REVISTÃ A COLEGIULUI NAÞIONAL TEHNOLOGIC MÃTÃSARI - GORJ

Anul XIV Nr. 55 martie 2010 16 PAGINI

FII PRIMUL
,,Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine nu a sosit încă. Nu avem
la dispoziţie decât ziua de astăzi. Hai să începem!”
Trăim în epoca lui „să fii primul”, epoca în care prima impresie
contează cel mai mult, în care toţi vor să fie câștigători, toţi vor să
fie pe primul loc și nimeni pe al doilea, toţi vor să fie cei mai buni,
cei mai frumoși, cei mai bogaţi, cei mai norocoși, cei mai... descur-
căreţi. Paradoxal este că în plină epocă a concurenţei la toate nive-
lurile, e prezent, parcă mai mult ca oricând, spiritul găștii, al gru-
pului în care ești sau în care vrei să fii. „Toată lumea o face...”, „toţi
fac așa...”, „așa se face...”, „asta e la modă, deci trebuie să te îmbraci,
să te porţi sau să vorbești așa!” De câte ori n-am spus sau n-am gân-
dit așa! Uneori ne uitam în jurul nostru și vedem parcă oameni
trași la indigou, oameni ce se îmbracă la fel, vorbesc la fel, se com-
portă la fel... Oare așa vrem să fim? Oare nu mai avem nimic de
spus? Oare ne-am pierdut unicitatea în această mare de oameni în
care trăim mai singuri ca oricând? Încă mai cred că nu este așa.
Cred însă, că ne-am rătăcit pe undeva, prin abisurile fiinţei noastre,
zbătându-ne, în vremurile astea tulburi, să găsim drumul înapoi
spre cine suntem cu adevărat.
Poate te gândești că n-ai nici un talent ieșit din comun și că
probabil nu vei putea face cine știe ce în viaţă. Și poate ai dreptate.
Poate nu vei fi tu cel care va descoperi leacul pentru cancer sau nu
vei face cine știe ce altă invenţie măreaţă. Asta însă nu prea contea-
ză, fiindcă poţi face extrem de mult cu ceea ce ai. Poţi alege să fii
primul care trăiește altfel în generaţia lui, poţi alege să ierţi, să în-
curajezi, să spui o vorbă bună celor din jurul tău, să trăiești frumos
amintindu-ţi că nu ești singur pe drum, ci că deciziile tale îi vor
influenţa pe ceilalţi fie că vrei, fie că nu vrei asta. Poţi alege să te
gândești și la alţii la fel de mult cât te gândești la tine și să trăiești
pentru ceva măreţ. Poţi alege să fii primul în toate astea, chiar dacă
toată lumea ţi-ar spune că nu se poate, fiindcă nimeni nu face așa și
Pag. 8 toată lumea face altfel. Dar tu alege să-ţi investești viaţa nu să ţi-o
cheltuiești și atunci vei ști că n-ai trăit degeaba. Putem fi primii. De
noi depinde, așa că ...hai să începem!
Madalina Ivan , XIIB

Ţara mea

Pag. 16

Pag. 9
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 55

MINUTA EVENIMENTULUI “SIMPOZION NAŢIONAL DE CONSOLIDARE MEDIU ASOCIATIV – Păstrăm

OMAGIERE DE PERSONALITATI DIN DOMENIUL ARTEI, CULTURII, SPORTULUI ŞI CEL MILITAR”
- Proiect orientativ – totul într-un
Care se va consolida prin oferte disponibilităţi și orice alte con-
tribuţii ce are legătură cu tema simpozionului din partea reprezen-
tanţiilor instituţiilor organizatoare și de la Asociaţii, Fundaţii sau
Vasile TODI, Bogdan TĂMAȘ, Ioan TRAIA, Gavrilă CÂMPEAN,
DĂDĂLĂU Dumitru, POP Elena, LOW Păuna, BUNOIU Mădălin,
GRIGOROIU Grigore și alţii.
buzunar...
Federaţii din toate localitatiile si domeniile, persoane fizice Duminică 18 aprilie 2010începând cu orele 11: 00 continuare Amintirea este parfumul sufletului…
interesate. simpozion la Casa Armatei și Muzeul Satului Bănăţean, înmânarea Încă din momentul în care vedeam lumea
- Locul desfășurării: municipiul Timișoara(Casa Armatei, Muzeul de diplome și distincţii precum și valorificarea rezultatelor acţiunii
în vederea grupării acestora într-o publicaţie specială ce va fi condusă
ca pe un loc magic care se construia nu-
Satului Banaţean) și localităţile limitrofe Moșniţa, Giarmata Vii,
Dumbrăviţa, s.a. de către Cornel ȘOMÂCU, Dumitru mai în jurul nostru, când la primul ţipăt,
- Perioada desfășurării: DĂDĂLĂU, Marius BUZERA, Vasile SUCIU, Mădălin BUNOIU. la cea mai mică suferință sau la cel mai
Joi 15 aprilie 2010 primirea oaspeţilor și a invitaţiilor, orientarea Iniţiativa acestui interesant eveniment aparţine Sucursalei Timișoara micuț moft adunam în jurul nostru în-
acestora pentru cazare la hotelul “Alexandra” , căminul de garnizoană ca unica structura teritoriala a Ligii Culturale “FIII GORJULUI” de treaga familie, când pentru a aprinde lu-
pentru pensionarii militari și alte locaţii la solicitarea participanţilor, pretutindeni cu sediul central în București și relaţia permanentă cu mina era suficient să privim becul și mi-
răspunde BĂLESCU Sevastian, tel 0723 636 334, coordonator și președintele Consiliului Judeţean Gorj, Ion CĂLINOIU, cu reprezen- nune... privirea noastră punea în mișcare
Liliana GĂMAN, tel 0728 387 906, secretar general. tanţii organismelor profesionale și de amatori din domeniul artei și
Vineri 16 aprilie 2010 orele 10:00 deschiderea lucrărilor cu into- culturii prin d-l.Cristi BĂLUŢĂ, Viorel GÂRBACIU, Dumitru mâinile părinților care ne îndeplineau
narea imnului de stat a României și prezentarea programului cu te- DĂDĂLĂU, Marius BUZERA, Cornel ȘOMÂCU și mulţi alţi gorjeni dorința. Încă din momentele în care cre-
mele și invitaţii din rândul oficialităţilor timișene, gorjene sau alte care au realizat o punte de legătură între Timișoara și Gorj. deam că peștii se pot îneca în apă și în-
judeţe care își vor anunţa prezenţa după invitaţiile transmise, răspun- Precizăm că acest eveniment este înregistrat în Agenda culturală cercam să-i apărăm, când mergeam la
de BĂLESCU Sevastian coordonator, Nicolaie DRĂGAN, Aloisa a judeţului Timiș la poziţia 59 din 06 ianuarie 2010 susţinut de ele- grădiniță de frica „domnului Bau-Bau”,
PETRUCEAN, Liliana GĂMAN, Bogdan TĂMAȘ, Luiza Timeea mente credibile ale organizatorilor și suntem în așteptarea oricărei sau am mers pentru prima dată la școală...
BĂLĂȘOIU,Vasile SUCIU, Ioan TRAIA, Mădălin BUNOIU, Marius propuneri benefice pentru completarea și consolidarea programului și până am devenit liceeni, Întâmplări de
BUZERA. acestui eveniment.
Vineri 16 aprilie 2010 orele 15: 00 spectacol cu titlu gratuit, pre- Cea mai spectaculoasă realizare este autorizarea funcţionării unei care vrem să ne aducem aminte, oameni
zentat de către Ansamblul Maria Latăreţu din Tg.Jiu sub conducerea asociaţii de mult dorită ca iniţiativă a sucursalei “ FIII GORJULUI” care vor rămâne mereu în viaţa noastră,
lui Viorel GÂRBACIU, oferit de către Consiliul judeţean Gorj prin și anume “ ASOCIAŢIA ȘTIINŢIFICĂ PENTRU CONSOLIDARE toate acestea dorim să le păstrăm vii, să
președintele de onoare și președintele executiv al Ligii Culturale “FIII MEDIU ASOCIATIV” înregistrată la poziţia nr.11 din 27.01.2010 în oprim timpul în prezent fără a șterge tre-
GORJULUI” de pretutindeni, prin Sucursala Timișoara, unica struc- Registrul Special – Asociaţii aflat la grefa judecătoriei Timișoara. cutul său a schimba viitorul. Cu ajutorul
tură teritorială având coordonator pe Sevastian BĂLESCU, care și-a Certificatul constatator al acestei asociaţii și statutul autentificat fotografiilor încercam să ne păstrăm me-
asumat și misiunea de coordonator al întregului program. confera dreptul de organizare simpozioane naţionale, relaţia cu aso-
Vineri 16 aprilie 2010 orele 19: 00 cină gorjenească cu participa- ciaţiile și fundaţiile interesate sens în care comunicăm adresa de con-
reu copii, să ne privim mereu firavi, în-
rea Ansamblul Maria Latăreţu din Tg.Jiu sub conducerea lui Viorel tact: Timișoara, 300 062, Bld.Take Ionescu crezători și fericiți, liniștindu-ne setea de
GÂRBACIU și în completare cu surprize din partea fiilor Gorjului nr.11, sc.A, et.2, ap.9, jud.Timiș trecut cu un strop de amintire, însă, sea-
în Timișoara, coordonator Mădălin BUNOIU. Tel/fax: 0256 435 333, mobil : 0723 636 334. ma mai târziu că nu timpul este respon-
Sâmbătă 17 aprilie 2010începând cu orele 11: 00 continuare Coordonator de programe Sevastian BĂLESCU sabil de toate aceste schimbări... ci noi,
Simpozion, expoziţii de pictură, filatelie, tapiserie, presă rurală, edi- Respectuoasa rugaminte de a comunica pana cel tarziu 15 martie oamenii, cu mintea noastră scormonitoa-
tură și alte elemente privitoare la conţinutul temei, spectacole, de- 2010 la adresa de mai sus, teme, titluri de carti pentru lansare, sugestii re, pentru că o dată ce timpurile se schim-
monstraţii sportive și activităţi specific localităţilor limitrofe, răspun- si in mod deosebit participantii pentru asigurarea cuprinderii in pro-
de GRIGORESCU Marcel, BĂLESCU Sevastian coordonator, Nicolaie gramul consolidat ce va face subiectul unui afis, precum si comuni- bă, omul trebuie să se schimbe și el de
DRĂGAN, Aloisa PETRUCEAN și Liliana GĂMAN, Vasile SUCIU, carea la reprezentantii presei locale si centrale. buna- voie sau forțat. Pentru că nu s-a
pomenit niciodată ca cineva să trăiască în
afara timpului. Așadar, ajungem la con-
cluzia că timpul nu trece... ci noi trecem
Un destin aparte, pentru un poet al prin timp... neștiind să ne bucurăm de
ceea ce ne-a fost dat să trăim, iar după ani
de zile, avem pretenția că cei din jurul
candorilor şi al elanurilor pure nostru să înțeleagă și să retrăiască clipa
împreună cu noi,. Apoi, ne ștergem iute
gândul din minte și ne încurajam, spu-
Cu volumul de poeme Dulce blestem pierduf care a lasat o pecete inconfundabila nându-ne că oricum nu mai contează, ca
destinul, aparut in acest an la Editura pe suflet, fiind o initiere in taina vietii si. im- a trecut,... însă nu realizăm ca noi suntem
,,Scrisul Romanesc” din Craiova, profeso- plicit, a destinului care ,,strange-n ramuri cei care nu înțeleg d fapt că o simplă foto-
rul Vasiie Gogonea se impune ca un cre- crude aniicei merer”: ,,ca un joe al firii visul grafie nu poate prinde viață decât în gân-
ator de marca al poeziei adevarate, pen- tau copile / strange-n ramuri crude anii cei dul nostru. Aducem de cele mai multe
duland cu arta intre traditionalism si merei / anotimpul vietii rasfoieste file / cand
modernism, intr-o maniera originala. ori vederi din locurile în care ne petre-
adie boarea peste anii mei...”!In fiecare poem
Poet al candorilor si al elanurilor pure, se cladeste o arhitectura cu sens emotional,
cem vacanțele și o dată reîntorși lângă
autorul volumului este, in esenta, un tra- caci destinul este un labirint din care poetul familie credem că privind acele poze, fie-
ditionalist in linia lui Vasiie Voiculescu si poate tasni in ipostaze neasteptate pentru care poate auzii marea sau poate simții
Ion Pillat, ca si un ingenuu meditativ ce semenii sai; el stapaneste intreg universul, finețea zăpezii și, rămânem tăcuți când
ne aminteste de Panait Cerna. Fara pu- pentru ca gandul i s-a contopit cu visul, nas- realizăm că amintirile sunt doar ale noas-
tinta de tagada, poetul este unul dintre candu-se astfel cunoasterea care lumineaza tre. Așadar, de cele mai multe ori deci-
,,alesi”, poezia sa complexa si unitara, nu trecutu si explica oarecum prezentul.
doar ca univers ideatic, ci si estetic, im- dem să îndoim fotografia și să o păstrăm
Strabunii il inalta pe poet spre izvoare
punandu-se prin puterea de evocare, iar satul copilariei produce revelatia fiinte în buzunar ca pe o altă parte a sufletului...
prin vibratia Eului liric, absolut remarca- tainele capata proiectie mitologica, pe car; pentru că vine o vreme în viaţa viaţa fie-
bile! Universul poetic este autentic si cugetul, un palid ,,vanitas vanitaturre me- căruia când își pune întrebarea: ok, trecu-
presupune perceperea unei lumi care a moreaza chipui dascalitei de aitacata, a! tul e magic, viitorul sună bine dar merită
marcat atatea generatii de intelectuali mamei cu chipui sfant sau al doamnei diri- să îţi continui viaţa pe acest drum? E ceea
desprinsi definitiv din taramul miraculos ginte din liceu.Satul ,,tresare-n vis”, ca un
al satului, prin ,,dulcele blestem al desti- dru, sunt poemele: ,,pridvorul casei”, ,, ce visai? Dacă nu asta e ceea ce îţi dorești
copil zarelnic, cu ,,visul asternut la capatai”. poate e cazul să iei o decizie radicală. Să
nului”! Poetul sintetizeaza liric constiinta cate ganduri mama...”, ,,dar tot mai caut
stmosfera patriarhaia hranita metaforic din
de sine, fara sa caute un model, ci impu- singur “, ,,satul are forma talpii” sau ,, in- cauţi ceva care te pasionează într-
cuvintele specifice universului rustic: “lut” ,
nand o moda de a reconfirma un univers genuncheat in amintire”. Merita a fi obser- adevăr!Oprește-te din căutarea fericirii în
,,stergare”, ,,ulita”, ,,uluca”. ,,cioplitori”, ,,poar-
intim, trait, intr-un fel, de catre fiecare vata placerea naturala de a filosofa prin lucrurile pe care obișnuiai să le faci până
ta” etc. Aceasta este lumea dorului transce-
dintre noi! Imagistica acestor poeme are sinboluri si gustul pentru evocarea medi-
dental, prielnica poetului caruia li este cu acum și întreabă-te serios: ce vrei să faci
darul sa infatiseze o lume patriarhala, in tativa care incoroneaza acestepoeme!
putinta ,,sa intoarca a vietii roata”, invocan- cu adevărat? Sau mai bine zis: vrei să faci
care se plamadeste, prin ,,dulcele bles- Prin metaforele cu ingeri care vindeca
du-l pe Mos Craciun, intr-un suav ,,lerui-ler ceva? Viaţa ta e mai mult decât o trecere
tem”, un destin aparte! Sevele metaforice ,, miracolul candorii”, cu ,,o simfonie scrisa
si lerui-doamne”. Roata vietii e intoarsa prin
isi au reperul in satul romanesc, matrice a ..troienele uitarii”, ca ,,un dulce blestem” pe
fara note “ poetul contempla epifenome- prin toate parcurile orașului și mult mai
obarsiei in care Eul liric traieste o sensibi- nele si adanceste cunoasterea, incer- mult decât o seară de vară.. fie ea cât de
..poteca de doruri”, iar batranetea, simboli-
la transfigurare. Melancolia si dorul sunt cand sa descopere tainele destinului: ,,un călduroasă... Crede în tine, ieși din cercul
zata prin iarna firii”, devine ,,o tainica mi-
esentiale in metamorfoza acestui univers cor de ingeri canta prin veacuri de uitare / tău strâmt trăiește, zâmbește, și schimbă,
nune”! Prin urmare, conditia umana isi afla
liric, incorporat in metafore serafice, ecouri ma colinda peste ninsori de stele /
resorturile in nemurire, ca o marca indele- însă nu privii niciodată viaţa ca pe un lu-
acompaniate de muzicalitatea ingenua a azi lacrimeaza maica si inca mai tresare /
bila a destinului imaginat prin ,,blestemul cru îngrozitor de greu mergând după zi-
versurilor, caci poetul stie sa asculte so- dulce bluestem destinul copiiariei
dulce”, Intr-o geografie sentimentala suava cala „Viaţa e grea, dar nu contează, trece
noritatile verbului, iar acestea se inlantu- mele”!In alte poeme, subliniem nota ele-
si prin raportarea Eului liric la candorile
ie in armonii deseori incarcate de vraja: mentar tragica a amintirii, a erosului, repede”.Preţuiește fiecare clipă, bucură-te
varstelor. In unele dintre poeme, prin me-
,,usor ivirea clipei imi freamata pe buze / poate atunci cand intuim dorinta spre de- de fiecare moment și păstrează amintirea
tafore scanteietoare, se obtin tablouri plas-
pare inlacrimarea tacerii o stihie / cand savarsire, desprinsa din mitul platonic: în suflet și în fotografii, pentru ca la sfâr-
tice asemanatoare picturilor murale de pe
sufletul se-ndreapta spre. tainicele muze/ biserici romanesti. Marturie a unei _struc- Prof. HARALAMBIE BODESCU șit nu ne rămân decât gândurile și pozele
in pamasul eladei cuprins turale intelepciuni taranesti, de care poetul , Gr. Sc. Ind. Bustuchin păstrate în ”buzunarul sufletului”.
defrenezie...”!Copilaria este ,,paradisul nu se dezice, ci, dimpotriva, se simte man-  continuare in pagina 6 Mădălina Ivan , XII-B

