Dincolo de distorsiuni , in ce consta adevarul istoric in psihanaliza ?

In amintirile-ecran subiectul memoreaza aspecte esentiale din trecutul sau ,aspecte pe

care ,dat fiind natura lor conflictuala (exista un conflict chiar acolo unde nu pare) ,
subiectul trebuie sa le prelucreze inconstient ( deplasarea , condensarea , obiectualizarea
eu-lui ) ; el le prelucreaza astfel incat ele nu mai corespund cu adevarul factual al
trecutului ( uneori nici cu cel emotional) .
Exemple :
a) Dorintele sexuale ale adolescentului s-au transformat in amintiri inocente din
copilarie ;
b) Comentariul lui Freud din Interpretarea viselor intr-o parte a visului subiectul
are o mare afectiune de o intensitate nepotrivita pentru prietenul R. Sentimentul
de afectiune face parte din continutul manifest si contribuie la mascarea
gandurilor latente ale visului. ( adica afectiunea ascunde contrariul ei
formatiunea reactionala )
Adevarul factual si cel emotional le putem afla in urma asociatiilor libere ,a
interpretarilor , a travaliului analic uzual.
Reconstructia istoriei infantile se refera la constructia unui mit ?
Fausto Petrella da un raspuns la aceasta intrebare si ofera procesului analitic o forma
mitico-narativa trecutului pacientului :nevroticul ( ca si copilul ) adreseaza psihanalizei o
serie de enigme care nu sunt formulate .
Analistul are doua roluri in ceea ce priveste enigmele :
1) rolul de sfinx face posibila enuntarea acestor enigme;
2) rolul de terapeut permite si promoveaza noi articulari ae mitului ,favorizand
variantele cele mai bune .
Exemple de enunturi generale ale enigmelor intr-o analiza:
1) Cum putem fi Tatal ?
2) Cum putem sa-l depasim pe Tata , fara a-l distruge ?
( avem nevoie de Tata sa ne indrume si sa ne protejeze) vezi Micul Hans , solutia lui era
fobia .
3)Cum sa o cucerim si sa o dominam pe Mama ?
4) Cum sa concepem copii cu ea , cea care poate sa refuze pe copil (putere) si poate
ameninta cu privatiuni vitale /intolerabile .
5) Cum sa-i separam pe parinti , fara sa riscam non-existenta noastra ? ( negarea
impreunarii parintilor duce la negarea existentei copilului).Parintii se hranesc unul pe
altul si isi ofera placere unul altuia .Ceea ce pentru un adult poate sa insemne o mica
cearta ,pentru copil poate fi un lucru teribil.

Enigma pune in discutie nasterea , genealogia ,identitatea , stabilitatea lumii obiectale ,

raportul cu fratria (sau orice obiect care functioneaza pe post de frate /sora) , viata si
moartea .
Repetitia si intoarcerea mitologiei infantile au posibilitatea de a nu evolua in tragedie ( cu
sensul de fara solutie ) .
Realitatea emotionala infantila poate fi asumata in mod constient de adult .
Constientizarea afectelor si punerea in forma a mitului sunt realizate alaturi de pacificarea
conflictelor , dezlegarea adversitatilor , reducerea violentei si depasirea culpabilitatii .
Roy Schafer in The analytic attitude 1983 , recunoaste ca orice relatare a trecutului
este o reconstructie controlata de o strategie narativa ,el nu agreaza o teorie a mitului .
Daca istoria relatata este un mit ,atunci orice relatare istorica este un mit deoarece nu va
fi niciodata singura versiune a trecutului .
Schafer sustine ca istoria psihanalitica a pacientului se caracterizeaza prin coerenta ,
consistenta si chiar verificabilitate ,ceea ce o transforma intr-o versiune a adevarului .
Aceasta calitate de adevar nu este clintita de faptul ca in cursul unei analize pot aparea
mai multe istorii, pe masura ce apar noi aspecte :
1.analiza se aprofundeaza sau
2.pur si simplu contextul se schimba sau
3. pacientul si-a putut schimba perspectiva chiar atunci in trecut .
Exemplu de istorii multiple :
Un analizand adult poate descoperi cat de deprivat s-a simtit el prin faptul ca nu a fost cel
mai iubit copil in familie sau nu a fost indeajuns de iubit pe cat a vrut el. Ulterior, in alt
moment ,el poate sa descopere ca acest lucru a avut avantajul ca, nefiind cel mai iubit ,nu
a fost prins intr-o relatie simbiotica cu o mama perturbata si asta ii aduce usurare. Cu
toate acestea , a doua descoperire nu o anuleaza pe prima ci o completeaza si o
relativizeaza .Istoriile coexista ,nu se anuleaza . Avantajul de a scapa de simbioza nu
anuleaza amaraciunea de a nu fi fost iubit .
In viziunea freudiana experienta functionala a analizei are rolul de a investiga trecutul si
de a reconstrui un singur trecut Acel Trecut .
Schafer reia intrebarea despre scopul psihanalizei :
Care este in fond destinatia ultima a drumului analitic?
Ce vrem sa aflam : ce i s-a intamplat in trecut sau ceea ce i se intampla in present ?
Ne folosim de analiza pentru a intelege trecutul sau utilizam trecutul (reactivat sub forma
transferului ) pentru a intelege mai bine istoria procesului analitic ?
Schafer ofera prioritate elucidarii prezentului ,alti autori merg pe ideea ca nu tot ce e mai
nou e neaparat mai bun .

