Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
55
Aprilie 2011
R e vi s t ă a F u n d a Ń i e i C u l t u r a l e " G a v r i i l G a l i n e s c u " – H a n g u . D i r e c t o r f o n d a t o r : T e o c t i s t G a l i n e s c u
HRISTOS A ÎNVIAT!
Iepuraşul
Prof. Margareta Vasile
Strângând cu noi belşug în clăi!
HRISTOS HRISTOS
A ÎNVIAT!A ÎNVIAT!
Prof. Mihai Doroftei,
Borca, aprilie 2010
NEDUMERIRE
(Continuare de la pag. 2)
revistei noaste, stimaŃii colegi şi prieteni, cadre Dar, ceea ce este cu adevărat regretabil, este
didactice din Hangu sau din Bucureşti care, număr impactul pe care anunŃul fals din „Ecoul
după număr, contribuie la editarea revistei prin Hangului” îl are asupra zecilor de copii de la
articole şi creaŃii artistice proprii sau ale elevilor din şcoala din Hangu sau de la şcoli din Piatra
clasele lor (Doamna ÎnvăŃătoare Elena Nacu, NeamŃ, din Bucureşti etc., pentru care revista
redactor şef al publicaŃiei noastere, Doamna «łara Hangului» a devenit o punte de legătură şi un
Profesoară Carmen Munteanu, Doamna ÎnvăŃătoare spaŃiu de exprimare şi de dezvoltare a creativităŃii.
Dumitrina Caia, Doamna învăŃătoare SteluŃa Pentru aceşti elevi, care ştiu că au trimis revistei
Manolache, Doamna Profesoară Dorinela – Valentina «łara Hangului» articole, creaŃii artistice şi literare,
Iordache, Domnul Profesor Cosma Iordache şi mulŃi ştirea că există adulŃi care contestă faptul că revista
alŃii, pe care, din economie de spaŃiu publicistic, nu-i la care colaborează ei îşi continuă activitatea
voi nominaliza, dar cărora li se cuvin acelaşi respect editorială, le provoacă o grea nedumerire.
şi recunoştinŃă. Desigur, o informaŃie falsă, precum Fie ca perioada de graŃie dintre Sfintele Paşti
cea privind încetarea, în primăvara anului trecut, a şi ÎnălŃarea Domnului să aducă lumină în minŃile
apariŃiei revistei «łara Hangului» aduce prejudicii şi sufletele tuturor şi să le înŃelepŃească faptele.
cititorilor interesaŃi de meleagurile Ceahlăului şi Dacă, totuşi, iluminarea nu se va produce, în
BistriŃei moldave, descurajându-i să caute numerele numele copiilor care colaborează la editarea
mai recente ale revistei şi, implicit, privându-i de revistei «łara Hangului» voi iniŃia o petiŃie şi o
plăcerea de a citi articole despre P.S. Părintele Iustin strângere de semnături din partea tuturor
Pârvu, despre Pc. S., Părintele Proclu, despre Pc. S. personalităŃilor marcante care şi-au pus
Părintele Ghenadie Gheorghe, despre soarta bisericii semnătura pe articole din publicaŃia noastră, prin
de la Răpciuni, strămutarea acesteia la Bucureşti şi care să facem apel la buna-credinŃă a
lucrările reuşite de restaurare, despre multe alte personalităŃilor responsabile din conducerea
subiecte de larg interes. Şi, trebuie remarcat, nu am redacŃiei publicaŃiei „Ecoul Hangului” pentru a
găsit în aceste numere nici o referire neprietenoasă reveni la gânduri mai bune cu privire la revista
privitoare la persoane din redacŃia publicaŃiei „Ecoul noastră şi intenŃiile lăudabile de punere în valoare
Hangului” sau la publicaŃia domniilor lor. a acestor frumoase meleaguri.