2 MARTIE 2010
Nr. 55
uri torii
- N em
DOI FRAŢI, DOI BRAVI COMANDANŢI, DOI ARESTAŢI,
JUDECAŢI ŞI CONDAMNAŢI PENTRU CĂ ŞI-AU IUBIT ŢARĂ
1. GENERAL DE DIVIZIE DUMITRU I.D. CARLAONŢ
- Comandantul Diviziei 8 Infanterie – Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”
Comună Miculeşti (azi Slivileşti), fru-
moasă aşezare gorjeană, este situa-
tă pe Valea Tehomirului. Aici, printre
gospodăriile cu o frumoasă carte de
vizită, să află şi cea a familiei Lucreţia
şi Ion (Iancu) D. Carlaonţ.
În timpul Războiului pentru
Independentă de la 1877, la vârsta
de numai 18 ani, I.D. Carlaonţ a în-
deplinit funcţia de primar al comu-
nei, după aceea pe cea preceptor,
pentru că apoi să înfiinţeze Banca
Populară “Valea Tehomirului”, fiind
ales ca preşedinte al consiliului de
administraţie.
Părinţii celor doi viitori generali
(Dumitru şi Ion Carlaonţ) s-au îngri-
jit să dea celor doi copii o educaţie
în spiritul cinstei, adevărului, al iubi-
rii de oameni şi de patrie, îndrumân-
du-i către nobilă şi frumoasă cariera
militară.
Viitorul general-erou DUMITRU I.D.
CARLAONŢ s-a născut la 28.X.1887.
După efectuarea studiilor primare
şi secundare, în anul 1908 se înscrie
la Şcoala Militară de artilerie şi ge-
niu, pe care o termina în 1910, când
este avansat la gradul de sublocote-
nent şi repartizat la Batalionul de
Pionieri Cetate. În anul următor
(1911) este mutat în Regimentul 5
Artilerie, unitate cu care participă la
campania din Bulgaria (de la 23.06-
31.08 1913), şi în primul război mon-
dial. Îndeplinind funcţia de coman-
dant de baterie şi de divizie de arti-
lerie, căpitanul Carlanţ Dumitru s-a
distins în luptele de la Jiu şi
Dragoslavele. Pentru bravură şi pri-
ceperea ce a arătat, a fost decorat
cu Ordinul “Coroana României” cu
spade, în grad de cavaler, cu pangli-
ca de “Virtute Militară”.De asemenea,
a luat parte în luptele de la Varniţă
(Momâia), la atacul de la Mărăşeşti,
apoi la urmărirea inamicului spre
Soveja, la Negrileşti, precum şi în ur-
mătoarele lupte de la Coşna (Tg.
Ocna). În toate aceste acţiuni de
luptă, căpitanul Dumitru Carlaonţ a
dovedit mult devotament şi price-
pere, rezultatele fiind pretutindeni
elogioase. În caracterizarea pe care
i-o face colonelul Vasilescu, coman-
dantul Regimentului 5 Artilerie, se
arăta:
“Ofiţer distins sub toate raporturile
şi iubit de camarazi. Oriunde l-am gă-
sit pe căpitanul Carlaonţ. Mi-am for-
mat convingerea că munca depusă
era îndreptată numai pentru binele
trupei aflată sub ordinele sale.
Apreciez elogios aptitudinile acestui
ofiţer pentru comanda”.
În foaia calificativă pe anul 1917,
noul comandant al regimentului,
colonelul C.Tănăsescu, face urmă-
toarele aprecieri:
“Este de datoria mea să recomand
cu distincţiune pe maiorul Carlaonţ,
ca un element de valoare, sfătuindu-l
a se prezenta la examenul de la
Şcoală Superioară de Război, fiind
convins că pentru instituţia militară
un asemenea ofiţer trebuie să meargă
înainte în carieră, căci se poate cont
ape valoarea sa militară şi calităţile
superioare de om, oricând ţară va
avea nevoie”.
La rândul său, comandantul
Brigăzii 1 Artilerie, colonelul
Pasolega, îl supranoteaza:
“Am convingerea că, intrând în
Şcoala Superioară de Război, va fi la
înălţimea acestei instituţii şi va da re-
zultate excelente, căci poseda însuşi-
rile necesare. Maiorul Dumitru
Carlaont este un ofiţer de valoare,
poate conduce un divizon şi îndeplini
serviciul de ajutor al comandantului,
în mod deosebit de bine. Pentru că în
război s-a distins în toate împrejuri-
mile, precum şi ţinând seama de fru-
moasele sale aptitudini şi de destoini-
cia şi râvnă ce pune în serviciu, îl pro-
pun să fie înaintat “excepţional” la
gradul de locotanent-colonel”.
Începând cu data de 11 noiem-
brie 1918, maiorul Dumitru Carlaont
este mutat în Regimentul 1 Artilerie,
“Regele Carol I “, unde i s-a încredin-
ţat comanda Divizionului 2 şi a fost
trimis la Focşani, continuând cu ace-
eaşi pasiune pregătirea de război a
unităţii sale.
Un capitol aparte în foaia califica-
tivă pe anul 1919 îl reprezintă activi-
tatea maiorului Dumitru Carlaont cu
ocazia luptelor din perioada 23 iulie
– 4 august 1919. În acest sens, co-
mandantul Regimentului 1 Artilerie
“Regele Carol I” precizează:
“Maiorul Dumitru Carlaont s-a dis-
tins în luptele duse în zilele de 24 şi 25
iulie 1919, desfăşurate în jurul satului
KENDERESS prin priceperea sa în con-
ducerea divizionului, distrugând fer-
mele care erau tixite cu mitraliere prin
focuri concentrate şi dând prilej infan-
teriei a înainta şi pune pe inamic în
debandadă. În ziua de 25 iulie 1919,
când situaţia devenise foarte critică şi
infanteria noastră începuse a da îna-
poi, maiorul Carlaont, prin energia,
eroismul şi devotamentul sau, a men-
ţinut bateriile divizionului pe loc, chiar
când infanteria noastră ajunsese pe
linia tunurilor şi focurile de baraj dez-
lănţuite cu toate bateriile a putut opri
pe inamic în înaintarea să şi a ridicat
moralul trupelor noastre, care au tre-
MARTIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
cut la contraatac, au respins inamicul
şi au cucerit satele SZAPARFOLU şi
FEGYVEMER.De asemenea, în bom-
bardamentul asupra oraşului
SZOLNOK, maiorul Dumitru Carlaont
a condus excelent focul bateriilor sale,
cu pricepere şi mult curaj”.
Pentru modul eroic şi priceperea
cu care şi-a condus divizionul, a fost
propus pentru a fi decorat cu
“Coroana României” cu spade cl. A
IV-a. Pentru calităţile sale de excep-
ţie, maiorul Dumitru Carlaont a fost
e care se poate conta în orice împreju-
detaşat de către grupul generalului
rare. Menţin cu toată convingerea
Mosoiu pe lângă prefectura judeţu-
propunerea de a înainta la gradul ur-
lui CZEGHED, îndeplinind funcţia de
mător în mod “excepţional”.
prefect militari. Şi-a îndeplinit aceas-
La 1 iulie 1927 este înaintat la gra-
tă însărcinare de mare încredere în
dul de locotenent-colonel şi mutat
modul cel mai lăudabil, aducând fo-
în cadrul comandamentului
loase reale în ceea ce priveşte ali-
Corpului 5 Armată, în funcţia de Şef
mentarea trupelor şi cailor pentru
al Biroului 1 organizare, mobilizare,
întregul grup.
adjutantura şi justiţie, însărcinare de
În luna octombrie 1919 este de-
care s-a achitat în mod desăvârşit.
clarat reuşit la examenul de admite-
Şeful de Stat Major al comandamen-
re în Şcoala Superioară de Război.
tului iii face următoarea caracteriza-
Aici urmează cu asiduitate cursurile,
re: “Locotenent-colonelul Dumitru
manifestând dorinţa expresă de a
Carlaont este un element de foarte
câştiga noi cunoştinţe în domeniile
mare valoare”, iar comandantul
tactice şi operativ strategice. După
Corpului 5 Armată, generalul
absolvirea acestei instituţii superi-
Olteanu, îl supranoteaza:” D.Carlaont
oare de învăţământ militari, maiorul
este un foarte distins ofiţer”.
Dumitru Carlaont este numit subşef
În perioada anilor 1928-1932, lo-
de stat major al Inspectoratului
co te n e n t - co l o n e l u l D u m i t r u
Tehnic al Independenţei, unde a dat
Carlaont a îndeplinind funcţia de şef
probe de pricepere, bun simţ şi ca-
de stat major al Diviziei 20 Infanterie,
maraderie, ce-i fac onoare. În toam-
dând dovadă de aceleaşi excepţio-
na anului 1921 maiorul Dumitru
nale calităţi şi aptitudini, nu numai
Carlaont este trimis la stagiu de în-
pentru serviciul de stat major, ci şi
cercare la comandantul Diviziei 6
ca ofiţer cu un desăvârşit simţ al da-
Infanterie, unde a primit însărcina-
toriei, o bună camaraderie şi distins
rea de a conduce Biroul operaţiilor,
caracter în relaţiile şi prietenia acor-
iar de la 15 aprilie 1922 a luat sub
dată colaboratorilor săi. În finalul
conducerea sa şi Biroul organizării,
notarii, comandantul Diviziei 20
mobilizării şi instrucţiei.” Pe tot tim-
Infanterie, generalul Trailescu, con-
pul stagiului, maiorul Dumitru
chide:
Carlaont a executat foarte bine toate
“Locotenent-colonelul Dumitru
lucrările cerute de situaţia de acoperi-
Carlaont este un ofiţer superior de
re în care se găseşte Divizia 6 pe fron-
mare viitor, care va avea o frumoasă
tieră. În lucrările exterioare de stat
cariera şi, cum anul acesta (1931) în-
major, el a dovedit o mare putere de
deplineşte şi condiţiile de vechime şi
pătrundere, o judecată limpede, apre-
stagiu, îl propun cu toată convingerea
ciind just situaţiile tactice”. În finalul
la o înaintare la excepţional, la gradul
caracterizării pe care i-o face co-
de colonel”.
mandantul Diviziei 6 Infanterie, ge-
La rândul său comandantul
neralul Panaitescu, conchide:
Corpului 6 Armată, generalul de di-
“Maiorul Dumitru Carlaont este un
vizie, I.Prodan, notează:
ofiţer eminent, care poate fi utilizat
“D.Carlaont este un prea bun şi
nu numai ca ofiţer de stat major, dar
distins ofiţer de stat major, veşnic să-
chiar şef de stat major la un coman-
ritor la lucru. Merită a i se încredinţă
dament de divizie, funcţie pe care de
comanda unui regiment de artilerie.”.
altfel o îndeplineşte de mai bine de
La frumoasa vârsta de 45 de ani
şase luni. În rezumat, maiorul
revine în arma sa, încredinţându-se
Carlaont este un ofiţer distins, foarte
comanda Regimentului 39 Artilerie,
capabil, conştiincios, sârguitor şi foar-
funcţie pe care o onorează până în
te devotat. Este ofiţerul care se sacrifi-
primăvara anului 1936. În toţi aceşti
ce pentru bunul mer al serviciului şip
3
 M u r m u r u l J i l þu l u i
 continuare în pagina 3
ani, colonelul Dumitru Carlaont (avansat la 10 mai
1934) am comandat Regimentul 39 Artilerie în
aceleaşi bune şi lăudabile condiţiuni, bucurându-
se de frumoase aprecieri din partea şefilor săi. Iată
cum îl apreciază colonelul Boerescu, comandantul
său nemijlocit:
“Regimentul 39 Artilerie comandant de colonelul
Dumitru Carlaont se prezintă în condiţiuni admira-
bile în ceea ce priveşte instrucţia, administraţia şi
disciplină. Colonelul Carlaont este un ofiţer de va-
loare, de mare folos instituţiei armatei şi pe care se
poate conta întotdeauna conta. În orice împrejurare
sever, dar just cu subordonaţii săi. Energic şi foarte
activ, iubit de subalterni. Ofiţer prea bine educat, fire
deschisă, suflet ales, maniere distinse şi un excelent
camarad”.
În supra notarea sa, Inspectorul general de ar-
mată, general de divizie adjutant Manu, conchi-
de:” Un comandant de regiment de elită în toate
privinţele. L-am apreciat când l-am avut sub ordine
în calitate de comandant al Diviziei 3 Artilerie
Călăreaţă şi constat cu satisfacţie că valoarea înce-
pe să se confirme din ce în ce mai mult”.
Începând cu 1 aprilie 1936, colonelul Dumitru
Carlaont a fost mutat la Centrul de instrucţie al
Artileriei, în funcţia de şef al Secţiei Tactice, fiind
însărcinat cu conducerea cursurilor de trageri şi
cele de pregătire a ofiţerilor superiori. Şi aici, prin
conferinţele ţinute şi la aplicaţiunile executate în
teren, a dovedit excelente însuşiri de instructor.
La 20 ianuarie 1937 colonelul Dumitru Carlaint
a fost mutat la Inspectoratul 1 Armata, în funcţia
de subşef de stat major, unde a condus activitatea
Statului Major, întocmind un valoros studio al tea-
trelor de operaţiuni de Est şi de Vest. Activitatea
sa este caracterizată de generalul Tătărescu, şeful
de Stat Major al Inspectoratului, astfel:
“Din analiza întregii activităţi desfăşurate de co-
lonelul Dumitru Carlaont rezultă că este dotat cu
calităţi remarcabile şi a dat dovadă de aptitudini ex-
cepţionale. Munca neobosită şi generoasă, conştiin-
ţa prezenta în serviciu, inteligenţă sclipitoare şi ju-
decata sigură sunt însuşirile caracteristice ale colo-
nelului Carlaont. Perfect stăpân pe cunoştinţele
profesionale, ofiţerul întocmeşte întotdeauna lucrări
fără cusur, care nu-l împiedica totuşi să fie de o mo-
destie chiar exagerată. Foarte bun camarad, animat
de cele mai nobile însuşiri, el ştie să-şi câştige dra-
gostea subordonaţilor, încrederea şi stima şefilor
săi”.
Pe data de 25 octombrie 1939, a fost avansat la
gradul de general de brigadă, aflându-se la co-
manda Brigăzii 15 Artilerie. Activitatea desfăşura-
tă în această mare unitate de artilerie este carac-
terizată de generalul Son (eroul de la Cotul
Donului 21/22. XI.1942) în modul următor:
“Prin aptitudinile sale fizice, intelectuale şi sufle-
teşti, ca şi prin modul distins cum se comportă în
serviciu, generalul Carlaont este cu adevărat ofiţerul
eminent, oglindit de întregul sau memoriu califica-
tiv. Ofiţer de un caracter ferm şi loial, cu o pregătire
profesională tactica şi tehnică minunată şi cu o pu-
tere de muncă neobosită, Cu dragoste de împlinirea
datoriei, care îl face pildă Brigăzile, îşi conduce bri-
gada ca un părinte bun, serios şi drept, iubit de toţi
subalternii săi. Aceleaşi distinse calităţi mi-a dovedit
şi la 1 octombrie 1939, când Divizia 15 Infanterie
este concentrată pe PRUT.Spirit practice şi adevărat
om de război. Prezenţa sa neîntrerupta şi mereu sfă-
tuitoare în mijlocul unităţilor sale a fost de cel mai
mare folos. În concluzie: Generalul Dumitru Carlaont
este ofiţerul cu totul distins pe care toţi şefii anteriori
l-au apreciat atât de strălucit şi cu care ţi-e mai
mare dragul să colaborezi”.
În supra notarea sa, generalul gorjean Gr.
4 MARTIE 2010
Cornicioiu, comandantul Corpului 3 Armată, con-
chide:
“Generalu Dumitru Carlaont, în calitatea sa de
comandant al Brigăzii 15 Artilerie, a dovedit de al-
tfel, ca şi în tot parcursul carierei sale, calităţi deose-
bite, o muncă perseverenţă şi devotată instituţiei”.
***
Aici, fără voia noastră, se întrerupe, într-un anu-
mit fel, prezentarea aprecierilor făcute de şefii ne-
mijlociţi, cât şi de eşaloanele ierarhice superioare
asupra activităţii de comandă şi stat major desfă-
şurate de generalul Dumitru Carlaont, începând
cu anul 1941, până la sfârşitul lunii martie 1945,
când a fost trecut în rezervă, deşi România se gă-
sea în plin război. Motivul întreruperii? E simplu.
Din dosarul personal al generalului Dumitru
Carlaont au fost extrase (din ordin sau din răuta-
te?!) foile calificative care oglindesc adevărată va-
loare a acestui distins general. Noi însă, nun e pu-
tem opri aici şi, folosind alte documente oficiale,
vom prezenta cititorilor noştri activitatea acestui
om al curajului, iniţiativei, dreptăţii şi omeniei,
până la trecerea sa în nefiinţă...
În ajunul declanşării celui de-al doilea război
mondial, generalul Dumitru Carlaont
Îndeplinea funcţia de comandant secund al
Diviziei 4 Infanterie, dislocata în Bucureşti. La 30
iunie 1941, generalul de brigadă Dumitru Carlaont
a fost pus la dispoziţia Marelui Cartier General,
pentru a fi numit comandant militar al municipiu-
lui Iaşi, funcţie pe care a preluat-o la data de 2 iu-
lie 1941 şi a menţinut-o până în ziua de 26 august
1941.
Un amănunt important. În perioada 26-29 iunie
1941 au avut loc la Iaşi evenimente tragice de-
clanşate împotriva evreilor de către trupele ger-
mane aflate în localitate.La sosirea generalului
Dumitru Carlaont la Iaşi, pentru a-şi lua în primire
funcţia de comandant militar, evenimentele de o
cruzime nemaiîntâlnită luaseră sfârşit cu 3 zile mai
înainte. Am insistat asupra acestor date, deoarece
această funcţie a constituit capul de acuzare în
procesul ce a urmat, în care se insinua ca genera-
lul Dumitru Carlaont ar fi patronat masacrele de-
clanşate împotriva evreilor din Iaşi. Or, cum vom
vedea în continuare, nu a fost vorba în realitate
aşa ceva.
La 26 august 1941 generalul Dumitru Carlaont
este numit în funcţia de comandant al Diviziei 8
Infanterie, mare unitate tactică, care începe activi-
tatea în Campania de Est cu participarea la lupte-
le pentru ocuparea Odessei (16 octombrie 1941).
Şi acum, în timp de război, eminentul general
gorjean îşi dovedeşte în toate împrejurările deo-
sebitele sale calităţi de comandant, reuşind să-şi
conducă la victorie divizia în toate bătăliile la care
a participat în toamna anului 1941. Drept recu-
noştinţă, prin I.D. nr. 445/12.02.1942, generalului
Dumitru Carlaont I se acorda Ordinul “Mihai
Viteazul”, cea mai întâlnită decoraţie militară de
război, al cărui conţinut este următorul:
“Pentru curajul personal, concepţia clară şi ener-
gia cu care a condus operaţiunile Diviziei 8 Infanterie
pe timpul de la 9-25 septembrie 1941, în luptele pen-
tru cucerirea Odessei”.
Drept urmare a rezultatelor obţinute în condu-
cerea trupelor pe timp de război, dar şi datorită
calităţilor şi priceperii dovedite în decursul unei
prestigioase cariere militare, la data de 11 sep-
tembrie 1944, generalul de divizie Dumitru
Carlaont, cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”, este
numit în importantă funcţie de secretar general
în Ministerul de Război. Persecuţiile dramatice,
desfăşurate începând cu luna septembrie 1944
asupra generalilor armatei romane, care au vizat
Nr. 55
şi pe generalul Dumitru Carlaont. El a fost schim-
bat din funcţia de secretar general, încredinţân-
du-i, la 8 octombrie 1944, comanda Corpului 1(7)
Teritorial, cu garnizoană la Craiova, funcţie pe
care o deţine până la 22 martie 1945, când este
trecut în rezervă.
După această dată începe calvarul vieţii bravu-
lui general gorjean. Arestat de patru ori, judecat şi
achitat de două ori, generalul Carlaont a fost cer-
cetat aproape fără întrerupere timp de 16 ani
pentru acuzaţii care nu au putut fi dovedite nicio-
dată.
La scurt timp după ce fusese numit secretar
general al Ministerului de Război, generalul
Dumitru Carlaont a fost acuzat într-un consiliu de
miniştri că ar fi condus programele declanşate
contra evreilor din Iaşi. Acuzaţiile au fost reluate
“cu violenţă pătimaşă” de ziarele “Era Nouă” şi
“România Liberă”.
Acuzaţia - “complet falsă” – după cum aprecia
generalul Carlaont, a continuat să i se aducă şi la
Craiova, în noua garnizoană unde fusese mutat.
Acest lucru îl determină pe general, la sfârşitul lu-
nii decembrie să solicite din nou efectuarea de
cercetări pentru a se pune capăt “acestor grave ca-
lomnii”. În urma anchetei efectuate, generalul
Vasile Atanasiu, inspectorul general al Artileriei,
raporta, la 9 ianuarie 1945, Ministerului de Război
ca “toate acuzaţiile sunt complet neîntemeiate şi
cred că sunt ori porniţi contra generalului Carlaont,
ori contra ofiţerilor şi oştirii pe care caută a o defăi-
ma”.
Referitor la toate acuzaţiile că generalul ar fi
ordonat judecarea cetăţenilor sovietici pentru
“spionaj, defetism, comunism, etc.” şi că ar fi depor-
tat evrei în TRANSNISTRI, generalul Vasile Atanasiu
aprecia că şi acestea erau “complet neîntemeiate”,
deoarece nu avea calitatea, prin funcţia ce avea, să
judece, nici să ordone execuţii”. În acelaşi timp,
Vasile Atanasiu aprecia că inculpatul “n-a avut nici
o legătură nici cu deportările şi nici cu ghetourile”,
acestea căzând în sarcina Guvernatorului
Bucovinei.
Cu toate acestea, generalul Carlaont avea să fie
trecut pe lista criminalilor de război în jurnalul
Consiliului de Miniştri nr.188 din 29 ianuarie 1945
şi arestat, la 28 februarie, fiind audiat de acuzato-
rul public M.Popilian. Fără să ţină seama de nu-
meroasele probe aduse, la 8 martie 1945, acuza-
torul public Mihail Popilian emitea Ordonanţa
nr.10, prin care dispunea efectuarea cercetărilor
în găsirea faptelor care să stabilească vreo infrac-
ţiune prevăzută de Legea nr. 50/1945 pentru ur-
mărirea şi pedepsirea criminalilor şi profitorilor de
război.
Cercetările efectuate au dovedit că toate decla-
raţiile lui Dumitru Carlaont erau corecte, că gene-
ralul nu participase la evenimentele de la Iaşi de
la sfârşitul lunii iunie 1941, că în perioada urmă-
toare executase “cu măsură ordinele autorităţilor
superioare militare pentru evacuarea de evrei din
oraşul Iaşi, însă fără a înfiinţa vreun ghetou sau la-
găr, fără a fi fost “animat cu ură rasială faţă de
evrei”.
Astfel, Ordonanţa de scoatere de sub urmărire a
acuzatului din 31 august 1945, emisă de acuzato-
rul public Dumitru Săracu, consemna că “nu există
caz de urmărire” şi propunea “scoaterea de sub ur-
mărire a acuzatorului Dumitru Carlaont”.Ca urmare,
prin jurnalul nr. 1252 din 15 septembrie 1945,
Consiliul de Miniştri a decis “eliberarea imediată,
dacă nu este reţinut pentru alte cauze, a domnului
general D.Carlaon”.
 continuare in pagina 5
Nr. 55 M u r m u r u l J i l þu l u i

 continuare în pagina 4
Peste câţiva ani, la 30 octombrie 1948,
generalul avea să fie ridicat din nou de
la domiciliu.De data aceasta a fost acu-
zat că nu a făcut cunoscute autorităţilor
informaţiile aflate de la diverse cunoş-
tinţe, în legătură cu organizaţiile care
urmăreau “să răstoarne prin complot for-
ma constituţionala a R.P.R.”
În timpul procesului, a reieşit că nu
fusese implicat în organizaţia condusă
de Stefan Tomescu şi generalul Curta
Olimpiu şi, ca urmare, prin Sentinţa nr.
76 din 28 ianuarie 1950, prin hotărârea
Tribunalului Militar Bucureşti, a fost
achitat.
Drama să nu a încetat aici, deoarece,
la 11 aprilie 1950, Parchetul Curţii
Bucureşti, Cabinetul 1 instrucţie crimi-
nali de război, a emis mandat de ares-
tare, acuzându-l de aceleaşi fapte pen-
tru care generalul fusese achitat în
1945.La 13 aprilie 1950, Parchetul Curţii
Bucureşti a emis Rechizitoriul de urmă-
rire nr. 97, dispunând şi trimiterea sa în
judecată Curţii Bucureşti. Acţiunea s-a
judecat în vara anului 1951, sentinţa fi-
ind dată la 13 iunie. Prin decizia penală
nr. 1630, Dumitru Carlaont a fost con-
damnat, în contumacie, la 12 ani de
munca zilnică şi 10 ani degradare civi-
că.
Deoarece la ieşirea din închisoare îşi
schimbase domiciliul în str. Bocşa nr. 3,
nu a luat decât târziu la cunoştinţă de
condamnarea să. După apariţia decre-
tului de amnistie din 1955, a făcut con-
testaţie cerând anularea deciziei Curţii
Bucureşti şi încetarea urmării sale.
Contestaţia s-a judecat la 1 noiem-
brie 1955 de către Tribunalul Capitalei,
Colegiul 1 penal, care, contestând fap-
tul că procedura de anunţare a con-
damnării din 1951 nu respectase dispo-
ziţiile în vigoare la acea dată a dispus
încetarea urmăririi penale împotriva să.
Un document al organelor de anchetă
menţiona faptul că, pentru a se întreţi-
ne, generalul Dumitru Carlaont, s-a re-
calificat în meseria de zidar!
Nici de această dată şi nici în acest fel
nu s-a putut bucura prea mult timp de
linişte. La 18 februarie 1959, Direcţia
Anchete penale din Ministerul de
Interne, considerând că “arestarea sa
este reclamata de interesele de securitate
ale statului”, a emis un nou mandate de
arestare, învinuindu-l de “Crimă de ac-
tivitate intensă împotriva muncitoare
şi mişcării revoluţionare”. La 8 martie,
prin Ordonanţa de punere sub învinui-
re, generalului I se împută faptul că, în-
cepând cu anul 1956, împreună cu alte
persoane, între care s-au aflat şi gene-
ralii. Potopeanu şi Gh. Zamfirescu, “co-
mentau o serie de ştiri calomnioase auzi-
te la posturile de radio imperialiste”.
Neţinând seama de vârsta înaintată şi
boala de care suferea, precum şi de in-
suficient probelor de acuzare, Tribunalul
Militar al Regiunii 3 militare l-a con-
damnat, la 21 martie 1960, la şapte ani
de închisoare corecţională, la patru ani
de interdicţie corecţională şi confisca-
rea totală a averii, pentru “uneltire con-
tra ordinii sociale”.
Recursul înaintat de generalul
Dumitru Carlaont la această decizie a
fost judecat la 3 mai 1960, când
Tribunalul Suprem, Colegiul militar i-a
redus pedeapsa la un an şi două luni
închisoare corecţională şi a dispus de
eliberarea să, având în vedere că fusese
arestat în februarie 1959. A fost eliberat
de la Jilava la 12 mai 1960.
A trecut în nefiinţă în ziua de 2 iulie
1970, în Bucureşti.
Astfel şi-a încheiat cariera şi viaţa ge-
neralul de divizie Dumtru Carlaont , ca-
valer al Ordinului “Mihai Viteazul”, unul
dintre comandanţii de divizie remarcaţi
în mod deosebit în cel de-al doilea răz-
boi mondial, elogiat de Comandantul
Suprem Roman, respectat de colegi şi
de subordonaţi.
DECORAŢII ŞI MEDALII ACORDATE
GENERALULUI DUMITRU CARLAONT
• Ordinul “Coroana României” cu spade şi
panglica de “virtute militară” în grad de ca-
valer – I.D. nr.117/1917
• Ordinul “Steaua României” cu spade şi
panglica de “virtute militară” în grad de ca-
valer – I.D. nr.2570/1918
• Crucea comemorativa – I.D. nr.
1744/1918
• Medalia “Victoria” – I.D. nr. 3390/1921
• Medalia Jubilară – I.D. nr. 5384/1905
• Ordinul “Steaua României” în grad de ofi-
ţer – I.D. nr. 49/1931