Petrella ilustreaza clinic :

-o pacienta are urmatorul vis : ea urca un deal impreuna cu analistul ei , scopul plimbarii
fiind sa ajunga in varful dealului pentru a explora ruinele . Interesul pacientei era drumul
propriu zis deoarece important pentru ea era de a se simti sprijinita / de a simti ca a reusit
sa se faca insotita /sprijinita ,dincolo de implicatia erotica .
Petrella spune ca trebuie sa facem o distinctie intre dorinta pacientei si importanta reala a
scopului arheologic care contrazice ideea ca destinatia ar fi un pretext pentru posibilitatea
plimbarii in doi .Este vorba aici de raportul intre subiectivitate si obiectivitate .Daca
acceptam ca analistul este subiectiv ,trebuie sa acceptam ca exista si obiectivitate in
atitudinea lui , ele nu exista una fara cealalta .
Orice analiza este o experienta profunda emotionala ,nu un act de cunoastere . Pacienta a
realizat ca este capabila sa se faca sprijinita de analist .Nu experienta in sine a fost scopul
ci schimbarea a ceva in interior .Trecutul trebuie integrat in present .
Un lucru ramane cert , ca investigarea trecutului se desfasoara in lumina a ceea ce vedem
in present (transferul) iar ceea ce stim din trecut deja produce un anumit interes in
present.
Incertitudinea asupra reconstructiei trecutului Herald Blum ,Peter Fonagy ,2003 a atras
atentia asupra faptului ca amintirea unui traumatism psihic poate sa fie o interpretare a
posteriori asupra evenimentului .
Metafora arheologica este limitata , amprentele raman (repetitie )dar nu sunt identice .
Acest principiu al incertudinii a mai fost formulat : faptul de a exhuma niste elemente ale
trecutului inseamna a modifica si prezentul si trecutul.
Care ar fi partea de autentifcare a adevarului istoric ?
Care este indiciul adevarului in constructia trecutului ?
Ajungem la constructii in analiza in care Freud isi pune intrebari. Freud defineste sarcina
analistului de a construi sau reconstrui ceea ce este uitat din indiciile lasate in urma . El
ajunge la metafora arheologica si la urmatoarea intrebare :
-Cand gasim un anumit lucru intr-un strat arheologic ,cum hotaram daca apartine acestui
strat sau daca a ajuns aici din cauze ulterioare ?
_Avem de a face cu o constructie in sens de creatie sau cu o reconstructie ? (incercam sa
aflam adevarul cat mai aproape de original ) .
Raspunsul lui Freud : in absenta amintirilor care lipsesc pacientului prin realizarea
corecta a analizei ,il facem sa ajunga la convingerea sigura despre adevarul
constructiei .El argumenteaza acest indiciu de adevar folosind fenomenul delirului si
spune ca pana si delirul contine o parte de adevar istoric care ii confera forta ( ca indiciu
al adevarului ) care face sa esueze orice incercare de a-l face sa renunte la delirul lui .
Astfel putem gasi in recunoasterea nucleului de realitate un teren comun pe care se poate
realiza un travaliu terapeutic , iar acest travaliu ar consta in eliberarea partii de adevar
istoric ,de deformarile si punctele de sprijin din prezentul real si plasarea ei corecta in
locul din trecut de care apartine .Freud deduce ca in cazul nevrozei faptul ramane valabil
Angoasa nevrotica se gaseste sub influenta unei amintiri refulate despre un moment din
trecut cand s-a intamplat intr-adevar ceva ingrozitor .