Revistă a FundaŃiei Culturale "Gavriil Galinescu" - Hangu • director fondator: Teoctist Galinescu
„ÎN ZILE DE SĂRBĂTORI”
o carte de referinŃă de
ÎnvăŃător Teoctist Galinescu şi
prof. Felicia Galinescu-German
La început de 2005, a ieşit de sub
tipar colecŃia de folclor a învăŃătorului
pensionar Teoctist Galinescu şi fiicei
sale prof. Felicia Galinescu – German,
sub titlul „În zile de sărbători” -
lucrare care înmănunchează
diversitatea obiceiurilor de Crăciun şi
Anul Nou din satele binecunoscute şi
străvechii aşezări de pe cursul mijlociu
al BistriŃei moldave – Hangu.
Interesantă şi valoroasă sub raport
istoric, didactic şi cultural, aceasta vine
să completeze în mod fericit
informaŃiile din domeniu, înscriind
autorii în rândul prestigioşilor
folclorişti moldo-bucovineni. ColecŃia
cuprinde piesa de teatru „În zile de
sărbători”, de preot Gh. Savin din
GalaŃi, adaptată de Teoctist Galinescu
la specificul local, oglindind aspecte
din ambianŃa specifică sărbătorilor de
iarnă din lumea satelor, practica
peŃitului în vederea intemeierii unei noi
„Inimă curată
familii, precum şi mulŃimea
obiceiurilor de Anul Nou, în care este
evidenŃiată atmosfera sărbătorească.
Din scena peŃitului, transpar caracterul
aşezat, înŃelept şi demn al săteanului şi
bucuria de a avea oaspeŃi. În secundar,
nu lipsesc nici credinŃele frecvente în
mediul sătesc – în speŃă aflarea
ursitului de către fetele de măritat.
Urmează, în douăsprezece anexe,
prezentarea amănunŃită a obiceiurilor
specifice sărbătorilor de iarnă:
Colindele, Steaua şi Luceafărul, care
vestesc Naşterea Domnului, teatrul
popular Irozii, care relevă momentul
biblic al sosirii celor Trei Crai de la
răsărit veniŃi să se închine Pruncului
Sfânt şi întâlnirea lor cu Irod Împărat;
iar de Anul Nou, Pluguşorul, sau chiar
plugul tras de boi, care trăgeau o
brazdă în curtea omului, amintind de un
vechi ritual al fertilităŃii, ca şi
spectaculoasele piese de teatru popular
Bujorul şi Jianul, redând aspecte din
lupta poporului contra asupritorilor,
Capra, semnificând – după unii –
renaşterea ciclică a naturii de la
începutul primăverii şi Ursul, cu
personaje exclusiv mascate în mod
original.
În Hangu s-au mai jucat Masa
Verde, redând aspecte de la ConferinŃa
de pace de după primul Război
mondial, şi ArnăuŃii – frecvenŃa
acestora fiind mult mai redusă. Cea mai
jucată era vestita “Capră de la
Hangu”, cu pregnant specific local, la
mare cinste la hangani. Cu pluguşorul,
colinda, steaua şi luceafărul umblau
copiii, iar cu piesele de teatru popular
umblau tinerii, uneori şi vârstnicii. În
final, gazdelor li se făcea urări de
belşug şi sănătate.
“Inim\ zideşte
curat\ întru
zide[te mine,
`ntru
mine, Dumnezeule [i duh drept
Dumnezeule şi duh drept înoieşte
`noie[te cele
cele dinlăuntru aledinl\untru
mele” ale
mele”
În centrul comunal, reprezentaŃiile
căpătau aspect de festival, unde
mascaŃii se întreceau în giumbuşlucuri
şi comicării, iar diverşii interpreŃi îşi
etalau măiestria în costumaŃiile lor
pitoreşti. T. Galinescu relatează fastul
pe care-l cunoştea de aceste sărbători
centrul Hangului – un veritabil târguşor
înainte de a intra sub undele lacului
Bicaz (1959). În articole cu caracter
istorico-geografice al localităŃii, autorii
reliefează condiŃiile istorico-sociale în
care s-au plămădit variatele obiceiuri
de pe cuprinsul zonei, descriind detaliat
şi costumaŃia diverselor personaje,
textele, poeziile şi cântecele – puse pe
note de autori – precum şi simbolistica
fiecărui obicei. Exemplificăm citând un
fragment concludent: „Principalul
obicei ce se juca la Hangu, ca şi în
zonă, era „Capra” tradiŃională, aşa zisă
Capra de la Hang’, care simbolizează
momentul istoric al revoluŃiei lui Tudor
Vladimirescu de la 1821…”.
(Continuare în pagina 3)
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

łARA HANGULUI
Revistă cultural-istorică,
cu apariŃie trimestrială,
anul IX, nr. 34, mai 2005
editată de
FundaŃia Culturală
“GAVRIIL GALINESCU”
HANGU – NEAMł

Preşedinte de onoare:
TEOCTIST GALINESCU
Preşedinte executiv:
GRIGORE PINTILIE
Director revistă:
prof. GHEORGHE DRUGĂ
Consilier redacŃional:
prof. CONSTANTIN PRANGATI
Colectiv redacŃional:
Teoctist Galinescu, Gh. Drugă, ing.
Mihai Bulai, Grigore TărâŃă,
Florica Galinescu, prof. Dorel Rusu,
Liliana Bostan, preot Ioan Simiraş,
Iuliana Gheorghieş. FundaŃia Culturală
“GAVRIIL GALINESCU”
SPONSORI: Hangu - NeamŃ
Centrul pentru Cultură şi Arte
“Carmen Saeculare” al judeŃului
NeamŃ
Director: prof. Horia Constantin ANUNł !
Alupului-Rus
- “ELECTROMONTAJ” Suceava La 5 septembrie 2005 se împlinesc 10
Director ing. Ştefan Balan. ani de la constituirea FundaŃiei Culturale
Mona si Mircea Croitoru – Timişoara „Gavriil Galinescu” şi se propune ca
Grigore TărâŃă, Felicia şi ing. Ioan acest mic jubileu să-l sărbătorim, de
Galinescu, Fevronia şi prof. Sandu
aceea se convoacă Adunarea Generală a
Stoica, ing. Stelian Galinescu,
Cornelia Pascali – S.U.A., Maricica şi membrilor săi la 8 septembrie 2005, ora
ing. Dumitru Catană, Valeria Cogoiu, 1300 la Şcoala Gimnazială „Gavriil
Ştefan Chioaru, Titus Hotnog, Galinescu” din Hangu.
Eugen Săvoaia, LucreŃia Preşedinte,
Roşu-Darie, Florica Clotzer, Grigore Pintilie
senator Şerban Strătilă

PublicaŃia este înscrisă în catalogul de presă Rodipet NeamŃ

la nr. 9009/1996, I.S.S.N. 1582 – 8972 Telefoane contact:
- 0233.257.605 – Florica şi Teoctist Galinescu
- 16 pagini – 10 000 lei - - 0233.257.501 – 524 – primar sau Liliana Bostan
- 021.7722878 – German Felicia – Bucureşti

C u l e g e r e , t e h n o r e d a c t a r e ş i p r o c e s a r e f o t o :
C i p r i a n A i l e n i - E d i t u r a N O N A -

2
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

spirituală întruchipând fantezia, la catedră – unde i s-a permis să se

“În zile de sărbători”
(Urmare din pagina 1)
„Putem denumi satele Hangului
de pe vremuri “Sate haiduceşti”, în
special Bobotenii şi Audia, în
legătură cu drumul peste Dealul
Doamnei supranumit « Calea
Mare », tradus « Vad de hoŃi », pe
unde au hălăduit haiduci vestiŃi ca:
Bujor Chetraru, Vasile cel Mare de la
GrinŃieş, Pantelimon de la Răuceşti,
NiculiŃă de la Dârmoxa etc.
Obiceiul intitulat Bujoru
oglindeşte momente din perioada
fanariotă, din lupta pentru dreptate şi
libertate, şi care este jucat în toate
satele de pe cursul mijlociu al
BistriŃei Moldave. Cu pluguşorul se
formau cete de copii, gospodari sau
bătrâni, cu obişnuitul « Mâine anul
se-noieşte », tineretul cu « plugul cel
mare », în ceată cu flăcăii de însurat,
unele cete cu « Buhaiul » ori plugul
cu boi improvizaŃi sau, când era
zăpada mare, chiar cu boii şi plugul,
cu urătura istorică „ S-a sculat mai
an/ Bădica Traian”,cu tălăngi de la oi
sau clopoŃei, pocnind din bice.” (T.
Galinescu, „Argument”)
Aceste obiceiuri reprezintă
nestemate ce s-au format şi şlefuit
într-un îndelungat şi complex istoric,
constituind o adevărată comoară
puterea imaginativă şi de creaŃie,
simŃămintele şi năzuinŃele spre bine
şi frumos ale poporului.
Autorii cărŃii nu au fost doar
culegători de folclor, ci s-au aflat în
miezul problemei selectând talente,
punând în scenă piese de teatru,
alcătuind şi conducând echipe de
coruri, şi dansuri cu elevii şi tineretul
sătesc – care au repurtat întotdeauna
succese, promovând şi stimulând
obiceiurile tradiŃionale.
Teoctist Galinescu aparŃine acelei
generaŃii de dascăli formaŃi la şcoala
iubirii de neam şi Ńară pentru care
simbolurile şi tradiŃiile naŃionale
erau sacre, iar cultivarea acestor
valori în rândul tinerelor generaŃii o
datorie patriotică. A avut privilegiul
de a se fi format pentru cariera de
învăŃător la vestita Şcoală Normală
„Gheorghe Asachi” Piatra-NeamŃ,
unde în paralel cu pregătirea
profesională avea loc şi o intensă
activitate culturală, în care
Obiceiurile de sărbători ocupau un
loc privilegiat. Încă de pe băncile
şcolii se simte atras de acest
domeniu, devenind un participant
activ al vieŃii culturale a şcolii.
După încheierea războiului, la
care a participat ca ofiŃer, are
neşansa de a fi persecutat şi cenzurat
de regimul comunist de tristă
amintire. Nu l-au înfrânt însă nici cei
5 ani de temniŃă, nici îndepărtarea de
reîntoarcă de abia după 10 ani (1969),
continuând ca în paralel cu obligaŃiile
profesionale să-şi consacre timpul unor
idealuri înalte. În 1955 nu pregetă a
înfiinŃa FundaŃia Culturală Gavriil
Galinescu (unchiul său de prestigiu şi
director al Gimnaziului din Hangu) şi a
pune bazele revistei cultural-istorice
„łara Hangului”, al cărei preşedinte de
onoare este şi în prezent, la venerabila
vârstă de 84 de ani. Cartea „În zile de
sărbători” prezintă şi un bogat material
documentar – foto, privitor la
obiceiurile de sărbători, la activitatea
cultural-artistică cu şcolile şi tineretul,
precum şi secvenŃe cu oameni şi locuri
din Hangul de dinaintea strămutărilor
din zona lacului Bicaz, în care putem
admira costumaŃia originală a
personajelor pieselor de teatru popular,
bogăŃia şi frumuseŃea costumelor
naŃionale din zonă. Păcat că portul
naŃional aparŃine din ce în ce mai mult
trecutului.
Mesajul autorilor colecŃiei de
folclor „În zile de sărbători” este unul
generos, iar lucrarea - de-o valoare de
netăgăduit – foarte binevenită în
condiŃiile în care asistăm la pierderea
iremediabilă a tradiŃiilor.
Activitatea laborioasă a autorilor în
beneficiul societăŃii actuale şi
viitorimii este demnă de toată lauda,
meritând stima şi recunoştinŃa noastră.
Mihai Bulai