2. GENERALUL DE CORP DE ARMATĂ ION (IANCU) I.D. CARLAONT

Fiul cel mare al familiei
Lucreţia şi Dumitru
Carlaont a văzut lumina
zilei în anul 1885, în satul
Tehomir, comună Miculesti
– azi Slivileşti – judeţul
Gorj.
Aici şi-a petrecut cei mai
frumoşi ani ai copilăriei,
aici a învăţat, în mod solid,
clasele primare, cu
iscusitul şi harnicul
învăţător Simion
Iscrulescu, cel care l-a învăţat să-şi iubească
Neamul, Ţara şi Tronul.
Cu profundă părere de rău nu vă putem prezenta
aprecierile şefilor şi superiorilor săi asupra activităţii
desfăşurate de acest ofiţer de elită timp de aproape
37 de ani în slujba oştirii ţării, deoarece dosarul
bravului general gorjean a fost scos din Arhivele
Ministerului Apărării Naţionale, în anii 1947-1948,
cu ocazia arestării şi judecării acestuia de către
Tribunalul Militar Craiova.
CRONOLOGIA CARIEREI MILITARE
Elev: Şcoala militară de artilerie şi geniu, pe care
o termina cu rezultate excepţionale, în anul 1906
Sublocotenent: Avansat în baza Înaltului Decret
2644/1906 şi repartizat la Regimentul 5 Artilerie.
Locotenent: Înaintat în grad conform I.D.nr.
1762/1910 unde a îndeplinit funcţia de comandant
de secţie şi baterie în Regimentul 1 Artilerie.
Căpitan: Avansat în baza I.D. nr.115/1914 şi mutat
în Regimentul 21 Artilerie “Regele Carol”, cu care
participă la primul război mondial, îndeplinind
funcţia de comandant de division de artilerie.
Maior: Avansat în baza I.D. nr. 484/1916
Locotenent-colonel: Înaintat în grad conform
I.D. nr. 812/1921 şi mutat în funcţia de comandant
al Atelierelor de Reparaţii ale Corpului 1 Armata
Craiova.
- Ofiţer elev la Şcoală Specială de Artilerie
conform I.D. nr. 4500/1923.
Colonel: Înaintat în grad în baza I.D. nr.
3218/1926.
• Este numit la comanda (provizorie) a Regimentului
38 Obuzierelor în baza I.D. nr. 2772/1926.
• Comandant provizoriu – în baza I.D. nr. 2296/1928
al Şcolii Speciale de Artilerie din Timişoara.
• Comandant al Brigăzii 2 Artilerie, conform I.D.
nr.2017/1933.
General de brigadă: Avansat în grad conform I.D.
nr. 755/1935.
• Comandant al Centrului de instrucţie Artilerie –
I.D. nr.1585/1937
• Comandantul Artileriei Corpului 5 Armata
conform I.D. nr. 3544/1937.
• Comandant al Diviziei 11 Infanterie în baza
I.D.NR.907/1939.
General de divizie: I.D. nr.1928/6.06.1940
Pe 6 august 1940 este trecut în rezervă – I.D. nr.
2613.1940, şi repartizat ca ofiţer de rezervă în
Marele Stat Major
***
Generalul Iancu Carlaonţ, precum mulţi alţi
militari de renume, a fost persecutat de regimul
trecut şi a cunoscut închisorile de la Satul Mare,
Gherla şi Aiud, Craiova şi Jilavă. Pierit în suferinţă în
închisoarea de la Aiud, unde s-a îmbolnăvit de TBC,
fără a-şi mai putea revedea meleagurile natale,
familia, prietenii şi colegii de care se simţea legat
prin trainice fire. A fost unul dintre martirii
gorjeni în anii grei de prigoana din România.
Murit în ziua de 6 februarie 1952, în închisoarea de
la Aiud.
EXTRAS DIN DOSARELE DE JUDECATĂ
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Dosar E.P. 27464 – Vol. II, pg.1 – 285
Motivul arestării:
În cursul anului 1848, împreună cu colonelul C.D.,
HALALAU STEFAN, RADU CIUCEANU, Dr. CARAUSU
şi alţii din Craiova pun bazele unei ORGANIZAŢII
TERORISTE SUBVERSIVE care a luat legătura cu
Anglo-Americanii prin agenţii spioni ANDREEVICI
VICTOR şi PESCARIU CIPOIAN.
Au plănuit retragerea în munţi cu scopul de a
lupta pe la spate în caz de război între U.R.S.S. şi
ANGLO-AMERICANI.
Din declaraţia să 6.X.1948
“În trecut am făcut politica P.N.T.- Maniu, pentru
care am fost arestat în anul 1947.”
DIRECŢIA REGIONALĂ A SECURITĂŢII POPORULUI
CRAIOVA – 8.X.1948
SINTEZĂ
Privind rezultatele cercetărilor legătură cu
grupurile subversive din Regiunea Craiova.
Conducerea acestei organizaţii subversive este
asigurată de generalul de divizie Ion- Iancu-
Carlaont, Radu Ciuceanu (student) şi colonelul
Grigore – care nu a fost încă arestat. Generalul
Carlaonţ a recunoscut că face parte din organizaţie
şi din conducerea acesteia.
Generalul Carlaonţ a avut misiunea de a armoniza
planurile de acţiune ale organizaţiei în care activa
Ciuceanu cu acelea ale organizaţiei conduse de Dr.
Carausu. S-a hotărât că în cazul unui conflict
mondial să preia comanda organizaţiei generalul
Carlaonţ, care să aibă în statul său major pe coloneii
Halalau, Grigorescu ci Ciuceanu. Generalul I.
Carlaonţ este socotit “Omul rezistenţei”.
TRIBUNALUL MILITAR CRAIOVA
Nr. 22593/1949
Noi, Magistrat PARVU IOSIV, Procuror Militar Şef
pe lângă Tribunalul Militar Craiova, văzând actele
ce informează dosarul cercetărilor preliminare,
privitor pe acuzaţii (43) printre care şi generalul
Carlaonţ Iancu,
CONSTATĂM URMĂTOARELE:
În fapt:
Culpabilitatea fiecăruia dintre cei 43 de acuzaţi se
stabileşte după cum urmează:
Carlaonţ IANCU ION, general de divizie, pensionar,
se face vinovat prin aceea că a acceptat să devină
şeful unei organizaţii subversive teroriste că unul ce
avea suprafaţa politică, cunoştinţe şi relaţii. A
activate în acest sens contra intereselor Republicii
Populare Române, subminând-o, voind că prin acte
de diversiune, terorism şi sabotaj să înlăture guvernul
legal ales prin voinţa poporului. În acest scop a
prezidat sedatele conspirative ale organizaţiei.
Având în vedere cele de mai sus, Noi, general maior
CĂTANA OCTAV, comandantul diviziei 2 Infanterie,
ordon trimiterea direct în Judecată Tibunalului
Militar Craiova, a celor 43 de arestaţi.
În ziua de 21 iunie 1949
Tribunalul Militar Craiova, prin Sentinţa nr 28., a
condamnat pe generalul Carlaonţ Iancu-Ion, la 15
ani temniţă grea, 10 ani de degradare civică şi
10.000 lei cheltuieli de judecată.
Col. (R) Constantin Ispas

MARTIE 2010 5
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 55

Mamifere în societate
Mamiferele sunt vieţuitoa-
rele care îşi hrănesc puii, alăp-
tându-i în stadiul prematur.
Fiecare vieţuitoare are rolul ei
pe acest pământ, dar când vine
vorba de” mamiferele în societa-
te” gândul meu zboară la ceea
mai evoluată specie a mamife-
relor, care poate discerne lucru-
rile bune de cele rele, (!) lucruri-
le frumoase de cele urâte, lucru-
rile reale de cele imaginare.
Această specie este Omul. De-a
lungul timpului oamenii au su-
ferit o dezvoltare uimitoare pe
toate planurile. Plecând de la
omul ”australopitec”, când fieca-
re avea capacitatea, doar de a-şi
asigura cele necesare pentru a
supravieţui, însă pe parcursul
evoluţiei aceştia au descoperit
scrisul, focul şi multe alte lucruri,
care în zilele noastre par banale.
De exemplu, apărarea drepturi-
lor proprietăţii pământului pare
să fie forma, în care îşi manifestă
specia umană simţul teritoriali-
tăţii, la fel ca între celelalte ma-
mifere şi multe alte specii. După
cum ştim, animalele îşi etiche-
tează teritoriul prin urme olfac-
tive, vizuale şi sonore, la fel cum
facem şi noi prin intermediul li-
terelor. Nu ştiu numai să inter-
preteze etichetele lăsate de alţii,
ci şi faptul că, comportamentul
lor va varia total în funcţie de
locul unde se află: pe un terito-
riu propriu sau pe unul străin.
Nu doresc să scriu în acest arti-
col despre evoluţia omului, căci
au făcut-o destui savanţi. Vreau
însă, să scot în evidenţă anumi-
te aspecte ale realităţii pe care o
trăim zi de zi şi care de multe ori
mă pune pe gânduri. Sunt în ul-
timele şase luni ale vieţii de elev
în acest minunat liceu şi vreau
să mulţumesc cu această ocazie
tuturor cadrelor didactice care
m-au format ca om. Problema
mea şi a oricărui tânăr absolvent
de liceu din ziua de azi, este,
drumul “spre învăţământul uni-
versitar. Idealul învăţământului
e ştiut de orice elev în clasa-ntâ-
ia. Transmiterea cunoştinţelor
de bază pentru împlinirea pro-
fesională şi un rol activ în socie-
tate decurge însă astăzi oricum,
numai bine nu. Mă refer acum la
sistemul românesc şi despre cât
de important e să ai o diplomă
amărâtă, cu care să-ţi înveseleşti
ego-ul şi probabil părinţii, dar
nu şi portmoneul, sau CV-ul.
Majoritatea elevilor care se de-
cid acum să aleagă facultăţi
sunt, în naivitatea caracteristică,
convinşi fără drept de apel că
vor ieşi exact ce le scrie pe pata-
lamă. Vorba aia, eşti Doctor,
dacă termini medicina! Bună
glumă, ştiu. Colegii de suferinţă
(da, mă refer la cei care copiază
în draci ca să treacă de toate
materiile alea inutile şi aberant
de dificile) ştiu poate cel mai
bine ce vreau să spun. Imaginea
şcolii de azi. Pe scurt - până în
liceu inclusiv îţi creează funda-
mente solide şi “multilateral
dezvoltate”, astfel încât să-ţi faci
o vagă idee despre ce-ţi place
să faci cu viaţa ta mai departe,
încercând din toate câte puţin.
După liceu, începe să se împută
groaznic, şi cu excepţia facultă-
ţilor vocaţionale (medicină, arte,
poate) şi a celor hiper speciali-
zate (limba chineză), cu toţii in-
tră în sistem în genul cărnii ma-
cre din, The Wall “şi ies carne to-
cată mărunt - un amalgam
incert de materie gri şi insipidă.
Sistemul dă greş în noutate şi
actualitate, în practică şi în pro-
movarea adevăratelor valori, a
“best practices”. Mai grav - sunt
facultăţi care nici măcar nu reu-
şesc să pună bazele! Ce cred pă-
rinţii? Ghizii generaţiei din banii
căreia vom mânca carne tocată
la pensie flirtează cu viziuni idi-
lice ale arhipotenţei, diplome
placate cu aur de 24 de carate.
Diplome care le face plozii scli-
pitori şi la fel de potenţi ca di-
ploma tocită pe băncile facultă-
ţii. Diplomă care valorează mai
puţin decât o ceapă degerată în
90% din cazuri, şi care nu în-
seamnă nimic în ochii unui an-
gajator care vrea rezultate şi
muncă de la tine, nu aere de ab-
solvent. Luaţi aminte - în IT,
n-am auzit pe nimeni care să
angajeze după altceva decât
după: lucrurile pe care ştii să le
faci şi limbile străine pe care le
vorbeşti fluent. Şi sunt puţine
domenii în care o diplomă ro-
mânească poate să ateste cum
trebuie profesionalismul de care
se crede că ar trebui să dai do-
vadă. De asemenea, sunt puţini
angajatori serioşi care nu-ţi râd
în faţă când le fâlfâi pe la nas
patalamaua şi tu de fapt nu ştii
nici măcar să faci chestiile de
bază la un eventual job. Cine se
face vinovat de toate aceste lu-
cruri? Noi toţi. Totdeauna mi-a
fost teamă de oamenii refulaţi,
care înmagazinează dorinţe,
pofte, planuri, ambiţii, incapabili
şi să le înţeleagă, incapabili şi să
le dea curs. De aici sumbra vio-
lenţă pe care o radiază un indi-
vid refulat, sentimentul că te
poţi aştepta la orice. Freud avea
multă dreptate când vedea în
refulare sursa multor nenorociri.
Un pahar spart la o beţie, nu e
decât o crimă nedusă până la
capăt. Refulaţii au dat întot-
deauna un număr impresionant
de asasini, tirani şi nebuni. Omul
inteligent refuză să înmagazine-
ze dorinţe, ambiţii, planuri gran-
dioase, obsesii sexuale. Ceea ce
nu e înţeles la timp se transfor-
mă în obsesie şi e limpede pen-
tru mine că refularea se naşte
din frica de a trăi. Decât să trăim
un anume lucru, decât să ne
luăm acest risc, noi preferăm să
ne ascundem dorinţele, să le
împingem cât mai departe de
sensibilitatea noastră. Dorinţa ni
se pare un lucru ruşinos, de ace-
ea vrem s-o înfăptuim pe furiş,
fără aprobarea inteligenţei. În
acest caz, şi conştientul devine
o masă amorfă, greoaie, care lu-
crează mana în mână cu sub-
conştientul, într-o deplină cola-
borare. Aşa că, este o iluzie să
credem că un conştient confuz
ar putea înţelege ce se întâmpla
într-un subconştient confuz. În
viaţa noastră psihică se întâm-
pla adeseori să nu dăm atenţie
reacţiilor noastre sau, uneori, ne
place să amânăm răspunsul
nostru. Noi nu înţelegem ceea
ce trăim, dar înmagazinăm în
schimb tot ceea ce sensibilitatea
refuză să înţeleagă. Adunăm
astfel o enormă cantitate de
materie moartă, o enormă can-
titate de fapte pe care nu le în-
ţelegem. Şi, la un moment dat,
suntem supuşi presiunii întune-
ricului care s-a strâns între timp.
Ce-i opunem noi acestui întune-
ric? Refuzul nostru de a-l vedea.
Acest refuz animă întunericul, îl
transformă în ceva viu. Gândirea
înfricoşată, în loc să înţeleagă
dorinţa, o amplifică sau o trans-
formă în cu totul altceva.
Dorinţele unui refulat îşi pierd
claritatea, şi această stare de
confuzie naşte ura. Refulatul se
simte străin chiar şi în faţa pro-
priilor lui dorinţe. Din fericire
pentru mine, incă de timpuriu
mi-a fost silă să adun tot felul de
dorinţe şi nemulţumiri - gândul
că aş putea fi un refulat mă în-
grozea. Eu mă străduiam să în-
ţeleg, nu să mă ghiftuiesc cu tot
felul de obsesii. Din această sa-
cră, binecuvântată scârba s-a
născut nevoia de a mă arăta aşa
cum sunt, nici mai bun, nici mai
rău... Nu voiam să devin sclavul
dorinţelor mele. Eu m-am stră-
duit să păstrez o oarecare legă-
tură între comportarea şi sensi-
bilitatea mea. Nu ştiu dacă am
reuşit în întregime, dar mi-am
dat seama de primejdia pe care
o reprezintă o dorinţă strangu-
lată, neînţeleasă. Mi-a fost întot-
deauna silă să mă arăt mai bun
decât sunt. Ce rost are să arăt
oamenilor mai multă iubire de-
cât cea pe care o am? Nimic nu
e poate mai trist, decât specta-
colul oferit de oamenii care-şi
regretă avânturile generoase.
Decât să înfăptuieşti un lucru
bun pe care, pe urmă îl regreţi,
e mai sănătos să nu-l faci nicio-
dată. Am avut întotdeauna
oroare de a aduna resentimen-
te, de a înmagazina obsesii, de a
întreţine ura, nu mi-a fost ruşine
de gândurile întunecate, scan-
daloase care mi-au trecut prin
cap. Am încercat să le înţeleg,
nu să mă ruşinez de ele. Dacă
îmi trec prin cap gânduri scan-
daloase înseamnă că acela sunt
eu, cel căruia îi trec prin cap
gânduri scandaloase, deci tre-
buie să mă admit aşa cum sunt.
Subconştientul, dacă admitem
această bizară diviziune
a conştiinţei, nu este o
zonă de-o extraordinară
mobilitate, ci o masă
amorfă, rece, insensibi-
lă. Dorinţele sunt atât
de violente, încât con-
ştiinţa se întuneca, refu-
latul nu face decât să
suporte înfricoşat
această insuportabilă
povară. Am observat cu
toţii că indivizii care în-
magazinează orbeşte
toate frustrările şi dorin-
ţele posibile transmit în
jurul lor o stare de violenţă, de
tensiune, de furtună care se
apropie, născută din incapacita-
tea sensibilităţii de a mai stă-
pâni realitatea. De altfel - şi asta
e şi cel mai important -, adese-
ori noi refuzăm să ne examinăm
faptele, să le supunem controlu-
lui inteligenţei, le lăsăm să zacă
în noi în starea lor brută, anima-
lă. În toată mass-media se vor-
beşte acum despre flacăra violet
care şi-a pus amprenta pe toată
scena politică. Cât de actual este
Caragiale!, dar cât de actual este
şi George Bacovia cu poezia să
- Amurg violet -1916, reprezen-
tativă pentru autor, datorită cu-
lori violet, dar şi pentru atmo-
sferă tristă, melancolică prezen-
tă în toate creaţiile sale. În
această poezie, cromatica este
reprezentată de culoarea violet,
proiectată asupra peisajului
semnificând decadenţa, amur-
gul violet ca un sfârşit de lume.
Cromatica are profunde sensuri
în definirea stărilor sufleteşti ale
eului poetic. Fiecărui sentiment
îi corespunde o culoare. Astfel
exista un cod al interpretării cu-
lorii bacoviene, astfel, verdele
crud, rozul şi albastru sugerează
starea de nevroză, albul inexis-
tenţa, negru şi roşul moartea.
George Bacovia prefera culori
închise, sumbre, negru, violet,
gri, dar şi pe cele deschise cum
sunt albul, galbenul, etc. Aş vrea
să comentez un pic aceasta po-
ezie care are două versuri cu va-
loare de simbol: Oraşul tot e vi-
olet/Amurg de toamna violet,
creând o imagine halucinantă,
simbolizând un moment final,
apocaliptic. Ca specie literară,
poezia este un pastel, în care se
descrie un tablou din natură, iar
poetul îşi exprimă în mod direct
sentimentele trăite în fata tablo-
ului. Poezia este împărţită în trei
catrene cu rimă îmbrăţişată, în
fiecare strofa repetându-se ca
un refren doua versuri. În prima
strofa, tabloul prezentat este
format din doi plopi singuratici,
asemănaţi cu apostoli îmbrăcaţi
în odăjdii violete, sugerând sin-
gurătatea halucinantă. Acest ta-
blou este pictat în totalitate, cu
violet, o culoare închisă, sum-
bră, a doliului. Cea de-a doua
catrena este o continuare a pri-
mei, prezentând oraşul populat
de-o lume leneşa (vremuri de
criză în care şomajul este foarte
ridicat!!), monotonă, creând un
peisaj trist. Şi acest peisaj are
tentă de halucinant datorită cu-
lori violet prezentă peste tot (şi
în (i) realitatea noastră strada/
presă la fel!).În ce-a de-a treia
secvenţă, peisajul urban este în-
locuit de o imagine a trecutului,
a străbunilor şi a voievozilor.
Prezenţa turnului reprezintă o
ieşire din lumea închisă şi strâm-
tă a oraşului. Şi aici este prezen-
tă senzaţia de halucinant, suge-
rată de culoarea violet. Dar să
trecem de la proza la, drama” şi
să ne amintim cu plăcere de
Alexandru Ioan Cuza, primul
Domn al Principatelor Romane,
unite la 1859, datorită voinţei
poporului din cele două state,
Moldova şi Ţara Româneasca. A
început modernizarea tării prin
legi şi reforme. În 1864 a realizat
adoptarea Noii Constituţii,
Codului Penal şi Codului de
Procedura Penală, a realizat în-
văţământul primar gratuit şi
obligatoriu, reforma în armată şi
multe altele. Dar a lovit în Marea
Boierime prin legea privind se-
cularizarea averilor mănăstireşti
prin care mai mult de un sfert
din teritoriul ţării intră în propri-
etatea statului şi prin reforma
agrara care elibera ţăranul de
sarcinile feudale şi îl împroprie-
tărea. Boierii ţării, conservatorii şi
liberal - radicalii s-au unit şi l-au
silit să abdice în Februarie 1866.
A murit departe de ţară în
Germania. A fost iubit de romanii
care l-au ales şi este iubit şi astăzi
după atâta vreme. Dacă în 1866
ţăranul roman era analfabet şi
ştirile circulau greu, acum, în
2010, poporul roman nu mai
poate fii uşor dezinformat. Îi ve-
dem la televizor, îi auzim la radio,
minciună la e pe buze, trădarea
le este în ochi, gândul le este nu-
mai la Îmbogăţirea de sine!
Romani suntem chiar aşa de orbi
încât să nu vedem ce se întâmpla
şi să nu luăm atitudine? Vrem un
parlament cinstit format din ce-
tăţeni care să pună interesul tării
deasupra intereselor personale?
Vrem să ne trăim mai bine bătrâ-
neţile? Să ne putem creşte copiii
în pace şi bunăstare? Atunci să
luăm atitudine!
Purcel Flavius ,XIIB

bolizeaza matricea care da nume celor vazute si nevazute!,,Pe tainica poteca

Un destin aparte...
 urmare din pagina 2
,,adie-n geana serii un fel de necuvinte / un roi ciudat de fluturi albeste roata morii / eu mai
raman iubito sa fiu copil cuminte / si anotimp de frunze la marginea ninsorii”!Cand adopta
livrescul, poetul dezvaluie profunzimi nebanuite si aluneca in miraculosul univers al marilor
poeti, cu posibilitatea de a-si lua propriul zbor liric . De pilda, in poemul ,,Si vesnica ivirea”.
poetul Il zamisleste pe Eminescu tanar, cel din ..Venere si Madona”. care aseaza lacrima de
inger. in .,geana de femeie”, pentru a deveni ncel care e sfarsitul si vesnica ivirea”, cand ,,ves-
nica ivirea” este simbolul zamislirii, al regenerarii pe traiectoria fiinta-nefiinta, iar geniul sim-
din pleoapa mangaierii”, sprijinindu-si bastonul de ,,stresinile serii”, trece ,,batra-
nul peregrin”, ducand in sarica-i olteneasca traditionala ,,Cuvintele potrivite”, in
timp ce ,,blestemul de mucegaiuri” este uitat in oborul din ,,martisorul urbei”, in
care se intrupeaza din pareri si umbre statura lui Arghezi. ,,Nebanuitul ocol”
este simbolul unui destin ,,rotund”, ca toate ale lumii, iar metafora trecerii circu-
lare dinspre viata, spre eternitate este vazuta de poet ,,ca semn de rugaciune”.
In periplul nostru critic, am cautat sa prezentam cateva dintre coordonatele
poemelor lui Vasile GOGONEA, fiind vorba de o poezie cu transparente cristali-
ne, in care sunt filtrate candorile sufletului omenesc. Demersul poetului presu-
pune un efort laudativ, dar poezia buna inseamna o bucurie curata pentru cei
care o citesc si o simt, fiecare vazand intransa, atat cat vrea sa vada, definitorii
fiind gradul de cultura al cititorului, gustul sau estetic si chiar intuitia critical.

