc întrerupt. OfiŃerul
strigă: “Acesta este un sabotaj! Cine a
produs acest sabotaj? Acesta este un
spion, un duşman! El trebuie să
moară. Unde ar putea să fie? Probabil
s-a ascuns în sat!”.
În curând sunt adunaŃi toŃi
fost terminată şi inaugurată la 21 mai
1948, în prezenŃa primarului Cristea
Cerchez, asistând tot satul, precum şi
subsemnatul, Teoctist Galinescu –
învăŃător, împreună cu elevii de la
şcoala primară din Hangu cu care am
prezentat şi un mic spectacol.
A fost numit apoi învăŃător la
şcoala primară din Răpciuni - Ceahlău
ca şi colegul Constantin Corfu, fii de
chiaburi toleraŃi de comunişti din
lipsă de cadre didactice, dar s-au pus
pe treabă conştienŃi că trebuie să-şi
slujească patria, indiferent de cine era
condusă. Şi-au obŃinut merituos
gradele didactice: definitivat, gradele
II şi I. Pentru gradul I Grigore a
pregătit (fără a o publica) Monografia
şcolii de la Gura Schitului, O Lucrare
laborioasă, cu exemplificări din
monografia comunei Hangu şi
Ceahlău, situaŃii şcolare, fotografii. A
fost director coordonator al şcolilor
din Ceahlău, fapt bine lucrat în
rezistenŃa anti-comunistă, zicând ca ei
şi lucrând în sensul de bun român,
care serveşte conştiincios Ńara. În
timpul strămutării din zona lacului de
acumulare de la Izvorul Muntelui, a
demolat şcolile din zonă şi a
administrat clădirile şcolare ce au fost
construite cu spirit gospodăresc
pentru o bună utilitate.
Comportamentul său cam dur cu
locuitorii din sat. Ei au fost aşezaŃi
lângă o prăpastie. Un ofiŃer le vorbi
oamenilor: “Cine a făcut acest
sabotaj? El trebuie să păşească în
faŃă!”
Nimeni nu a ieşit în faŃă. OfiŃerul
vorbi mai departe: “Noi vă lăsăm să
reflectaŃi zece minute. După aceea va
fi împuşcat fiecare al doilea” (din doi
în doi).
Deodată, veni un copil cu un
cărucior de pe o uliŃă. Căruciorul era
legat cu un fir de sârmă roşie. OfiŃerul
observă firul roşu la căruŃ şi strigă:
“Opreşte, micuŃule! De unde ai tu firul
roşu? Băiatul răspunde: „L-am găsit
mai departe de aici. AveŃi nevoie şi
dumneavoastră de o bucată? VeniŃi cu
mine şi eu vă voi da o bucată”. După
14
łara Hangului
elevii, chiar şi cu cadrele, a fost ca un
paravan faŃă de comunişti, Ńinând
minte că părinŃii lui au fost persecutaŃi
de comunişti.
A fost prieten şi a colaborat cu
doctorul Virgil Galinescu, care a fost
secretarul organizaŃiei de bază
comunistă, cu aceeaşi deviză,
nemărturisită: “Zi ca ei şi fă ca tine”.
S-a căsătorit cu profesoara
Alexandrina Loghin, strănepoata
vestitului sergent LOGHIN PETRE,
eroul de la GriviŃa - 1877, şi-au
construit o casă de locuit vis-a-vis de
primărie, aproape de şcoală. N-au
avut copii aşa că au înfiat o fetiŃă pe
care, venind vremea, au căsătorit-o
într-o ambianŃă amiabilă.
A scos multe generaŃii de
absolvenŃi bine pregătiŃi.
A fost un colaborator fidel al
FundaŃiei Culturale Gavriil Galinescu,
reporter al revistei łara Hangului în
care a scris articole interesante.
O boală incurabilă i-a umbrit anii
de pensie, care la vârsta de 79 de ani
i-a curmat viaŃa, fiind înmormântat în
ziua de Sfântul Ilie - 20 iulie 2007 - în
cimitirul Bisericii Sfânta Maria Mică
de pe Schit.
Îi cinstim memoria, clasificându-
l printre adevăraŃii dascăli ai Văii
BistriŃei!
Teoctist GALINESCU
un timp, ofiŃerul întreabă: “Dar cum ai
putut tăia firul?” „– Iată, dragă
domnule, aşa am făcut”. Şi copilul
puse firul pe o piatră, căută o altă
piatră ascuŃită şi după câteva lovituri
firul a fost tăiat. După aceea el oferi
ofiŃerului acea bucată de fir. ”Poftim,
legaŃi acest fir roşu la un căruŃ pentru
copii. Eu vi-l dau gratis. Acesta este
un cadou de la mine. Eu am avut la
cărucior o aŃă, dar câteva schije mi-
au tăiat-o!”.
OfiŃerul luă cadoul şi porni
mânios mai departe. În curând,
oamenii au fost lăsaŃi liberi. ToŃi
locuitorii satului l-au proclamat pe
copil salvatorul lor.
Prof. Mihai DOROFTEI
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
„La mulŃi ani!“ de
ziua ta,
MARIA
Te port în suflet ca pe un odor,
Cum cerul poartă-n slavă ciocârlia,
Copila mea cu ochii plini de dor,
MARIA.
Copila mea cu mijlocul subŃire
Cum e pe lac o trestioară,
Mi-eşti dragă, şi mă scoŃi din fire,
MĂRIOARĂ.
Când ieşi, de toŃi eşti admirată,
Căci tu eşti faină şi drăguŃă,
Copilă dulce, minunată,
MĂRIUłA.
Când calci, pământul înverzeşte
Şi flori îŃi scoate-n cale glia,
Pe tine lumea te iubeşte,
MIA.
Copila mea cu ochi strălucitori,
Răpeşte-mi sufletu-n vecie,
Cu tot parfumul tău de flori,
MĂRIE.
15
łara Hangului
Te-aş mângâia pe părul mătăsos,
Când cântă pentru noi vioara,
Când ceru-i înstelat, frumos,
MIOARA.
De mână eu te-aş prinde – uşor
Te-aş duce să vedem poiana,
Ne-am prinde-n braŃe la izvor,
MIANA.
Te-aş săruta cu gingăşie
Când cântă-n strune havaiana,
Cu drag poveşti Ńi-aş spune-o mie,
MARIANA.
Cu farmec inima-mi inundă,
Să fim alături pe vecie
Şi racordaŃi pe-aceeaşi undă,
MARIE, MARIE, MARIE.
Prof. Mihai DOROFTEI
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