La plug, la plug, măi fraŃi,

La plug Să deie Domnul sfânt
Belşug unde araŃi
Şi pace pe pământ!
Suntem în primăvară La plug, la plug, măi fraŃi,
Pământul s-a zvântat Scăparea e în plug;
Şi colŃul dă afară; Cu el voi Ńării daŃi Pantelimon Halipa
E timpul de arat. Mâncare din belşug.

La plug, măi fraŃi, MunciŃi cu tot avântul,

Nădejdea e la voi; Nimic nu cruŃaŃi:
Cu plugul vindecaŃi Atâta dă pământul
O lume de nevoi. Cât ştiŃi şi lui să-i daŃi.

Din vremuri vechi, păgâne, SămânŃă puneŃi bună,

Avem un meşteşug; Aleasă şi curată,
Să Ńinem mâna bine Aşa doar se adună
Pe coarnele de plug. Cea roadă bună şi bogată.

3
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Al cui este Duhul vremurilor noastre?
„Dar Duhul Sfânt grăieşte lămurit că, în vremurile cele
de apoi, unii se vor depărta de credinŃă, luând aminte la
duhurile cele înşelătoare şi la învăŃăturile demonilor.”
Sfântul şi Marele Post al Paştilor este precedat de o
perioadă pregătitoare, din care face parte şi Duminica
Înfricoşatei JudecăŃi, duminica ce vine să ne avertizeze că
Dumnezeu nu este numai mult iubitor şi milostiv, ci şi foarte
drept. „Milostiv şi drept este Domnul” (Ps. 114, 5). Dacă în
viaŃa noastră pământească, noi simŃim mai mult dragostea lui
Dumnezeu, în Ziua JudecăŃii, vom face cunoştinŃă cu dreptatea
absolută a lui Dumnezeu.
Judecata cea obştească sau universală va coincide cu
sfârşitul acestei lumi, cu venirea întru slavă a lui Hristos şi cu
învierea tuturor oamenilor.
Când se vor petrece aceste lucruri nimeni nu ştie, „nici
îngerii din ceruri, nici Fiul (ca om), ci numai Tatăl. (Matei
24,36), însă Mântuitorul Hristos ne-a descris unele semne
premergătoare acestor evenimente.
Unul din semnele vizibile ale apropiatei veniri a lui Hristos
întru slavă este apariŃia lui Antihrist, „a omului fărădelegii”.
Antihrist se traduce cel care luptă împotriva lui Hristos, dar
şi cel care se pune în locul lui Hristos, adică se substituie Lui.
MulŃi şi-l imaginează pe Antihrist ca pe un “director” care
dărâmă biserici şi varsă sânge de creştin. Dar dacă ar fi aşa,
prea puŃini i s-ar închina de bună voie. Antihrist va fi Marele
seducător, Marele Actor. Arătându-se blând, milostiv şi
împlinitor a toată virtutea, el va fascina, va deveni repede
idolul celor lipsiŃi de discernământ.
Aici e marele pericol: cei care vor căuta să aprecieze
valoarea Antihristului după propriile lor idei vor fi înşelaŃi. În
afara învăŃăturii creştine nu există nici o altă posibilitate de a
recunoaşte pe Antihrist drept mână dreaptă a diavolului.
Virtutea pe care el o va mima nu va putea fi înŃeleasă la justa
valoare, decât de către cei care vor rămâne sub aripa Bisericii.
SfinŃii PărinŃi spun răspicat că înaintea venirii lui Antihrist,
mare parte dintre creştini se vor lepăda de Hristos. AfirmaŃia
pare greu de crezut, însă explicaŃia pe care o dau PărinŃii este
simplă: Antihristul va fi primit de majoritatea lumii pentru că
va aduce cea mai înaltă bunăstare materială, va fi cel care va
asigura oamenilor tot confortul şi toate cele de trebuinŃă
satisfacerii poftelor trupeşti. El va corespunde celor mai variate
exigenŃe: cei care apreciază înŃelepciunea acestei lumi vor
vedea în el un geniu; cei dornici de îmbogăŃire îşi vor vedea
buzunarele pline; cei care caută minuni îşi vor vedea aşteptările
împlinite: Antihristul va face minuni pe care ştiinŃa omenească
nu le va putea explica.
Totuşi, chiar dacă la început el nu va lovi credinŃa, va avea
îndrăzneala să spună despre sine că este Mesia cel aşteptat.
Nouă ni se pare puŃin probabil ca un om, indiferent de cât bine
ar face omenirii, să fie primit ca Mesia.
Lucrul acesta se va întâmpla în urma unei îndelungate
pregătiri, pe care o vor face înainte-mergătorii lui Antihrist.
Aceştia vor lupta cu înverşunarea ca valorile creştine să fie
terfelite şi îngropate.
Aşa să înŃelegem de ce mai marii politicieni ai Uniunii
Europene au refuzat să însereze în proiectul ConstituŃiei
europene faptul că Europa are rădăcini creştine, aşa înŃelegem
de ce guvernul francez a hotărât să înlăture din toate instituŃiile
publice orice însemne religioase, inclusiv cele creştine, precum
4
łara Hangului
Sfânta Cruce sau icoanele.
Încetul cu încetul, creştinii vor fi învăŃaŃi că banul este
atotputernic, că trupul este mai important decât sufletul, că
păcatele împotriva firii (homosexualitatea, lesbianismul,
perversiunile sexuale, masturbarea) sunt înclinaŃii normale,
sunt ceva bun, pe când virtuŃile (mai ales fecioria, curăŃia până
la căsătorie) sunt luate în râs şi desconsiderate.
Iată că astăzi asistăm la o apostazie (lepădare) generală de
Hristos, mai ales în lumea occidentală, şi o îmbrăŃişare a
duhului Satanei. Oamenii au devenit atât de obişnuiŃi cu
păcatul, încât au pierdut sensul noŃiunii de păcat, complăcându-
se în el precum peştele în apă. Promovarea excesivă a sexului
şi sexualităŃii, convieŃuirile libere (aşa zisele căsătorii de
probă), folosirea mijloacelor anticoncepŃionale, indiferenŃa
religioasă, sincretismul religios (să accept că toate religiile sunt
bune, în numele toleranŃei religioase) sunt tot atâtea mijloace
care pregătesc omenirea pentru primirea lui Antihrist. În
momentul când ai îmbrăŃişat unul din aceste păcate, deja ai
devenit un apostat, un lepădat de Hristos, deşi tu te declari
creştin.
CredinŃa va fi pervertită
încetul cu încetul, Biserica
discreditată, nevoinŃa creştină
va fi substituită de o viaŃă
comodă şi iubitoare de plăceri.
Ce se va întâmpla cu cei
tari în credinŃă? Sf. Scriptură
ne arată că numărul lor va fi
foarte mic, ei vor fi prigoniŃi,
batjocoriŃi, urâŃi de ceilalŃi şi
condamnaŃi la moarte.
Sf. Ignatie Briancianinov
ne previne că „pentru sfinŃii lui
Dumnezeu va veni o încercare
cumplită: viclenia, făŃărnicia,
minunile prigonitorului, se vor
sili să-i amăgească şi să-i înşele; prigoanele şi strâmtorile
rafinate, calculate şi disimulate cu o vicleană inventivitate,
puterea nelimitată a prigonitorului îi vor pune într-o situaŃie cât
se poate de grea; micul lor număr va părea infim în faŃa
întregii omeniri, şi pe seama părerii lor se va pune o deosebită
nepuŃinŃă; dispreŃul obştesc, ura obştească, clevetirea,
prigoana, moartea silnică vor deveni soarta lor. Numai printr-o
osebită împreună- lucrare a harului dumnezeiesc, sub
călăuzirea lui, aleşii lui Dumnezeu se vor împotrivi
vrăjmaşului lui Dumnezeu, Îl vor putea mărturisi înaintea lor şi
a tuturor oamenilor pe Domnul Iisus.”
Creştinii trebuie să aibă o singură teamă: aceea de a nu se
lepăda de Hristos şi a nu-şi pierde sufletul lor, având în minte
cuvintele Mântuitorului: „ Nu te teme turmă mică, pentru că
Tatăl a voit să vă dea vouă ÎmpărăŃia” (Luca 12, 36).
Aşadar să cugetăm la noi înşine şi la viaŃa noastră şi să
vedem cărui duh îi slujim: duhului lui Hristos sau duhului celui
rău?
Preot Ioan Simiraş
Parohia Sf. Apostol,
Hangu
 FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Maria Ciobanu, profesoară cu demnitate
stimată de hangani
O personalitate
deosebit de importantă
pentru zona Hangului a
fost şi profesoara de limba
rămână Maria Ciobanu,
soŃia hanganului
comandor de marină, om
de nădejde la vremea sa.
Maria Ciobanu s-a,
născut la 13 iulie 1908 în
comuna Hidiş, azi Podeni
jud. Cluj, al unsprezecelea
copil al lui Matei Teodor
şi Anicăi Paul. La 4 ani a
rămas orfană de tată şi la
10 ani de mamă.
A urmat şcoala primară la Hidiş, trei clase în limba
maghiară şi a IV-a în limba română. A fost colegă cu Maria
OŃel şi cea mai bună prietenă a ei a fost Georgeta Duma, la care
în grădină se juca în fiecare duminică după masă la Sipote – pe
Pârâul Popei.
În august 1918, a venit la Hidiş Ion Paul, fratele mamei
sale, care era profesor universitar de estetică literară la
facultatea de Litere din Cluj, şi cu mătuşa Veronica, sora mai
mică a maică-si, care i-au spus că o vor lua la Cluj la şcoală, iar
toamna s-a întors de pe front doctorul Ion Matei şi a luat-o la
Cluj. Ne mărturiseşte în autobiografie:
„ Deşi îmi era tare dragă cartea şi doream mult să învăŃ,
m-am despărŃit foarte greu de satul meu drag, de prietenele
mele, de vecini, de rude, de nepoata mea Mărioara, cu care am
copilărit şi pe care o iubeam ca pe o soră. Cu sufletul însângerat
de durere şi cu lacrimi în ochi mi-am părăsit casa natală, uliŃa
copilăriei şi pe draga mea soră Areta. M-au petrecut, până la
capătul satului, hidişenii, cu sufletele lor bune şi duioase, mă
