DUPA MASA, la care luara parte, n afara de George, capitanul si Ando, primul ofit er Rindow si inginerul Nasper, tnarul print se adresa lui Farrow : Tuan capitane, eu cunosc toate apele de pe aici. Am auzit ca ati pornit n cautare a unei anumite insule. Spuneti-mi si mie despre ce e vorba, poate ca o cunosc. Tocmai voiam sa te ntreb, raspunse Farrow. Cautam o insula a carei alcatuire de s tnci nchipuie capul diavolului. n gura acestui Satan se afla o comoara pe care fostul nostru casier Seels a lasat-o mostenire fiului meu. Drept e ca nu i-a spus pe n ume, dar dupa cum reiese din ultima lui vointa, nu poate fi altcineva dect George . Tunarul nostru sustine ca ar fi zarit odata o astfel de insula n apropiere de C elebes. Acolo ne ducem noi acum. Farrow se adresase n special lui Ando, caci cei doi ofiteri cunosteau povestea de cnd George se luptase pe Insula Pacii cu tigrul Satan. (Vezi brosura 1). Ando ascultase cu luare aminte cuvintele capitanului, apoi zise cu oarecare sova iala : Tuan, cunosc si eu o insula ale carei stnci ntruchipeaza un diavol. Contrar supusi lor mei, sunt mai luminat la minte, totusi pot sa va spun ca insula aceasta e ntr -adevar nfioratoare. Toate triburile din jurul ei se feresc sa se apropie, caci o cred pazita de draci. Sunt nsa dispus sa va conduc, fiindca eu nu cred n diavoli sau duhuri rele, nu exista dect oameni rai. Bravo ! striga capitanul cu bucurie, bine ai grait, Ando. Poate ca e aceeasi ins ula despre care mi-a spus tunarul nostru. E departe de-aici? Nu, Tuan. E aproape de grupul cel mare de insule, numite Insulele Tigrilor. Pai atunci suntem numai la cincizeci de kilometri de acolo, zise Farrow, ncntat. n cel mult un ceas putem fi la insula. Vom pleca diseara dupa ce se va mai fi poto lit marea, desi exista primejdia sa ne izbim de stnci. Tuan, eu cunosc foarte bine locurile acelea, raspunse tnarul print. Stncile nu sun t primejdioase si peste noapte puteti auzi sunetele cari au dat loc credintei ca insula o pazita de duhuri rele.