Cresterea iepurilor - hrana iepurilor de casa,

ce mananca iepurii, furaje verzi, uscate si

concentrate pentru iepuri
Materialul urmator trateaaza diferite aspecte ale alimentatiei iepurilor crescuti in ferme sau in
gospodarii. Foarte multi cititori BIOPRODUCT cauta informatii pivind cresterea iepurilor
(pentru carne), informatii privind infiintarea unor ferme de iepuri cu fonduri minime. In sprijinul
acestora, publicam cateva informatii generale despre modul in care se hranesc iepurii, alimentatia
corecta la iepuri, retete de furaje, norme si ratii de hranire.
Iepurele este un animal rozator cu regim vegetarian (ierbivor). Aparatul digestiv al iepurilor se
caracterizeaza printr-un sistem redus de masticatie, un stomac voluminos, un intestin lung si un
cecum important. La iepuri, hana are o trecere lenta a hranei prin intestin si necesita prezenta
unei microflore abundente, antrenanta in procesul digestiv (alimentele raman 48 ore si se elimina
in 4 ore). Aceasta face ca iepurele sa fie predispus la timpanism (balonare), la staze alimentare
(slaba evacuare din intestin) si la autointoxicari, mai ales in captivitate.
Iepurii au nevoie de ramuri verzi de salcie, plop, fag, tei, salcim, anin pentru a-si toci dintii, dar
si pentru valoarea lor nutritiva si influenta substantelor astringente (taninuri) in prevenirea
diareei. Continutul nutritiv al ramurilor verzi (saruri minerale, vitamine etc.) asigura o buna
digestie si asimilare a furajelor concentrate. Crescatorul de iepuri trebuie sa tina seama de
importanta fiziologiei digestiei la iepuri, suplimentand permanent furajarea obisnuita cu ramuri
verzi, frunze si buruieni specifice.
De asemenea, el trebuie sa supravegheze cu atentie calitatea nutritiva a furajelor, starea lor de
conservare, gradul de umiditate si eventuala toxicitate a ierburilor si buruienilor pe care le
foloseste in furajarea iepurilor.

Substantele alburninoide sau proteice in hrana iepurilor

In timpul gestatiei si dupa aceea, in perioada de lactatie, iepuroaicele au nevoie de furaje bogate
in proteine. Femelele care isi mananca puii sint deseori determinate de lipsa indelungata a
furajelor bogate in proteine de origine animala.
Substantele hidrocarbonate si grasimile asigura intretinerea caldurii corpului, dau energia nece
sara functionarii organelor si formeaza rezervele de grasimi. Acestea se gasesc in fin, otava, paie,
ovaz, orz, porumb, secara, tarate, diferite feluri de faina furajera, cartofi, gulii si sfecla.
Pentru ca ratia sa fie bine valorificata, furajele administrate trebuie sa contina in anumite cantitati
si intr-un raport corespunzator ambele grupe de substante nutritive: azotate (albumine sau

proteine) si neazotate (hidrocarbonate sau hidrati de carbon). Acest raport, numit raport nutritiv,
trebuie sa fie strans (1:3) in cazul tineretului inainte si dupa intarcare, mijlociu (1:5) pentru
femelele gestante sau in lactatie si larg (1:78) pentru reproducatorii aflati in repaus.
Substantele minerale sunt indispensabile cresterii, deoarece - inainte de toate - scheletul este
format din fosfat si carbonat de calciu. Amintim prezenta fosforului in muschi, a fierului in
hemoglobina singelui, a sulfului in par, a sarii de bucatarie in toate tesuturile si secretiile,
Substantele minerale formeaza in corp solutii care permit schimburile intre celule, ceea ce
asigura o buna crestere. Sarurile minerale sant cel mai bine asimilate si folosite de organism daca
se incorporeaza in furaje (creta furajera, faina de oase, faina de peste, sare).