Prof. Felicia German
3
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XVI, Nr. 55
Programul iconografic al bisericii Răpciuni – Jud. NeamŃ
– continuare din numărul trecut a programului iconografic al bisericii salvate din lac –
(continuare
(continuarededelalapag.
pag.1)1) muzeograf Ala Movileanu
de la Suceava, toŃi reprezentaŃi în ocrotitorul spiritual al României este Fiind un vraci bun în timpul vieŃii, prin
picioare. Pe acelaşi peretele de sud, în sărbătorit în toată lumea la data de 30 martirajul pe care l-a suportat pentru
locul unde se obişnuia să fie imortalizaŃi noiembrie. credinŃa creştină, şi a rămas la fel şi după ce
ctitorii lăcaşului sfânt, zugravul i-a redat InscripŃie: СФ АПОСТОЛ АНДРЇИ a ajuns în cer, continuând să facă minuni.
pe SfinŃii Mari ÎmpăraŃi Constantin şi InscripŃie: СX: МАРЕ МУЧЕНÏК
Elena. Aceasta este unica porŃiune de Sfântul Mucenic şi ПА ТΣЛΣÏМωН
Н
8
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XVI, Nr. 55
DIN CREAłIILE COPIILOR
PRIMĂVARA PRIMĂVARA
Primăvara a venit,
Este primăvară. Toată natura a întinerit.
Copacii au înverzit. Ciripitul dulce al păsărelelor
Vestita rândunică Se îngână cu vocile noastre.
La noi iarăşi a sosit. Mirosul suav al floricelelor
Ne umple sufletul de linişte şi pace.
Ghiocelul s-a ivi Soarele se trezeşte din amorŃire,
Primăvara ne-a vestit Să dea naturii căldură şi mulŃumire.
Florile au înflorit Copiii zburdă cu mieii împreună,
Pe câmpia minunată. Şi totul în jur e voie bună.
Haide, haide dragi copii, Totu-i cânt şi ciripit.
Primăvara a sosit. Primăvară, bun venit! Stoian Alexia cl.I A,
Şc. nr.198, Bucureşti,
Cădere Maria – Elisabeta înv. Cernica LuminiŃa
Măriei Alex Clasa I, Şcoala cu Clasa a IV-a. Înv. Nacu Elena
clasele I-VIII, Hangu
Înv. Munteanu Ştefania Carmen
9
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XVI, Nr. 55
LA PAŞTI
ANOTIMPURILE
Au fost odată pe această planetă două regate : unul dintre ele se numea Regatul GheŃii, iar
celălalt, Regatul Florilor.
Regele Regatului GheŃii era temutul Ger, iar al Regatului Florilor, Roşul Mac. Regele Ger avea o
fiică pe care o chema Luna şi Regele Mac avea un fiu pe care-l chema Soare.
Într-o noapte friguroasă, regele Ger a visat că el e stăpânul planetei.
A doua zi, el a trimis o scrisoare către Roşul Mac, în care i-a poruncit să se predea şi să-i dea
regatul său.
Acesta nu a fost de acord şi a propus să unească regatele, să fie pace şi sa-i dea fiului său
mâna fiicei sale.
Regele Ger nu a vrut şi a declarat război.
Când a auzit, le-a spus florilor să se pregătească
pentru război. Valea răsuna de clinchetul ghioceilor. Florile
erau alarmate.
În celălalt regat, fulgii porniseră la luptă.
Ajungând în valea unde avea loc războiul, regii,
văzând frumuseŃea naturii, au cedat şi şi-au unit regatele.
La palat a fost o nuntă mare şi frumoasă.
Peste mulŃi ani, când PrinŃesa Lună şi PrinŃul Soare
au îmbătrânit, aveau patru fete : Iarna, Toamna, Vara şi
Primăvara.
Ca moştenire, tatăl le-a dăruit ce e mai preŃios pentru
fiecare : Anotimpurile.