îmbrăŃişau, plângeau, strecurându-mi câte un zlot în mână, să-
mi cumpăr ceva din oraş. Ajungând la capătul satului,
Mărioara, fiica fratelui meu, notarul Vasile, mă aştepta să mă
însoŃească la gară la VinŃ. Ne-am despărŃit greu, fiindcă după
moartea mamei, mai mult la ei am stat.”
La Cluj, unchiul Paul a înscris-o tot în clasa a IV-a (ca să
aibă bază) la Şcoala elementară, şi a avut învăŃător pe Iscu, un
om bun şi duios care se ocupa serios de copii. Clasa I de liceu a
urmat-o la Liceul de fete „Regina Maria” din parc.
Fratele său Ion Matei s-a căsătorit la Oradea, unde s-a şi
stabilit, ocupând funcŃia de director al Ambulatorului
policlinic, unde a luat-o şi pe Maria şi a înscris-o în clasa II-a,
unde a urmat tot liceul până în clasa a VIII-a la Liceul „Oltea
Doamna” unde şi-a dat şi bacalaureatul. VacanŃele de
primăvară, vară şi iarnă le petrecea la Hidiş, unde erau în jur de
treizeci de elevi duşi la oraş şi era un anturaj plăcut, cu
preocupări intelectuale, dar şi de ajutor în timpul săptămânii la
muncile agricole, dar joi după amiază de la orele 4 se adunau la
şcoală şi purtau discuŃii despre ce au citit în timpul liber şi
făceau mici referate, iar duminica, mai ales în vacanŃa de vară,
pregăteau o pisă de teatru şi prezentau serbări însoŃite de
cântece şi dansuri, la care erau invitaŃi şi elevii din satele
vecine.
Făceau programe libere, literare însoŃite de petreceri. În
5
łara Hangului
august, când timpul era frumos, făceau excursii pe Muntele
Trascăului, la Ciubăr, Peştera lui Horea etc., iar toamna pleca
fiecare la locul lui de învăŃat.
Ar fi vrut să urmeze medicina, dar taxa de înscriere de
8.000 lei era enormă şi burse puŃine; s-a înscris la litere, limba
română principal, latină şi franceza secundar, unde a reuşit, a
avut bursă şi a avut profesori minunaŃi ca: Sextil Puşcariu la
filologie, Nicolae Drăgan la literatură veche, Bogdan Duică la
literatură modernă, Ion Petrovici la dialectică, Teodor Naum la
limba latină, Auger la limba franceză, Alexandru Lepădatu la
istoria română, Onisifor Ghibu şi Ghidionescu la pedagogie şi
metodică, iar la lecŃii practice pe Dumitrescu, toŃi profesori de
mare Ńinută ai vremii.
Când era în anul II, a fost numită şi secretară la Muzeul
limbii române condus de Sextil Puşcariu, unde lucra câte 18
ore pe săptămână la DicŃionarul limbii române, împreună cu
Macrea Dumitru, Diacovici, Breazu şi Ştefan Paşca.
În 1931, împreună cu Budai Pop din Orăştie, Pia Mureşanu
din Cluj au primit o bursă de 6 luni în FranŃa, la Sorbona, la
Paris. Bursa a fost în bani, au făcut economii şi la întoarcere
au trecut MunŃii Alpi în Italia şi au vizitat Milano, FlorenŃa,
Roma, Capri, VeneŃia,Genova, unde a vizitat şi cimitirul şi a
aflat mormântul fratelui său Todi, care în războiul mondial din
1918 a plecat voluntar şi la sfârşitul războiului, când să se
întoarcă in Ńară s-a îmbolnăvit de gripă spaniolă şi a murit în
Italia.
În acel timp, studenŃimea avea o organizaŃie „Mica
Antantă” cu studenŃi români, cehi, sârbi şi făceau schimb de
experienŃe la cursuri, unde şi Maria a fost înscrisă şi a asistat la
cursuri universitare în Cehoslovacia şi în Serbia.
În 1932, cu societatea „Amicii Turciei” a fost în Turcia
pentru două săptămâni şi a vizitat Constantinopolul unde a
impresionat-o Cornul de Aur, cimitirul Ebu şi Fanarul.
În 1933, şi-a luat licenŃa şi toamna s-a integrat în
învăŃământ, numită profesoară la liceul de fete şi băieŃi din
Salonta şi, după doi ani, a fost transferată la Baia Mare, unde a
funcŃionat patru ani.
În anul 1939 s-a căsătorit cu căpitanul de marină de război
Ciobanu V. Dumitru şi între anii 1939 – 1941 a funcŃionat doi
ani profesoară la Liceul de fete din Piatra NeamŃ. În anul 1941
– 1942 a predat un an la Şcoala Normală de fete din Brăila,
făcând zilnic naveta cu vaporul de la GalaŃi la Brăila şi după
aceea a fost numită la Liceul „Notre Dame” din GalaŃi unde a
funcŃionat trei ani până în 1945.
În timpul celui de al doilea război mondial în 1944 a fost
avocată la Teliu lângă Braşov, GalaŃul fiind distrus din port
până la biserica grecească şi casa ce o aveau proprietate, iar
soŃul a fost luat prizonier.
În septembrie 1945 a primit înştiinŃare din Piatra-NeamŃ că
la Hangu (satul soŃului), s-a înfiinŃat un gimnaziu şi dacă
doreşte să primească să fie directoare. A primit şi la 5
septembrie a venit cu MihăiŃă, scumpul ei copilaş şi a luat
postul în primire. A fost ajutată şi de profesorul Gavriil
Galinescu, care s-a luptat pentru reînfiinŃarea gimnaziului şi de
încadrarea lui cu profesori buni, precum: Cicerone Gheorghiu,
Emilia Cojoc, Ioan Beringhe, Titus Hotnog, preotul
Pantelemon Grigoriu; gimnaziul, cu o singură clasă a
funcŃionat în casa lui Florea Pântea. În al doilea an, soŃii
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Ciobanu şi-au oferit casa lor, unde a funcŃionat cu două clase.
Se păstrează o fotografie cu ocazia sărbătoririi Zilei NaŃionale a
României, cu elevii gimnaziului îmbrăcaŃi în costume naŃionale
de 10 Mai 1947, unde se vede casa Ciobanu şi Maria Ciobanu
între profesori şi elevi, cu MihăiŃă mititel în costum naŃional,
simpatizat de toate fetele gimnaziului.
Maria Ciobanu împreuna cu elevii din Hangu
– 10 mai 1947
În perioada 1945 – 1948 eu, Teoctist Galinescu, am fost
învăŃător la Şcoala Primară „Regina Maria” din Hangu. În acest
timp, a fost reorganizat căminul Cultural Hangu, cu Dumitru
Ciobanu director, Gavriil Galinescu preşedinte de onoare şi am
fost şi eu cooptat ca organizator al activităŃilor cultural artistice:
piese de teatru, pregătirea formaŃiei corale, dansuri naŃionale
etc., deci, am activat în preajma acestor oameni destoinici, pe
care îi simŃeam că mă apreciază, mai ales prin felul familiar cu
care mi se adresau, ca şi soŃiei mele Florica, spunându-mi
„Teoctist”, fără diminutive sau mofturi protocolare.
SimŃeam la doamna Ciobanu expresia patriotismului
ardelenesc cu dragoste curată faŃă de cei ce nutreau aceleaşi
simŃăminte patriotice.
Cercetând Registrul de inspecŃiuni al Gimnaziului mixt din
Hangu, din 13 martie 1946, inspector indiscifrabil, deasemeni
p.v. din 17 iunie 1946, ne dăm seama că şcoala, fiind în anul
incipient, a funcŃionat cu o singură clasă a I-a cu două clase,
una de băieŃi 28 şi una de fete 35.Profesori găsim pe Maria
Ciobanu la limba română şi franceză, Emilia Cojoc matematică,
geografie, înlocuită la clasă de Ionel Cojoc şi Cicerone
Ghorghiu istorie şi alte obiecte care în primul an a fost şi
diriginte al gimnaziului. La sfârşitul primului an şcolar a fost
delegat conform ordinului nr. 102816/1947 s-a format o
comisie examinatoare din care au făcut parte prof. Maria
Ciobanu pentru limba română şi Emilia Cojoc matematică. În
p.v. sunt consemnate notele obŃinute de fiecare elev şi medii la
(oral şi scris), cu rezultate foarte bune. Este semnată directoarea
gimnaziului Maria Ciobanu şi Cicerone Gheorghiu diriginte
administrativ.
La 7 aprilie 1947, deci în al II-lea an al şcolii, Aurel
Rotundu, directorul Liceului „Petru Rareş” din Piatra NeamŃ, a
găsit gimnaziul instalat în casele familiei Ciobanu, care a pus la
dispoziŃie gratutit localul pentru buna funcŃionare a şcolii, cu
două săli de clase şi ateliere de lucru manual, cancelarie, curte,
toate bine potrivite pentru a servi nevoile şcolii. „łin să aduc şi
pe această cale mulŃumiri doamnei M. Ciobanu, care, în
vremurile grele, ca acelea de azi, a găsit puterea de a sacrifica
bunurile sale şi munca, devenind astfel sufletul şi motorul şcolii
łara Hangului
ce se înfiripează”. De asemenea, în concluzie a scris: „am
rămas impresionat de munca d-nei M. Ciobanu, directorul
şcolii, a personalului comitetului şi sacrificiile care le face
împreună cu cei ce o secondează. În zile de 9 şi 10 aprilie
1948, inspectorul de specialitate G. Ursu i-a făcut inspecŃia
specială de definitivare, proces verbal care îi oglindeşte calităŃi
excepŃionale de bună pedagogă şi tact didactic.
În p. v. din 26 mai, inspectorul G. Ursu, la liceul teoretic
de fete din Piatra NeamŃ, continuă inspecŃia la cursul superior,
evidenŃiind calităŃi didactice excepŃionale spunând în
încheiere: „În concluzie doamna Maria Ciobanu este o distinsă
profesoară, atât prin pregătire, cât şi prin sufletul pe care îl
depune în desfăşurarea lecŃiilor D-sale ” şi o propune pentru
titlul definitiv cu calificativul „foarte bine”, Nota nouă.”
Maria Ciobanu a girat postul de director al gimnaziului din