6 MARTIE 2010
Nr. 55
MĂNĂSTIREA CRASNA
Este situatâ la 50 kmN de Ploieşti pe şoseaua
Ploieşti-Brasov prin Vălenii de Munte-Cheia, pe raza
comunei Izvoarele, fiind construită în pădure, lângă
pârâul Crasna, la poalele munţilor Ursoaia. Începuturile
vieţii monahale în ţinuturile Prahovei sunt mai puţin
cunoscute, mai ales pentru secolele XIV-XV.Cu toate
acestea, au fost nevoiţi în zona subcarpatică pe Valea
Prahovei şi a Teleajului încă din secolul XIV, să-şi con-
struiască mici comunităţi monahale. Aceasta retrasă
aşezare pustnicească a luat fiinţă la începutul secolu-
lui XVIII, întemeiată probabil de câţiva sihaştri de la
Văleni. Prima atestare documentara, un act de donaţie
în care se arăta că aici era un schit de călugări având o
biserică din lemn, datează în anul 1745. Biserică de
lemn cu hramul “Sfinţii Împăraţi”Constantin şi Elena,
aşezată într-o poiană singuratică, era înconjurată de
câteva chilii pustniceşti. Proprietarul acestor locuri,
postelnicul Dinu Constantin Potlogea, fiul preotului
Radu Potlogea din Izvoarele, hotărăşte zidirea actualei
biserici că biserică de mir pentru satul Băjenari, unde
se refugiază locuitorii din împrejurimi după 1821, din
cauza năvălirii turcilor. Construcţia începută în 1824 a
durat până în 1828 când s-a făcut sfinţirea bisericii şi
episcopul Chesariu al Buzăului a sugerat ca această
aşezare monahală să devină schit. Primul start a fost
chiar cititorul Constantin Potlogea, călugărit cu nume-
le de Chesarii. Acesta donează schitului moşia sa şi a
construit chilii din lemn pe care le-a populat cu călu-
gări aduşi de la Cheia Ciolanu.
Timofte Laurian
MĂNĂSTIREA COZIA
Este una din cele mai autentice podoabe ale arhi-
tecturii bisericeşti autohtone, Mănăstirea Cozia trăieşte
şi va dăinui în istoria poporului român de o potrivă prin
însemnătatea ei artistică şi spirituală cât şi prin vechi-
mea să. În cei peste 600 de ani de la întemeierea aces-
teia mii de călugări au venit şi s-au format aici unii ajun-
gând cei vechi, vestiţi şi cunoscuţi oameni de cultură.
Pe plan istoric Mănăstirea Cozia vă amintii întotdeauna
de voievodul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân, precum
şi de alţi mari domnitori romani şi străini de care trecu-
tul ei este legat. Prin camerile de artă din cuprinderea
ei, Mănăstirea Cozia a pus la îndemâna cercetătorilor
un bogat, interesant şi variat material arhitectonic de
sculptură în piatră sau lemn. Mănăstirea Cozia se afla
pe drumul naţional Râmnicu - Vâlcea - Sibiu, la 22km de
Râmnicu-Vâlcea şi 75 km de Sibiu, pe malul drept al
Oltului. Mănăstirea a fost înălţată langa lacul numit
Nucet pe Olt, sau Cozia şi i -a spus şi Mănăstirea de la
Nucet pentru că e clădită într-o regiune foarte prielnică
pentru creşterea nucilor. Mănăstirea Cozia a fost zidita
între anii 1386-1388 şi 1393.
Borlan Liviu
† Este unul din cele mai vizitate lo-
curi turistice. Turiştii aleg zona aceasta
pentru poziţia geografică care o poartă şi
obiectele de mare valoare şi extrem de
vechi. Călugării din această mănăstire au
un respect deosebit pentru ea şi nu e lă-
sată nici o clipă de izbelişte. Unul dintre
lucrurile care m-au impresionat la aceas-
tă mănăstire au fost curtea şi împrejuri-
mile acesteia care erau aranjate cu foarte
mare atenţie ca nu cumva un lucru să lip-
sească de la locul său. Cunoscută ca una
din cele mai vechi şi complexe monu-
mente istorice şi de artă din România,
Mânăstirea Cozia este situată pe malul
drept al Oltului. Zidita între anii 1386-
1388 această mănăstire este una din cele
mai importante ctitorii ale voievodului
Mircea cel Bătrân. Iniţial a fost cunoscută
sub numele de Mănăstirea Nucet, fiind
clădită într-o regiune prielnică pentru creşterea nucilor.
Numele de Cozia l-a primit mai târziu, după muntele
din vecinătate. În partea de sud-est a cetăţii Mănăstirii
Cozia, în şase încăperi de la parter şi etaj, s-a reorgani-
zat în anul 1983 o colecţie de vechi obiecte bisericeşti.
Neghina Valerica
†Este una dintre cele mai autentice podoabe ale
arhitecturii bisericeşti, autohtone, Mănăstirea Cozia,
aceasta moştenire strămoşeasca, trăieşte şi v-a dăinu-
ii în istoria noastră si în memoria poporului roman,
deopotrivă prin însemnătatea ei artistică, cât şi prin
cei 600 de ani scurşi de la întemeiere.pe plan istoric
Mănăstirea Cozia ne v-a aminti totdeauna de marele
voievod al ţării romaneşti, Mircea cel Bătrân, gloriosul
ei ctitor. Cât priveşte comorile de artă cuprinderea ei
Mănăstirea Cozia a pus la mâna cercetătorilor un bo-
gat interesant şi variat material arhitectonic de sculp-
tură în piatră şi în lemn. Mănăstirea Cozia care slujeşte
de 600 de ani Valea Oltului se afla pe drumul naţional
Râmnicul - Vâlcea - Sibiu pe dreapta Oltului. Mircea
cel Mare a ales acest loc, de siguranţă şi linişte pe
Valea Oltului, spre a clădi mănăsti-
rea în apropierea muntelui cu ace-
laşi nume, de la poalele căruia la
aceea vreme nu se putea merge
mai departe spre Ţara Transilvaniei
decât cu piciorul sau cel mult căla-
re. Multe documente arata ca mă-
năstirea a fost aşezată într-un loc
tăinuit, sărac, retras de lume şi cu
drumuri rele. Cu timpul numele care
s-a impus înlăturându-le pe toate
celelalte a fost acela de Cozia. În an-
samblul sau biserică de la Cozia este
făcută din blocuri mari de piatră.
Alternând cu cărămidă aparentă. În
exteriorul bisericii se remarcă o bo-
MARTIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
gată şi variată sculptură în piatră. În spiritul unei vechi
tradiţii viteazul domnitor Mircea cel Mare a dorit ca
după moarte rămăşiţele lui să i se odihnească veşnic în
Biserica Mare de la Cozia - ctitoria lui cea de seamă. În
partea de sud-est a cetăţii Mănăstirii Cozia, în 6 încă-
peri de la parter şi etaj s-a reorganizat o colecţie de
vechi obiecte bisericeşti. Sunt expuse icoane pictate
pe lemn şi sticla şi obiecte de cult. Mănăstirea aşa cum
se prezintă astăzi, cu valorile ei istorice, artistice, muze-
istice etc este şi v-a rămâne mai departe un monument
vechi, religios şi artistic de o mare importanţă a cărui
existentă este legată direct de trecutul istoric şi cultu-
ral patriei noastre. Mănăstirea Cozia este şi va rămâne
în memoria poporului roman. Ea ne va aminti mereu
de marele voievod al Ţării Romaneşti Mircea cel Mare.
Norocea Cristina
†O primă interesantă şi grăitoare descriere a mănăs-
tirii o datorăm lui Gavril Preotul. Aceea mănăstire avea
locuri fără gâlceava şi alese de petrecere călugărească,
departe de lume şi era plină de toate bunătăţile, cu
munţi, mari şi cu vai, îndrăgită şi ocolita cu un rău mare
şi izvoare mari şi munte împrejurul ei. Şi are toată hrana
călugărească, pomi şi livezi cu nuci şi alţi pomi roditori,
fără număr, vii şi grădini şi acolo cura apa pucioasă... am
văzut cu ochii noştri acel loc şi i-am zis, pământul făgă-
duinţei. Mănăstirea Cozia este o clădire întărită şi mă-
reaţă, înălţată pe marginea unui rău înconjurată de pis-
curi înalte şi impunătoare , iar golurile dintre ele sunt
închise de păduri. A fost construită de meşteri din
Moravia după modelul bisericii sârbeşti din Crusenat
din piatră albă între anii 1387-1391 cititor
fiind Mircea cel Bătrân. Clădirea a fost sfi-
intita la 18 mai 1388. Mănăstirea Cozia
rămâne cea mai reprezentativă ctitorie a
lui Mircea cel Bătrân.
Popescu Alexandra
†Este situată la 3 km de staţiunea
Călimăneşti-Căciulata pe malul drept al
Oltului şi la circa 8 km nord de Râmnicul
Vâlcea. Cunoscută sub numele de
Mănăstirea Nucet ansamblul a primit
mai întâi numele de, Cozia, după numele
din vecinătate. Biserica este cu ornamen-
taţie bogată a fost construită de meşteri
din Moravia ,după modelul bisericii
Cuserat din piatră albă tare între 1387-
1391 cititor fiind Mircea cel Bătrân.
Partea superioară a chenarelor de la fe-
restre şi pictura din pronaos datează din
timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în
1517 în timpul lui Neagoe Basarab, când s-a făcut şi
fântâna care îi poartă numele. Între anii 1706-1707 bi-
sericii i-a fost adăugat pridvorul căreia i sa refăcut in-
cinta. Pictură originală se păstrează în naos unde pe
peretele din vest sunt pictaţi Mircea şi fiul său Mihail
în costume de cavaleri. Mănăstirea are două peroclise
unul din zid aşezat în colţul drept al mănăstirii datând
din 1583.Semenescu Cosmin .
Ţughin Marinel
7
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 55

prea mult,la fel si acum. Si mie si bunicii mele, imi o zona de deal, scoală primară si grădiniţa unde inva-
placea foarte mult sa mergem in padure. Mie parca mi ţa copiii, este la cativa metri de biserică .Biserica are
se parea ca sunt acolo o cu totul alta persoana. un turn mare cu o cruce in vârf. Este foarte mare se
Padurea era pentru mine un fel de casa. Aerul curat poate vedea de la o distanţă mare. În fiecare casă sunt
de acolo si râul care curgea la vale, îmi facea inima sa câte trei membri cel puţin. Satul are aproximativ 400
tresară din piept, ma abtineam de la lacrimi. Unde se de locuitori și aproapre 150-160 de case . La fiecare
sfarseste satul, este o livada mare cu iarba verde si o casă există o gradină cu flori o bucata de pamant, ca
mica lunca, iar putin mai departe tot un mic rau ce se să poata munci si crește păsări si animale .Școala pen-
duce la vale. Iarba verde imi dadea senzatia de tru clasele mari V-VIII, este la o distanţă de 2 km de
prospetime, totul in vita mea era nou si curat, chiar Școala Primară. La Școala Primară, copiii pot ajunge
daca aveam in suflet multe lucruri ce ma necajeau. pe o uliţă, iar la scoala V-VIII, merg cu microbuzul.
Nci nu se auzeau pasii pe iarba moale, mai departe se Casele sunt acoperite cu ţiglă la fel si scolile, numai
afla celalalt rau, peste care era construit un pod. Ce biserica este acoperita cu tabla. Casa mea este situata
mult imi placea sa trec peste acel pod. Sunetul ce se la margine de sat, este cu un etaj si are acoperiș din
scotea de la atingerea podului cu incaltamintea mea tiglă.
g În sat sunt 3 magazine
g de la care se poate
p cum-
mă facea in așa fel incât sa cred ca maa
duc intr-o alta lume, o lume cu totull
si cu totul mai frumoasa, unde nu u
exista rău, ci numai bine. Inima imii
bătea asa de tare, eram nespus de fe--
ricită. Păsărelele erau si ele de-a drep--
tul magnifice, mă încântau cu fru--
moasele lor cântecele. Ce-mi maii
placea sa le privesc, mai ales atuncii
când era după ploaie . Dupa trece--
rea podului vechi din lemn, ince--
peam sa cant si sa ma joc. Multe lu--
cruri vedeam acolo. Dealurile aveau u
diferite forme erau frumoase. Pee
PĂRUL
Ă CUCOANEI
CUCOA OAANEI .Denumirea
D i vine
i ded la
l o bo-
b acestea câte un tufis, ici colo, totull
ieroaică la care ii placeau foarte mult perii. Aceasta era verde si te invita la joaca, mereu u
cucoana statea deasupra satului, deoarece avea mult sa fii vesel, sa te bucuri de ce-ti dăă
pământ si ii placea ca dimineata cand se trezea sa stea viaţa, bune si rele. Acestea erau foar--
in prispa casei si sa isi priveasca pamanturile cu drag te importante pentru mine, dar cell
.Se uita mereu la parul pe care il pusese ea cand era mai important era faptul că le par--
mica. Aceasta cucoana avea pretentia ca toti pomii pe curgeam cu bunica mea si că era cu u
care ii crestea pe pamantul ei, sa fie curatati prima- mine, fericită, iar eu o iubeam, maii
vara de primavera, sa faca multe fructe. Aceasta boie- presus de ceruri si pentru care mi-as fi dat si viata s-o păra orice, Produsele sunt foarte scumpe, drumul
roaica, avea multe slugi care ii curatau pomii. Dupa stiu lângă mine sănătoasă si că mă iubește .Acest lucru este asfaltat si este foarte curat, pentru că oamenii nu
ata, timp inca se mai afla parul si acea casa parasita imi dădea raţiunea de a trăi, la fel si pentru părinţii si aruncă tot felul de hârtii pentru a nu polua zona si a
de multa vreme. Parul imbatranise si nu avea cine sa-l bunicul meu. Îmi plăcea să merg în padurea mea, de- nu se imbolnăvi. Satul meu este un sat bine definit si
curete, deoarece se afla la distanta mare de sat si oa- oarece iubeam locul acela, acolo imi găseam liniștea sunt foarte mândru că sunt locuitor in el. Solea
menii nu prea ajung la el. Dar acum candva timp eu si sufletească și pentru că îmi plăcea să văd toate locu- Florin.
fratele meu ne-am hotarat sa ne ducem sa-l curatam rile pâna a ajunge la pădure.Mereu mi-a plăcut natu-
de crengi uscate, deoarece numai acest par mai ra- ra, totul din jurul meu. Eu vroiam sa știu, să apreciez PĂDUREA SATULUI .Este o dupa amiază dezmier-
mansese, ceilalti peri se uscasera. Eu si fratele meu cât de cât, ceea ce mi-a oferit viaţa. Închei prin a spu- dată de vântul plăpând de toamna. Mă plimb domol pe
l-am curatat bine de uscaturile care erau pe el, iar ne că satul nostru este unul cu oameni foarte munci- poteca împodobită de frunzele si nucile îmbrăcate în
cand a venit toamna ne-am dus sa vedem daca parull ccămăși zdrenţuite, din care curge mustul amar.
a rodit si daca a facut pere, cand am strabatut dealull Stratul gros al frunzelor galben-maroniu a re-
am ajuns la param vazut ca era rapan de pere caa uușit să acopere cărarea. Pădurea tristă, aproape
abia se mai tineau crengile de greutate. El nu mai aree mmoartă, fiindcă a ignorat verdele, este acum
nici o uscatura si rodise ca pe vremea cand exista sta-- ppustie. Singurii amici care i-au mai rămas sunt
pana lui. Acest par mai exista si astazi si nu I s-a ui-- vvântul si frigul. Intru în pădure și văd uimit
tat denumirea povestea sa .Pentru noi acest pom re-- ccum pare totul o magie a locurilor tainice, a
prezinta simbolul satului. Roman Ion llocurilor ce ar putea însemna o minunăţie pen-
ttru mulţi dintre noi. Farmecul toamnei a
PĂRUL CUCULUI. Satul meu Ursoita este unull schimbat totul în ceva nevăzut trecând de la
frumos din punctul meu de vedere. Acesta este popu-- ffoarte frumos și ajungând la expresia “ceva ce
lat cu case frumoase, modernizate, are 3 ulite. Imii nn-a mai văzut pământul”. Nu am uitat de râul
iubesc locul natal, deoarece acesta este populat dee cce încă și-a mai păstrat limpezemea, covorul
oameni buni cinstiti,, onesti,, curajosi
j si sunt gata saa cce-și întinde la nesfârșit multicolorele frunze si
tti tina
i piept pen-- ddesigur, de ce o acoperă cerul pătat cu fum
ttr tru
r revenirilee aamestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt triști,
c a l i t at i i l or.. ffiindcă le-au murit mulţi fraţi, maroniul închis
S Suf letul meu u ffiind culoarea lor de bază. Fiecare lucru are o
eeste
es s in locurilee ttaină a sa, una mai specială ca alta, dar sfârșitul
aac acelea,
c indife- potecii nu a fost găsit.
rre rent
e unde m-as tori, sufletiști, dornici pentru muncă si de acest lucru Poate nimic nu ar fi fost la fel fără strigătul cer-
d duce, ca acasa mă mândresc, deoarece aceștia au dovedit-o multora. bului infrigurat de bătrânul vânt ce se crede domnito-
n nu-i
u niciunde, lo- Exemplul cel mai bun, se afla chiar in familia mea: rul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemișcate
ccu curile
u unde mi- bunicul meu, un om ce nu poate avea măsura, compa- ne va mai lumina și încă odată căci ploaia pălmuiește
aam m petrecut copi- rabil cu cei mai gospodari oameni din zona, un om parcă cu fiecare picătură tulpina copacilor, vântul ri-
llalaria
a cu bunica extraordinar. După cu spuneam, numele de “Parul dică frunzele ude de la pământ, iar fulgerele, tunetele
m mea si parintii Cucului” vine de la faptul ca pe un deal nu foarte în- le sperie și mai mult pe puţinele vieţuitoare. Ceaţa
m mei. In copilarie alt, se afla un copac care se numeste parul cucului, zglobie iţi joacă feste printre copaci. Greierii pe aripi
cel
ccee mai mult timp aflandu-se in acel loc de foarte mult timp. Samba presaraţi cu brumă sunt triști acum, că vor răbda din
mmi l-am petrecut Irina nou o iarna întreagă, de foame. Răcoarea serii se lasă
ccu
u bunica mea încet, iar noaptea iși așterne perdeaua peste pământul
ccare
a oriunde se URSOIŢA.Are formă liniară, casele sunt apropiate mohorât. Îmi deschid umbrela si cu pași mărunţi dar
dducea,
u eu mereu una de alta. Oameni se ocupa cu apicultura si creste- grăbiţi, mă îndrept spre casă. Nu uit însă să observ
eeram
r cu ea, dorea rea animalelor, este o zona de deal, iar casele sunt un lucru: Nu doar păsările călătoare nu se mai află în
mmereu sa fiu cu situate pe loc de șes. Este și o apa curgatoare care se acest peisaj, ci nici-un om, care să știe să aprecieze
eeaa si eu foarte varsă in Jiu. Casele sunt mari, unele mai mici in func- magia pădurii in plină toamnă.
mmult.O iubeam tie de venitul fiecarei persoane. Biserica e situate intr- Timofte Dan