DIVERSE
de Teoctist GALINESCU

ORIZONTAL. 1. – Preot din familia Gheorghiu, militar din Hangu - a fost 6 ani prizonier
la sovietici. – Diminutiv pentru Adrian. 2 – Prenumele actriŃei Popovici. – Cămaşă
femeiască la costum naŃional. 3. – Obârşiile. 4. – Dăruit. – Numele fostului primar al
comunei Hangu (Mihai…). 5. - Olimpia Panciu. – Rădăcina cuvântului jardinieră. – Cădere
Leon. 6. – Regia Autonomă Transporturi Auto. – A chinui. 7. – Otoman. – Mihai Toma. – A
dona un obiect preŃios, îl faci pe primitor să se... 9. – Ninsoare. – Cu ea ne bărbierim. 10. –
Carte cu hărŃi. – rămăşiŃă.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 ●
2 ●
3 ●
4 ●
5 ● ●
6 ● ●
7 ● ●
8 ● ●
9 ● ●
10 ●

VERTICAL. 1. – Cuvioasa de la Sihla. – Oprea Andrei. 2. – Continentul nostru. – Mihai

Mihai Toma. 3. – Îi pune un r în cap şi aflăm un nume de familie obişnuit în BuhalniŃa. –
Suma mai multor numere. 4. – Răspândit. – Toader Adrieş. 5. – Dezmierdare pentru Oana.
– Octav Bortă. 6. – Râu hotar între Germania şi FranŃa. – De la el a luat numele Cetatea
Roma. 7. – Epicentrul infernului închisorilor comuniste. – Schimbă direcŃiile la şinele de
cale ferată în gări. 8. – LucreŃia Roşu. – Prenume. 9. – Nume de familie. – Bărbierit. 10. –
Cămaşă femeiască la costum naŃional. – Mare erou din mitologia greacă.

DEZLEGARE CAREU PE BISTRIłA MOLDAVĂ

PLUTĂRIT – C – LOCAL – AORA – VS – BAR – R – P – STROH – OAIE – ARINII – COT –
IE – ARGELE – ITLU – UA – A – TAU – AGRO – B – R – SARAD – EU – UR – OS – UNIC.

16