Hangu până la începutul anului şcolar 1948 – 1949, întrucât în
pr. v. 9 din 25 nov. 1948 încheiat de subinspectorul şcolar I.
Olaru, apare ca director pentru ciclul I şi II tovarăşa Maria
Grigorescu învăŃătoare definitivă stat personal 48463.
D-na Ciobanu a predat în continuare ca profesoară de
limba română şi franceză până în anul 1959, când s-a strămutat
cu toate bunurile ce le posedau (cele transportabile) şi familia
la Iaşi, şi-au procurat o proprietate pe strada M. Sadoveanu
nr.14, unde şi-au reîntemeiat o gospodărie model. A mai
funcŃionat ca profesoară până în 1965.
SoŃul D. Ciobanu a decedat la 24 aprilie 1979 la vârsta de
76 ani şi a fost înmormântat în cimitirul „Dintre vii” din
Copoul Iaşilor.
Fiul său, MihăiŃă, căsătorit, având doi copii, a dispărut
printr-o întâmplare tragică, producându-i o durere de
asemenea sfâşietoare.
A mai trăit alături de cei dragi care îi mai rămăsese, până la
7 octombrie 1991, aceea ce a fost o mare patriotă, eminentă
profesoară, exemplu bun al copiilor pe care i-a educat şi
învăŃat, şi a fost înhumată lângă iubitul ei soŃ la Copou.
Nestinsă să-i fie amintirea.
Teoctist Galinescu, învăŃător pensionar
ChiriŃeni – Hangu, NeamŃ
20 ianuarie 2005
Maria Ciobanu împreuna cu promoŃia 1943 a
Liceului “Calistrat Hogaş“ din Piatra NeamŃ, la 30
de ani de la absolvire
6
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Profesorul Mihai Ionescu
În anul şcolar 1937-1938 eram elev în clasa a III-a a
Şcolii Normale de învăŃători „Gh. Asachi” din Piatra NeamŃ,
o şcoală cu profesori titulari, care de care mai cu multă
demnitate şi bine pregătiŃi, pentru a scoate din noi, elevii,
majoritatea din mediul rural, viitori învăŃători de nădejde,
luminători ai satelor.
Eram o clasă compactă, cu elevi unul şi unul, buni la
învăŃătură dar şi la ghiduşii, cazaŃi în internatul şcolii în
condiŃii bune, cu dormitoare largi şi bine aerisite,
călduroase, sală de mese spaŃioasă în care încăpeam toŃi
elevii şcolii, luând masa într-o singură tură, cu mâncare bine
pregătită şi suficientă, oarecum.
Toate bune şi la locul lor, dar nu se putea ca totul să fie
pe flori de roze, fără ca pe sub petale să nu fie şi spini. La
principalele ore de dimineaŃă eram supravegheaŃi de un elev
din clasele superioare a VII-a sau a VIII-a numit şef de
meditaŃie, care avea misiunea de a se păstra disciplina şi
liniştea absolut necesare, dar nu şi ce învăŃam. Noi ne
pregăteam, vizând lecŃiile pentru a doua zi, în special la cele
care profesorii erau mai serioşi cu noi, bineînŃeles,
speculând slăbiciunile celor ce erau mai indulgenŃi.
La fizico-chimice aveam profesor pe Mihai Ionescu,
profesor în vârstă, în pragul pensiei, bine pregătit în materia
ce o preda şi se străduia să ne stăpânească, dar nu cunoştea
decât pe doi elevi din şcoală: pe Ionel Nistor din clasa
a VI-a, fiindcă avea nişte chelbe pe cap, şi pe Lupuleasa
Dumitru din clasa IV-a, care se purta îmbrăcat cu o haină de
suman roşu.
Auzisem şi noi de la clasele mai mari, că se profita de
faptul că nu cunoştea elevii şi se ieşea unul în locul altuia la
lecŃii şi întâmplător am avut ocazia să ne încredinŃăm pe
deplin.
După ce profesorul verifica prezenŃa elevilor în clasă,
scotea elevi la lecŃie şi îi asculta, verificând legătura cu
lecŃia nouă ce urma să o predea. Profesorul M. Ionescu era
tipicar şi învârtind foile din catalog, l-a strigat pe
Dumbrăveanu Gheorghe la lecŃie, fiindcă nu avea notă. În
meditaŃie, Georgică, în loc să-şi fi pregătit lecŃia, a scris o
scrisoare la o fată, prietenă, de la şcoala normală de fete,
deşi ştia că nu are notă. Nu fusese precaut să vorbească cu
vre-un coleg să iasă în locul lui. Ştia însă că Sălăgeanu
Ştefan, colegul lui de bancă îşi pregătise bine lecŃia, ba şi
râsese de el că este bucher, a început să-l împingă să iasă şi
până la urmă a ieşit, a dat răspunsuri bune şi Dumbrăveanu a
realizat un 8 (opt) în catalog. Profesorul, învârtind foile
catalogului, l-a găsit pe Sălăgeanu fără notă şi l-a strigat la
lecŃie, Ştefan, disperat a făcut apel să iasă cineva în locul lui,
dar n-a avut nimeni curajul să iasă. A ieşit tot el, din aceeaşi
bancă, prima din rândul din mijloc, deci câmpul vizual al
profesorului, cu aceleaşi haine. Nouă ni se făcuse inima cât
un purice că are să-l cunoască. Dar nu l-a cunoscut, însă
Fănică a fost atât de emoŃionat, încât n-a mai putut răspunde
la nici o întrebare. Profesorul l-a mustrat că nu şi-a învăŃat
lecŃia şi că dacă ar fi fost atent, ar fi putu învăŃa lecŃia de la
Dumbrăveanu care a răspuns foarte bine. I-a pus nota 2 (doi)
şi l-a trimis la loc.
7
łara Hangului
O adevărată melodramă. Unii râdeau, alŃii erau
consternaŃi, iar profesorul îi mustra pe cei ce râdeau.
La terminarea orei, după ce a ieşit profesorul din clasă,
Fănică a fost în capul lui Georgică şi, în hazul nostru, nu
ştiam cum să-i despărŃim.
La teze era foarte vigilent, expert în supraveghere,
repede îi prindea pe cei ce încercau să-l copieze. Totuşi, la o
teză am reuşit să-l copii. Stăteam în banca I pe locul unde
am arătat mai sus că a stat Sălăgeanu din rândul de la
mijloc. Profesorul se aşeză în faŃa băncii mele, răzimat, cu
faŃa spre clasă, de unde putea sesiza orice mişcare, neputând
fi atent la cel de sub nasul lui.
Cât a stat în faŃa mea, am scos fără frică copiuŃa pe bancă
şi am copiat nestigherit. Cum pleca, repede ascundeam
copiuŃa şi mă făceam că scriu, aşteptând cu nerăbdare să
revină în faŃa băncii, să-mi pot termina lucrarea. Şi nu m-a
prins. A fost prima şi ultima oară când am copiat la o teză.
Pentru a putea copia, colegii au găsit o altă alternativă.
Catedra era plasată pe un postament de 1,70/1,70 m. şi înalt
de circa 45 cm. spaŃiu destul de lejer pentru a scrie. Elevul
intra sub postament cu tot ce avea nevoie pentru scris, cu
lanternă şi creioane de diferite culori şi, ca să aibă aer, în
partea din faŃă punea două lacăte sfinx, catedra pe postament
şi nu se putea observa nimic. M. Ionescu, înainte de
începerea tezei, număra elevii din clasă să ştie câte teze va
lua la sfârşitul orei şi pentru a putea rezolva această
problemă, era adus un elev din altă clasă să fie la număr,
care poza că scrie teza. Pentru a nu fi introduse alte teze de
cât cele scrise în clasă, M. Ionescu semna tezele, dar nu
oricum. Sub numele elevului scriam „Teză la fizico-
chimice” şi de la ultimul semna profesorul, totdeauna cu
aceeaşi semnătură, uşor de imitat. Pentru a şti cel de sub
catedră cu ce fel de creion a semnat, se auzeau în clasă, roş,
sau albastru, culoarea cu care semna teza înlocuitorului.
Totul era bine studiat şi pus la punct, dar necazul era că
la primirea tezelor, M. Ionescu era foarte atent la ori ce
mişcare a elevilor, când aducea lucrările la catedră.
Elevul care se apleca să ridice teza era observat de
profesor şi nu-l slăbea din ochi şi când o punea pe catedră, îi
boŃea caietul strigând: „introdusă pe geam!” la care nu
încăpea nici o contestaŃie.
Toate acestea erau socotite de noi glume, care ne amuzau
fără să considerăm pe făptuitor ca borfaş, oricine făptuia dar
nici la cancelarie n-a reclamat nimeni. Era o solidaritate
tacită, neimpusă şi ne consideram nevinovaŃi de o glumă
bună. Dar nici unul dintre noi, în viaŃa noastră de toate zilele
nu s-a caracterizat ca atare.
După ani şi ani ai revederilor noastre de promoŃie, le-am
povestit, privindu-le ca pe nişte glume de bun gust.
Dacă s-ar fi întâmplat în timpul comuniştilor, când în
fiecare colectiv era introdus un şoptitor, ar fi fost rău de noi.
Nici Iacoboaia, şeful clasei de atunci, nu ne-a raportat la
cancelarie, deşi ar fi fost capabil.
De aici se desprinde învăŃătura:”Ca să trăieşti bine într-
un colectiv, trebuie să taci şi să zici ca toŃi!”
Teoctist Galinescu
21 noiembrie 2004
ChiriŃeni
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
AMINTIRI…AMINTIRI
(Urmare din nr.33)
Cam prin luna martie, la topitul zăpezilor, când vin
apele mari de primăvară, fiind noi în recreaŃie sau în
drum spre casă, la amiază, nu ştiu ce mi-a trăznit prin
cap, că odată i-am făcut vânt în şanŃul cu apă mare din
faŃa şcolii, lui Ştefan Balan, colegul meu, care era
îmbrăcat de iarnă, cu trăistuŃa cu cărŃi la spate, cu
opincuŃele în picioare, suman de iarnă şi căciulă
gospodărească, că doar era fecior de om cu stare bună,
dascăl la biserică şi cu acareturi de chiabur. După aceea
am fugit acasă lângă mama spunându-i verzi şi uscate,
că am fost cuminte, că ştiu lecŃiile pentru a doua zi, şi