8 MARTIE 2010
 Nr. 55
VALEA HÂRCII. A fost mai întâi un sat în care trăiau
aproximativ 100 de familii și în ultima sa perioada existenţia-
lă s-a transformat într-un cătun și într-un loc uitat de lume.
Vorbesc de această așezare la trecut pentru că prin anul 1997a
dispărut complet.Această dispariţie se traduce prin faptul că
de-a lungul timpului majoritatea oamenilor care locuiau acolo
s-au mutat în alte sate sau chiar alte orașe.
Plecarea ultimilor oameni care locuiau acolo a coincis cu
dispariţia acestui loc, în sensul că la puţini timp ce s-a mutat
ultima familie, satul a fost “înghiţit” de exploatarea minieră.
Puţini dintre noi își mai amintesc că a existat un loc numit
Hârca.Putem spune că acest loc era de o frumuseţe feerică, cu
aer curat, cu câmpii întinsă și păduri pline de păsări.Cu mult
timp în urma acest colţ de rai a dispărut din păcate.Cred că
mulţi dintre oamenii de astăzi, intoxicaţi de poluarea din ora-
șe și sate și sătui de atâta aglomeraţie și probleme și-ar dori ca
acest loc să mai existe pentru a se putea refugia, pentru a pu-
tea evada și astfel să se încarce cu energie și putere pentru ași
înfrunta problemele.Hârca era un loc uitat parcă de
Dumnezeu, acolo nu existau drumuri asfaltate, nu există elec-
tricitate, nu există nimic din confortul pe care îl avem astăzi.
Dar oamenii erau mulţumiţi cu viaţa pe care o trăiau acolo.
Erau obișnuiţi să ”înoate” prin noroaie sau zăpezi, să citească
sau să înveţe la lumina lămpii pe gaz, să mănânce afară pe
pământul răcoros. Pentru ei nu există altă viaţă, nu cunoșteau
altceva decât ceea ce aveau.Cred că majoritatea lor erau u
mulţumiţi pentru că au plecat de acolo doar forţaţi, trăiau u LA LUBENIŢA . Satul în care locuiesc se numește
rupţi de lumea cealaltă, dar totuși le plăcea. Era o lume șii
un loc al lor pe care îl iubeau și nu vroiau să trăiască așaa
cum erau obișnuiţi. Hârca era situat între satele Brădet șii
Runcurel și se bucura de aproape toate formele de relief..
Era un loc bogat în frumuseţi, cu oameni vrednici și cu pă--
mânt roditor.Agricultura era principala ocupaţie și sursa dee
viaţă a oamenilor. Lanuri întinse de grâu, locuri de porumb,,
vii, pomi fructiferi, împânzeau așezarea de primăvară pânăă
toamna, iar iarna totul se îmbrăca într-o mantie albă trans--
formându-se într-o mare albă cât vedeai cu ochii.Din nefe--
ricire exploatarea minieră a făcut ca acest loc să dispară..
Toţi oamenii de la primul până la ultimul au plecat din n m
această cauză. Era o regiune bogată de asemenea în cărbu--
ne, ceea ce a atras aceste exploatări. Dacă privim cu atenţie,,
a existat și o parte bună în această distrugere. Oamenii dee
acolo au cunoscut și o astfel de viaţă plină de confort și au u
putut să-și găsească un loc de muncă pentru a-și întreţinee
familiile. Datorită exploatărilor mulţi oameni au un loc dee
muncă și o sursă de venit. Astăzi, locul numit acum câtivaa
ani Hârca a devenit istorie. Oamenii au plecat care încotro,,
iar în locul în care au existat cândva zeci de case se aflau u
doar excavatoare și mormane de pământ. Se pare că evoluţia
tehnicii și a lumii a cuprins chiar și cele mai ascunse locuri.
Doar puţini bătrâni care mai trăiesc își mai amintesc de acele
locuri cu plăcere, dar și tristeţe în același timp. Pentru ei este
un loc minunat, locul în care au trăit totdeauna...
Paraschiv Vasile
VALEA ARȘIŢEI. Numele acestei văi vine de la faptul
că acolo pământul ardea in tot timpul anului ieșind fum de la
stratul de cărbune aprins , care era foarte gros și aproape de
suprafaţa solului, pamântul fiind prin unele locuri roșu cără-
miziu .Tot acolo a existat fostul CAP (Cooperativă Agricolă
de Producţie) care avea livezi de pomi fructiferi precum peri,
meri, pruni, cireși precum și plantaţii de vii, izvoare. Mai
existau și există și acum culturi de cereale ca porumb, grâu,
ovăz. Înainte existau pe aceste terenuri case de vara în care
locuiau numai sătenii mătăsăreni și vecinii noștri din Croici.
Alături de Valea Arșiţei mai existau Culmea Croiciului pe
dealul Arșiţei, Cioaca, Dealul Croiciului și Dealul Mic. Acest
loc îl cunosc de când sunt mic pentru că mă duceam împre-
ună cu unchiul și mătușa mea la pusul porumbului.
Pamfiloiu V.
VALEA CURVII Încă din primele rânduri vreau să
știţi că această vale numită, Valea Curvii ,se afla în sa-
tul Cojmanești și este o vale împădurită cu salcâmi, ste-
jari, fagi etc. Ea se învecinează la nord cu Culmea
Dragoteștiului, la est cu culmea Cojmaneștiului la vest
cu Valea Crucii, la sud cu Valea Malului. Denumirea
este folosită de săteni din moși-strămoși și nu se știe de
unde vine această denumire. Pe o porţiune se găsește o
câmpie cu multă verdeaţa unde oamenii își duc anima-
lele să pască. Se mai găsesc și pomi fructiferi. Oamenii
din sat au început să curăţe pomii ca să obţină roade. În
culmea dintre Valea Curvii și Valea Crucii se află o cruce din
lemn de salcâm numită, Crucioi pe care sătenii împreună cu
preotul satului au pus-o în anul 2007 de Sfântul Gheorghe
pentru a feri satul de grindină, tunete, fulgere etc. Pe culmea
dintre Valea Curvii care leagă culmea Dragoteștiului de cul-
mea Cojmaneștiului se află un drum pe unde trec sătenii cu
vitele și carele cu roadele câmpului. Aproape de mijlocul pă-
durii, se afla un izvor curgător dintr-o butură de fag de unde
oamenii și animalele beau apă.
Popescu A.
VALEA GARDULUI - este situată în localitatea
Drăgotești pe un drum ce face legătura între Corobăi și
Slivilești. Aceast drum pornește de la șoseaua principală,
trece calea ferată, Jilţul și Lunca, după care începe așezarea de
case în stânga și în dreapta pe cca 250m și se ramifică două
uliţe: Valea Gardului și Valea Sălcii. Uliţa Valea Sălcii este si-
tuată pe o vale cu aproximaţi 10-15 case, iar uliţa Valea
Gardului urcă pe deal și se ramifica încă doua uliţe cu cca 25
case. Această zonă a fost amplasată între un loc mai ferit de
intemperii și mai bogat în pomi fructiferi, păduri și viţa-de-
vie. Este o zonă agricolă de categoria a IV-a cu anumite punc-
te, cu diferite denumiri. În braniște este o zonă de deal, în
drumul principal ce trece prin Slivilești în afara satului acesta
fiind o denumire veche, dată de bătrâni. În matcă este zona
dintre cele două dealuri. Dos este denumirea dată de deasu-
pra mătcii, zona de deal împădurită. Culme este zona de deal,
situată între graniţa dintre Valea Gardului și Slivilești, și este
în mare parte cu, culturi de viţa-de-vie. Valea este situată sub
deal, cu pământ de calitate, unde se fac grădini. În luncă, este
o zonă ce coboară spre Jilţ , cu mai multă umiditate, și se
cultivă în general zarzavaturi în grădini împrejmuite. Dealul
Corobailor este denumirea de deal, care este amplasată între
Valea Gardului, Corobăi și Slivilești, deal după denumirea
satului Corobăi. Aceste denumiri sunt date de bătrâni de 300-
400 ani, după obiceiurile din timpuriile lor. Această zonă de
deal este o zonă frumoasă și cu datini străvechi, unde a copi-
lărit tatăl meu.
Popescu Adela
VALEA JGHEABULUI -Este locul în care mi-am petre-
cut o parte din copilărie. Este situată în sud-vestul localităţii
Mătăsari din judeţul Gorj. Drumul până în această vale fă-
cându-se prin centrul localităţii, apoi se face spre stânga în
d
drumul spre Cariera Jilt-Sud, apoi mergând aproximativ
o sută de metri și făcându-se iarăși la stânga ajungându-
s un drum de deal având o parte și de cealaltă mici pă-
se
du
d
durici de stejar. După puţin timp de mers ajungându-se
îîn
într-o poieniţă unde eu și verișoara mea mergeam să
pa
p
paștem vacile. Aceasta vale este de asemenea situată pe
de
d
dealuri deci am ajuns.
Pe o parte de deal sunt terenuri agricole pe care se
ccu
cultivă porumb, grâu, secară, orz și alte cereale. Mai exis-
tăt și o baltă foarte frumoasă numindu-se “La Cruce” nu-
m venind de la faptul că acolo a decedat un om înecat,
mele
rru
rudele punându-i o cruce, iar de atunci i-a rămas acest
nu
n
nume. Mai este și o pădure de fag, stejar și tei în care
pr
p
primăvara răsar o mulţime de flori precum cocoșei, to-
po
p
porași și viorele. Însă vara este cel mai fantastic loc dato-
rrit faptului că toată poiana înverzește și coboară din
rită
pă
p
pădure iepurii și căprioarele, iar aerul făcându-te să ai
MARTIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
senzaţia că și cum te-ai afla la munte. Era un sat cu așezare
frumoasă pe deal, cu case, pomi fructiferi, cu vii, cu pămân-
turi arate. A fost ca orice sat, dar din păcate a fost demolat
pentru că s-au găsit zăcăminte de cărbune pe deal, și s-a înfi-
inţat cariera, unde oamenii mai lucrează și acum. Acei oa-
meni care locuiau în Valea Jgheabului, au fost mutaţi în satul
Cornești, și Întreprinderea Minieră Jilţ le-a plătit bani pe te-
renuri, și le-a făcut case în satul Cornești. Pe lângă Valea
Jgheabului a mai fost demolat un sat numit Bohorelu.La fel,
și acești oameni au fost mutaţi tot în satul Cornești, și că cei-
lalţi au primit bani pentru terenuri, și le-au construit case.În
Valea Jgheabului mai există o casă, părăsită cu mulţi pomi,.
Îmi place să mă duc acolo, pentru că mă bucur de iarbă verde
de pe deal.Și dacă mergi mai în faţă, găsești o baltă, în care
poţi să înoţi. Ultima dată când am fost în Valea Jgheabului, a
fost acum un an pentru a culege măceșe. Când aveam 10 ani,
mă duceam pe deal cu prietenii și fraţii mei, și am găsit o
groapă de gunoi, pe care le aduceau unii oameni, pentru că
nu aveau unde să le arunce. Nu știu dacă și acum se mai duc
gunoaiele acolo, dar acest lucru nu este igienic pentru natură.
Valea Jgheabului s-a adunat foarte mult praf, din cauza cari-
erei. Din punctul meu de vedere, acest loc dacă n-ar avea
praf, ar fii foarte frumos, dar totuși îmi place.
Vlădău Leonica , Stăniloiu M.
Va
V
Valea, dar o altă denumire mai este și Ursoita. Iar această
de
d
denumire este datorită faptului că acum mulţi ani era o
po
p
poveste, care spunea ca în satul nostru a trăit o ursoaică ,
iia sătenii auzind această veste au dat denumirea satului
iar
U
Ursoita. Este un loc frumos cu obiceiuri și tradiţii care
un dintre ele se mai păstrează și astăzi iar altele de care
u
unele
oa
o
oamenii își aduc aminte cu mare drag. Astfel de povesti
de
d
despre aceste locuri pe care le ascultăm cu sufletul la gură
ș în care speram că și astăzi mai există puţină magie, bu-
și
ccu sufletele noastre. Satul nostru este situat într-o zonă
cură
ded deal, în care se adună mici căsuţe. Acest deal se nu-
mește, La Lubeniţa .Se spune că în acest deal a fost om
pl
p
plantaţie de lubeniţa.
Pucica Beniamin Iosif
VALEA SACĂ reprezintă pentru mine locul unde mi-
a petrecut o parte din copilărie. Era valea unde toţi co-
am
pi mergeam la pășunat cu vitele iar noi ne jucăm de di-
p
piii
m
mineaţă până seară pe câmpie fără a mai merge acasă în
ttim
timpul zilei. Bunica mea venea după mine și verișorul
m cu câte ceva de mâncare. Valea Sacă avea și un izvor
meu
d care beam apă de ne răcoream în zilele călduroase de
din
vară. Pomi fructiferi care erau acolo făceau toţi multe fructe
iar noi le mâncăm cu poftă. Mie îmi plăceau mai mult cei trei
nuci care erau în vale și făceau multe nuci ce ne ajungeau la
toţi copiii. Când venea toamna mergeam împreună cu buni-
cul meu cu tractorul la arat pentru a pregăti terenul pentru
însămânţarea grâului. Eu am amintiri frumoase legate de
această vale pe care nu o să le uit niciodată. ■Este un deal,
unde vară când mergi este un aer foarte curat și o priveliște
deosebită, dar cu trecerea timpului, toate aceste locuri din
Valea Sacă vor fi din ce în ce mai puţin frumoase. Dealurile
au început să plece la vale, și s-au micșorat. Pădurea din
Valea Sacă, nu mai are forţă de a răspândi aerul curat, datori-
tă prafului foarte mult. Cu trecerea vremii, Valea Sacă va de-
veni tot mai mult o ruină, pe care privitorul crede că nu a fost
niciodată nimic acolo. Acum câţiva zeci de ani, prin 1975, în
Valea Sacă s-a ţinut pentru prima oară Ziua MInerului, valea
fiind așezată chiar deasupra primei lucrări miniere din acest
bazin carbonifer, Mina Mătăsari.
Croitoru V., Simescu Marius
VALEA STÂNII Se afla la hotarul dintre Sură și Șiacu,
către răsărit de Sură și apus de Siacu. Această denumire vine
de la stâni, deoarece strămoși noștri aveau stâni, unde-și creș-
teau animale ca vaci, oi, capre, porci pe timp de primăvară
până toamna. Acea stână este păzită pe timp de noapte de un
om, care era plătit de sătenii din sat să aibă grijă de animalele
lor, iar ziua era înlocuit de un alt om. Valea Stânii este foarte
îndrăgită de oameni, cu o priveliște foarte frumoasă, cu pomi,
vii, grădini, păduri în care se afla și un loc cu apă, unde oa-
menii o folosesc și pentru a bea dar și pentru a adăpa vacile.
de la Sura până în Valea Stânii este cam un kilometru și ju-
mate. Ca să ne ducem acolo trebuie să mergem pe drum apoi
o luăm la dreapta și coborâm chiar acolo. Acel fir de apă iz-
vorăște foarte puternic și nu seacă niciodată. Pentru ca Siacu
să aibe apă, strămoșii noștri au construit fântâni în sat, să nu
mai care apa cu butoaiele de la alte izvoare depărtate.
Roman Otilia
9
 M u r m u r u l J i l þu l u i
Motto: Totul este aranjat dupa Numar
Pitagora, Ieros Logos
Încă de la începuturi, omul a fost fascinat de numere.
El trebuia să stie, cumva, câte provizii mai are, cât vânat
există în zonă, de câti pesti are nevoie pentru a hrăni
comunitatea. În existenta sa tribală, omul nu a stiut ce
este numărul. Mai târziu au apărut numerele.Când
Dumnezeu a creat lumea, El a creat si numerele. “Lumina
a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit
noapte. si a fost seară si a fost dimineată: ziua întâi.”
Dumnezeu a creat si formele cu detaliile lor, a creat si
vietuitoarele, aceste masini minunate care actionează
sub impulsul unui program numit ADN. Totul a fost făcut
de la început si numerele. Omul a devenit constient de
formele minunate create doar de circa 30 de ani încoace.
El a descoperit haosul si fractalii, minunate forme ce mo-
delează natura creată de Dumnezeu. Norii sunt fractali,
iar clima haotică. Ne întrebăm, noi cei de aici, de ce omul
are două picioare, câinele patru, păianjenul sase, caraca-
tita opt, dar trifoiul are trei petale. Particularitatea peta-
lelor florilor este ceva curios. Se spune că un trifoi cu
patru foi îti poartă noroc. Oare de ce? Pentru că omul
doreste să asemuie deosebitul la diferite situatii. Orice
iesire din sablon, este ceva deosebit. Se observă că nu-
mărul total de petale al florilor alcătuieste secvanta de
numere 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89. De obicei crinii au trei
petale, gălbenelele au treisprezece, iar margaretele pot
avea treizeci si patru, cincizeci si cinci sau chiar optzeci si
nouă de petale. Aceleasi caracteristici pot fi găsite si în
asezarea semintelor de pe floarea soarelui. O explicatie
va fi formulată în continuare. Numerologia este una din
cele mai usoare stiinte, dar si una din cele mai periculoa-
se. Amestecarea numerelor si a formelor poate crea
monstri, si nu haos, care a fost creat în la începuturi.
Dificultatea majoră în practicarea acestei stiinte constă
în a identifica corect relatiile numerice semnificative de
cele aleatoare. Un exemplu clar îl constituie descoperi-
rea planetelor (sase) de către Johanness Kepler. Acesta a
observat că dacă împarte cubul distantei fiecărei plane-
te la pătratul perioadei sale orbitale, obtinem mereu
acelasi număr. Aceasta a fost o afirmatie clară si adevăra-
tă. Nu acelasi lucru se poate spune despre afirmatia că în
sistemul solar sunt doar sase planete. Ce sunt numerele?
Abstractii matematice, vor spune unii; obiecte matema-
tice, vor spune altii. Ele sunt de fapt procese. Numărul
este un proces. Când spunem unu, doi ... , de fapt se exe-
cută un proces de numărare de obiecte abstracte mate-
matice. Procesul este si el o abstractie matematică.
Matematicienii tind sa reifice procesele, adică să le “vadă”
ca obiecte. Rădăcina pătrată a unui număr este un pro-
ces în care se aplică o functie abstractă asupra unui
obiect abstract, dar noi vedem acest proces cu ochii
mintii ca o masină care extrage din obiectul număr rădă-
cina sa pătrată, aproape ca la dentist. Poate că procede-
ul este fortat, însă matematicienii nu sunt singurii care
reifică procese abstracte. Juristii tratează si ei procese ca
obiecte, de exemplu: hotia care este pusă pe acelasi plan
cu drogurile. Avem aici de a face cu un obiect abstract,
reificat, si cu unul concret, palpabil. Matematica constă
în a crea obiecte matematice fundamentale si apoi in a
clădi teorii clare pe aceste fundamente. Matematica apa-
re în acest fel ca un copac cu rădăcinile înfipte în nume-
rologie si cu ramurile pline de leme, teoreme si demon-
stratii. Vârful acestui copac nu se vede. Nimeni nu poate
cuprinde cu privirea coroana sa. Matematica face reguli-
le sau poate că regulile au creat matematica.
Regularitatea matematică în natură apare mai degrabă
din complexitate decât din reguli aplicate la nivelul său.
Acesta este numărul de petale al florilor. Am mai discu-
tat despre acest lucru mai sus. Sirul mentionat are regu-
la stabilită. Fiecare urmas este suma dintre părinte si
strămos. Am particularizat astfel regula pentru a arăta că
lucrăm cu obiecte. Abstracte. Genele florilor care mentin
această informatie nu mai sunt abstracte, ci ele sunt cu
adevărat obiecte din natură. Genele sunt obiecte care
spun ce să se execute, ele nu execută la propriu un pro-
ces. Sunt ca instructiunile unui program. Ele nu pot de-
termina culoarea clorofilei, dar “spun” plantelor s-o sin-
tetizeze. Genetica este flexibilă, fizica si chimia impun
regulile. Numerele implicate în natură formează asa-zi-
10
Nr. 55
NUMARUL DE AUR
sul sir al lui Fibonacci în care fiecare număr este suma Formula lui Euler spune că putem aproxima
celorlalte două precedente. Numerele apar în natură sub
această formă datorită constrângerilor impuse de-a lun-
gul anilor. Ultima teorie pare să confirme inclusiv creste-
rea plantelor ca urmare a acestui sir. În centrul vârfului
de crestere al unei plante există o regiune circulară nu-
mită apex. În jurul apexului se formează mici excrescen- Dar:
te care se numesc primordii. Aranjamentul acestor pri-
mordii care vor deveni frunze, petale sau altceva, este
stabilit chiar de la început, pe măsură ce ele se formea-
ză. Forma de evolutie este spiralată, o spirală Fibonacci.
Unghiul format de primordii este de 137,5°, fapt pus în
evidentă pentru prima oară de cristalograful Auguste
Bravais în 1837. Ne întrebăm, poate, ce legătură are
acest unghi cu sirul lui Fibonacci. Dacă luăm două nu-
mere consecutive din sir, să zicem 34 si 55, si le facem
raportul, obtinem 0,6181 adică “numărul de aur”.
Multiplicând acest număr cu 360° pentru a-l trece în
plan trigonometric, obtinem 222,54°. Scădem 180° ca să
formăm un unghi măsurabil în sensul dextrogir si vom Deci,
obtine 137,5°, adică exact valoarea obtinută de Bravais.
Acest unghi este numit “unghiul de aur” si este lăsat în
natură la fel ca si numărul corespondent din sirul mai
sus mentionat. Spiralele au un mod de răsucire intere-
sant. Deoarece ochiul uman integrează orice informatie, Notând cu Fib(n) numărul Fibonacci corespondent,
noi vom sesiza două spirale, una dextrogiră si alta levo- obtinem:
giră, numărul spiralelor fiind egal cu două numere con- care sunt chiar ele asezate după un sir al numerelor
secutive din sirul lui Fibonacci. Teoria elaborată de impare!
Doudaz si Couder se bazează pe observatiile făcute în
1979 de către H. Vogel, care a arătat că asezarea primor-
diilor în acest fel este optimă. Nici un alt unghi nu poate
aseza primordiile mai eficient. Cei doi au folosit calcula-
torul pentru a face simulări care au confirmat regula mai Generalizând,
sus mentionată. Concluzia a fost că pentru a umple un vom avea:
spatiu eficient, avem nevoie de un raport irational, dar
nu oricare, ci chiar cel din acest sir. Matematicienii din
vechime stiau că “numărul de aur” este cel mai “rău”
aproximat număr posibil din matematică. Inversând ar-
gumentul, aceasta înseamnă că primordiile se grupează
cel mai strâns. Trecând din nou la matematică, la limită,
vom obtine valoarea de aproximare a sirului ca fiind Legăturile între aceste numere sunt mult mai profunde.
(1+V5)/2. De altfel, însusi sirul este exprimat ca fiind:
Ele au stat la baza construirii marilor edificii antice. Una
dintre ele este Marea Piramidă de la Gizeh. Cel putin aici,
Este interesant că aceste rapoarte sunt rădăcinile datele sunt tulburătoare. Împărtind perimetrul bazei la
ecuatiei X2-X-1=0, care se obtin aplicând formula: înaltimea piramidei vom obtine 6,28 adică 2pi. Această
piramidă are valoarea unghiului de înclinare a fetelor de
51°51’. Dacă raportul dintre apotemă si jumătatea bazei
este egal cu 1,618 adică F, vom obtine o piramidă cu fe-
tele înclinate la 51°50’, adică cu o diferentă de 1’ fată de
piramida pi. De altfel, raportul real al fetelor este 14/11,
adică 51°50’35’’. Piramida fiind oblică, se construia ur-
când cu 7 si înaintând pe orizontală cu 2. Panta rezultată
Divină relatie care ne arată că însusi solutiile sunt di- este 14/11.A doua constructie este Partenonul din
ferentiate de cifra 1. Am exemplificat mai sus transfor- Atena, construit intre anii 447-432 Î.Hr.
marea acestui număr în planul trigonometric. Dar el are
legătură cu p=3,1416, numărul care dă perimetrul cercu-
lui, număr obtinut din raportul perimetrului la diametrul
cercului. Vechile măsuri celtice (deget, cot, picior) par a
fi legate de aceste numere. Un picior are 12 degete, adi-
că aproximativ 3,1416. De aici reiese că degetul galez
are 0,02618. Pătratul lui 1,618 este 2,6179, aproximativ
egal cu 2,618. Putem scrie:
Aceasta este desigur ceva fundamental, deoarece
acest raport stabileste clar o legătură între armonia asi-
metrică reprezentată de sectiunea de aur si perfectiunea Maestrul Leonardo Da Vinci a exprimat ca nimeni al-
cercului. Cifra cinci are si ea semnificatie magică. Este tul numerologia sacră în arta sa. În tabloul Buna Vestire
parte componentă din sirul lui Fibonacci, pentagrama liniile orizontale sunt mereu un multiplu de 0,618 ca si
ezoterică sacră a culturilor orientale, pentaclul sacru în cele verticale. Ele împart întotdeauna tabloul în părti
care este reprezentat omul care formează microcosmo- aflate în raport de 0,618.
sul.Putem stabili o relatie mai abstractă între p si F. prof. P. Ion
MARTIE 2010
 Nr. 55
Primvara - o pictur parfumat cu vibrri de violet
Catrinoiu Andrada: Primăvara ne place
tuturor! Dar noi ne întrebam prea des de
ce.În această primăvară, pomii au înflorit
timpuriu, iarba a ieșit din pământ devre-
me. Chiar dacă privim de la geam, de la
marginea unei păduri, din tinda casei, ceea
ce se vede este minunat! Este frumos, plin
de viaţă, energizant. Natura ne oferă tutu-
ror hrana, materie primă, un suport consi-
derabil pentru viaţa de zi cu zi. Dar în spa-
tele acestei imagini, de ajutor sau sprijin
interminabil, natură este un izvor nesecat
de frumuseţe, de candoare, de puritate, de
minunăţii. Nu mulţi o înţeleg, știţi doar
vorba “Nu vede pădurea din cauza copaci-
lor” Natură, sub toate formele ei este idea-
lă, uneori face sau da curs unor întâmplări
care au urmări aproape supranaturale, pe
care, uneori, nu te putem înţelege... Dar
natura primăvara... Este imposibil să nuo
admiri, să nu o înţelegi, să nu îţi placă!
Tablourile din natură sunt de neuitat.De