Iernii i-a dăruit jocul fulgilor de nea, fiindcă era cea mai
zburdalnică. Toamnei i-a dăruit parfumul fructelor şi
culorile frunzelor. Verii i-a dat bogăŃia căldurii şi a luminii,
că era fată bună şi cuminte, iar Primăverii i-a dăruit
puterea de a trezi natura la viaŃă pentru că era cea mai
sprintenă, veselă şi prietenoasă.
Şi au trăit fericiŃi până la adânci bătrâneŃi şi mai trăiesc
şi astăzi, dacă n-au murit încă.
Hârjanu Cristina – Clasa a IV-a B, Prună Cristina – Clasa a IV-a,
Şcoala nr. 198 Bucureşti,
Înv. prof. Trandafir Milica Şcoala Hangu, Înv. Nacu Elena
14
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XVI, Nr. 55
ELEVII ŞCOLII NR. 114 „PRINCIPESA MARGARETA”, SECTOR V, BUCUREŞTI
PROFESOR COORDONATOR: MIHAELA HALDAN
Muzica în lumea mea Glasul muzicii
Do, Re, Mi, sunt primele trei note din octavă Când clopoŃelul sună,
Toate trei formează, pe mare, o imensă navă. Copiii în clasă se-adună.
Şi intrând în cabinet
Fa, Sol, La, urmează după primele trei. Se aude-un clarinet.
Până acum, toate şase notele, stau la baza operei. Glasuri vesele, zglobii,
Si şi Do de sus sunt ultimele note din această gamă. Ce venind de la copii
Do de sus se uită la celelalte ca o minunată mamă. Înveselesc clasele pustii.
Saxofonul şi acordurile de chitară fac muzica un dar divin Şi venind din La minor,
Dacă nu se cântă şi acordă bine, pentru urechi va fi un chin. Se aude-un bas pe hol
Vioară şi violoncel, pană şi condei, Coborând pe coridor
Pian şi mandolină, imaginaŃie şi idei. Ca s-ajungă-n Re major.
Am înşirat cam tot ce ştiu despre operă şi muzică. Gamele le-am învăŃat,
Nu ştiu foarte multe, dar le învăŃ până duminică. Do major am repetat.
C-o chitară şi un flaut
Voicu Andrei – Daniel, cl. a VII-a C Pe hol notele le caut.
Dar mergând spre baie,
O cam fac de oaie
Pentru că-am găsit,
VIOARA Un Fa cam ascuŃit.
O chiuvetă s-a crăpat,
Vioara este un instrument muzical cu coarde şi arcuş. Coardele Oglinda s-a speriat.
CopoŃelul a sunat,
sunt acordate în cvinte perfecte şi sunt întinse peste una din feŃele Ora s-a şi terminat.
unei cutii de rezonanŃă, vibrând atunci când arcuşul este tras peste
ele sau când sunt ciupite.
Preda Cătălina cl. a VII-a C
Comparativ cu celelalte instrumente cu coarde şi arcuş (viola,
violoncelul şi contrabasul), vioara este cel mai mic instrument şi
generează sunetele cele mai înalte. Muzica – cel mai bun mod de
AlŃi termeni populari folosiŃi pentru vioară sunt : violină, scripcă, eliberare
diblă, lăută sau regional ceteră.
Persoana care cântă la vioară se numeşte violonist sau lăutar. Şlagărele timpului s-au născut
Persoana care construieşte sau repară o vioară se numeşte lutier. dintr-o lacrimă sau un zâmbet al
compozitorului. Din ură, dezamăgire
sau iubire. Asta pentru că muzica e
modul perfect de exprimare şi
eliberare a sentimentelor.