câte şi mai câte…
Dar biata mama care ştia câte parale fac eu în
privinŃa cuminŃeniei şi mai ales când veneam acasă şi o
îmbătam cu apă chioară de promisiuni deosebite, a
început să creadă unele din ele. Şi tocmai când începuse
să-şi facă unele iluzii, despre mine şi cuminŃenia mea,
bate la uşă şi intră plină de nervi în casă învăŃătoarea
mea, doamna Maria Chelaru, cu colegul meu de mână
Ştefan Balan care era murat din cap până în picioare,
zgribulind de frig.
După o scurtă reclamaŃie a colegului şi mică
reconstituire a pus mama mâna pe un băŃ mai gros şi m-
o netezat frumuşel aşa de tare, că nu îmi aduc aminte să
mă mai fi bătut aşa tare până atunci după aceea, până în
toamnă când am plecat de acasă să-mi fac un rost în
viaŃă şi aşa a scăpat biata mama de o obrăznicătură ca
mine.
Şi dacă am terminat patru clase primare, cu chiu cu
vai, la şcoala primară din Hangu, pentru obrăzniciile
mele mai mult, că doar prost nu eram, dar îmi plăcea
mai mult jocurile copilăreşti decât învăŃătura, în vara
anului 1931, moşul meu Ioan Petroaia, cumnat de la soră
cu mama, a sfătuit-o pe mama cam aşa: ”Paraschivă,
băiatul ista să mi-l dai mie să-l duc la GalaŃi, la şcoala
de meserii de marină, că îl duc pe gratis cu pluta pe
BistriŃa şi am să-l fac om.”
Dar vezi că nu a fost să fie aşa, că poate era mai bine
să învăŃ sau ştiu eu, poate mai rău… că de, eu zic că nu
am făcut umbră pământului degeaba şi am avut şi eu un
rost la vremea mea.
Şi cum am zis mai sus, tocmai atunci în vara anului
1931 a venit în sat la noi un văr de al mamei (văr de-al
doilea) călugăr la Mănăstirea NeamŃ în funcŃie de
administrator consilier şi casier central la moşia
mănăstirii de 14 mii ha teren şi pădure, pe nume
Ghenadie Pipirigeanu care i-a spus mamei cam aşa:
- Paraschiva, dă băiatul ista la mănăstire la NeamŃ,
unde este un seminar inferior de patru clase, pentru
preoŃi călugări, şi cum are el glas frumuşel, poate scot
ceva din el pe viitor.
Mama, care nu prea deosebea popii călugări, de cei
8
łara Hangului
parohi (adică căsătoriŃi şi cu copii) care iau şi de pe viu şi
de pe mort, odată s-a hotărât în gându-i zicând: popă îl
fac, că de… eram cel mai obraznic dar şi cel mai iubit
copil al bietei mame.
Dar socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg,
că… cu toată voinŃa mamei mele, popă tot nu m-am făcut
că, ori s-a dărâmat la cutremur biserica unde trebuia să
slujesc, ori nu am eu caracterul specific de ipocrizie al
popilor, care pun la buzunar de la sărac şi de la bogat şi nu
au normă de muncă, trăind din sudoarea altora, precum
spune Ioan Budai Deleanu în scrierile sale „Fă-mă
Doamne ce mi-i face, numai popă nu mă face, să mânc
pâine bombănită şi colaci de la săraci”. Ei, dar uşor este să
critici, dacă asta nu miroase puŃin a invidie, pentru că nu
am avut eu chemare nici pentru cărturărie popească şi apoi
numai de boaită călugărească nu eram eu, că tare mi-o fost
dragi fetele de mic.
Şi după ce m-a pregătit mama cu o pospăială de bagaj,
între care, o plapumă subŃire cu faŃa de macat roz, două
cearşafuri, o pernuŃă şi două-trei cămăşuŃe, cam pe 12-13
octombrie 1931 am purces peste munte de la Hangu la
Mănăstirea NeamŃ, cale de o zi de mers cu piciorul pe
cărări de munte, că era timpul a mă prezenta la şcoală
pentru a mă face popă-călugăr musai.
Lacul Bâtca Doamnei
Fotografie realizată de Valentin Popa
Când am ajuns la Mănăstirea NeamŃ, m-a şi lepădat
mama între vreo 80-90 de copii, de vârste diferite, între
10-12 până la 16-17 ani, care figurau ca elevi de seminar
călugăresc, între clasele I-IV, dar ceea ce reŃin în amintire
este că toŃi erau gălbejiŃi de foame şi muncă până la
epuizare, cu nopŃi nedormite şi prost îmbrăcaŃi.
Mama, biata de dânsa, s-a bucurat când s-a văzut
scăpată de obrăznicătură de pe lângă casa ei, dar eu în
schimb tare m-am mai întristat la zece ani (doar atâta
aveam împliniŃi) când m-am trezit între străini, ca al
nimănui, persecutat (că eram cel mai mic), flămând
permanent şi pus la muncă şi program de robie, nu de
muncă organizată civilizat, că doar ce eram în realitate
decât nişte copii de strânsură proveniŃi toŃi din familii
foarte sărace, adunaŃi la întâmplare, cu iluzia unei profesii
sau meserii neproductive şi chipurile aducătoare de
câştiguri.
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Mănăstirea
NEAMł
Fotografie realizată de Valentin Popa
Dar abătându-mă de la spiritul critic, tendenŃios pe
undeva, îmi povestesc doar amarurile mele de copil orfan
ce eram şi care la vârsta aceea fragedă, aşa zis cu caş la
gură, am învăŃat pe lângă bruma de carte ce ni se preda şi
o serie de reguli de comportament social, de bună
conduită de ordin general, care mi-au folosit toată viaŃa.
Programul de educaŃie şi şcolarizare era organizat cam
aşa:
DimineaŃa scularea la orele 5-5,30 , după care urma
îmbrăcatul, spălatul şi curăŃenia în dormitoare. La orele 6
dimineaŃa rugăciuni la paraclisul seminarului, jumătate de
oră, după care ni se servea ceaiul (o felie de pâine cu 4-6
măsline, în zilele de post, sau bucăŃica de brânză de
cca 20-30 gr.) şi o căniŃă cu ceai îndulcit, pe jumătate.
La orele 7 dimineaŃa, intram la clasă pentru învăŃătură
până la 11, după care era pauză şi pregătirea pentru masa
de prânz la orele 12 în sala de mese a mănăstirii, unde
mâncam la un loc cu toŃi călugării bătrâni şi tineri, cca
250-300 persoane, într-o singură serie, pe mese lungi din
lemn de stejar, groase de 20 cm şi mâncate de carii, în
străchini de lut arse şi linguri de lemn. E de reŃinut aici,
că pe cei burtoşi, adică căpătuiŃi de pe la unele schituri sau
parohii temporare, cu gospodării proprii, unde Ńineau
păsări şi câte un godac sau doi, nu prea îi vedeai să-şi dea
coate la calupul de mămăligă cât cărămida, borş felul
întâi, iar felul al doi-lea se servea tot fasole, cartofi, cu un
fel de sos mai gros şi permanent castraveŃi muraŃi, mari şi
groşi cât bostanii de 30 cm, dar puşi la murat când erau
galbeni şi buni de sămânŃă.
După-masă, între ora unu şi şase, eram răspândiŃi iarna
la diferite munci gospodăreşti ca: tăiatul lemnelor cu
beschia, tăiatul nutreŃului pentru vite, rânitul zăpezii şi
alte munci. Toate aceste munci le făceam îmbrăcaŃi ca vai
de noi, cu opinci de gumă şi obiele în picioare încât seara
mai întotdeauna eram uzi la picioare. Bocanci din piele
aveam o singură pereche, cu care mergeam noaptea şi
sărbătorile la biserică.
După – masa de seară, 6-6,30 cu acelaşi meniu ceva mai
subŃiat, între 7 şi 9 era pregătirea lecŃiilor pentru a doua zi.
9
łara Hangului
La orele 9 seara, culcarea, iar la 12 noaptea, scularea
era obligatorie pentru slujba de noapte (utrenia), unde
învăŃam cititul pe alfabetul chirilic şi cântarea practică la
strană, cu rândul, restul copiilor stând şi dormind prin
stranele bisericii, după un drum de cca 7-800 m prin frig
şi ger, între clădirea seminarului vechi unde aveam
dormitoarele calde.
Aici trebuie să adaug că la masa de seară nu ne
săturam niciodată, aşa că luam, sau mai bine zis – furam
– câte un calup de mămăligă cât o jumătate de cărămidă
de la trapiză (sala de mese) şi când se termina slujba de
noapte la ora unu veneam la dormitoare, scoteam
mămăliga fiecare de pe unde o aveam, o coceam pe jarul
din sobă, o ungeam cu usturoi pe deasupra şi completam
crăpelniŃa de zi care ne lipsea. Rezultatul era că toŃi copiii
care dormeau noaptea prin străni în biserică se cam
răsuflau pe la spate şi făcea un miros de sulf, rezultat din
fasole, usturoi şi altele, că parcă-l aud şi acuma pe
călugărul bătrân, pe nume Iosif zis şi Pustnicul, care trăia
mai mult cu băutură, fiindcă făcea cetiri pe la epileptici şi
alt soi de bolnavi, câştigând bani mulŃi şi dacă era într-o
permanentă stare de euforie din cauza beŃiei, bătea
bolnavii cu crucea peste cap, făcându-le cucuie cât
pumnul, iar în rugăciuni blestema pe toŃi dracii din iad în
frunte cu Scaraoschi, mai marele tartor. Şi cum am zis
mai sus, când simŃea moşul mirosul de tămâie cu cel al
putorii de gaze sulfuroase, atunci odată începea să
blesteme şi pe bieŃii copii flămânzi, cu burta umflată de
mămăligă cu epitetele:”ptii drace, spurcăciunilor, spurcaŃi
locaşul Domnului „ fără însă să ştie cu ce ne hrăneam noi.
Cât am fost mic, adică între anii 1931-1935, carne de
porc nu am mâncat, decât o bucată de Crăciun şi altă
bucată în ziua de Bobotează, deşi Mănăstirea creştea 3-
400 de porci pe an cu resturile de lături rămase de la masa