exemplu cine uita un răsărit la munte sau
un apus la mare? Primăvara este anotimpul
meu preferat. Chiar dacă mulţi prefera
vara, zâna care aduce vacanţă cea mare sau
toamna, cel mai bogat anotimp, primăvara
are ceva special. Un anume vino-ncoace
care te atrage în livezile frumos parfumate
sau în pădurile magice.În păduri, acum,
primăvara este un miros special, unic,
chiar și mirosul de pământ firav acoperit
de frunze este o marcă a primăverii, oame-
nii ce stau la sate știu asta. Acest miros îm-
bie încă de la intrarea în cetatuea de co-
paci, iar dacă pleci din pădure și cu un ta-
maior, atunci ești cu totul fericit. Miresmele
primăverii sunt nenumărate, dar sunt cele
mai frumoase, cele mai proaspete, cele mai
îmbietoare spre a fi mai bine. Primăvara
mai găzduiește de asemenea PAȘTELE cea
mai mare sărbătoare a creștinătăţii.De
Paște, verdele crud al leușteanului contras-
tează cu roșul aprins ai ouălelor de Paști,
devenite încă din cele mai vechi timpuri
un simbol al acestei sărbători. Odată cu
sosirea acestei sărbători, toată lumea are
treabă. Gospodinele cu pregătirile culina-
re, dar și cu căminul, deoarece curăţenia
este un aspect destul de important în ziua
de Paște. Multitudinea de gaze își fac apa-
riţia. Apar gândaci, furnici, fluturi multe
soluri dar și albinele care încep să adune
polenul. Ceea ce îmi place primăvara este
faptul că, după o iarnă grea, ce a trecută
anevoios parcă reînvie totul. Copacilor le
dau frunzele, iarba acoperă atât câmpiile
cât și șesurile, gazele care au “hibernat” ies
din pământ, iar animalele mari și mici, cu
toate pornesc spre un nou an, sperând că
va fi mai bine sau poate la fel de bine că în
anul precedent. Apar “matisorii” la salcii și
florile la cei dintâi corcoduși. Pe câmpii
este o bucurie să te plimbi, să alergi sau
pur și simplu să îţi iei o pătură, să citești și
să respiri aerul proaspăt. Chiar dacă într-o
zii ești mai mohorât, este de-ajuns să scoţi
năsucul pe geam și să vezi cât de vesele
sunt toate, oamenii, animalele, chiar și pă-
sările se întorc după o călătorie îndelunga-
tă în veșnicele”TARI CALDE”. Măreţia na-
turii nu impresionează de fiecare dată când
are loc vreo furtună, vreo avalanasa sau
vreo tornadă. Dar eu consider că trebuie să
fim mândri de faptul că ceva atât de am-
plu, de perfect ne tratează cu atâta duioșie,
atâta bunătate oferindu-ne atâtea lucruri
pentru a trăi mai bine. În încheiere, aș vrea
să spun că ar trebui să acordăm mai mult
respect naturii și să ne bucurăm mai mult
de aceste lucruri, de natură, în general. Așa
cum spunea un învăţător, să ne oprim din
când în când și să mirosim o floare de pe
marginea drumului, pentru că viaţa ne
seapa printre degetele multora dintre noi.
Purcel Nicolae: Primăvara este anotimpul
meu preferat. Primăvara este foarte fru-
moasă deoarece primăvara natura revine la
viaţă. Copii sunt bucuroși pentru că se pot
juca viosi pe afară. Primăvara este una din
cele mai mari sărbători ale primăverii este
Paștele.De Paște se fac deniile și seara se
duce să iei Paste. Primăvara păsările se în-
torc și își reconstruiesc cuiburile.
Balinţ Anca: A sosit și primăvara după
o iarnă lungă și grea cu renașterea naturii
și înverzirea ei. Soarele strălucește pe cerul
limpede că cristalul. Totul a reainviat cu
venirea primăverii, păsările călătoare au
venit din ţările calde instalându-se la cui-
burile lor. Vântul adie ușor cu suflări line.
Gospodarii au început să ara pământul
pentru a pune recolta.Pe crengile copacilor
au început să apară mugurii cei mici și fru-
moși.În păduri au început să iasă la supra-
faţă florile de primăvară toporașii, viorele,
ghioceii vestitorii primăverii. Credincioșii
au început să se pregătească pentru sărbă-
torile pascale.
Primăvara este un anotimp bogat în
verdeaţa și prospeţime și într-adevăr este o
pictură parfumată cu vibrări de violet.
Barbacioru Andreea: Primăvara este un
anotimp vesel, bogat în mii de culori, care
readuce totul la viaţă. Din mugurii tineri ai
copăceilor își scot capul florii de diferite
tipuri de copaci, oferindu-ne tot odată o
mireasmă plăcută. Mii de fluturi mici al-
baștri, mii de roiuri de albine curg în râuri
sclipitoare peste flori
de miere pline. Soarele
își scoate capul de
printre nori, umplând
pământul de căldură
și aducând totodată
păsările călătoare.
Acestea își refac cui-
burile cele veci sau își
construiesc noi cui-
buri pentru viitorii
pui. Izvoarele mur-
mură, iepurașii își
joacă horă pe câmpii
și auzi mândră glăsui-
re a pădurii de argint.
Bilea Cristian:
Pentru mine primăva-
ra reprezintă cel mai
frumos anotimp al
anului deoarece natu-
ra se trezește din nou
la viaţă după ce a hi-
bernat ursul o iarnă întreagă. Simbolul pri-
măverii este ghiocelul care răsare imediat
după topirea zăpezii.În acest moment copii
lasa săniuţele și năvălesc prin poienile fru-
mos decorate de florile răsărite dar și prin
pădurile apropiate. Așa descriu eu anotim-
pul meu preferat primăvara care este par-
fumat de florile mirositoare dar tot odată
și decorat. Cașcaval Adriana: Primăvara o
reînviere a naturii o pictură parfumată,
când iarba răsare, florile înfloresc, la fel și
MARTIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
copacii, parfumul florilor te reîmprospă-
tează. Natura primăvara parcă are ceva de-
osebit, după iarna când totul era alb, era
frig, o schimbare radicală de la un anotimp
la altul ne bucură. Nu poţi să mergi pe
stradă fără să observi că strălucește soarele
sau că florile au înflorit, natura s-a schim-
bat și trebuie să ne bucurăm de ea. O pată
de culoare adăugată ca albul care acoperea,
totul iarna. Apa parcă este mai sclipitoare
când soarele se oglindește în ea, cerul este
mai senin, în pădure vântul adie ușor prin-
tre copaci, florile stau ascunse cu razele
aurii ale soarelui, și cu o inspiraţie din na-
tură, cum putea realiza o pictură. Nu prea
mulţi apreciază natura și nu cred că sunt
mulţi care nu observă frumuseţea ei, care
te face și pe tine mai fericit, te face să te
bucuri de viaţă. Primăvara te face să fi mai
bun, să redescoperi natură, să te bucuri de
ea, dar să nu uiţi niciodată să o protejezi
căci tot ce e frumos trece repede și nu o să
fie la fel. Ghigulescu Ciprian: Primăvara o
pictură profund cu vibrări de violet
Primăvara este un anotimp călduros
plin de soare și când natura își revine la
viaţă, totul înverzește, pomi, iarba, florile
înfloresc și care îi scoate pe oameni la
muncă. Primăvara este cel mai iubit ano-
timp cred ce de toţi oamenii când înfloresc
florile roșii, albe, violete și care te îmbăta
cu parfumul loe seducător și plăcut.
Primăvara nopţile sunt mai scurte, zilele
sunt mai scurte. Mie îmi place foarte mult
anotimpul primăvara. Gosea Cosmin
Mihaita: Era o duminică din vacanţa de
vară. M-am gândit să mă plimb prin pădu-
re. M-ai întâi m-am dus la vecinul meu:
Danut să-l întreb dacă vrea să vină cu
mine. El a zis da. Apoi am pornit-o amân-
doi prin pădure. Am cules multe flori pre-
cum: ghiocei, toporași. Am găsit și un pâ-
râu mic din care curge apa limpede că cris-
talul. Ne-am potolit setea și după aceea am
pornit din nou la drum. După cea apus
soarele ne-am gândit că să mergem acasă.
Soarele era ca o minge imensă de foc care
zice hai că da peste tine. Când am ajuns
acasă am povestit părinţilor ce aventură,
am avut. Norocea Bogdan: Este primăvara.
Primăvara este un anotimp foarte frumos.
Deoarece vin păsările călătoare, florile în-
floresc, pomii imuguresc etc. Uni oameni
încep să are ca să pună recolta să pună prin
grădini etc. Uni oameni mai inseara joacă
fotbal la fel și copii. Copii se duc prin pă-
duri să culeagă flori. Acesta este un ano-
timp foarte frumos. Balon Adrian:
Primăvara este cel mai frumos anotimp
din viaţa fiecărui copil. Soarele starluceste
ca o minge de foc, copii se joacă bucuroși
că a venit primăvara.Au înflorit caișii deo-
dată peste noapte. Deasupra florilor din
grădină pe... palid, alunecă săgeţile rându-
nelelor, ca într-o stampă... s-a îmbrăcat
în... și a stat în geamul meu, asemenea
unor raiuri de fluturi albe spânzurate în
aer deasupra tulpinii. Spacatelu Oana:
Primăvara, o pictură parfumată cu vibrări
de violet. Au trecut multe primăveri peste
mine, dar una singură m-a fascinat. Eram
la vârsta în care totul mi se pare simplu.
Acea primăvara a fost foarte lungă și m-am
bucurat de tot timpul pe care mi-l petre-
ceam în natură. Copacii înfloriţi, parcă
pictaţi de un pictor renumit în alb și roz cu
un strop verde, florile îmbrăcate în rochie
albă, galbenă violet, iar cerul de un albas-
tru limpede ca lacrima. Oriunde priveau,
albinele și fluturii se jucau, iar culoare vio-
let era pretutindeni: la pomi.la flori chiar și
la fluturi. Cantul păsărilor îţi alina durerea
din suflet, iar grijile dispăreau pentru un
moment. Erai într-o lume paralelă cu cea
cunoscută de toţi, în care violetul, culoarea
pe care eu o consider a fericirei, era pretu-
tindeni. Râsete de copii te înconjura, iar
răutatea nu există. Lumea aceasta este pă-
durea în care unele animale mor pentru a
trăi altele, în care florile sunt regine, iar re-
gii sunt păsările, în care bunătatea este me-
reu prezentă și în care noi, oamenii, nu
putem trăi. De când mă știu mi-a plcaut
natura și cât o-i trăi o să-mi placă. Pădurea,
primăvara o compar ca o floare violetă,
pictată cum numai noi știm să o facem și
cu un miros magnific, îmbătător. Mereu o
să știu să preţuiesc natură. Orgos
Alexandra: Primăvara o pictură parfumată
cu vibrări de violet. Primăvara pentru
mine înseamnă renaștere.În fiecare primă-
vara totul renaște florile, pomii, animalele.
Natură este colorată cu mii și mii de culori
și doar primăvara poate face asta. Din le-
gendă se spune că soarele a numit patru
fete Primăvara, Vara. Toamna și Iarna.
Primăvara era bună și avea o coroniţă cu
toate floricelele frumoase. Vara avea o co-
roniţă cu crini, Toamna avea o coroniţă cu
frunze aurii și ruginii și Iarna cu fulgi de
zăpadă. Legenda spune că Primăvara să ră-
tăcit printr-un taram unde era numai
gheaţă speriată s-a oprit și a început să
plângă cu Lacrimile ei se transformau în
floricele, iar floricelele deveneau tot mai
multe și mai colorate văzând acesta Soarele
a indrumat-o pe Primăvara cum să vină
casă atunci Soarele și-a dat seama ce puteri
avea fiecare și cum anul era de 12 luni.
Soarele a dat fiecăreia 3 luni: Primăvara:
Martie, Aprilie, Mai
Vara: Iunie, Iulie, August/
Toamna: Septembrie, Octombrie,
Noiembrie
Iarna: Decembrie, Ianuarie,
Februarie/Primăvara are cele mai
frumoasă luni.În martie ziua ma-
mei în aprile Învierea. Aceste săr-
bători sunt foarte importane pen-
tru mine.În martie este ziua celei
care mi-a dat naștere și despre
care pot să vorbesc și să nu mă
mai opresc, iar în Aprilie este
Învierea celui care s-a sacrificat
pentru păcatele Noastre. Cele mai
frumoase luni. Renaștere Panfiloiu
Ana Maria: Este din nou primă-
vara. Natura se spala pe ochi som-
noroasă fiindcă tocmai s-a trezit
din somnul anotimpurilor reci.
Odată cu ea au venit și pasarelele
care ne incanta cu recitalurile lor.
Primăvara, așezată în faţa oglinzii,
se dă cu puţină pudră pe feţișoara
ei și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli.
Știţi cine erau? Copacii, îmbrăcaţi în haine
de sărbătoare, prinsese-ra viaţa, iar acum
stăteau la taifas. Aceasta s-a aranjat deja ro-
chia de mătase și după ce a închis ultimul
centimetru de farmec, florile au început să-
și deschidă petalele, să parfumeze aerul și
să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea
nu a uitat să-și contureze puţin ochii și iar-
ba a prins deja culoare.
11
 M u r m u r u l J i l þu l u i
 urmare din pag. 11
După ce și-a pus pe cap un voal alb prin care a anun-
ţat izvoarele, că pot începe să murmure poveștile adunate
în timpul iernii.Eu, bucurându-mă de toate acestte mi-
nuni ale lumii și ale naturii, m-am întrebat de care nu
este întotdeauna primăvara.? Atunci natură e plină de
viaţă și întrece pe oricine și orice la frumuseţe.
Anotimpul primăvara aduce noroc și bunătate în su-
fletele oamenilor cuprinși de fericirea care o aduce
“Învierea Domnului” Persu Andreea: Primăvara.
“Primăvara, din ce răi/Nevisat de pământeni/Vii cu mân-
drul tău alai/Peste crânguri și poieni?
Primăvara este cea mai tânără fiică a bătrânului an,
iar Martie este un flăcăiandru ce aleargă prin ţara toată și
deșteaptă mugurii adormiţi de un an pe ramuri. Zăpadă,
haina împărătească a iernii, a început să se topească, ziua
a prins curaj și stă mai mult iar florile se trezesc ușor din
somnul lor adânc îndreptându-se spre lumină. Ghiocelul,
mai indrasnet este primul care vestește sosirea primăverii.
Întreaga natură se trezește încet, încet la viaţa Mângâiaţi
de razele călduţe ale soarelui, mugurii copacilor se desfac
și se răspândesc în aur un miros plăcut deșteptând gazele.
Pădurea se îmbrăca și ea în haine de sărbătoare de un
verde crud, iar pajiștile pline de mireasmă și culoare te
îmbie la visare sau la joc. Păsările întoarse la vechile cui-
buri ciripesc voioase, albine zamzaie zburând din floare-n
floare, iar în răcoarea nopţii privighetoarea te încântă cu
trburile ei.
Gospodarii, după o iarnă în care au stat mai mult în
case au ieșit la muncă câmpului parcă întrecându-se în
hărnicie cu albinele și furnicile. Primăvara cu elanu-i ti-
neresc a îmbrăcat tara în lumină și culoare, trezind-o la
viaţă. După părerea mea anotimpul primăvara sete cel
mai frumos anotimp. Popescu Gabriel: Primăvara este un
anotimp de renaștere atunci când, florile răsar din nou și
când, pomi se umplu de frunze verzi, iar oamenii au în-
ceput să cureţe grădinile să le îngrijească și să planteze
fructe și legume pentru a avea provizii în timpul anului.
Păsările care au plecat în ţările calde se întorc din nou la
noi și își reconstruiesc vechile cuiburi. Primăvara este cel
mai frumos anotimp. Popescu Ionel: Primăvara este un
anotimp frumos, care aduce natura la viaţă.În acest ano-
timp se întorc păsările călătoare din ţările calde, răsar
floricelele, ghioceii care sunt vestitorii primăverii, înflo-
resc pomii. Florile multicolore care colorează împrejurul
nostru împrăștie, un parfum deosebit. Totodată oamenii
încep agricultura, semăna etc. Ghiocei au fost asemănaţi
ca vestitorii primăverii deoarece ei sunt primele flori care
apar primăvara. Ei sunt primii care scot căpșorul alb ca
varul din zăpadă. Mie îmi place foarte mult primăvara
deoarece vremea se încălzește, natura revine la viaţă.
Becheanu Cătălin: Primăvara, cea mai tânără fiică a bă-
trânului an a venit peste pământ, împărţindu-l ca o zână
venită din tărâmuri îndepărtate. Tot ce ne înconjoară are
alură de prospeţime și tinereţe, totul ne dă entuziasm și
optimism, ne face să credem că asemenea natură și viaţa
noastră se reîmprospătează căci cu fiecare primăvara pu-
nem început nou și speram untr-un an mai bun. Soarele
cald și vesel ne încălzește cu razele sale, pădurile au în-
frunzit, iar copacii au dat cu floare, pajiștea e numai flori.
Natura parcă este gătită de sărbătoare, căci frumuseţea
primăverii este fermecătoare. Primăvara este un imn în-
chinat frumuseţii naturii.De când s-a topit zăpada mugu-
rii copacilor se umfla încet, plesnesc și scot furnizoare ori
flori. Crenguţele și mugurii cresc, mângâiaţi de razele ti-
mide și de leagănul ușurel al vântului. Toate vieţuitoarele
își anunţa prezenţa în modul lor specific, mierla fluieran-
n zăvoi, noaptea cântă privighetoarea, iar cucul își strigă
numele prin pădure. Furnicile harnice au toată ziua de
lucru, iar albinele umplu cu zumzetul lor crângul și câm-
piile. Câtă mișcare, câtă viaţă și veselie peste tot locul! În
înălţimile albastre se aude tânguirea ostenită a cocorilor,
iar pe câmp zboară mieluţii. E vremea când toate păsările
câmpului cânta, când târâie din niște ușoare strune miile
de gaze prin fânuri. Păsările zboară vesele și gălăgioase
printre razele aurii. Rândunica cea voioasă, iar turturelele
se îngână necontenit.În zborul lor toate păsările își strâng
aripile cu foamet de mătase veche. Purcel Andreea:
Primăvara este un anotimp iubit atât de copii cât și de
părinţi. Primăvara, natura renaște, reînvie sub ochii tutu-
ror. Primăvara este asemănata ca fiind un răi de verdeaţă
și prospeţime cu flori multicolore și parfumate care parcă
te invită să mergi pe un drum fără sfârșit alături de: flori,
animale, păsări, alături de toate elementele ce constituie
magia primăverii. Primăvara pare o pictură parfumată,
incredibil de frumoasă. Iar în florile multicolore se găsesc
niște vibrări de violet și multe alte culori ce sporesc magia
primăverii transformând-o într-un paradis de verdeaţă și
culoare. Dragă Rafael Mihai: Primăvara este un anotimp
foarte bogat deoarece natura revine la viaţă după o iarnă
grea și mohorâtă. Copacii înfloresc, iar păsările se întorc
din ţările calde. Florile frumos mirositoare înfloresc una
câte una în grădinile oamenilor. Razele soarelui topesx
ulhmile urme de zăpadă lăsate de iarna cea grea. Copii
veseli ies unul câte unul pe câmpie fericiţi de sosirea pri-
măverii. Primăvara copii așteaptă cu nerăbdare venirea
Paștelui. Paștele este o sărbătoare religoasa deoarece sem-
nifica învierea domnului “Iisus Hristos”. Oamenii se salu-
tă astfel Hristos a înviat, Adevărat a înviat, oamenii merg
la biserică pentru a lua lumina și sfintele paste. După ce se
vine de la Biserică a doua zi se roșesc ouă se pregătesc
mâncăruri tradiţionale: sarmale, drob și multe altele.
De Paște noi oamenii ciocnim ouă în semn de cre-
dinţă pentru Dumnezeu. Mie îmi place anotimpul acesta
este un anotimp de semnificare aparte în inimile tuturor
deoarece Paștele nu este o sărbătoare oarecare ci este
Învierea Domnului un lucru foarte credincios pentru
mine. Sarcina Simina Minodora: Primăvara este un prilej
de bucurie pentru fiecare persoană. Primăvara natura re-
vine la viaţa florile înfloresc, peste tot sunt nu mai culori
viu colorate. Acesta este anotimpul în care păsările se în-
torc în ţară. Odată cu primăvara se apropie și sărbătorile
pascale, și altele. Stoian Romulus: Primăvara este un ano-
timp al renașterii.În fiecare an odată cu sosirea Primăverii,
pomii înfloresc, iarba înverzește, florile răsar, iar soarele
începe să lumineze cu putere. În timpul Primăverii păsă-
rile revin în ţară. Primăvara este poate cel mai frumos
anotimp deoarece dacă te duci în mijlocul unui codru,
poţi admira copacii verzi ca smaraldul, florile multicolore
și chiar 2-3 animale. În orice cadru poţi vedea cum soare-
le auriu își strecuara razele printre uriașele coroane verzui
ale tinerilor arbori, cum micile psari își cântă tribul cum
florile multicolore sunt asaltate de sutele de albine care își
cauta polem pentru mierea galbenă ca aurul.
Primăvara este cel mai frumos anotimp. Ungur
Adrian Lucian: Primăvara o pictură parfumată cu vibrări
de violet. Pentru mulţi dintre, noi primăvară înseamnă un
Într-o zi frumoasă de toamnă eu și familia mea ne-am hotărât să mergem într-o excursie la munte.Odată ajunși
acolo am rămas uimită de peisajele magnifice de brazii înalţi care erau de câţiva metri și de splendoarea zăpezii, mă
simţeam minunat. Munţii erau
ca niște uriași ce mă priveau și
aveam o senzaţie ciudată ca și
când eram deasupra lumii.Puţin
mai pe seară a început să ningă
și cu primi fulgi de nea am ieșit
afară unde era ceva uimitor , un
peisaj de basm .Brazii parcă erau
împodobiţi cu globuleţe mici
albe și abia se mai zăreau vârfu-
rile munţilor .Totul era de un alb
imaculat , parcă se așternuse un
cearceaf alb .Pârtiile erau ca niște
cascade și oameni care erau pe
partii priveau zăpadă albă ca fi-
ind o cascadă imensă.În ziua ur-
mătoare a trebuit să plecăm și
mă simţeam dezamăgită deoare-
ce plecăm dintr-un loc magnific.
Nu voi uita niciodată frumuseţea
brazilor și munţi acoperiţi ca un
val alb minunat.
Vladu Mariana
Nr. 55
simplu anotimp care se repetă la nesfârșit în acest ciclu al
naturii. Însă primăvara înseamnă un nou început, este pe-
rioada anului când natura “reînvie” și se regenerează după
trecerea năprasnicei ierni care a isprvit natura de toate
puterile ei și după care ar fi aproape imposibil de închipu-
it cum va reuși natura să se regenereze cu aceste condiţii
prielnice. Însă puterile naturii sunt nebănuite și neliniști-
te. Nici cea mai năpraznică iarna nu poate sta în faţa dez-
lănţuirii naturii. Natura a fost creată parcă de Dumnezeu,
pentru a realiza imposibilul în această lume plină de po-
sibilităţi. Pentru natură, imposibilul este cu infinit mai
mic decât să irite acest anotimp plin de splendoare, pen-
tru că după aceea, primăvara să își arate adevărul poten-
ţial. În acesta lume nu cred că există vreo piedică pe care
primăvara să nu o poată trece. Nici măcar un infinit de
rânduri nu este de ajuns pentru a descrie natură în adevă-
rata sa splendoare. Velică Teodor: Primăvara, este ano-
timpul în care toată natura se trezește la viaţă, după o
iarnă grea în care a fost acoperită de zăpadă, într-un final
un ghiocel a scos capul din zăpadă albă și densă. Pasarelele
vin din ţările calde și se întorc la vechile lor cuiburi dărâ-
mate de vijelie ce a fost în anotimpul precedent. Pe cren-
gile copacilor au început să apară mici muguri, iar majo-
ritatea oamenilor au început să are pământul, iar uni se
pregătesc pentru sărbătorile din acest anotimp. Primăvara
este unul dintre cele mai frumoasă anotimpuri cu verdea-
ţa din belșug, și este și anotimpul meu preferat. Zelin
Larisa: Primăvara, cel mai frumos peisaj, cel mai mirific,
ce trezește toată natura din somnul hibernal, ce dă viaţa
florilor și le lăsa să iese în tihnă la suprafaţă reprezintă
pentru mine o adevărată minune. Parfumul ce învălui to-
tul, mireasma plăcută ce ar simţi la fiecare pas îţi alina
sufletul, îţi dă aripi să zboare, îi dă asnse să viseze și mo-
tive să spere. Bolta cerească este raiul păsărilor care doar
aici ce simt în largul lor. Norii pufoși abia se mai zăresc
căci soarele își împrăștie razele pretutindeni.Pe jos o ex-
plozie de culori. Pomii îmbrăcaţi în flori albe și roz îm-
prăștie un parfum plăcut de primăvară. Crengile par obo-
site de povara acestora.În păduri sau pe câmpii verzi vio-
letele gingașe, ce parcă dansează în aclierea ușoară a vân-
tului, și doar apropiindu-te de ele simţi o vibraţie puterni-
că dar tot odată lina ce se mișca într-un fel sau altul natu-
ră. Cu gingășia lor mai pură și mai inocenta decât al unui
copil îţi da motive să zâmbești că a venit primăvara, să
trăiești o viaţă la maxim, să fii tu însuţi. Toate aceste de-
talii neînsemnate pentru unii și foarte importante pentru
alţii formează o adevărată pictura unde frumosul predo-
mina, unde totul e posibil și unde viaţa are sens. Inavata
să preţuiești fiecare floare ce cade lin spre pământ, ca niș-
te fluturași, din bătrânii pomi fiecare pasăre ce zboară
prin adevăratul templu al păsărilor, vazduhl, să trăiești
fiecare clipă. Când inspiri parfumul acela ce doar primă-
vara îl are, te abti să nu-l expiri doar te gândești că-l vei
inspira din nou și te bucuri. Dar oare fiecare inspiraţie are
același parfum? Eu cred că nu.
Niciodată primăvara nu este aceeiasi. Întotdeauna
apar mici schimbări, vin păsări noi, apar cuiburi noi, și
astfel primăvara este și mai frumoasă. Cred că niciun pic-
tor nu ar putea desena măcar un colţ al primăverii și mai
aș putea zări fiecare detaliu. Astfel primăvara este tabloul
cel mai frumos dintre toate picturile, chir și a celor mai
renumiţi artiști.

