Cinquecento

Clocot de mriri apuse,

A lui Leonardo vreme,
Glasul farmecelor duse
Vine pururi s m cheme.
Mintea, pasre rzlea,
La sicriul tu m poart,
Tu-mi dai dragoste de via,
Minunat lume moart.
i-au fost b?rbari cittadinii,
Aspru neam de har dornic,
Pe pumnalul lui Cellini
Era sngele statornic.
Cardinali purtau coroana
C-un surs machiavelic,
i venea din iad Satana
La sinodul ecumenic.
Ars de frigurile vieii,
Cu satiri i cu bacante,
Tatl palidei Lucreii
Sta de gt cu trei amante.
Era-n chiot Vaticanul,
Plin de patimi i pierzare.
Se urzea din crime planul
Groaznicului Don Cezare.
Cinstea greu suia calvarul
Cnd minciuna sta-n domnie;
Aretino, pamfletarul,
N-avea strop de omenie.
. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . .
...Dar lumini strlucitoare
S-aprindeau printre pcate:
Erau flori, sonete, soare...
Era rs i sntate.

i de-aceea-i cer eu sfatul,

Cci din mndra ta poveste
Nou ne-a rmas pcatul,
Poezia nu mai este...