noastră, pe care-i vindea pe bani în loc să-i taie pentru
îmbunătăŃirea mesei la călugări şi copiii de strânsură.
Este adevărat că se tăia din când în când câte o vită
pentru masa cu carne, borşul de duminică sau sărbătorile
cu zilele de frupt, din timpul anului.
Biserica HANGU
Fotografie realizată de Valentin POPA
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
Dacă intram în postul mare, în prima săptămână ni se
servea numai o singură masă pe zi, seara, la orele 4-5, de
regulă mămăligă cu varză murată, cartofi fierŃi sau copŃi,
iar mâncare tot de post cu puŃin ulei pe deasupra ni se da
numai sâmbăta şi duminica.
În săptămâna de lângă Paşti se repeta reŃeta cu ceva
mai multă severitate. În rest, tot postul mare – în special –
ne axam pe sumedenie de rugăciuni ziua şi noaptea plus
muncă, bruma de învăŃătură, încât în noaptea de Paşte,
după slujba Învierii, eram toŃi ca nişte îngeraşi de zburat
la cer, de slabi şi gălbejiŃi ce eram, dar primeam la masă
jumătate de pască de 300 gr, două ouă roşii, o bucăŃică
carne de miel de cca. 100 gr şi un sfert de litru de vin.
Biserica BUHALNIłA
Fotografie realizată de Valentin Popa
Dar cu toate se învaŃă omul în viaŃă. Toate mi le
amintesc printre care schimbarea programului de iarnă în
vară, odată cu venirea primăverii, când scurtam
programul de învăŃătură şi îl spoream pe cel de muncă la
câmp, grădinărit, pomicultură, vara la prăşit, făcut fân ş.a.
În vara anului 1936, a venit la Mănăstire la odihnă şi
recreere profesorul Jean Lancrejean din Paris şi
ascultându-mă cântând la Biserica Mare m-a cerut de la
mai marii Mănăstirii să mă lase să plec cu dânsul, ca
dascăl la capela ortodoxă din Paris, dar nu mi-au dat voie.
Poate este mai bine aşa, căci nu se ştie ce aş fi înflorit.
În 5 august 1935 a murit mama iar eu am rămas orfan
şi cum nu prea mi-a fost dragă învăŃătura, fiind corigent
la română, nu m-am prezentat la corigenŃă şi am intrat ca
ucenic la tipografia Mănăstirii, în secŃia zeŃăriei unde mi-
am schimbat programul dar mi-am mai îmbunătăŃit
condiŃiile materiale de viaŃă, primind pe lângă mesele
obişnuite de la trapiză şi câte un supliment în plus de
hrană la orele 10 dimineaŃa şi la orele 16 după – amiază,
când primeam şi o ceaşcă cu vin de 200 gr., numai după-
amiaza.
La tipografia Mănăstirii am făcut 3 ani de ucenicie,
cam din 1935-1938 la zeŃărie, dar în acelaşi timp m-am
ocupat mult şi mi-a plăcut să învăŃat muzica psaltică,
bisericească şi muzica lineară sau corală, fiind corist în
corul Mănăstirii.
Prin 1937- 1938 am dorit tare mult să urmez
10
łara Hangului
conservatorul din Iaşi – secŃia canto – dar nu aveam
mijloace materiale iar călugării mă îndemnau să mă duc
la Academia de muzică bisericească, unde aş fi realizat
mare lucru.
Îmi amintesc că de la 1-10 septembrie 1938 am dat
examen la Conservator – canto şi reuşind am urmat
cursurile de începător cca 6-7 zile, dar neavând unde mă
găzdui şi fiind lucrător practicant la tipografia librarului
Terek din Iaşi, am rezistat cca 10 zile, dormind într-o
magazie de materiale cu baloturi de hârtie, clei şi
papetărie, unde în fiecare noapte treceau peste mine nişte
şobolani cât pisicile de mari, încât permanent dormeam
cu frică, să nu mă muşte de urechi, nas şi mâini. După 10
zile mi-am retras actele de la Conservator, am anunŃat
patronul că nu mai suport dormitul pe baloturile de hârtie
şi am plecat cu primul tren fără o Ńintă bine stabilită.
Din septembrie 1938 – cca doi ani şi ceva – am
peregrinat prin mai multe oraşe, între care: Piatra NeamŃ
unde am lucrat ca ucenic tipograf cu o plată mizeră
pentru că nu aveam carnet de lucrător, din cauză că la
Mănăstirea NeamŃ în primul an nu mi-am plătit cotizaŃia
la Asigurări Sociale şi figuram numai cu doi ani de
ucenicie, fără drept de a da examen sau probă pentru
lucrător. Apoi am mai lucrat şi la tipografia Popovici din
Fălticeni, cca 5 luni, tot cu plată mică, după care am fost
angajat la Fabrica de zahăr IŃcani în perioada octombrie
1939 – februarie 1940, iar după aceea m-am angajat
cântăreŃ bisericesc la Mănăstirea BistriŃa-NeamŃ,
conducător fiind stareŃul Ghenadie Caraza, care îmi
plătea lunar 2000 lei salariu, casă şi masă.
La BistriŃa am organizat un cor bisericesc după
partiturile lui Gavril Muzicescu şi am condus corul
căminului cultural BistriŃa – Viişoara cu învăŃătorul
Constantin Bordei din Viişoara.
Şi aşa mi-a venit şi mie rândul să fac armata, dar m-a
încorporat la 1 noiembrie ca teterist art. 72.
În timp ce contingentul meu 1943 a fost încorporat la
1 februarie 1942, instruit trei luni şi trimis pe front la
Cotul Donului, unde au şi rămas foarte mulŃi - răniŃi,
prizonieri sau morŃi – eu am avut norocul de a fi
încorporat la 1 noiembrie 1942, dată la care am fost
trimis la Şcoala subofiŃeri rezervă Botoşani,unde am fost
instruit până la 25 martie 1944, când am plecat la
Regimentul 26 infanterie – Craiova, fiind repartizat de
şcoală.
Fotografie realizată de Valentin Popa
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului
La regimentul 26 Craiova, am întârziat două zile şi de ani, până la 1 octombrie 1982, la ieşirea la pensie.
colegii mei de şcoală fiind plecaŃi pe front la Cetatea
Alba, pe mine m-au repartizat comandant de gardă la
Depozitul de subzistenŃă a Corpului 2 Armată, unde nu
am dus-o prost.
Mai departe am fost repartizat instructor la recruŃii
contingentului 195, după care mi-a venit şi mie rândul să
plec pe front, pe malul Dunării, în Ardeal şi în Ungaria
(în total cinci luni), când am fost rănit şi trimis în Ńară.
Trăindu-mi viaŃa în continuare cu frământări şi
zbucium, pe la vârsta de 19-20 ani, am cunoscut pe tatăl
meu natural care era din neamul Manălăchenilor, toŃi
feciorii lui Gheorghe Manolache fiind negustori de vite
Costache Manolache şi Neculai, mehenghi şi şolticari, cu
genŃile pline de bani şi cu planuri de a înşela pe cât mai
mulŃi pentru câştigul lor. Asta nu o scriu la întâmplare,
fiind o realitate absolută, aşa cum mi s-a povestit şi mie
tot aşa o redau şi eu. În anul 1927, când s-a făcut o
reformă bănească, prin devalorizarea leului şi s-au scos
din circulaŃie monedele de cincizeci de bani cu gaură, s-
au dus fraŃii Manolache la stâna unui moşneag din munte
şi au cumpărat un porc, care după noile preŃuri costa cam
trei mii lei, după preŃul vechi cca trei sute lei. Moşul care
nu ştia că banii s-au devalorizat de zece ori, a cerut un
preŃ modest, adică trei sute cincizeci de lei la care
negustorii i-au dat patru sute lei şi l-au vândut cu trei mii
cinci sute lei - patru mii lei.
Cândva, în Piatra NeamŃ, la târgul de vite, prin 1940,
i-am cerut două mii lei care-mi trebuiau pentru plata unei
taxe de şcolarizare, ştiind că are de unde îmi da, dar mi-a
răspuns cam aşa: „Măi băiete, uite mă duc să beau un
aldămaş cu un om, că am vândut o ghiŃică şi iŃi dau, Mănăstirea Bisericani
aşteaptă-mă…” Dacă l-am văzut scăpat în cârciumă, nu Fotografii realizate de Valentin POPA
l-am mai văzut.
Nu am moştenit nimic material de la dânsul, decât
moştenirea genetică. Mă mulŃumesc şi cu atât.
În timpul armatei la Craiova, m-am căsătorit cu Noapte
domnişoara Veronica Ştefănescu, din JudeŃul Botoşani,
cu care eram logodit de şase luni şi care era fiică de Noaptea este acum stăpână
oameni cinstiŃi, gospodari şi credincioşi. Pe a pădurilor desime
Din această căsătorie au rezultat trei copii, doi băieŃi şi
Totu-i linişte şi teamă
o fată.
În a nopŃii ‘ntunecime.
După o convieŃuire de cincizeci de ani şi patru luni,
soŃia mea m-a lăsat, plecând pe drumul obştesc, unde mai
Luna a căzut
devreme sau mai târziu plecăm toŃi. Ce am mai făcut eu
Într-un somn letargic
după armată: am ocupat un post de cântăreŃ bisericesc la Vântul a ‘nceput
Botoşani şi lucram şi la tipografie la Marcu Braunştein
Cântul singuratic.
pentru a-mi întreŃine familia, dar dându-mi seama că ce
câştig de la dăscălie nu îmi ajunge, am făcut un curs de
Numai norii făcuŃi pulberi
contabili cooperatori, timp de un an, după care am
Trec pe ceruri ne-ncetat,
devenit contabil în cooperaŃie în 1948.
Şi se refelctează-n lacul
După o activitate de şapte ani în cooperaŃie la
Doar cu nuferi încărcat.
Botoşani, în vara anului 1955, m-am mutat la Iaşi, cu 0,5
normă la Filarmonica din Iaşi, la cor, în urma unui
concurs, şi contabil la o întreprindere de construcŃii.
În decembrie 1955, am intrat contabil şef la Spitalul
clinic de Psihiatrie Socola Iaşi, mi-am completat studiile Diana Cristina Diacu,