Vitaminele in hrana iepurilor

Lipsa vitaminei D duce la rahitism, ceea ce se poate constata la tineretul cazat in adaposturi
lipsite de lumina (se gaseste in lapte, faina de peste, trifoi, lucerna ). Vitamina E joaca un rol
important in fecundatie, ea se gaseste pretutindeni in furajele verzi, precum si in graul, porumbul
si ovazul incoltit.
In general, hranirea iepurilor cu furaje lipsite de vitamine provoaca aparitia unor boli grave de
subnutritie (carente vitaminice sau avitaminoze).
Ca multe alte rozatoare, iepurele isi consuma propriile excremente (coprofagie); acestea sunt
bogate in vitamine (indeosebi cele din timpul noptii). De obicei, dimineata se gasesc in boxa
numai excrementele eliminate a doua oara. Experiente recente ale fiziologilor francezi au
demonstrat ca iepurii lipsiti de posibilitatea de a-si reingera excrementele din timpul noptii par sa
sufere de subnutritie.

Furajele specifice iepurilor

Dupa natura si compozitia lor, principalele furaje folosite in hrana iepurilor apartin urmatoarelor
patru categorii: furaje verzi, fibroase, suculente si concentrate.
Furajele verzi (masa verde) reprezentate prin nutreturile ierboase ce se administreaza in tot
timpul verii sunt cele mai ieftine, au o mare valoare nutritiva si contin multe saruri minerale si
vitamine.

Plantele verzi in hrana iepurilor de casa

De o mare valoare nutritiva pentru iepuri sunt fructele diferitilor arbori si arbusti, precum
ramurile verzi de ulm, fag, tei, alun, paducel, salcim, frasin, salcie, anin, mesteacan. Pentru iarna,
crescatorul de iepuri trebuie sa se aprovizioneze in cantitati suficiente cu ramuri si frunze,
depozitandu-le in spatii aerisite, ferite de mucegaiuri. In boxa iepurelui trebuie sa se gaseasca in

permanenta ramuri de arbori si arbusti, altfel rozatorul este nevoit sa roada peretii boxei si
utilajele din lemn.
Pe langa buruienile, ierburile si verdeturile naturale amintite, o deosebita importanta o prezinta
furajele verzi: lucerna, trifoiul, sparceta, borceagul si porumbul furajer. Acestea, la fel ca plantele
salbatice, au marele avantaj ca imbogatesc organismul in calciu usor asimilabil (necesar
indeosebi pentru tineret, in perioada de crestere). Pe de alta parte, apa din tesuturile plantelor
verzi satisface, in parte, nevoia de adapat a iepurelui.
Zarzavaturile constituie de asemenea o buna sursa de furajare a iepurilor, insa acestea nu trebuie
date decit in cantitati reduse si nu prea des (varza, frunzele de napi, de sfecla, de conopida si mai
putin spanacul, salata).
In cantitati prea mari acestea produc diaree, iar frunzele de varza influenteaza negativ sanatatea
iepurilor. Iepurii care consuma timp indelungat frunza de varza, manifesto simptome de
insuficienta tiroidiana, desi aceasta glanda s-a dezvoltat excesiv (ca o gusa). Cauza acestei
tulburari grave se explica prin actiunea toxica a unor substance (cianide) din varza. Pe timpul
iernii, iepurii pot fi hraniti si cu nutreturi insilozate in mici bazine sau in tuburi de beton (23
tuburi a cate 1 m inaltime si cu diametrul de 11,5 m).

Furaje fibroase pentru iepuri

Furajele fibroase: finul de lucerna, trifoi, borceag, paiele de ovaz etc. Fanul nu trebuie sa
lipseasca niciodata, iar in timpul iernii constituie furajul de baza al iepurilor. Dintr-un kilogram
de nutreturi verzi (masa verde) rezulta 0,700,75 kg fan. Un fan de calitate buna este cel de
leguminoase (lucerna, trifoi) si de graminee (ovazcior, golomat, paius, zizanie, firuta). Fanul
recoltat de pe pajistile umede este mai putin indicat, deoarece contine deseori chisti de
coccidioza.

Furajele suculente pentru iepuri

Furajele suculente (radacinoase, tuberculi, bostanoase) indicate pentru hrana iepurilor sunt:
sfecla, morcovii, napii, gulia, cartofii, pastirnacul, telina, patrunjelul, dovlecii. Se folosesc
indeosebi la furajarea din sezonul de iarna. Apa pe care o contin este necesara organismului
animalului, sunt insa sarace in proteine.