12 MARTIE 2010
 Nr. 55
MINUNI NANOTEHNOLOGICE:
NANOTUBIRILE DE CARBON
Piata pro-
duselor care
includ nano-
tehnologii se
extinde cu o
viteza ameti-
toare. Se esti-
meaza ca în
anul 2015 aceasta va atinge 2.600 miliarde de dolari.
Iata ca nanotehnologia nu este numai o preocupare
a oamenilor de stiinta, ci tinde sa intre în viata noas-
tra de zi cu zi. În continuare vom vorbi despre utili-
zarea unei minuni nanotehhnologice, cunoscuta sub
numele de nanotuburi de carbon. Acestea ne vor
ajuta cândva sa construim un ascensor catre cosmos,
deoarece rezistenta lor mecanica este incredibila. Tot
ele au calitati electrice ce le fac apte sa devina com-
ponente ale dispozitivelor electronice de mâine.
Mic istoric -Povestea nanotuburilor începe în
1991, când japonezul Sumio Iijima, specialist în do-
meniul microscopiei electronice, a început sa se pre-
ocupe de problema fulerenelor (despre fulerene ave-
ti informatii detaliate în numarul 7/8 - 2004 al revis-
tei Stiinta si tehnica). Pentru a le fabrica el utiliza un
cuptor special, cu atmosfera inerta, în care se declan-
sa un arc electric între doi electrozi din carbon pur.
În urma experimentelor rezultau fulerene, dar si o
serie de reziduuri. Japonezul, om riguros ca orice om
de stiinta, s-a apucat sa studieze la microscop si rezi-
duurile ramase dupa obtinerea fulerenelor. Sa nu
credeti ca este o treaba simpla. Este nevoie de multa
meticulozitate. Meticulozitatea japonezului i-a fost
rasplatita într-un târziu. El a devenit descoperitorul
nanotuburilor de carbon, obiecte de dimensiuni na-
nometrice, dar cu un potential de-a dreptul incredi-
bil în ceea ce priveste aplicatiile viitoare. Despre una
dintre ele va vom povesti mai departe.
Începuturi .Înainte de a merge mai departe sa ne
aducem aminte cum functioneaza un tub catodic. O
descriere foarte simplificata ar suna cam asa: avem
un filament care prin încalzire emite electroni.
Acestia sunt accelerati într-un câmp electric si trimi-
si catre un ecran fluorescent. În momentul în care
electronii lovesc acest ecran apare un mic punct lu-
minos. Desigur, nu am spus nimic despre felul în
care traiectoria electronilor este deviata, în scopul
formarii imaginii, deoarece, pentru cele ce urmeaza
nici macar nu este nevoie de o descriere mai ama-
nuntita. Sa ne întoarcem acum catre nanotuburile de
carbon. Acestea, spuneam noi mai devreme, au pro-
prietati interesante. Una dintre ele le face interesante
pentru articolul nostru. Sub actiunea unui câmp
electric nanotuburile emit electroni, care sunt acce-
lerati pe toata lungimea lor. Acum, cu siguranta, în-
telegeti de ce am descris foarte simplificat functiona-
rea unui tub catodic: acesti electroni, emisi, accele-
rati si ghidati de catre nanotub, atunci când lovesc
un ecran fluorescent produc un mic punct luminos.
Mai departe, pe hârtie, lucrurile sunt simple.
Realizam o matrice din nanotuburi de carbon,
asezam deasupra un ecran fluorescent, gasim o cale
prin care sa conectam fiecare nanotub la o sursa de
tensiune electrica variabila si gata, avem un display!
Asa cum se întâmpla adesea, ce este simplu pe hârtie
devine complicat atunci când doresti sa pui în prac-
tica. Japonezul Saito, despre care povesteam la înce-
putul articolului, a reusit, în 1998, sa realizeze un
mic ecran luminos, bazându-se pe consideratii ase-
manatoare cu cele aratate mai sus. Acela era doar un
început. Apoi a început o adevarata cursa tehnologi-
ca pentru realizarea unor adevarate display-uri, care
sa poata fi comercializate la preturi cât mai scazute.
Prezentul .Se pare ca, cel putin pentru moment,
învingatorul este firma coreeana Samsung. Aceasta a
realizat primul prototip al unui display cu nanotu-
buri de carbon. Rezultatul este unul firesc, daca
avem în vedere ca Samsung a cheltuit în 2003 suma
de 2,9 miliarde de dolari numai pentru cercetare-
dezvoltare. De fapt, cei de la Samsung sunt constien-
ti de faptul ca nu ar putea realiza singuri noile ecra-
ne. De aceea ei s-au focalizat pe anumite tehnologii
specifice, legate mai ales de asamblarea finala a dis-
play-urilor. Astfel nanotuburile utilizate sunt cum-
parate din SUA, de la firma Carbon
Nanotechnologies. Un gram de nanotuburi costa în
prezent 100 de dolari, iar în urmatorii doi ani pretul
va coborî spectaculos la numai 10 dolari/gram. Sa va
mai spunem ca din acest gram de nanotuburi se pot
fabrica pâna la 6 dispaly-uri... Nanotuburile trebuie
fixate pe un suport cu ajutorul unui adeziv special,
care sa îndeplineasca anumite conditii, cum ar fi: re-
zistenta la tractiune, capacitatea de a fi depus în stra-
turi extrem de subtiri si cea de a fixa precis niste
obiecte atât de mici cum sunt nanotuburile de car-
bon, coeficient de dilatare controlat etc. Nici acest
adeziv nu este produs de Samsung, ci de catre firma
DuPont. Alte elemente-cheie din constructia noilor
display-uri au fost dezvoltate, la cererea companiei
Samsung, de catre firme din întreaga lume, ceea ce a
permis coreenilor sa îsi focalizeze atentia asupra lu-
crurilor esentiale. Sa
va dam câteva exem-
ple. Asa cum va
imaginati deja, aces-
te ecrane cu nanotu-
buri de carbon sunt
alcatuite din doua
straturi între care
sunt plasate nanotu-
burile. Pentru a
functiona este nece-
sar ca între ele sa fie
scos aerul, altfel
electronii emisi nu
ar mai ajunge nicio-
data în locul dorit
pe ecran. Dar prin
extragerea aerului
întreg ansamblul se
va deforma sub acti-
unea presiunii at-
mosferice, deci este necesar un sistem de rigidizare.
Ideea cea mai simpla ar fi sa plasam câteva distanti-
ere între cele doua straturi ale display-ului, iar unele
dintre acestea ar trebui puse chiar în mijlocul ecra-
nului. Dar asta înseamna ca acolo nu vom avea pixeli
pentru imagine! Nimeni nu va accepta un monitor
pe care sa vada o multime de puncte negre. Varianta
aceasta este inaplicabila. Mai exista o solutie, care,
probabil, a fost aleasa de Samsung: alegerea unor
materiale foarte rezistente, care sa se deformeze doar
în limitele acceptabile sub actiunea presiunii atmo-
MARTIE 2010
M u r m u r u l J i l þu l u i
sferice. O alta problema este cea legata de dilatari. Pe
timpul functionarii ecranul se încalzeste, deci com-
ponentele care îl alcatuiesc îsi vor modifica dimensi-
unile. De aici ar rezulta, în cel mai bun caz, defor-
marea imaginii pe parcursul functionarii. În cazul
cel mai rau, ecranul nostru s-ar putea distruge. Care
ar fi solutia? Trebuie sa cautam materiale care au
acelasi coeficient de dilatare. Simplu, nu-i asa? Exact
asta a fost si solutia la care a apelat Samsung.
Deocamdata nu stim mai multe, deoarece elemente-
le esentiale ale tehnologiei puse la punct de catre
Samsung sunt, firesc, secrete. Acum, dupa ce am tre-
cut în revista câteva dintre problemele care au trebu-
it sa fie depasite pentru a putea realiza un display cu
nanotuburi de carbon, credem ca a venit momentul
pentru câteva cifre. Pentru fiecare pixel de imagine
este folosit un manunchi alcatuit din 10.000 de na-
notuburi de carbon. Tehnologiile actuale ne permit
sa grupam un numar atât de mare de nanotuburi pe
o suprafata extrem de mica. Dar noi nu putem avea
controlul asupra orientarii lor, altfel spus nu putem
sa le aliniem perfect. O parte se vor orienta astfel în-
cât electronii ce trec prin ele se vor îndrepta în di-
rectii nefavorabile, astfel încât nu vor ilumina pixeli.
Ce este de facut? Aici este simplu de raspuns. Nu
este nimic de facut, pentru ca nu conteaza. Este sufi-
cient ca 30-50% dintre nanotuburi sa fie orientate
corect, pentru ca pixelul de imagine sa functioneze
în parametrii impusi.
Viitorul .Sa nu ne imaginam ca numai Samsung
are preocupari în gasirea de noi tehnologii pentru
fabricarea de display-uri. Pe aceeasi cale merg si ja-
ponezii, iar echipa condusa de Saito (cel despre care
vorbeam la începutul acestui articol) are, la rândul
ei, rezultate notabile, desi nu a ajuns înca în stadiul
la care se afla coreenii. Sa spunem ca japonezii au
chiar un proiect national ce are ca obiectiv realizarea
de ecrane cu nanotuburi de carbon, caruia i-au fost
alocate 2,5 milioane de dolari. Pe aceeasi directie
merg si Motorola si alte companii specializate în teh-
nologii de vârf. Se vor generaliza acest gen de dis-
play-uri? Vor ocupa ele un segment important din
piata? Desi nanotehnologia se afla într-un proces de
dezvoltare exponentiala, privitor la subiectul nostru,
este greu de facut prognozeDaca noile ecrane vor fi
13
 M u r m u r u l J i l þu l u i
 urmare din pag. 13
mai ieftine, atunci putem spera ca noua tehnologie se
va impune pe piata. De fapt, este vorba de ceva mai
mult decât o simpla speranta, deoarece Samsung spe-
ra sa poata ajunge repede la un cost de numai 7 do-
lari pe inci, pentru display-urile bazate pe nanotu-
buri de carbon. Dar amenintarea nu vine numai de la
ecranele cu plasma sau de la cele cu cristale lichide.
Vechea tehnologie a tuburilor catodice nu si-a spus
ultimul cuvânt. În luna iulie o filiala a Samsung a
anuntat ca va începe comercializarea unui ecran de
32 de inci, care va avea grosimea de 14 inci (35,56
cm), adica jumatate din cea a unui tub catodic clasic.
Costul unui asemenea tub este cu 30% mai mic decât
cel al ecranelor cu plasma sau cristale lichide, ofe-
rind, în acelasi timp, imagini de o calitate superioara.
Iata de ce este greu de prognozat viitorul ecranelor
cu nanotuburi de carbon. Suntem convinsi însa ca
viitorul, indiferent de ce va impune pia-
ta, ne va aduce în case ecrane mai iefti-
ne, cu consumuri de electricitate mai
mici si cu o calitate a imaginii la care
astazi nu putem decât sa visam.Ecran
cu nanotuburi de carbon
Nanotuburile din carbon – molecule
cilindirice de carbon de 50.000 de ori
mai subtiri decat un fir de par – au pro-
prietati ce le fac folositoare pentru na-
notehnologie, electronica, optica si ran-
forsarea materialelor composite. Cu o
structura interna ce rivalizeaza cu cea a
diamantului, nanotuburile din carbon
sunt extraordinar de rezistente si pot fi
foarte eficiente pe post de conductori.
Problema o constituie lucrul cu acestea.
Nu exista un mod de incredere pentru a
le aranja untr-un circuit, in mare parte pentru ca
cresterea lor poate avea ca rezultat o dezordine ase-
manatoare unui castron cu spaghete. Cercetatorii au
atasat peretilor laterali a acestor mici tuburi molecu-
le chimice ce “au grija” ca tuburile sa poate fi asam-
blate si manipulate. Dar aceste legaturi moleculare le
schimba structura si le distrug conductivitatea.
Acum, Young-Su Lee, inginer de stiinta si ingineria
materialelor, si Nicola Marzari, professor asociat la
acelasri department, au identificat o clasa de molecu-
le chimice ce pastreaza proprietatile metalice a nano-
tuburilor din carbon si aproape perfecta lor capacita-
te de conductivitate. Folosind aceste molecule pentru
manipulare, Marzari si Lee au spus ca pot trece de
probleme ce apar la fabricatie si pastreaza proprieta-
tile nanotuburilor pentru o serie de aplicatii precum
detectori, senzori sau componente la optoelectronice.
Marzari si Lee au folosit legile fundamentale ale me-
canicii cuantice pentru a simula proprietatile materi-
alului care sunt imposibil sa fie masurate, precum
lava topita din centrul Pamantului sau miscarea ato-
milor la reactiile chimice rapide. Apoi au rulat aceste
simulari pe mai multe calculatoare interconectate si
au folosit aceste rezultate pentru a optimiza si a pro-
iecta materiale noi precum electrozi sau celule de
combustibil si polimeri ce se contracta si se destind
la fel ca muschii omului. Cu ajutorul unui algoritm
puternic creat de Lee, teoreticienii s-au concentrat pe
rezolvarea unor probleme legate de lucrul cu nanotu-
burile din carbon. Vi se parea extraordinar ca din
acest material se poate realiza un radiou? Asta nu e
tot! Pe cealalta parte a globului, mai exact la
Universitatea din Sidney, Asutralia, doi cercetatori se
gandesc sa foloseasca tot nanotuburile de carbon
pentru crearea unei armuri ultra rezistente si usoare.
Momentan se foloseste kevlar-ul, cea mai puternica
fibra sintetica. Insa vestele antiglont din kevlar, o
14
data lovite, se deterioreaza, tesatura se strica, si devin
ineficiente, trebuind schimbate. Insa o vesta din na-
notuburi de carbon ar putea fi lovita de multiple
gloante in acelasi loc, fara sa isi piarda integritatea.
S-a observat ca o tesatura de 600 nm grosime, alcatu-
ita din sase straturi de cate 100 nm de nanotuburi de
carbon, poate respinge proiectile cu o energie de ma-
xim 320 J. Aceasta este echivalenta unei arme de foc
de mana, sau a pustilor si automatelor de mici di-
mensiuni. Insa armele de asalt si mitralierele ar reusi
sa penetreze.
Tehnologiile folosite pentru torsul lanei au fost
adoptate pentru a produce fire din nanotuburi din
carbon. Oamenii de stiinta americani au facut posi-
bila o realizare ce va permite in curand productia de
haine dure (antiglont de exemplu),usoare si flexibile
din nanotuburi de carbon.
Oamenii de stiinta de la un laborator american
au afirmat ca au creat “cea mai neagra” substanta
cunoscuta vreodata.
Materialul este creat din nanotuburi de carbon -
folii de carbon de grosimea unui atom, infasurate sub
forma de cilindru. Cercetatorii afirma ca materialul
este cel mai apropiat lucru de negrul absolut.Un
obiect de un negru ideal este cel care absoarbe toate
culorile luminii, din orice unghi si in orice lungime
de unda, fara a reflecta ceva din aceasta. Pana acum
a fost dificil de realizat un obiect care sa nu absoarba
nici un pic de lumina, dar se pare ca cercetatorii de la
Rensselaer Polytechnic Institute din Troy, New York,
sunt cu un pas mai aproape de acest lucru.
Ei au realizat o matrice din nanotuburi de carbon
de densitate scazuta, aliniate vertical si cu o suprafata
aspra, pentru a minimiza reflexiile. Cand i-au masu-
rat proprietatile optice, cercetatorii au descoperit ca
obiectul avea o capacitate foarte mare de a absorbi
lumina si una foarte mica de a o reflecta, reflectanta
acestuia fiind de 3 ori mai mica decat a oricarui ma-
terial creat vreodata de om. “Structurile periodice de
nanotuburi reprezinta un candidat ideal pentru a
crea materiale super-negre, intrucat absorbtia lumi-
nii poate fi ajustata controland dimensiunile si peri-
odicitatea nanotuburilor din structura,” a afirmat Dr
Pulickel Ajayan, conducatorul echipei de cercetatori.
Un astfel de material poate fi folosit in diverse aplica-
tii, precum celule si panouri solare mai eficiente, sau
alte situatii in care este nevoie de a colecta cat mai
multa lumina. Si de ce nu, poate intr-un televizor
Kuro de un negru dincolo de “un negru absolut”.
Schimbare de elemente .Nanotuburile de carbon,
componentele principale ale nanoingineriei, ar putea
fi înlocuite cu nanotuburi din bor, relatează New
Scientist. Ultimele calcule efectuate de specialiști ara-
MARTIE 2010
Nr. 55
tă că tuburile construite din bor pot avea multe din
proprietăţile celor din carbon, fiind în plus mai efici-
ente pentru unele aplicaţii electronice. Cercetătorii
chinezi de la Universitatea din Beijing susţin că borul
are proprietăţi electrice variate, astfel nanotuburile
mai late sunt conductoare metalice dar cele mai în-
guste pot fi semiconductoare , putând fi astfel folosi-
te în nanodispozitive similare diodelor și tranzistori-
lor precum nanotuburile de carbon.
Diferenta consta in faptul ca hartia incorporeaza
nanotuburi de carbon, care servesc drept electrozi.
Hartia este impregnata cu o solutie ionica ce serveste
drept electrolit. Rezultatul este o hartie din celuloza
care stocheaza energie electrica. Prin alaturarea a
doua astfel de foi de hartie, cu partea cu celuloza la
interior, se obtine un super-condensator,
celuloza avand rolul de separator intre elec-
trozii din nanotuburi de carbon. Electrolitul
dizolva celuloza, transformand-o intr-un
fel de gel ce conduce ionii intre electrozi.
Mai mult, prin alaturarea unor folii metali-
ce din litiu sau aluminiu de ambele parti
ale unei singure foi de hartie, impregnata
cu electrolit, se obtine o baterie litiu-ion re-
incarcabila. “In esenta, este o bucata obis-
nuita de hartie, dar realizata intr-un mod
foarte inteligent”, a afirmat unul dintre co-
autorii inventiei, Robert Linhardt. “Partile
componente nu sunt combinate laolalta, ci
este vorba despre un singur device integrat.
Componentele sunt atasate molecular une-
le de celelalte: nanotuburile de carbon sunt
incorporate in hartie, iar electrolitul im-
pregneaza hartia.Rezultatul final este un device care
arata, se simte si cantareste la fel ca hartia”. Bateria
astfel rezultata este flexibila, putand fi indoita, infa-
surata, impaturita sau taiata in orice forma dorita,
fara a-si pierde proprietatile. Cercetatorii au realizat
un prototip putin mai mare decat un timbru, capabil
sa genereze aproximativ 2,4 volti, cu o densitate de
putere de aproape 0,6 mA/cm2. Bateria este insa sca-
labila prin simpla suprapunere a mai multor foi de
“hartie”, pentru a se obtine o capacitate suficienta
pentru a alimenta device-uri de dimensiuni mari.
Bateria poate fi folosita pentru a alimenta atat lap-
top-uri, telefoane mobile sau camere digitale, cat si
automobile, avioane sau barci, fiind foarte usoara.
Cercetatorii au folosit sare lichida pe post de electro-
lit, dar afirma ca aceasta ar putea fi inlocuita de elec-
troliti care se gasesc in secretiile si fluidele din orga-
nismul uman, facand din acest tip de baterie un can-
didat pentru implantarea in corpul uman. “Aceasta ar
putea fi o modalitate de a alimenta un device de mici
dimensiuni precum un stimulator cardiac fara a in-
troduce in organism compusi chimici toxici care se
gasesc in bateriile tipice”, a declarat un alt autor al
inventiei, Victor Pushparaj. Bateria se pare ca se
comporta foarte bine intr-o plaja larga de tempera-
turi, de la -73 la 150 grade Celsius. In ceea ce prives-
te bateria reincarcabila, cercetatorii au afirmat ca au
supus-o la aproximativ 100 de reincarcari, fara a ob-
serva vreo deteriorare a performantelor. In continu-
are, autorii inventiei doresc sa dezvolte metode pen-
tru a imprima aceste baterii folosind prese de tiparire
traditionale.
prof. Ion Purcel
 Nr. 55 M u r m u r u l J i l þu l u i