între timp, şi am lucrat fără întrerupere douăzeci şi şapte clasa a VII-a
{cola General\ Hangu nr.1
- 11 -
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului
}ara Hangului
auzi lătratul câinilor, care şi apărură în capătul de la deal
CONSTANTIN GHERASIM al gheŃoiului şi năvălirea spre Gherasim. După ei apăru şi
Georgică. Gherasim strigă la el, să-i aducă toporul şi
Ńăpoiul cel de fier cu coadă lungă de sub streaşina corlei.
(Urmare din nr. 33) Georgică dispăru. Câinii nu dădură imediat de porc, ci
numai când au ajuns la cei doi brazi, au mirosit sângele
ColŃii mari aproape cât o secară, îi dădea o înfăŃişare şi au dat năvală pe gheaŃă spre dihanie, clefăind ca nişte
de dihanie nepământeană. Gherasim chibzui puŃin şi copoi.
trecu apoi gheaŃa pe partea de către pădure, de unde se Porcul auzind câinii se răsuci greoi cu capul la deal şi
duse drept spre porc pe la spatele lui. Porcul tremura ca se înŃepeni pe picioare, clefăind din fălci.
varga şi clefăia pufnind prelung şi rar. Gherasim măsură Lui Gherasim îi trecu un fel de scutur pe spinare şi
din ochi distanŃa şi socoti că-i bine. îşi făcu cruce, ridică simŃi că i se încreŃeşte pielea pe dânsul, când văzu cât de
uşurel baltagul şi-l repezi incnind, cu muchia în urechea fioros arăta porcul gata să se apere. Câinii se apropiară
porcului. Porcul a îngenuncheat şi zvârlind cu picioarele cu greu pe alunecuşul gheŃii la trei paşi de porc şi-şi
de dinapoi, a alunecat pe lângă brad săniuş la vale cam zbârliră părul de pe spinare, gata să se repeadă. Tărcuş
pe o coastă. La vreo sută de paşi mai la vale s-a oprit ocoli cepurile şi se apropie de porc pe le spate, dar
între doi brazi care erau la un pas unul de altul. Gherasim porcul se răsuci scurt, o jumătate spre câine. Atunci
venea liniştit în urma lui călcând cu grijă pe gheaŃa tare, înaintă puŃin BoŃan mârâind înfundat şi arătându-şi colŃii.
în care abia prindeau colŃii cam tociŃi ai potcoavelor. Porcul se dădu puŃin înapoi spre repezişul din vale.
Porcul nu se ridicase, fie că mai era încă ameŃit, fie că Tărcuş dădu să-l ocolească, însă se scăpără puŃin pe
nu se putea sprijini pe picioare. Gherasim se opri la trei povârniş, reuşind să se zgrepŃuie iar la loc pe marginea
paşi mai la deal de el. Porcul stătea cu spinarea proptită cepurilor, revenii lângă BoŃan şi amândoi se repeziră
în cei doi brazi, cu capul cam la vale şi cu picioarele spre porc.
întinse la deal pe gheaŃă. Gherasim îl ocoli pe de la vale Porcul se mai mişcă puŃin spre vale şi în acelaşi
de brazi şi apropiindu-se, văzu cum zvâcnea coasta moment i-au fugit picioarele pe gheaŃă şi, scăpat ca din
stângă a porcului, în bătaia puternică a inimii. Loc avea puşcă, o luă la vale cu capul înainte, alunecând în lungul
printre brazi destul ca să lovească şi era şi ferit de părului, cu baltagul înfipt între coaste. Câinii săriră la
întâmplarea de a putea să vină porcul peste el. marginea gheŃii şi alergau paralel cu porcul lătrând
Se propti bine pe potcoave, ridică baltagul şi lovi schelălăit. Georgică venea şi el gâfâind şi săltând de-a
chiar în punctul unde inima zvâcnea între coaste. aruncatele prin omăt, aducând amândouă topoarele şi
Socotise că pana lungă a baltagului va pătrunde până la Ńăpoiul cel de fier.
inimă. Gherasim luă toporul şi Ńăpoiul şi-i zise copilului să
Când s-a înfipt fierul, porcul într-o sforŃare uriaşă s-a se întoarcă la bordei şi la vite. Georgică îi spusese că
ridicat, însă Gherasim n-a putut trage imediat baltagul, închisese vitele în corle şi se rugă să-l lase şi pe el, să
care se răsucise între coastele porcului şi din smucitura vadă cum ucide porcul.
aceea grozavă, a scăpat coada baltagului din mână şi s-a Între timp, porcul se opri iarăşi între nişte târşi uscaŃi
trezit lungit pe spate, alunecând la vale pe gheaŃă cu prinşi în gheaŃă. Nu se putea însă ridica în picioare, sălta
capul înainte. Întinzând mâinile şi crăcănând picioarele a numai râtul lung mai de un cot şi zvârlea din picioarele
reuşit aproape să se oprească, dar deodată s-a pomenit cu de la spate. Căzuse pe baltag. Sângele se porni deodată,
porcul peste el şi din ciocnirea asta Gherasim s-a trezit la curgând la vale pe gheaŃă. Câinii se dădură la lins.
marginea gheŃii cu picioarele în omăt. S-a ridicat într-un Gherasim s-a apropiat de porc care era cu spatele la deal
salt şi s-a uitat la vale după porc. Luneca repede cu şi-i repezi cu toată puterea ascuŃişului în şira spinării.
baltagul între coaste. S-a oprit la vreo sută de paşi mai Din izbitură şi din zbaterea porcului, târşii subŃiri s-au
jos pe un rotogol de cepuri de brad, făcute movilă şi rupt şi porcul alunecă iar la vale, însă mult mai încet din
care era ca o insulă în mijlocul gheŃuşului. S-a zvârcolit cauză că muchea baltagului, care era acum sub el, zgâria
ridicându-se în picioare. Se clătina şi gâfâia. în gheaŃă. În urma lui, sângele rămânea gros, căpătând o
Gherasim şi-a dat seama că nu atinsese inima culoare rozie. Câinii văzând porcul pornit, se luară după
porcului şi că acolo pe roata aceea de cepuri, nu se putea el schelălăind. Când a ajuns jos la malul pârâului, porcul
apropia, cu mâna goală de porc, care se putea mişca fără era aproape mort. Numai când şi când mai clefăia din
să mai alunece. Devale de cepuri, gheaŃa pornea într-un fălcile-i grozave. Partea din spate era paralizată.
povârniş şi mai repezit. Porcul nu sângera decât cu Gherasim scoase cuŃitul din chimir, îngenunche la coada
picătura, iar coada baltagului aplecată în lungul coastei, porcului şi din două tăieturi îl giugăni, ca să nu miroase
se mişca după gâfâiala plămânului spart. O spumă carnea a vier. Gherasim s-a apucat să-l deşerte de maŃe,
roşiatică curgea din botul porcului când clefăia pufnind spre bucuria câinilor. L-au tras cu greu pe gratia săniei şi
prelung. au pornit la deal. Câinii au rămas să facă ei cârnaŃi din
Gherasim puse un deget imediat între dinŃi şi slobozi maŃe şi tobă din boft şi după ce au terminat, s-au luat în
un şuier ascuŃit şi lung, urmat de două scurte. Îndată se sus pe gheŃoi lângă sângele închegat.
12 ⇒
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu"
La bordei s-au apucat de jupuit porcul, treabă care le-a
luat aproape două ceasuri. După chibzuiala lui Gherasim,
porcul avea cam o sută – cincizeci de ocă, adică în jur de
două sute de kilograme. Desfăcu frumos carnea în patru
sferturi, curat şi fără să o hăituiască, a adus din, podul
bordeiului două coveŃi de cele mari, le opări, pun=nd
carnea în ele şi într-o cofă a făcut saramura dintr-o bucată
de sare albă, din care avea destulă pentru vite. A turnat
saramura caldă pe carne, apoi luându-şi baltagul ieşi din
bordei îndreptându-se spre râpă cu iperi şi se întoarse cu
un buzunar de boabe de ienupăr şi o spinare de cetină de
brad alb. Puse pe Georgică să cureŃe o scafă plină cu
usturoi, l-a pisat bine cu sare şi l-a turnat într-o strachină
mare, făcându-l mujdei cu apă rece.
Apoi a presărat boabele de ienupăr pe carne, a turnat şi
mujdeiul peste sferturile de porc, învârtindu-le de câteva
ori pe o parte şi pe alta în saramura de usturoi şi cu
boabele de ienupăr. A acoperit apoi coveŃile cu cetină de
brad alb, care umpluse bordeiul cu miros sănătos de răşină.
CăpăŃâna porcului a despicat-o şi a pus-o la fiert într-o
căldare de fiert urda, la un foc zdravăn afară, pe o parâmă
între două crăcăni, după ce mai întâi scoase cu grijă cei doi
Iosif Topliceanu
- cioban pe muntele Hangului -
13
łara Hangului
colŃi din falcă. Nici Gherasim şi nici Georgică nu s-au
atins de carne să mănânce fiind în postul Crăciunului şi
nu se cădea.
A doua zi, cum fusese vorba, veniră gospodarii cu
tain şi mâncare de frupt şi afumătură de porc, cu slănină
şi cârnaŃi. Când au ajuns la bordei, Gherasim şi băiatul
erau duşi cu vitele la adăpatul de amiază.
Când au pus ochii pe coveŃile cu carne, au crezut mai
întâi că se întâmplase ceva cu vreo vită şi au fost nevoiŃi
s-a taie, dar culoarea închisă a cărnii şi forma buturilor
le arătă că-i carne de porc, lămurindu-se de autorii
istoriei, după ce Gherasim a tras câteva gâturi zdravene
din sticlele cu secărică aduse de gospodari şi în
încheiere a spus:
- Eu bre, îs aşa un fel de om cum nu se mai află! Eu
bre, nu mă tem de nimic, dacă am baltagul în mână.
Gata bre!
Gh. Baltă – BuhalniŃa
16.03.1957
Ion Simionescu
- Ńăran din Hangu -
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