Pentru fiecare eveniment din
viaŃă, avem o melodie ce ne
ISTORIA VIORII aminteşte de acel moment. Nu v-i s-a
întâmplat ca atunci când ascultaŃi o
Vioara a apărut în nordul Italiei, în prima parte a secolului al XVI- melodie, să vi se pară că e inspirată
lea. Cel mai probabil a fost inspirată de trei tipuri de instrumente : din viaŃa voastră?
rebec (care exista încă din secolul al X-lea), viola da gamba şi viola Asta tocmai pentru că muzica
da braccio. Una din primele descrieri explicite a instrumentului, eliberează sentimente şi dă drumul
inclusiv a folosirii lui, a fost în Epitome musical de Jambe de Fer într- creaŃiei iubirii pentru artă.
o lucrare publicată în anul 1556, la Lyon. Deja la acea vreme vioara Costache Maria cl. a VII-a C
începea să se răspândească în Europa.
Vioara sau violina este cel mai răspândit instrument muzical
care face parte din familia instrumentelor cu coarde. Datorită
timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseŃe, vioara este
principala purtătoare a melodiei. Strălucirea şi căldura sunetului ei o
aşează în fruntea instrumentelor din orchestră. Sunetele emise de
vioară pot reda cele mai variate sentimente, ca : duioşie, măreŃie,
visare, forŃă etc.
15
FundaŃia culturală „Gavriil Galinescu” łara Hangului Anul XVI, Nr. 55
SOARELUI
Soare, tu stăpânul lumii, Însă tu ai vrea, maestre, Căci nicicând a ta lumină
Ce răsari în orice zi Să pătrunzi în suflete, Nu a fost mai arzătoare;
Şi ne dai nouă, mulŃimii Ca prin nişte largi ferestre Pentru toate-acestea vină
LecŃii despre a iubi! Deschise spre cer cu sete. Cine poate s-aibă, oare?
Tu ne încălzeşti cu milă Totuşi, câte dintre ele Nu tot noi suntem aceia
Pe cei buni şi pe cei răi, ÎnŃeleg a ta voinŃă? Ce prin ale noastre fapte
Fără să ne porŃi vreo vină, Şi te-asemăn unei stele, S-ar putea de-acum ca Geea
Căci toŃi suntem fiii tăi. Făr’ a şti că eşti fiinŃă. Să intre mereu în noapte?
Ne trimiŃi a tale raze Tu eşti astrul fără seamăn Oare câŃi, din noi, Stăpâne,
De lumină şi căldură, În al nostru Univers, În Era ce va să vină,
Ce sunt minunate oaze Ce n-ai printre stele geamăn Vom reuşi a rămâne
Pentru orişice făptură. Şi veghezi al lumii mers. Cu toŃi a trăi-n lumină?
Tu te oglindeşti în ape, Dar, noi te rugăm, Stăpâne
Pe pământ, pe-nalta creastă, În prag de mileniu trei Melania Mihai,
Şi-ale noastre roade toate, Să te-nduri un pic, bătrâne, august 2000
Numai tu le faci să crească. Şi fă razele mai moi.
Alexandra Athanasovici, – Clasa a IV-a D, Cosmina Păvăloiu, – Clasa a III-a B step by step,
Şcoala nr. 198, Înv. Roman Mona Şcoala nr. 198, Înv. prof. Drăgan Daniela
CREIONUL şi Vasiloancă Gabriela
Din ciclul: poveşti cu tâlc
prin bunăvoinŃa Domnului ing. Mircea Onofreiciuc
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar
plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaŃa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităŃi la creion, pe care dacă reuşeşti să le
menŃii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poŃi să faci lucruri mari, dar să nu uiŃi niciodată că există o Mâna care ne conduce
paşii. Pe aceasta mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinŃei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuŃitoarea. Asta
înseamnă un pic de suferinŃă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuŃit. Deci, să ştii să suporŃi
unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înŃelegi că
a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce trebuie neapărat este să ne
menŃinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior.
Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincia calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în
viaŃa va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
Tipărit de AsociaŃia „PRO BURDUJENI” sub îndrumarea preoŃilor LaurenŃiu Stamatin şi Bogdan Iacoban
– parohia „Izvorul Tămăduirii” Suceava 06 – martie – 2011
16