Furajele concentrate in cresterea iepurilor

Furajele concentrate (bogate in proteine si hidrati de carbon) constituie nutreturile de baza in
asigurarea productiei in fermele de iepuri de carne. In aceasta grupa se cuprind urmatoarele
furaje: dintre cereale mai ales ovazul, orzul, porumbul, bobul si mazarea; dintre reziduurile
industriale taratele (de grau, secara, porumb), praful de moara, sroturile si turtele (de floarea-

soarelui, soia, dovleac, in, rapita); dintre produsele si reziduurile de origine animala faina de
carne, faina de sange, faina de peste, uleiul de peste, zerul, laptele degresat. Painea uscata
constituie un bun aliment, ca si ramasitele menajere: coji de cartofi, de dovleac, de fructe. Un
produs special este drojdia furajera, avand un gust placut si un mare continut de vitamine (B, D
si E).

Norme si ratii furajere in cresterea iepurilor

Norme de furajare. Prin norma de furajare se intelege cantitatea zilnica de substance nutritive
necesare unui animal, care sa-i asigure desfasurarea normala a tuturor functiilor organismului,
pastrarea sanatatii, realizarea productiei planificate si mentinerea calitatilor de reproduce.
Normele de furajare se stabilesc in functie de virsta, greutatea si starea fiziologica a iepurilor,
dupa felul productiei si dupa sezoanele anului. Pentru timpul iernii, datorita pierderilor de
caldura ce se produc in organism, necesarul de unitati nutritive este mai mare.
Ratii furajere. Prin ratie furajera se intelege cantitatea de furaje data zilnic unui animal, care ii
satisface acestuia cerintele in substante nutritive, saruri si vitamine. Ratiile furajere se stabilesc
in functie de norme si cat mai corespunzator sezonului respectiv.
La alcatuirea ratiilor este necesar sa se tina seama si de unele consideratii generale:

sa corespunda particularitatilor biologice si fiziologice ale animalelor rozatoare, de tip

vegetarian;

sa contribuie la pastrarea sanatatii si la obtinerea de productii ridicate;

sa fie formate din furaje cat mai diferite si sa fie economice;

sa aiba un anumit volum si efect de balast, pentru ca iepurii sa se simta satui si digestia sa
se faca normal.

Pe cat este posibil, la furajarea iepurilor si la intocmirea ratiilor crescatorul va tine seama si de
urmatoarele recomandari practice:

In timpul verii, jumatate din cantitatea de furaje verzi sa se dea sub forma de ramurele cu
frunze verzi, iar iarna se vor da ramuri din frunzare (stoguri);

In crescatoriile familiale, cu un numar redus de iepuri, furajele verzi sa fie date sub forma
de buruieni, iarba cosita si ramuri cu frunze;

Grauntele de ovaz sa se foloseasca indeosebi pentru masculi in timpul montei si pentru

tineret (pentru tineret nu trebuie sa lipseasca taritele sau sroturile);

Oricare ar fi regimul de hranire (furaje verzi, suculente sau concentrate), vasul cu apa
curata, limpede si proaspata nu trebuie sa lipseasca iepurilor.

Exista iepuri care refuza la inceput sa bea apa, insa aceasta se intampla fiindca nu li s-a dat
niciodata si nu sunt obisnuiti s-o consume.

Fanul de calitate in alimentatia iepurilor de casa sau de

ferma

gramineele la inspicare sau la inceputul infloririi

leguminoasele la imbobocire

Un fan bun, vitaminos (bogat in caroten) se obtine din leguminoase (lucerna, trifoi, sparceta), din
graminee (golomat, timoftica, ovascior) sau din otava, uscate rapid. Fanul pentru iepuri trebuie
sa aiba un miros placut, aromat si o culoare verde-intensa, sa fie lipsit de praf si mucegaiuri.
Fanurile au si efect de balast, necesar unei bune functionari a tubului digestiv.
Fanul de calitate inferioara, precum vrejii de mazare, cocenii si paiele, e bine sa fie sa fie mai
intai oparit, imbunatatindu-i-se astfel calitatile gustative; totodata se distrug microbii, ciupercile.
Fanul vitaminos (de lucerna sau de otava) poate fi macinat la o moara cu ciocanele si transformat
in faina de fan.
Depozitarea fanului se face numai dupa ce mai intai a fost bine uscat, cladindu-se in glugi
(stoguri) sau sire, pe un teren mai ridicat, uscat si cu asternut gros de paie. Mult mai bun si
economic este fanul presat in baloti, care se depoziteaza mai usor si fara pierderi mari (volumul
lui se reduce de 56 ori).