PSALMUL 23
– DAVID –
1. Al Domului Pământul este, cu tot ce pe-a lui humă creşte,
A lui e lumea pe vecie şi tot ce-n ea sălăşluieşte!

2. Căci El a-ntemeiat Pământul pe mările-i adânci şi late

Şi pe torente spumegând l-a întărit ca pe-o cetate!

3. Au cine va sui din lume, la Domnu-n muntele lui sfânt

Şi-n sfântul Său locaş, au cine se va sui de pe Pământ?

4. Acel cu mâni nevinovate şi-n veci cu inimă curată,

Al cărui suflet nu se-nchină minciunii-n viaŃă niciodată;
Acel ce vicleşug nu ştie şi-n cugetu-i nu poartă ură
Şi, drag fiindu-i adevărul, - în strâmbătate nu se jură!

5. Acela binecuvântare primi-va de la cer mereu,

Şi cu dreptate-ntotdeauna milostivi-l-va Dumnezeu - !

6. Acesta-i seminŃia celor ce-n Domnul umblă toată viaŃa

Şi Dumnezeului lui Iacov îi caută de-apururi faŃa!

7. Voi, porŃi a toată veşnicia, î-nălŃaŃi al vostru prag de sus,

Să intre Împăratul Slavei, cu biruinŃa ce-a adus!

8. Au cine-i Împăratul Slavei, de care-alături mergeŃi voi?

9. E Domnul tare şi puternic, e Domnul tare în război!

10. Voi, porŃi a toate veşnicia, -nălŃaŃi al vostru prag de sus,

Să intre Împăratul Slavei, cu biruinŃa ce-a adus!

11. Au cine-i Împăratul Slavei? E Domnul cel străluminat,

12. E Domnul Savaot! Acesta e-n veci al slavei Împărat!

Versuri de VASILE MILITARU

Icoanele din această pagina

sunt reproduceri după
lucrări realizate de
IOAN POPEI

14
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

Primăvară, bine-ai venit! Primăvara

Ghiocei ai înflorit,
Copaci ai înmugurit
Şi câmpul l-ai înverzit!
Adumitresei Cătălin Cezar
Clasa I primară
Chiri Ńeni
Soarele ne încălzeşte
Şi zăpada se topeşte, Iar ies plugurile pe ogoare.
Zilele se mai lungesc, Păsările c ălătoare
Rândunelele sosesc! Omizile le adună
Să se facă roadă bună.
15
FundaŃia culturală "Gavriil Galinescu" łara Hangului

PĂSĂRI
de Teoctist Galinescu

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1

2

3



4


5



6

7


8


9


10

ORIZONTAL: 1 – Pasăre cântătoare mică, cafenie, care zboară vertical la mari înălŃimi. 2
– Pasăre răpitoare (spaima găinilor) – Pasare cântătoare mică cu ciocul conic, scurt şi tare,
spatele verzui şi aripile negre. 3 – PrepoziŃie (împreună). – Costache Vasiliu. – Nota doi. 4 –
Pasăre răpitoare, ageră, dresată şi folosită la vânătoare. – Porumbel trimis cu un mesaj,
vestitorul Păcii. 5 – Leon Popoia. – Grămadă de fân pe prepeleci. 6 – Europa aureolată. 7 –
Boul egiptean. – Pasăre de curte, cu ciocul lătăreŃ, care înoată pe apă. 8 – La porc i se zice şi
rât. – Dacă îi punem un a în coadă, aflăm un cuvânt care înseamnă a ademeni. 9 – Alecu
Zaharia. – Caracter represiv. 10 – Pasăre răpitoare cu cioc puternic, încovoiat, ghiare
puternice cu aripi lungi (şut în coadă). – Animal rumegător din Tibet.

VERTICAL: 1 – Femela cucului. 2 – Ion Luca Vasilescu. – A prins-o Nică şi s-a dus cu ea
în târg ca s-o vândă. 3 – Mioare. – Animal sălbatic carnivor asemănător cu pisica (cu î din i).
4 – Pasăre de munte, asemănătoare cu cel din curte. – Popa Vasile. 5 – Aceeaşi pasăre de la
rândul 10 orizontal. – În ce copac a prins Nică pupăza? 6 – Radu Ionescu. – Persoană care
face parte din populaŃia arabă din nordul Africii. – Niculai LeŃ. 7 – Leon Nicu Escu. – Lista
care conŃine îndreptarea erorilor de tipar. 8 – Ion Toma. – A întări un obiect de fier. 9 –
Avion. 10 – SârguinŃă. – Îi punem peniŃă şi îl folosim la scris.

Dezlegare careu „Al Moldovei dulce soare” din nr 32/2004 STEFAN VODA – UE – A –
IATOR – COPIL – SAVA – ECRANUL – AC – ATA - ASUL – E – VIVAT – IIRT – ASIA
– U – PA – TL – SPANIA – D – ANDREEA – OS – UP – ACTE.
Dezlegare careu „Pe malul lacului” din nr. 33/2004. PESCUIT – SI – ELAN – CARAS – –
SENECA – CL – CS – AUTO – AE – ATLAS – ATUP – REAZEM – A – I – UN – T – TEA–
– D – CRAP – RUS – OCEA – AREST – PLATICA – AI
16