Obiceiuri ale primăverii şi verii în comuna Arcani

Obiceiurile primăverii şi verii sunt obiceiuri cu o vechime ce depăşeşte cu mult era creş-
tină -ele ţin de natura sufletului românesc, gata În permanenţă să remtinereasca şi să
renască odată cu natura, În primăvară. De aceea, ele se deosebesc, în mod esenţial, de
sărbătorile creştine ce au în centru sărbătoarea Paştelui. Fiind evidente, în esenţa lor, ele-
mentele păgâne. De esenţă acestora tine bucuria la învierea naturii şi teama în fata dez-
lănţuirilor şi capriciilor acesteia.
HOMANUL. Era o practică frecvenţă a tinerilor din comună Arcani, mai ales a fetelor,
care-şi doreau să înflorească odată cu primăvara. De fapt, homanul este o plantă care
creşte pe dealuri şi despre care se credea că ar putea influenţa creşterea părului la tinerele
fete, singurele interesate în desfăşurarea obiceiului. Pentru băieţi era mai mult un prilej de
veselie şi distracţie la care se angajau şi fetele, după epuizarea ritualului. Obiceiul se prac-
tica în noaptea de joi spre vineri, înaintea lui San-Toader, pe dealuri, în preajma numeroa-
selor pivniţe. Înainte de a se însera, băieţii şi fetele plecau pe deal, urmate de bandele de
lăutari. Prima grijă a fetelor era să însemneze, pe lumina, locul homanului, care trebuia
găsit apoi noaptea. Se declanşau apoi cântecele şi jocurile, cu chiuituri, strigături şi huhu-
rezaturi. O explozie de veselie şi vitalitate, de speranţă şi iubire.
Băieţii se întreceau în a necăji fetele cu glumele şi strigăturile lor. Veneau în deal cu
troace de dovleci lunguieţi, pe care le loveau strigând:, Troco, troco, troco, /Să crească co-
zile voastre/Cât troacele noastre!”. Uneori băieţii plecau prin văi şi schimbau semnele puse
de fete la homan, astfel ca acestea să nu-l mai găsească şi să le prindă zorile căutându-l,
ceea ce se credea că le-ar fi adus căderea părului. Noaptea, fetele se furişau şi plecau în
căutarea plantei fermecate, unde trebuia să îndeplinească un ritual menit să potenţeze
calitafile plantei în creşterea părului. În liniştea nopţii, fetele intrau Tntr-un dialog ademe-
nitor cu planta: „- Bună dimineaţa, iarba mare! /- Mulţumim dumitale, fată mare! - Iarba
mare, doamna mare, /Eu îţi dau pâine şi sare, /Tu să-mi dai cosita mare!”Se scotea apoi
plantă din pământ, cu rădăcina cu tot, iar în gropita rămasă se punea pâinea şi sărea
adusă, pentru că anul viitor să rodească din nou. Planta era prinsă într-un săculeţ frumos
de care fetele nu se mai despărţeau şi-l fereau de băieţi. În noaptea următoare, a lui San-
Toader, fetele intrau în grajd, puneau mâna pe coada vacii zicând:, Să crească coada mea
cât coada vacii!”, apoi mergeau în casă, fierbeau homanul şi se spaiau cu zeama respecti-
vă pe cap. În lunile următoare, fetele aşteptau cu încredere efectele, care nu întârziau să
se arate. Bătrânii povesteau că, în acele vremuri, fetele aveau păr bogat, care le ajungea
până la solduri sau chiar până la pulpe! Legătura şi respectui faţă de natura îi aduceau
omului multe avantaje -, Memento mori!” PAPARUDA.Tot din timpuri precreştine vine şi
obiceiul Paparudei, practicat cu încredere şi perseverenţa de oameni în timpul secetelor,
prin care se încerca înduplecarea zeilor şi aducerea ploilor binefăcătoare. Băieţii şi fetele
se adunau în centrul satului, alegeau o, Paparuda”, pe care o înveleau în boji şi apoi o
plimbau prin tot satul, udând-o şi implorând-o pe o melodie ritmată:, Paparuda-ruda, /
Vino de ne uda/Cu găleata plină/Ploile să vină; /Cu găleata rasă/Ploile se varsă”. Trecând
pe la casele oamenilor, Paparuda le uda porţile cu apă dintr-o ulcea, iar sătenii, la rândul
lor, udau Paparuda. Era o mare întrecere în a se uda Paparuda, dar şi unii pe alţii, folosind
din belşug apa din pâraiaşele care, pe acele timpuri, curgeau pe ambele părţi ale drumu-
lui. Întreaga procesiune, în centru cu Paparuda, se încheia în apă raului Jaleş, Într-o vajni-
că stropeala, menită să ademenească ploile cereşti. Şi, nu de puţine ori, acestea veneau în
două-trei zile, sporind încrederea oamenilor şi perpetuând obiceiul...
Prof. Constantin Giurgiulescu

Domnule profesor,
Imi cer scuze pentru expedierea cu intarziere a unor modeste încercari de poezie în vederea publicării lor în revista „Murmurul Jilţului”.Motivele
întârzierii sunt mai multe.Cel mai important tine de neîncrederea mea în valoarea pe care ar trebui să o aibă pentru a merita să fie publicate.
Dumneavoastră le studiaţi și publicaţi numai ce consideraţi că merită. Noi deocamdată suntem bine.Așteptăm să treacă iarna și să ajungem la
Rados unde să încercăm să ne reluam activitatea prin care să fim pe mai departe de folos pentru cei care ne incurajează. Ce mai faceţi?Când ajun-
geţi prin Târgu-Jiu straduiţi-vă să ne întâlnim.Cu speranţa că viitorul va fi mai generos vă dorim multă sănătate și La Mulţi Ani! Târgu-
Jiu-1.02.2010

GHEORGHE DANESCU RADOŞ

Hopa-Mitică
Astazi în politică
E prezent „Hopa-Mitică”,
Cum ai da și cum ai drege
Tot cu capu-n jos ajunge.
P.S.D. și P.N.L.
Sunt pe VECI prietene
Dar VECIUL cu pricina
Nu știm cât va mai dura,
Fiindcă Geoana și cu Crin
Văd ciolanul foarte fin
Și cel care îl apucă
Singur va-ncerca să-l aducă.
Iar prietenul de acum
Rămâne singur pe drum
Și se vede înșelat
De fostul său aliat.
Trece-n opoziţie
C-o altă poziţie.
Vrea să cadă în picioare
Căci capul prea mult il doare.
Vezi, așa Hopa-Mitică
Se transformă în NIMICA
Și din ce-a fost el odată
Se transformă tot în baltă
Nu limpede ca cristalul
Ci tulbure ca și malul
Și se-ncearcă mai departe
Să joace o noua carte
Și apare fără frică
Din nou alt Hopa-Mitică.
25.XI.2009
N.B. Inspirata din disputele campa-
niei electorale pentru alegerea pre-
ședintelui-turul-II
Amintiri despre profesorii mei
Carstoiu,cel mai de temut,
Doar ganduri bune ne-a avut.
Pe toţi ne-a ajutat să știm
Corect să scriem,să vorbim.
Arjoca, mare biolog,
A fost și-un mare pedagog,
Din clasă el vroia să pleci-
Cu ce spunea,să ști în veci.
Cu omenia ne-a pus pe fir
Profesorul Ion Dragomir
La lecșii de pedagogie
Ședea în noi și omenie.
La teze,Galaci ne aducea
Doar note mari precum,e foaia
Ce-n rubrica din catalog
Era un doi sau trei întreg.
Catana,omul cu formul,
N-avea numai expresii bune
Ș-atuncea când ne dojenea
Doar „prostănac” el ne zicea.
De Zaharia ne amintim
Cum ne spunea ca să venim
Cu curca sau curcan de acasp
C-altfel, el corigenţi ne lasă.
Ion Valcu, profu’ talentat,
Doar lucruri bune ne-a învăţat:
Zicea că orice meserie
Se vede prin gospodărie.
Pecingina, profu; de sport,
Ne-a fost alături cot la cot,
La cumpene din viaţa grea
Pe calea bună ne-ndrepta.
Emil Isac,cu graiul său,
Pe toţi ne trimitea în „HAU”
Da-ntruna el se straduia
Să știm și matematica
Și Breazu, cât era de breaz,
Se arăta mereu viteaz
Dar spor prea mare nu avea
Că doar cu cei fruntași lucra.
Doamna Stratan, profa de rusă,
Parcă de Dumnezeu adusă
La lecţii atunci când ne scotea,
De nu știam ea suferea.
Atena Dumitrescu, mica,
Ne-a fost și dânsa o mămică.
Când o rugam să nu ne-asculte,
Ne-nţelegea cu lacrimi multe.
De Radu Raita îmi amintesc
Că ne da globul pământesc
Să-l învârtim ca să-l citim
Și ce cerea,vroia să știm.
Victor Doimaca,astronomul,
La tablă nu cunoștea omul
Ș-atuncea când ne asculta
Numai cu GEANA se-ntâlnea.
Ion Manolescu, ca și-n vina
Își ţinea dreapta la inima
Și ne vorbea despre eroi
`C-așa dorea s-ajungem noi.
Mi-aduc aminte mai firav
De Modoran, istoric brav
La care-n teză puteai scrie
Orice, dar mult să fie
Și de erai istet de mână
Primeai precis o notă bună.
Vorbesc acum cu mult respect
De Paralescu, omul drept,
Care,de nu știam cânta,
Arcusu-n cap mi-l arunca.
La muzică, tot priceput ,
Pe domnul Racoti l-am avut
Numai c-atunci când dirija
Pe toţi cu draci ne-ncuraja.
Bătrânul pedagog Isac
Când te prindea cu mâţa-n sac,
Cu lacrimi dacă o spalai
De nota mică nu scăpai.
De Victor Andritoiu spun
C-a fost de asemeni profu’ bun
Lectura multă ne cerea
Și tot atât gramatica.
Toti cei ce aici i-am amintit
Au dovedit că ne-au iubit
Și picături din truda lor
Ne-au fost în viaţă de ajutor.
Acum, când am ajuns bătrân,
Pentru Urmasi aș vrea să spun
Că-n cei mai mulţi ani de școală
M-au educat dascali de seamă.
Patri(h)otii
Avem o ţară mândră și bogată
Cu un trecut destul de glorios
A cărui mareţie i-a fost odată
De patrioţi înflăcăraţi ce-s de folos.
Purtarea lor mai e și azi model
Pentru carmaci ce luptă cu credinţă
Să ducă ţara spre un mare ţel
Și s-o ferească dârz de umilinţă.
Printre patrioţi azi sunt
Și din cei care mimează
Că-și iubesc ţara de mult
Dar prin fapte ne sfidează.
Au ca scop în lupta lor
Să-și măreasca doar averea
Nu le pasa de popor,
Lui îi dau numai durerea.
La tribune se prezinta
Mielusei înflăcăraţi
Și cu vorbe de elită
Vor s-arate devotaţi.
Dacă-n drum spre acest ţel
Ajung și la D.N.A
La-ndemana au un fel
De-a muia justiţia.
Mulţi vorbesc frumos de ţara
Parca ar vrea ca sa prospere
Însă gândul l-i-nafară
Chiar dacă ţara lor piere.
Uite așa lupta se duce.
De vreo douazeci de ani
Încât ţara astazi pare
Ca o ţară de dușmani.
Unde este Caragiale
Să vorbești de acești mișei
Să-i plasezi în crunte cete,
Farfurizi și Catavei.
Iar în loc de Agamita
Să aduci un Ţepeș-Vodă
Parlament cu temnita
De corupţi și frauda!
Poate așa ne vom trezi
Și ne vom schimba purtarea
Încât ţara va-nflori
Adunandu-și iar averea.
21.XII.2009
N.B. pentru cei vizaţi:
Fiecare vă-ncadraţi
Unde bine meritaţi
Cei cu bine inaintes,
Cei cu rele să-ncetaţi!
Câte un strop de umilinţă
Câte un strop de umilinţă
Se-ntamplă azi să primesc
De la cei ce-n timpul vieţii
Am cercat să-i lustruiesc.
Am fost dascăl la școală
Timp de patruzeci de ani
S-am format oameni de seamă
Ce și astazi îmi sunt fani.
Multumire însă n-am
De la cei ce pentru care
Chiar pe căi mai ocolite
Am cercat să ajungă „MARI”.
Trec pe drum cu limuzine
Ori pe jos,dar foarte rar,
Și în orice loc să-mi dea bineţe
Mă sfidează cu amar.
Îi privesc atunci cu jale
Și imi zic în sinea mea:
„N-a ieșit din ei vreo floare
Ci un soi de jagardea.”
Meditez mai mult asupra-mi
Și mă-ntreb”Unde am greșit?”
Răpunsu-l găsesc în dânșii,
„N-au fost buni de lustruit.”

MARTIE 2010 15
 M u r m u r u l J i l þu l u i
CHEILE SOHODOLULUI. Intrarea în munte se face
prin satul Runcu. Chiar de la intrare vedem o priveliște
foarte frumoasă, cum curge râul rece și limpede.Pe partea
stânga este o parte din munte cu o vegetaţie foarte mică, iar
pe partea dreaptă este raul, cealaltă parte din munte. Această
parte are o vegetaţie mai mare decât pe partea stângă, pe
partea aceasta a murit un tânăr cioban, sunt urși. Urcăm un
km și vedem pe vârful de pe partea dreaptă o gaură ovală
numită “inel”. Mai urcăm 500 m pe drumul cu serpentine și
putem vedea două găuri săpate de rău în munte numite “nă-
rile boului”. Mai urcăm ce mai urcăm și avem stânci pe care
le putem escalada, chiar unele la înălţimi mari. În munte se
mai găsește și un micuţ hotel cu restaurant, lângă hotel este
o mică poieniţa unde putem monta corturi, unde putem
face grătar. Dacă mai urcăm 200-300 de metri dăm de o ba-
rieră care ne avertizează că ar putea fi urși. DAr putem urca
în continuare pe propria noastră răspundere. Este un loc
foarte frumos unde izvorăște raul, un peisaj minunat.Pe
munte sau filmat doua film uri respectiv “Petrolul”. Aurul și
Ardeleni și un fil cu Ecaterina Teodoriu. Novac Mircea
SĂLIȘTEA SIBIULUI. Este un loc foarte frumos în care
îmi place să mă duc. Acolo se afla o grădină zoologică prin
care am reușit să mă plimb și eu cu liderii taberei și cu priete-
nii. În drum spre grădina zoologică am trecut pe lângă un
aeroport și am văzut cum decolează și cum aterizează avioa-
nele. Când mă duc acolo este foarte frumos și un aer curat.
Locuiam la o vilă mare cu multe camere, în care se afla niște
pături în care noi ne odihneam, jos la subsol aveam sala de
jocuri în care se afla masa de tenis, de fotbal, role.În curte
aveam o trambulină pe care eu și prietenii mei să sară pe ea.
Mergeam în excursii cu lideri unde făceam concursuri cum ar
fi: alergam pe un balon mare, aveam o masă foarte bogată.
Pucica Beniamin
DELTA DUNĂRII. Este cea mai nouă și cea mai joasă
unitate de relief situată în partea de est a târi noastre la văr-
sarea Dunării în Marea Neagră. S-a format pe lacul unui
COLECTIVUL DE REDACÞIE:
FLAVIUS PURCEL (redactor ºef),
ALIN DOBROMIRESCU (redactor ºef adjunct),
CISMARU LAURA (secretar de redacþie),
PANFILOIU ADRIAN, MĂDĂLINA IVAN, DRĂGUŢ ALINA,
CEAUŞESCU ION (redactori)
Tehnoredactare computerizată: MARIANA JDEICĂ
16
Ţara mea
vechi golf prin umplerea lui cu materiale cărate de fluviu și
mare. Delta este cea mai mare regiune de pescuit în apă dul-
ce de aceea aici vin foarte mulţi pescari. Conţine mai mult
de 320 de specii de păsări (pelicanul, barza, lebăda, lișiţa,
cormoranul) și 45 de specii de pești de apă dulce (știuca,
crapul, plătica, somnul) în numeroasele sale lacuri și bălţi.
Acesta era lacul unde milioane de păsări din diferite colţuri
ale pământului pentru cuibări. Vegetaţia Deltei este repre-
zentată în mare parte specifică (stuful, papură) În suprafaţa
Deltei sunt păduri de sălcie, frasin și plop. Ochiurile de apă
sunt acoperite de vegetaţie acvatice și plutitoare.De aceea
Delta a fost declarate rezervaţie naturală a biosferei. Este
important din punct de vedere turistic. Delta Dunării atrage
foarte mulţi turiști datorită peisajelor pitorești și a faunei
bogate. Ursul Adrian
Băile Herculane este cea mai veche staţiune din România
și una dintre cele mai vechi din lume cunoscută fiind încă
de pe vremea romanilor atestata pentru prima dată în 153
e.n. Staţiune integrate în Parcul Naţional Valea Cernei
–Domogled, este este situate în sud-vestul României (Judeţul
Caraș-Severin) pe Valea Cernei, în Mulţii Mehedinţi în est
și Munţii Cernei în vest la 41 km nord-vest de municipiul
Drobeta Turnu Severin. Băile Herculane este o staţiune bal-
neoclimaterică. Herculane este recomandat pentru apele
sale termale pentru tratamentul durerilor reumatismale, de-
generative al bolilor inflamatoriii sau sub articulare, al boli-
lor sistemului nervos periferic, precum și pentru tratamen-
tul unor boli respiratorii, ORL, dermatologice, obezitate.Ca
și obiective turistice găsim: ruinele staţiunii termale roma-
ne; statuia din bronz a lui Hercule construită în 1847, Grota
Haiducilor; Cascada Cernei; ștrandul “7 izvoare calde”; re-
zervaţia naturală Domogled care se întinde pe toată Valea
Cernei și adăpostește specii rare de arbuști cum ar fi: pinul
negru de banat, alunul turcesc și liliacul. Acestea sunt nu-
mai o parte din drumurile și excursiile care se pot face și
care alături de plimbările prin staţiune sau multiplele posi-
bilităţi de relaxare (restaurant, terenuri de sport, ștrandurile
cu ape termale, săli de cinema) pot construi moment de ne-
uitat pt cei care vin la odihnă sau tratament în staţiunea
Băile Herculane. Este un oras mic situat pe cursul raului
Cerna in zona Valea Cernei , dar totodata este o statiune
renumita a Romaniei .Unul dintre punctele forte ale statiu-
nii il reprezinta izvoarele cu apa termala (fierbinte) .Cine se
duce in Baile Herculane nu se plictiseste , deoarece sunt
multe atractii turistice cum ar fii: pesteri; grote ; izvoare;
statui; cascade etc. La 7 km de statiune se afla o piscina cu
apa termala numita “ Sapte Izvoare” in mijlocul muntilor.
Simbolul acestei statiuni este statuia lui Hercules care a fost
facuta de catre maestrii Romelmayer si Glants din Viena.
Baile Herculane , este o incantare pentru ochiul si sufletul
turistului. Vladu Diana , Tanasoiu Florin
MUNŢII PĂRÂNG. Pentru frumusetea peisajului si im-
portanta stiintifica, in cadrul Muntilor Parang se afla mai
multe rezervatii: ansamblul alpin Calcescu, complexul glaci-
ar Gauri. Pestera Muierii, situata in sud, in Cheile
Galbenului, are 4 niveluri, 700 m lungime, la care se adauga
alti 655 m de galerii laterale. Nivelul al treilea are importan-
ta stiintifica, fiind declarat monument al naturii, aici afaln-
du-se foarte frumoase conceretiuni si un depozit de aproxi-
REDACÞIA:
FUNDAÞIA „MURMURUL JILÞULUI„
COLEGIUL NAÞIONAL TEHNOLOGIC
MÃTÃSARI - GORJ
Tel/Fax. 0253 - 376.351, 0253 - 376.883;
ISSN 1583 - 2287
MARTIE 2010
Nr. 55
mativ 100 de resturi de schelete de Ursus spelaeus.
Potentialul turistic antropic este concentrat in localitatile de
la periferie, in depresiunile subcarpatice si in lungul vaii
Jiului. Cel mai important centru turistic este orasul
Petrosani, din care se pleaca pe numeroase trasee turistice.
In Defileul Jiului se afla Manastirea Lainici (sec. XVIII),
orasul Sadu-pe Gilort, iar in sud, in Subcarpati, orasul
Novaci, cu obiective etno-folclorice, punct de plecare spre
traseele din sud-estul masivului. In cadrul Muntilor Parang
se diferentiaza mai multe sectoare: Parangu Mic in vest,
Ranca-Mohoru in partea central sudica, Obarsia Lotrului in
nord-est.Mie îmi place la acești munţi piscurile inalte de
sforţează norii., pentru ca au lacurile glaciare cu ape curate
ca lacrima cum este Lacul Verde, tot pe domeniul binecu-
vântat al Parângului se mai formează apele bogate și limpezi
ale Lotrului. Îmi place in acest loc frumos să vin iarna cu
familia să sărbătorim venirea anului nou și să ne simţim
bine împreună , este foarte frumos să te duci la schii în acest
loc, am făcut acest lucru in vacanta de iarna cand ne-am
dus mai spre seară și nu am stat decât o jumătate de oră ca
nu era nocturnă și nu se mai vedea în faţa ochilor nimic .
Aici dacă nu e instalatie de iluminat nocturnă lumea pleacă
de pe pârtie la hotel și noi la fel am procedat pentru evitarea
accidentelor. Responsabilii pârtiei încearcă să îmbunătăţeas-
că calitatea serviciilor prin această instalaţie care o sa se
monteze in curand si pe care oamenii și-o doresc atât de
mult.Priveliștea acestui loc este absolut magnifică zăpadă
multă și aerul de munte reprezintă o atracţie pentru schiorii
care în fiecare weekend ia cu asalt localitatea gorjeană
Ranca. Mie îmi place foarte mult acest loc frumos , iar ori
de cate ori voi avea ocazia , voi merge aici impreuna cu pri-
etenii sau familia.
Suiu Aurelian
BUCEGI .Cand am calatorit pentru prima data in muntii
Bucegi in urma cu patru ani , ma asteptam sa descopar mul-
te minunatii ale naturii , despre care invatasem la scoala, dar
nimeni nu ar fi putut sa-mi comunice si sentimentele pe
care le-am trait , pusa fata in fata cu acestea .Am plecat im-
preuna cu clasa. In drum spre locul in care voiam sa popo-
sim, am admirat muntii care isi aratau inaltimea lor splen-
dida cenusie.Drumetia nostra a incepu insa in padurea de
stejari care parea un loc fabulous cu mii si mii de suflete ce
rasufla adanc prin miterioasa padure.Intunericul de sub co-
roanele copacilor peste care paream lipsiti de indrazneala sa
avem o stare de fericire suficienta cand paseam intr-un spa-
tiu sacru.Verdele imens al frunzelor ,chemarile misterioase
ale pasarilor cuibarite printer crengi ,ciupercile ratacite
printre frunze,fosnetul uscat al frunzelor ramase din ani tre-
cuti , toate apartineau unei lumi care inca mai erau pastrate
in memoria vegetatiei ce ma inconjoara. Intalnirea noastra
cu padurea a fost un moment unic in viata noastra iar ima-
ginea de atunci o am si atunci in minte .Chiar daca am mai
vizitat diverse locuri din tara de o frumusete desavarsita ,
nimic nu se compara cu peisajul din muntii Bucegi. Aceasta
calatorie sa fixat in mintea mea pentru eternitate…
Radoi Pavel Nona
PRE-PRESS
& TIPAR:
S.C. TIPOGRAFIA
PROD COM S.R.L.
Târgu-Jiu
Tel. 0253-212.991