Suculentele in hrana iepurelui

Datorita continutului mare de apa (7090%), suculentele sunt expuse mai usor alterarii, iar
pentru mentinerea valorii lor nutritive ele trebuie pastrate in locuri uscate si conservate pe timpul
iernii in silozuri de suprafata. La o insilozare de 5 luni, morcovii sufera o pierdere de 16% si
sfecla de 10% din greutatea lor initiala.
Sfecla si cartofii inghetati se dau numai fierti, iar morcovii dupa ce s-au dezghetat. Cartofii fierti,
in amestec cu tarate si cu faina de fan, constituie un bun furaj in timpul iernii.

Furajele concentratele (graunte, uruieli, reziduuri, faina

vegetala si animala) in hrana iepurilor
Ea se prepara din diferite amestecuri de concentrate: uruieli, faina de soia sau de mazare, tarate,
faina de carne, sroturi, faina de fan sau din cetina verde de brad, toate bine omogenizate si
umectate cu lapte tras, zer sau apa calda. In timpul iernii, pasta se adminstreaza calda: cartofi
fierti, la care se adauga tarate, sroturi, faina de carne sau de peste. Pasta umeda nu trebuie sa fie
prea apoasa. Calitatea amestecului poate fi imbunatatita si prin alte adaosuri: plante aromate,
urzica tocata, ulei de peste si saruri minerale (creta furajera, praf de carbune si sare de bucatarie).
Amestecurile de furaje sunt intocmite dupa retete si se prepara pe cale industriala sub forma
varsata (in vrac), granulata sau brichetata.

Administrarea hranei la iepuri

Iepurii sunt mult mai activi dimineata si noaptea, in timp ce in restul zilei sunt pasivi, dormiteaza
si se sperie la cel mai neinsemnat zgomot. Crescatorul trebuie sa tina seama de aceasta
comportare specifica a iepurilor si la distribuirea tainurilor sa caute sa dea concentratele cand ei
sint mai activi si consuma mai bine.
De aceea, la distribuirea ratiei in trei tainuri, este indicat sa se aplice schema urmatoare:
Important este ca tainurile sa fie date in fiecare zi la aceleasi ore. O atentie deosebita trebuie
data, la distribuirea ultimului tain format din concentrate, astfel ca hrana din timpul noptii sa fie
substantiala si iepurii sa poata consuma mult in perioada cand sunt activi.
Femelelor in lactatie este bine sa li se dea pasta umeda de trei ori pe zi si seara graunte (pe langa
restul furajelor din ratie: ierburi, fin, suculente). In crescatoriile industriale, unde se urmareste
intensificarea productiei de carne, seara tarziu (la orele 21-22) se da si al patrulea tain (indeosebi
pentru tineret si femelele in lactatie).
Diferentierea administrarii ratiei zilnice este indicat a se face chiar dupa pofta de mincare a
iepurilor, reducandu-se tainul la cei care nu si-au consumat toate furajele si suplimentand hrana
celor care au consumat-o integral.
Inainte de administrarea hranei, vasele trebuie spalate si bine curatate, astfel ca furajele sa nu se
puna peste cele neconsumate si sa se altereze repede. Organismul iepurelui este foarte sensibil si
mai ales vara furajele vechi si alterate ii produc tulburari digestive destul de grave. De asemenea
crescatorul trebuie sa dea o deosebita atentie schimbarii treptate a regimului de hrana, adica
trecerii lente de la regimul verde (vara-toamna) la cel uscat (iarna) si invers.

Cand aceasta schimbare se face brusc, iepurii au de suferit, se imbolnavesc si deseori se intampla
sa-i gasim morti in boxa. Ca furaj bogat in vitamine se da ovaz sau orz incoltit indeosebi pentru
tineret.